Ministerul Educației Culturii și Cercetării Al Republici Moldova

Universitatea de Stat de Educatie Fizica si Sport

Referat
Tema:,, Gimnastica medicala
in Artrite”

Cordonator Științific: Zapanovici Natalia

A Elaborat:Oală Vasile

CHIȘINĂU 2020
Cuprins :
1. Generalitati
2. Rolul exercitiului fizic in artrita reumatoida

3. Tipuri de exercitii fizice in artrita reumatoida

4. Contraindicatiile exercitiului fizic in artrite

5. Artrita bacteriana, descriere generala:

6. Cauzele artritei septice, factori de risc

7. Simptome de artrita bacteriana / septica

8. Investigatii radioimagistice si de laborator

9. Diagnosticul de artrita bacteriana / septica

10. Tratamentul pentru artrita septica / bacteriana

11. Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Artrita reumatoida este o afectiune inflamatorie cronica a tesutului
conjunctiv, care afecteaza in special articulatiile mici ale mainii si piciorului,
articulatiile mari ale membrelor si bazinului.

Formele usoare de boala raspund bine la tratamentul medicamentos si au o

evolutie lenta, insa formele grave de artrita pot determina impotenta
functionala severa sau chiar imobilizarea pacientului. Poliartrita
reumatoida este o boala invalidanta si extrem de dureroasa.
In fazele acute ale bolii exercitiul fizic este contraindicat, deoarece poate
agrava evolutia afectiunii, accentuand inflamatia si astfel durerea. Cu toate
acestea, in fazele de remisiune a bolii, exercitiul fizic moderat poate ameliora
simptomele si poate diminua durerea si anchiloza articulatiilor.

Rolul exercitiului fizic in artrita reumatoida

Exercitiul fizic este recomandat deoarece:

- persoanele care fac regulat exercitii fizice traiesc mai mult si sunt mai sanatoase,
lucru valabil si in randul persoanelor cu artrita reumatoida

- exercitiul fizic poate ameliora durerea articulara in artrita reumatoida

- exercitiile fizice intaresc sistemul osos, lucru important in special in cazul

peroanelor care fac tratament cu corticosteroizi pentru reducerea inflamatiei
(tratament care poate provoca in timp osteoporoza)
- tonifica musculatura si creste forta musculara

- exercitiul fizic regulat imbunatateste abilitatile functionale si conditia fizica

generala
- miscarea intareste respectul de sine, inlatura depresia si aduce beneficii pe termen
lung in randul pacientilor cu artrita reumatoida.

Tipuri de exercitii fizice in artrita reumatoida

Trebuie sa se stie ca doar anumite exercitii fizice sunt recomandate in artrita

reumatoida. Acestea sunt:

-strechingul, care consta intr-o multitudine de exercitii fizice usoare, cu un grad de

dificultate mic si care constau in intinderea anumitor grupe musculare pentru 10-30
de secunde; aceste exercitii imbunatatesc mobilitatea si tonifica musculatura,
constituind de obicei baza pentru efectarea celorlalte tipuri de exercitii fizice
-exercitiile pentru tonifierea musculaturii, sunt menite sa intareasca forta
musculara si sa imbunatateasca mobilitatea generala
-aerobicul, imbunatateste activitatea cardio-vasculara si conditia fizica generala; de
asemenea, aerobicul poate ajuta la mentinerea unei greutati normale
(obezitatea agraveaza simptomele articulare din artrita reumatoida).
Pacientii cu artrita reumatoida pot incerca si alte exercitii fizice, precum innotul,
ciclismul sau exercitiile cu bicicleta medicinala.

Pacientii cu artrita reumatoida nu trebuie sa uite ca au nevoie de consimtamantul si

recomandarea medicului specialist, pentru efectuarea anumitor exercitii fizice.
Acestea trebuie efectuate regulat si trebuie sa fie intrerupte, in cazul in care apare
agravarea starii generale.

Contraindicatiile exercitiului fizic in artrite

Exista anumite exercitii fizice care trebuie evitate in cazul pacientilor cu artrita
reumatoida (sau artrite in general). Acestea sunt:

- joggingul, in special cand alergarea se face pe o pista cu pavaj tare

- exercitiile la sala de forta, care pot, de asemenea, agrava simptomele articulare

prin accentuarea inflamatiei locale.

De retinut!
Fiecare pacient cu artrita trebuie sa stie ca atunci cand simptomele articulare se
agraveaza, trebuie sa se prezinte la medic pentru un consult de specialitate. De
asemenea, exercitiul fizic poate fi reluat doar la indicatia acestuia.

Medicul fizioterapeut sau medicul specialist reumatolog poate ajuta pacientul cu

artrita reumatoida, si anume, sa-l ajute sa puna la punct un program cu exercitii
fizice pentru o recuperare adecvata. Tratamentul medicamentos al artritei
reumatoide trebuie sa fie asociat cu recuperarea medicala, pentru a evita pe cat
posibil complicatiile articulare grave (anchiloze, deformari articulare) si pentru a
imbunatatii conditia fizica generala. Se pot folosi haltere mici, cu care se vor
efectua exercitii hipertone, izometrice (la care cresterea tonusului muscular nu
determina deplasarea unui segment de corp, deci nu se produce mobilizare
articulara).
Artrita bacteriana, descriere generala:

Artrita septica presupune inflamarea intensa a unei articulatii, declansata de

un agent patogen (microb) ajuns in articulatie, cu potential rapid distructiv
daca este lasata netratata. Incidenta artritelor septice variaza intre 5-10
cazuri la 100 000 de persoane in populatia generala.
 Cauzele artritei septice, factori de risc

In majoritatea cazurilor agentul este o bacterie, cel mai frecvent implicat fiind
Stafilococul. Artritele septice bacteriene se impart in practica clinica in doua
categorii: artrite gonococice si artrite non-gonococice – 80% din artritele
septice.

Cei mai frecvent implicati agenti bacterieni in aparitia artritelor non-

gonococice sunt:

 Stafilococii (Staphylococcus aureus, epidermidis cu origine tegumentara) si

Streptococii (Streptococii beta hemolitici de grup A din tractul respirator superior
sau non-A din tractul urinar) sunt responsabili de 90% din cazurile de artrita
septica.
 Bacilii Gram negativi: Pseudomonas aeruginosa si Escherichia Coli
afecteaza mai frecvent persoanele varstnice cu infectii de tract urinar, imunitate
compromisa.
 Hemophilus influenzae apare mai frecvent la copii.
 Germeni anaerobi – Clostridium perfringens, Bacteroides fragillis.

Factori de risc:

O atentie deosebita trebuie acordata infectiilor care apar pe  o articulatie protezata.
Agentii implicati mai frecvent difera in functie de timpul trecut de la momentul
protezarii:

 In primele 3 luni de la protezare cea mai frecventa cauza este Stafilococul

auriu
 Intre 3 luni si 2 ani de la protezare, cel mai frecvent implicat este
Stafilococul epidermidis
 Dupa 2 ani de la protezare, agentii patogeni sunt similari cu cei care dau
infectii pe o articulatie normala.
O categorie aparte de artrite septice sunt determinate de infectiile atipice cu
Brucella si mycobacterii ( M.tuberculosum, M. marinum, etc.).

Pacientii predispusi la infectii intraarticulare sunt: cei cu varste inaintate,

provenind dintr-un mediu defavorizat, cu articulatii modificate structural
(poliartrita reumatoida, guta, artroza, etc) sau supuse unor manevre invazive in
scop terapeutic (infiltratii cortizonice sau cu alte substante, artroscopie, protezare
articulara ), cei cu imunitatea scazuta ( diabet, boli cronice hepatice, renale,
infectie HIV, hipogamaglobulinemie, boli autoimune etc.), cei care urmeaza
 tratamente imunosupresoare, chimioterapie, crotizonice, consumatorii cronici de
alcool sau de droguri administrate intravenos.

In majoritatea cazurilor microbul ajunge in articulatie pe cale hematogena

(prin circulatia sangvina) de la un focar indepartat de infectie (urinar,
respirator, cutanat, etc).

Artritele bacteriene mai pot aparea dupa penetrarea directa a articulatiei

(traumatism, muscatura de animal, infiltratie sau alta procedura invaziva
intraarticulara), raspandirea de la un focar infectios de vecinatate din os sau piele.

Simptome de artrita bacteriana / septica

Prezentarea clinica este influentata de varsta pacientului (copiii prezinta mai des
semne sistemice precum febra, stare generala alterata, pe cand la adult tabloul este
dominat de semnele locale ale afectarii articulare), agresivitatea agentului
microbian (micobacteriile pot da o afectare articulara cu debut mai lent, fara semne
locale si sistemice foarte zgomotoase), tratamentele urmate (antibioticele si
medicamentele imunosupresoare mascheaza semnele infectiei acute intarziind
stabilirea diagnosticului).

Pacientul cu artrita septica se prezinta in mod tipic cu o singura articulatie

tumefiata, calda, rosie, dureroasa la palpare si miscare, cu debut brusc, afectand cel
mai frecvent genunchiul sau glezna.

Alte articulatii care pot fi afectate sunt: soldul, umarul, pumnul, cotul, articulatiile
mici de la maini si picioare, articulatiile scheletului axial – sternoclaviculara sau
sacroiliace (mai ales la consumatorii de droguri intravenoase).

Investigatii radioimagistice si de laborator

 hemoleucograma cu numar crescut de leucocite si neutrofile, sindromul

inflamator biologic intens – VSH si proteina C reactiva crescute sunt nespecifice;
 de asemenea trebuie urmarita functia renala si hepatica pentru monitorizarea
tratamentului si complicatiilor bolii;
 orice articulatie cu suspiciune de artrita septica trebuie punctionata.
Lichidul articular este analizat din mai multe puncte de vedere:

 celularitate – numarul de globule albe si procentul de neutrofile sunt

crescute (in general peste 75 000/mm3 si respectiv peste 75%);
 cristale pentru diagnosticul diferential cu artropatiile cu microcristale (guta,
condrocalcinoza, etc.);
 coloratia Gram ( folosita pentru examenul la microscop al bacteriilor; in
functie de afinitatea peretelui bacterian pentru un anumit colorant, bacteriile sunt
impartite in Gram pozitive, cele care se coloreaza in albastru-violet si Gram
negative, cele care se coloreaza in roz) – detecteaza germenii in 60-80%;
 culturile bacteriene – pozitive in  90% din cazuri pentru infectiile articulare
non-gonococice, sunt cele mai importante. Tehnica PCR ( polymerase chain
reaction – tehnica de amplificare prin care se obtin cantitati mari dintr-o secventa
ADN, in acest caz ADN bacterian) poate fi utila in anumite situatii – cand culturile
sunt negative, dar suspiciunea clinica persista sau in infectiile atipice;
 investigatiile extra-articulare pentru a cauta sursa infectiei – radiografie
pulmonara, sumar de urina si urocultura, culturi din faringe, posibile leziuni
cutanate, sange (hemoculturile pot fi pozitive in 25-50% din cazuri);
 radiografiile articulare sunt initial normale (daca nu exista o boala de fond
articulara), cel mult pot arata tumefierea partilor moi vizibila si clinic.
Ele sunt folosite pentru a exclude alte afectiuni de tip inflamator – poliartrita,
condrocalcinoza, guta etc ( diangonsticul unei astfel de suferinte nu exclude
coexistenta unei artrite septice pe aceeasi articulatie) si de asemenea sunt utile
pentru a urmari distructiile articulare care pot apare in urma infectiei;
 ecografia articulara este o metoda sensibila in a detecta lichidul intraarticular
mai ales in articulatii dificil de examinat clinic precum soldul si umarul si de
asemenea
poate fi folosita pentru a ghida punctia articulara.
 

Diagnosticul de artrita bacteriana / septica

Diagnosticul de artrita septica se bazeaza pe suspiciunea clinica, sustinut de

examenul paraclinic si este confirmat prin rezultatele analizelor din lichidul
articular.

Tratamentul pentru artrita septica / bacteriana

Tratamentul trebuie instituit prompt atunci cand exista o suspiciune de

artrita septica.

Alegerea antibioticului pana la obtinerea rezultatelor de la culturi se face pe

baza suspiciunii clinice, bolile asociate, coloratiile Gram.

Optiunile includ urmatoarele antibiotice:

 Pentru o posibila infectie cu stafilococ sau alti germeni Gram pozitivi – se

folosesc Flucoxacilina, Vancomicina.
 Pentru infectia cu bacili Gram negativi – cefalosporinele de generatia a 3-a –
Ceftazidime, Ceftriaxona in asociere cu aminoglicozide – Gentamicina,
Netilmicina.
 Pentru cei alergici la peniciline si cefalosporine, alternativele sunt
Clindamicina, Ciprofloxacina, Rifampicina, Aztreonam.
 Pentru infectiile cu germeni Gram negativi sau pozitivi, rezistenti la
cefalosporine si aminoglicozide – se folosesc Imipenem/Cilastatin,
Piperacilin/Tazobactam
Ulterior antibioterapia este ajustata in functie de sensibilitatea agentului
infectios (conform antibiogramei) si de raspunsul terapeutic.

Durata tratamentului este de aproximativ 4-6 saptamani, din care cel putin 14 zile
de administrare intravenoasa.

Drenarea lichidului articular purulent, prin punctie cu ac sau artroscopic (pentru

cazuri mai complicate, afectand articulatii cu abord dificil precum umarul sau
soldul) este necesara pentru a limita distructia articulara.

Antiinflamatoarele nonsteroidiene si analgezicele se folosesc in functie de

simptomele pacientului. Gimnastica medicala trebuie inceputa devreme,
initial prin miscari pasive, pentru a preveni atrofia si contracturile musculare.

In privinta artritelor septice pe articulatii protezate, antibioterapia poate fi de lunga

durata. In majoritatea cazurilor este nevoie ca proteza sa fie indepartata si
antibioticul sa fie administrat pana cand articulatia este complet sterilizata, pentru a
putea lua in considerare reprotezarea.

Medicamente:

 Antibiotice: cefalosporine, aminoglicozide, peniciline cu spectru larg,etc.

 Antiinflamatoare non-steroidiene – diclofenac, ibuprofen, naproxen,
indometacin, ketoprofen, etoricoxib, celecoxib, meloxiacm, prioxicam etc.
 Analgezice – acetaminofen, tramadol etc.
sus
Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Prognosticul depinde de tipul de microb implicat, timpul care a trecut pana la

inceperea tratamentului, modificarile structurale articulare, existente anterior
infectiei.

Dupa o artrita septica 20 pana la 50% din pacienti, mai ales cei la care stabilirea
diagonsticului si instituirea tratamentului s-au facut tarziu, isi pot pierde
 ireversibil functionalitatea articulara. Artrita septica poate imbraca si forme
amenintatoare de viata, mortalitatea fiind de aproximativ 10%.

Riscul este mai mare pentru pacientii cu multiple comorbiditati asociate (cancer,
boli autoimune, medicamente imunosupresoare, afectare organica hepatica, renala
cronica, etc) si atunci cand infectia cuprinde mai multe articulatii.

Fiind vorba de mai multe tipuri de agenti microbieni, masurile preventive

sunt variate.

Pacientul trebuie sa evite:

 consumul de alimente contaminate, slab preparate termic, produse lactate

nepasteurizate, etc.
 muscaturile de animale, intepaturile de insecte
 gradinaritul, curatarea acvariului fara manusi protectoare
 folosirea unor instrumente taioase in comun cu alte persoane (forfecuta,
lama de ras, ace de seringa, etc.)
 contactul sexual fara prezervativ
 manevrele invazive intraarticulare daca acestea nu sunt necesare
O categorie aparte de pacienti sunt cei care au o proteza articulara.
Recomandarea pentru acesti pacienti este ca in primii 2 ani de la protezare, in cazul
in care urmeaza sa fie supusi unor manevre invazive mai ales in sfera
stomatologica, sa primeasca antibiotic preventiv, anterior interventiei.
Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Kinetoterapie
https://www.csid.ro/boli-afectiuni/reumatologie/artrita-septica-artrita-bacteriana-13765175

https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/artrita-reumatoida-reumatism-cauze-
simptome-tratament