Curs 1.1 - Poduri Gen

Facultatea de Construcţii
Secţia de Inginerie civilă

germană - ICG
Scurt istoric asupra devoltării podurilor

Conf.dr.ing. Edward PETZEK
“Oamenii construiesc prea multe ziduri şi prea puţine poduri.”
(Isac Newton)
Facultatea de Construcţii Timişoara / 2020
Curs general de poduri
Definiţie:
Podul este o construcţie de artă auxiliară unei căi de
comunicaţii terestre, destinată susţinerii şi asigurării
continuităţii acesteia în dreptul unor obstacole.
Rădacina latină de pons – pontes a dat naştere la:
 pont în franceză
 ponte în italiană şi portugheză
 puente în spaniolă Foto: H.Schlenker
 punte în română
Rădăcina germană a cuvântului ne dă următoarele denumiri:
 Brücke în germană
 bridge în engleză
 brug în olandeză
 brog în flamanda
 bron în suedeză
 bro în norvegiană
În limba rusă, cehă şi bulgară avem denumirea de most şi în maghiară hid.
Facultatea Facultatea de Construcţii
de Construcţii
Facultatea de Construcţii 2 Timişoara / noiembrie
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Ivo Andrić (1892 – 1975): Scriitor şi diplomat iugoslav, originar din Bosnia. A
obţinut premiul Nobel pentru literatură ‐ 1961:
“Din tot ce construieşte si înalţă omul din instinct vital, în ochii mei nimic nu e mai bun
şi vrednic de a fi preţuit decât podurile. Ele sunt mai importante decât casele, mai
sfinte căci sunt mai obşteşti decât templele. Ale tuturor, egale cu toată lumea,
folositoare, durate întotdeauna cu chibzuinţă, în locul în care se încrucişează cele mai
multe trebuinţe ale oamenilor, mai trainice decât alte construcţii şi fără să slujească
unor scopuri rele sau ascunse.”
de Construcţii 3 3 Timişoara / noiembrie
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Ivo Andrić
În romanul său „E un pod pe Drina…”, acesta povesteşte legenda legată de ridicarea
unui pod peste Drina în oraşul bosniac Vişegrad: copii ştiu că zâna apelor s-a împotrivit
construcţiei – aşa cum pretutindeni şi întotdeauna se găseşte câte cineva care să se
împotrivească oricărei construcţii – dărâmând noaptea ceea ce fusese clădit peste zi.
Aşa au mers lucrurile până când, odată, s-a înălţat din ape un glas şi l-a sfătuit pe
meşterul Rade (Rade-neimar, meşter legendar şi cu adevărat anonim ce a ridicat tot ce
e frumos şi trainic în ţările sârbeşti) să găsească doi prunci, doi gemeni, un frate şi o
soră, pe nume Stoia şi Ostoia (joc de cuvinte în limba croată ce înseamnă – „cel care
stă în picioare” şi „cea aşezată”) şi să-i zidească în pilonul din inima podului. Şi s-a
început de îndată căutarea unor astfel de copii, prin toată Bosnia.
de Construcţii
Facultatea de Construcţii 4 4 Timişoara / noiembrie
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Timişoara / noiembrie 2014
Ivo Andrić
O răsplată mare a fost făgăduită oricui îi va afla şi-i va aduce. Până la urmă, seimenii
au dibuit într-un cătun depărtat doi prunci gemeni şi i-au adus cu de-a sila, bizuindu-se
pe atotputernicia vizirului. Iar când i-au luat, mama pruncilor nu s-a îndurat să se
despartă de ei ci, văitându-se şi lăcrimând, fără să-i pese de ocări şi de lovituri, i-a
urmat cum a putut până la Vişegrad. Acolo, a izbutit să se strecoare până la neimar.
Copiii au fost zidiţi, arată legenda, fiindcă nu se putea altfel. Dar pe neimar, după cum
se spune, l-a durut inima de ei şi, din milă, a lăsat câteva deschizături în stâlpi, ca să
aibă nefericita mamă pe unde să-şi alăpteze pruncii jertfiţi. Deschizăturile astea sunt
ferestre oarbe, lucrate cu măiestrie nespusă, şi înguste ca nişte ochiuri de meterez, în
care acum porumbeii sălbatici îşi aşează adeseori cuibul. În amintirea gemenilor, de
sute de ani se scurge lapte de mamă pe ziduri… Dârele astea lăptoase, ivite de-a
lungul stâlpilor, le răzuiesc oamenii şi fac din ele un soi de leacuri pentru femeile care,
după naştere, au sţnul sterp.
.
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Sunt multe legende, multe poduri ale Diavolului şi mult, dar mult mai multe poduri.
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
În accepţiunea unanimă, podurile au fost considerate din cele mai vechi timpuri şi au rămas
şi astăzi adevărate opere de artă, care au stârnit admiraţia oamenilor pentru îndârjirea cu
care rezistă sarcinilor la care sunt supuse, pentru îndrăzneala cu care traversează cele mai
neobişnuite obstacole, aşezate în cale (şuvoaie de apă vijelioase, văi adânci, căi de
comunicaţii, etc.), pentru măreţia şi impozanţa lor şi nu în ultimul rând pentru utilitatea lor
în stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor economico‐sociale şi culturale dintre oameni.
Multă vreme rolul funcţional al podurilor era acela de a permite traversarea cursurilor de
apă. Cu alte cuvinte podul trebuia să susţină calea de transport şi vehiculele ei, lăsând
dedesubt un spaţiu liber necesar trecerii apelor. Ulterior noţiunea de pod s‐a extins, fiind
necesare traversări ale unor căi de transport, a unor spaţii interzise (de exemplu – în gări,
triaje, intersecţii denivelate pe autostrăzi, conducte, canale, etc.).
Traversarea obstacolului printr‐un pod presupune deci, o structură de rezistenţă care să

susţină calea de transport şi greutatea vehiculelor respectiv şi un spaţiu liber între
construcţie şi obstacol. Podurile fac parte din construcţiile inginereşti cele mai importante, în
modul lor de construcţie reflectându‐se nivelul tehnic şi ştiinţific al diferitelor epoci istorice.
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Pentru a marca drumul parcurs de construcţia podurilor până în prezent este interesant a se
analiza prin comparaţie:
1. Un pod natural cum este cel situat în Parcul Național Arches, statul Utah (S.U.A.) aflat în
partea de nord a parcului denumită Grădina Diavolului , sau altul cum este Pont d‘Arc din
Franţa situat la 60 km nord de oraşul Nîmes săpat în stâncă de râul Ardèche, sau Podul lui
Dumnezeu în România de lângă localitatea Ponoare judeţul Mehedinţi – se spune că este
singurul pod natural aflat în exploatare (DJ 670).
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
2. Proiectul profesorului Sergio Musmeci pentru podul peste strâmtoarea Messina, care va
lega coasta Calabria a peninsulei italiene de insula Sicilia. Este vorba despre proiectul unui
pod suspendat măsurând în deschiderea centrală 3300 m.
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Ideea de bază este aceeaşi – nevoia, necesitatea de traversare. Alcătuirea constructivă este
asemănătoare. Metodele de construcţie a podurilor s‐au dezvoltat şi perfecţionat de‐a
lungul istoriei ele evoluând concomitent cu dezvoltarea transporturilor.
Dacă la început traversarea apelor se făcea
prin vaduri vara, iarna peste apa îngheţată
sau peste poduri naturale, ulterior omul
primitiv a creat poduri prin prăbuşirea unor
copaci peste văile înguste, cu ajutorul unor
liane sau prin aruncarea unor pietre în
cursul apei.
de Construcţii 10
1 Timişoara / noiembrie
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Facultatea de Construcţii Timişoara / noiembrie 2014
0
Iarna-i un vestit dulgher

Că ea poate, cand voieşte,
Peste rauri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Şi găteşte-aşa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.
Iarna-i grădinar, cand vrea

Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar cand sufli, pier din faţă.
de Construcţii 11
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
1
China antică, una din cele mai vechi civilizaţii din istorie apărută în mileniul al III‐lea î.C.
În perioada dinastiei Zhou.
Pod plutitor pe bărci ancorate de mal şi conectate între ele, peste care s‐a aşezat o podină
din lemn. Podul traversa râul Wei, un afluent al Fluviului Galben.
[Mao Yisheng 1986]
Ca şi exemplificare podul pe ambarcaţiuni
construit de perşi în perioada de domnie a
regelui Darius I pentru a invada Grecia
(bătălia de la golful Marathon).
Darius I
Pod pe ambarcaţiuni
în strâmtoarea
Bosforului (700 m).
Schiffsbrücke
de Construcţii 12
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
2
Un alt exemplu din China antică, pod din piatră şi lemn.
Steinplattenbrucken
[Wolfel, W., 1999]
de Construcţii 13
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
3
Herodot menţionează că primul pod mai important a fost construit în Babilon peste râul
Eufrat, pe vremea împăratului Nabucodonosor (600 î.C.). Podul avea cca. 125 m lungime şi a
fost construit pe uscat prin colectarea apelor fluviului într‐un imens lac de acumulare. Pilele
au fost realizate din zidărie de cărămidă arsă, pe care rezemau buşteni din lemn de palmier
din care era realizată suprastructura.
[Wolfel, W., 1997]
În timpul romanilor construcţia podurilor s‐a dezvoltat în mod deosebit, imperiul roman
având o reţea de drumuri de peste 60 000 km. Romanii cunoşteau materiale de construcţie
mai evoluate. Nisipurile vulcanice (tufurile) erau folosite la prepararea mortarelor hidraulice
pentru zidăriile executate sub apă. Totodată romanii erau maeştri neîntrecuţi ai bolţilor. Arta
executării bolţilor au moştenit‐o de la etruşci, popor a cărui origine este încă disputată (se
presupune că originea poporului etrusc o reprezintă actuala provincie Toscana din Italia).
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Tehnica realizării bolţilor este diferită, ea prezentând forme distincte, spre exemplu:
‐ egiptenii au folosit bolţile triunghiulare înalte;
‐ perşii au folosit bolţile triunghiulare scunde;
‐ grecii au folosit bolţile dreptunghiulare, curbate la partea superioară;
‐ etruşcii au folosit bolţile circulare.
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Dacă la primele trei categorii rosturile zidăriei din piatră sau cărămidă arsa erau orizontale
respectiv verticale, etruşcii au fost primii care au introdus bolţile cu rosturile perpendiculare
pe conturul bolţii, soluţie care se foloseşte în general şi astăzi.
Pod roman la San Martino
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Numeroase poduri pe bolţi de piatră construite la Roma; unele dintre acestea restaurate
sunt şi astăzi în exploatare, spre exemplu:
Pons Fabricius care traversează râul

Tibru reprezintă cel mai vechi pod
roman care mai există şi astăzi din
Roma. Podul a fost dat în folosinţă în
anul 62 î.e.n. şi reprezintă creaţia
arhitectului roman Lucius Fabricius.
Podul creează legătura între oraşul
Roma de insula Tiberina.
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Podul Aelius sau podul Sant’ Angelo, peste râul Tibru la Roma, a fost construit de către
romani în anul 134 î.e.n.
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Cel mai mare pod construit de către romani a fost cunoscutul pod peste Dunăre, la Drobeta
‐ Turnu Severin, realizat în anii 103 –105 e.n. în timpul celei de a doua campanii a
împăratului Traian pentru cucerirea Daciei. Podul a fost construit sub conducerea
arhitectului Apollodor din Damasc. Din scrierile istoricului Dio Cassius respectiv din
basoreliefurile existente pe columna lui Traian din Roma, cât şi pe baza altor studii realizate
la noi în ţară, a putut fi reconstituită alcătuirea generală a podului. Conform acestor studii
podul avea 21 de deschideri egale, cu lumina de cca. 33 m
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Amplasarea podului a fost aleasă într‐o zonă unde Dunărea este puţin adâncă. Podul în
lungime totală de 1134.5 m a fost alcătuit dintr‐o structură de 21 de arce de 51 m deschidere,
rezemate pe pile masive realizate din zidărie de piatră, fiind legate între ele cu mortar roman.
În secţiune transversală secţiunea era alcătuită din 6 arce din lemn dispuse la 1.8 m distanţă,
având un carosabil de 9.3 m. La capete podul dispunea de rampe de acces sub formă de bolţi
de piatră, trei în partea dreaptă şi două în partea stângă, terminate cu portale impozante,
ornate cu statui reprezentând ostaşi romani.
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Pilele podului lui Traian – situaţie actuală (foto 1992)
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Tot din perioada imperiului roman datează şi alte construcţii care pot intra în domeniul
podurilor şi anume apeductele romane; acestea serveau la transportul apei la mare distanţă.
Astfel de apeducte s‐au construit în Italia, Franţa, Spania, cel mai cunoscut şi bine păstrat
până în prezent fiind „Pont du Gard”, situat lângă oraşul Nîmes – Franţa.
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Este cunoscut faptul că marile lucrări de construcţii din perioada romană erau conduse şi
executate de corporaţii de arhitecţi. Astfel, meseria de arhitect îşi urma sensul ei etimologic
– în limba greacă arhitect însemnând constructor şef. Una dintre primele scrieri de
specialitate datează din această perioadă şi anume lucrarea lui Vitruvius „De Arhitectura”.
Lucrarea a fost scrisă în perioada lui Caesar şi Augustus, fiind concepută în zece volume.
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Construcţia de poduri a stagnat în perioada istorică următoare, evul mediu fiind caracterizat
prin organizarea economico‐socială feudală. În general sunt folosite aceleaşi tipuri de
poduri, întâlnite în antichitate. Elementul de rezistenţă caracteristic a devenit bolta ogivală,
care prezintă avantajul unei execuţii mai uşoare (caracteristică stilului gotic).
Podul Augustus din Dresda – 1173 (foto după tabloul pictorului Bernardo Belottos din galeria Alter Meister din Dresda)
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
În perioada evului mediu se observă tendinţa constructorilor de raţionalizare a formelor

elementelor constructive. Totodată biserica catolică devine o organizaţie feudală puternică,
care introduce un ordin al „călugărilor podari” (frères pontifs).
Podul Saint Bénézet, în Avignon 1178
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Leonardo da Vinci (1452 – 1519), Stevin (1548 – 1620), Varignon (1654 – 1712) sunt primii
care încearcă să fundamenteze teoretic structurile din bare. Palladio (1508 – 1580) propune
o serie de structuri de lemn bazate pe indeformabilitatea triunghiului. De aici şi până la
structurile cu zăbrele nu este decât un pas.
Structuri din lemn – după Palladio
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Începând cu secolul al XIV‐lea, în perioada Renaşterii, s‐au realizat o serie de poduri din
cărămidă de mare valoare arhitectonică. Dintre acestea se remarcă Ponte di Rialto, construit
peste canalul Grande, la Veneţia, în anul 1591. Podul are o deschidere de 26.8 m şi a fost
proiectat de către Antonio da Ponte; acesta a fost câştigătorul concursului ce a avut loc
pentru desemnarea proiectantului; se menţionează că la concurs s‐au prezentat nume
celebre cum ar fi Michelangelo şi Palladio. Podul se impune şi astăzi printr‐o eleganţă
deosebită.
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie
Tot în această perioadă, lucrări remarcabile se realizează şi în Franţa, sub conducerea

arhitectului Perronet. Acesta este primul care face distincţia dintre profesiunea de arhitect
care vizează în principal aspectul estetic, utilitar şi cea de inginer, care trebuia să se
preocupe de executarea unor construcţii rezistente şi economice. Perronet înfiinţează şi o
adevărată şcoală de poduri, atât el cât şi elevii săi fiind autorii unor numeroase lucrări de
poduri, în special pe bolţi din piatră.
Podul Neuilly, 1771‐1772 (durata de execuţie 2 ani)
de Construcţii
Timişoara / 2020
Timişoara 20142014
/ noiembrie

Curs 1.1 - Poduri Gen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 1.1 - Poduri Gen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Facultatea de Construcţii

Secţia de Inginerie civilă

Scurt istoric asupra devoltării podurilor

Traversarea obstacolului printr‐un pod presupune deci, o structură de rezistenţă care să

Iarna-i un vestit dulgher

Iarna-i grădinar, cand vrea

Pons Fabricius care traversează râul

În perioada evului mediu se observă tendinţa constructorilor de raţionalizare a formelor

Structuri din lemn – după Palladio

Tot în această perioadă, lucrări remarcabile se realizează şi în Franţa, sub conducerea

Podul Neuilly, 1771‐1772 (durata de execuţie 2 ani)

S-ar putea să vă placă și