Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Observații:
Unitațiile de măsură utilizate vor fi: N, mm, MPa.
Lungimile barelor 1 și 2 se vor ințializa cu: 𝑙1 = 1200 𝑚𝑚, 𝑙2 = 1200 𝑚𝑚. Acestea vor fi considerate
variabile de proiectare (500 < 𝑙1 < 2500, 500 < 𝑙2 < 2500).
Vor fi utilizate pentru rezolvarea problemei atât metoda First Order, cât și metoda Subproblem
Approximation.
Parametrii: F, L, S_A (tensiunea admisibila), E, NIU, RO (densitatea), A0 (aria inițială), l1, l2.
*ariei inţiale A0 i se atribuie valoarea 100
5. Se creează nodurile
Main menu → Preprocesor → Modeling → Create → Nodes → In active CS
(Coordonatele se introduc parametric - functie de L, l1,l2)
8. Se aplică încărcările
Main menu → Solution → Define Loads → Apply → Structural → Force/Moment → On nodes
(În nodurile în care există încărcări se definesc acestea parametric – funcție de F)
9. Se rulează problema
Main menu → Solution → Solve → Current LS
10. Se creează un tabel cu numele MFORX_E care va conține forțele axiale din elemente
Main menu → General Postproc → Element Table → Define Table → Add → (vezi figura)
12. Se creează un vector cu numele A_E, pentru stocarea ariilor secțiunilor optime
Utility Menu → Parameters → Array parameters → Define/Edit → Add → (vezi figura)
13. Se creează un vector cu numele N_E, pentru stocarea forțelor axiale din elemente
Utility Menu → Parameters → Array parameters → Define/Edit → Add → (vezi figura)
14. Se atribuie eforturile din bare (stocate în tabelul MFORX_E) vectorului N_E
Utility Menu → Parameters → Get Array Data → Results data → Elem table data → Ok → (vezi figura)