Soarele nostru se afla intr-un agregat gigantic de stele,mai spre periferie si in imediata apropiere a

planului sau ecuatorial.Calea Lactee pe intreaga bolta cereasca ,este o fasie alburie difuza,de slaba
iluminare,traversand cerul instelat aproape dupa un cerc mare,al carei pol nord este situate in constelatia Coma
Berenices,constituie proiectia Galaxiei noastre pe sfera cereasca.Contine un numar foarte mare de stele(cam 200
de miliarde) ce nu pot fi vazute cu ochiul liber ci doar cu telescopul.Diametrul mare al discului galactic este de circa
30000ps iar diametrul mic central al discului galactic este de circa 2500ps.Aspectul apparent al Caii Lactee se
datoreaza efectului de perspective pentru un observatory situate in apropierea planului de simetrie al Galaxiei
noastre.Luminozitatea Caii Lactee nu este uniforma .Pe bolta cereasca ,Calea Lactee trece prin constelatiile :Canis
Major,Monoceros,Taurus,Gemini,Auriga,Perseus,Cassiopeea,Cepheus(dupa prof.univ. dr.doc..Ioan
Curea:”Introducere in astronomie” ,curs univ.,editura Universitatii din Timnisoara,1972).

Materia interstelara:

1.Natura materiei interstelare

Spatiul dintre stele nu este lipsit toatal de materie.In el exista gaze si particule fine ce alcatuiesc materia
interstelara.Aceasta este repartizata cvasiomogen in campul galactic.Local,poate sa apara in aglomerari importante
pan ace ajunge sa fie vizibila cu ochiul liber,cum este cazul nebuloasei din constelatia Orion sau nebuloasele
obscure numite “sacii cu carbune”.Dar si fara ele ,material interstelara isi face simtita prezenta prin efecte relative
complexe asupra radiatiei stelare care o strabate.Intra-adevar,atat gazul cat si pulberea fina din Galaxie produce o
diminuare(extinctie) a radiatiei,asemenea unui ecran intunecat,format din particule microscopice in
suspensie.Aceasta extinctie este in functie de lungimea de unda.Ea inroseste imaginea stelara schimbandu-I atat
intensitatea luminoasa cat si indicele de culoare.Prin absorbtie,in spectrul steleor apar liniile intunecate specifice
gazului si pulberii fine pe care le strabate,suplimentare celor produse de atmosfera stelelor insasi.In plus,materia
interstelara polarizeaza radiatia stelelor.

Studiul materiei interstelare din Galaxia noastra se face prin determinarea numarului de galaxii indepartate
observate in toate directiile din Univers,precum si a extinctiei stelelor de o magnitudine data,in functie de distant
pana la ele.In mod normal,intensitatea luminoasa a unui corp ceresc ,deci si a galaxiilor indepartate,scade invers
proportional cu patratul distantei.Datorite materiei interstelare interpusa intre ele si noi,stralucirea lor sufera o
extinctie ce creste cu grosimea paturii absorbante.Densitatea maxima a materiei interstelare este in planul
ecuadorului galactic,unde apare sub forma de nori compacti.S-a stabili ca densitatea medie a materiei interstelare
este de un atom pe centrimetrul cub.Cercetarile efectuate pe toata sfera cereasca au dus la concluzia ca legea de
absorbtie diferentiala este aceeasi pentru toata material din Galaxia noastra si nu depinde de directia de
observatie.

In zona roiului M29,gradul de polarizare al muninii stelelor creste cu 0.037 procente pentru fiecare magnitudine
stelara extinsa de straturile de nebuloase care se interpun intre stea si observator.Deoarece material interstelara
este practice in repaus relative in raport cu observatorul,liniile spectral suplimentare nu iau parte la deplasarea
doppleriana produsa de viteza radial a stelelor.Ele au fost numite “linii stationare”.Totusi,daca un nor absorbant
este animat de o deplasare radial proprie,liniile stationare vor reflecta starea cinematic a norului.Studiul liniior
spectral stationare a furnizat date importante si asupra compozitiei chimice a materiei interstelare.Elementul
predominanat in gazul interstellar este hidrogenul,urmat de heliu,in proportie de 20%.Celelalte elemente mai
grele,cum ar fi:Ca,I,Na,Fe,s.a.,in ordinea abundentei lor,nu depasesc 1%.Dar in materia interstelara s-au gasit si
multe molecule de CN,CH si mai complexe,dar in prezenta unor compusi inca neidentificati.
Dupa repartitia norilor de Ca si K in spatiu,material interstelara se repartizeaza in jurul nucleului Galaxiei sub forma
de brate spirale,urmarind bratele galactic definite de Morgan dupa repartitia spatiala a asociatiilor stelare.Aceasta
concordanta poate fi folosita in studiul structurii evolutiei Galaxiei noastre.

2.Nebuloase difuze :luminoase si obscure

Cand materia interstelara se aglomereaza in nori densi poate fi observata usor cu ajutorul instrumentelor
astronomice,optic sau fotografic.Majoritatea au forme neregulate.Repartitia lor in interiorul nebuloaselor difuze
este neomogena si evident turbulent.Nebuloasele difuze pot sa apara dub doua aspect:luminoase si obscure.In
realitate,toate nebuloasele ecraneaza imaginea stelelor aflate in spatele lor,uneori pana la totala lor extinctie;dar
daca in imediata apropiere a unei nebuloase,in fata ei,se afla stele fierbinti care sa o lumineze,prin difuzia
luminii,nebuloasa devine vizibila.In caz ca nu exista surse de lumina apropiata sufficient de intense ,nebuloasa lasa
impresia ca in directia ei bolta cereasca este lipsita de stele.Insusi nucleul Galaxiei este ecranat de o mare cantitate
de materie obscura.Recent ,s-a fotografiat si central Galaxiei ,in lumina infrarosie.In aceasta lungime de unda
densitatea stelara din directia centrului nu se deosebeste cu nimic de alte regiuni ale Galaxiei ,observate in lumina
galbena.Conform legii lui Rayleigh,de difuziune continua a luminii pe molecule,radiatia de unda lunga
corespunzatoare infrarosului nu sufera o difuziune prea mare pe particule fine,discrete ,in suspensie si strabate
aproape nestingherita campul lor.

Cercetarile facute asupra conditiilor de iluminare a nebuloaselor de catre stelele vecine ,au dus la concluzia ca ea
se face mai curand dupa legea hazardului decat daca ar exista o legatura directa intre nebuloase si stelele din
campul general galactic.

In afara nebuloaselor difuze,luminoase sau obscure,sunt cunoscute vreo 300 de formatiuni ce emit o radiatie
luminoasa proprie,relative intense,fara ca in apropierea lor sa fie stele fierbinti care sa le lumineze.De acest tip
este si nebuloasa fibroasa Dantela din Cygnus.Emisia proprie a nebuloasei este legata de o excitare prin coliziuni
intre atomii si electronii liberi,produse de miscarile turbulente deosebit de intense din interiorul ei,de ordinul
kilometrilor pe secunda.Aceste nebuloase au fost numite “emisive”.

Nebuloasele difuze au multe caracteristici commune dar si multe particularitati care le individualizeaza.Majoritatea
lor pot fi impartite in trei categorii :dupa structura,dupa procese interne si dupa repartitia lor in Galaxie.Dar si
aceasta impartire este destul de vaga,Foarte multe nebuloase sunt legate de stele fierbinti.Unele din ele au in
partea central un grup de stele albastre,a carei radiatie forteaza material difuza sa se concentreze spre
periferie,cum este cazul nebuloasei Rozetta din Monoceros.Sunt totusi si multe nebuloase fibroase,asemenea
nebuloasei Dantela.