Era scepticismului şi a necredinţei

Este imposibil să ne dăm seama de ce avem din ce în ce mai

puţină credinţă, dacă nu privim mai atent la spiritul vremii,
numit de specialişti cu termenul generic de Zeitgeist. Prin
spiritul vremii se înţelege modul în care gândim, fără a
conştientiza de unde provin ideile noastre. Multe aspecte din
viaţa zilnică le considerăm de la sine înţelese, motiv pentru
care rareori le punem la îndoială. Ele ne influenţează
inconştient concepţiile, atitudinile şi comportamentul, aşa
încât numai analizând cu atenţie chestiunile aparent evidente
vom reuşi să detectăm motivele ascunse, ce-l determină pe
omul modern să nu mai vadă lucrurile în lumina creştinismului
biblic.

1. Există doar ceea ce poate fi demonstrat

Răspunsul la întrebarea ce este adevărul? are multe de-a face

cu spiritul vremii, deoarece cei mai mulţi acceptă afirmaţiile
ştiinţei ca fiind absolute, fără a realiza că ele implică credinţa,
potrivit căreia materia este unica realitate obiectivă. Astfel, se
acreditează ideea că adevărat nu poate fi decât ceva verificabil
şi măsurabil, iar întrucât – în acest sens – Dumnezeu e
imposibil de măsurat sau de demonstrat, atunci, pe cale de
consecinţă, El nu există şi, deci, nici îngeri, înviere ori viaţă
veşnică.
Totuşi, cunoaşterea ştiinţifică este limitată, fapt recunoscut
încă de filosofia greacă. Platon a ilustrat asta prin celebrul său
mit al peşterii, în care descrie cum nişte oameni condamnaţi să
trăiască într-o peşteră ar lua drept singura realitate umbrele
bidimensionale proiectate pe perete ale lucrurilor ce se mişcă
în spatele lor la lumina unui foc, ignorând complet sursa
acestora. Fiind oameni, noi privim lumea din perspectiva
noastră; pisicile sau furnicile o percep total diferit.
De asemenea, adevărurile ştiinţei se ajustează în
permanenţă, prin urmare nu au cum să fie absolute, aspect
ignorat deseori de mulţi oameni de ştiinţă, care iau drept
adevăr indubitabil faptul că nu poate exista o lume dincolo de
ceea ce vedem şi înţelegem noi.
Biblia în schimb – spre deosebire de ştiinţă – postulează
existenţa şi a unei alte lumi, ce transcende posibilităţile
noastre de percepţie şi conceptualizare, din aceasta făcând
parte Dumnezeu, îngerii, Satana, demonii, precum şi acele
experienţe care se produc în contact cu divinul, de exemplu în
rugăciune. Aşadar, creştinismul biblic acceptă existenţa a două
realităţi:
a) Realitatea materială – creaţia, cu tot ce ţine de ea,
incluzând automat toate legile naturii şi
b) realitatea ne-materială, adică ceea ce este în afara lumii
noastre vizibile; ea nu se subordonează metodelor şi
sistemelor noastre de cunoaştere, deşi are, cu siguranţă,
propriile legi de funcţionare.
Atunci cum am putea avea acces la aceasta din urmă? Este
oare posibil? Da, însă numai cercetând cu atenţie informaţiile
ce ne-au parvenit de acolo prin Biblie, singurul izvor de
inspiraţie autentică şi demn de încredere. Ce garanţii avem în
acest sens?
În primul rând profeţiile, care se pot verifica în istorie şi
MIT ŞI ADEVĂR

despre
DUMNEZEU