Dintre toate tipurile de activitati, munca ocupa locul cel mai important in viata omului: un calcul sumar

arata ca daca socotim viata activa a individului ca avand o durata de 40 de ani, fiecare cu cate 48 de
saptamani lucratoare a 40 de ore, rezulta 76.800 de ore ocupate de munca (din totalul de 349.440 de
ore ale acelorasi ani), adica 21,9 . Numai somnul ocupa mai mult timp… Dar nu este o activitate
formativa.

Formarea personalitatii incepe cu prima zi de viata, continua pe tot parcursul educatiei realizate in
scoala si in afara ei, in copilarie si adolescenta, dar nu se opreste odata cu inceperea activitatii
profesionale. Alegerea profesiei si adaptarea la cerintele ei presupun continuarea unei directii de dez-
voltare a personalitatii care sa permita dezvoltarea priceperilor si a aptitudinilor, exprimarea unor valori
si atitudini, asumarea unor roluri agreabile, succesul profesional fiind, in ultima instanta, o rezultanta a
interactiunii dintre structura de personalitate si mediul ocupational. Personalitatea si identitatea de sine
a adultului sunt strans legate de principala sa activitate - munca. Devenirea personalitatii, ca proces
continuu, depinde. de o serie de factori, care ar putea fi grupati in trei categorii: ciclurile de viata, ale-
gerile pe care le facem mai mult sau mai putin intamplator si automodelarea. Aceste alegeri, printre care
si cea a profesiei, exercita o influenta modelatoare: un post inalt solicitant sub aspect intelectual isi pune
amprenta nu numai asupra dezvoltarii aptitudinilor si capacitatilor, ci si asupra intereselor, motivatiei,
nivelului de aspiratie, manifestarilor Eului (imagine de sine, respect de sine); o munca monotona si
subsolicitanta poate deveni calea unei adevarate alienari de sine.