ACTUL ADMINISTRATIV.

NOŢIUNE, TRĂSĂTURI, CLASIFICARE.

Noţiunea actului administrativ

Art. 2 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004
defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau
normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării
executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Potrivit aceloraşi prevederi legale, sunt asimilate actelor administrative, în
sensul prezentei legi, şi contractele administrative încheiate de autorităţile publice,
precum şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un
interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Trăsăturile caracteristice ale actului administrativ

a) Actul administrativ este un act juridic care produce efecte juridice prin
el însuşi, făcând să ia naştere, să se modifice sau să se stingă drepturi şi obligaţii.
Aşa, spre exemplu, o hotărâre a consiliului local poate stabili anumite drepturi şi
obligaţii pentru locuitorii acelei unităţi administrativ teritoriale.
Spre deosebire de actul administrativ, operaţiunea administrativă şi operaţiunea
materială nu produc efecte juridice prin ele însele. Aşa, de exemplu, întocmirea unui
referat de către un student sau susţinerea unui curs de către un profesor nu vor
produce efectele juridice care vor fi produse numai de eliberarea diplomei de
absolvire.
b) Actul administrativ este o manifestare unilaterală de voinţă juridică
din partea autorităţii administrative care îl adoptă sau îl emite.
c) Actul administrativ este supus regimului de drept administrativ şi este
adoptat sau emis în cadrul unui raport de drept administrativ.
d) Actul administrativ este adoptat/emis de către o autoritate
administrativă în vederea organizării executării legii şi executării în concret a
acesteia. În principal, actele administrative sunt adoptate/emise de către organe din
1
sistemul administraţiei publice, dar şi de organe aparţinând puterii legislative şi
judecătoreşti, în activitatea organizatorică a acestora sau de executare în concret a
legii. Spre exemplu: ordinul prin care Secretarul general al Senatului sancţionează un
funcţionar public parlamentar sau ordinul prin care preşedintele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie numeşte sau eliberează din funcţie pe managerul economic
e) Actul administrativ este executoriu din oficiu, el bucurându-se de o
puternică prezumţie de legalitate, autenticitate şi veridicitate. În cazul actului
administrativ nu mai este necesară intervenţia instanţelor judecătoreşti pentru punerea
lui în executare, precum în cazul actelor juridice civile, comerciale etc.

Clasificarea actelor administrative

a) În funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produc, actele
administrative se împart în:
- Actele administrative normative conţin reglementări cu caracter general,
impersonal şi obligatoriu, producând efecte erga omnes, cum sunt, spre exemplu,
normele metodologice, normele de aplicare, instrucţiunile, regulamentele, etc.
- Actele administrative individuale produc efecte faţă de o persoană sau faţă
de persoane dinainte stabilite, cum sunt hotărârile prin care Guvernul numeşte
prefecţii, decretele prin care Preşedintele României numeşte în funcţii publice, ori
acorda graţieri individuale, etc.
b) În funcţie de valoarea lor juridică, actele administrative se împart în:
- Acte administrative de autoritate, care sunt adoptate/emise de o autoritate
administrativă care acţionează în regim de putere publică, pe baza şi în vederea
organizării executării legii pentru naşterea, modificarea sau ştergerea unor raporturi
juridice;
- Acte administrative de gestiune , care sunt acte juridice încheiate de
autorităţile administrative pentru exploatarea şi dezvoltarea proprietăţii publice a
statului şi a unităţilor administrativ teritoriale, cu particularii, persoane fizice sau
juridice, române sau străine.

Actul administrativ jurisdicţional

2
 Potrivit art. 2 alin.(1) lit.d) din Legea 554/2004 actul administrativ
jurisdicţional este actul juridic emis de o autoritate administrativă cu atribuţii
jurisdicţionale în soluţionarea unui conflict, după o procedură bazată pe
contradictorialitate şi cu asigurarea dreptului la apărare.

Regimul juridic al actelor administrative

Legalitatea şi oportunitatea actelor administrative
Legalitatea este principiul care determină activitatea organelor administraţiei
publice – actul administrativ fiind forma principală a acestei activităţi, dar şi
limitează activitatea acestor autorităţi chemate să organizeze executarea şi executarea
în concret a legii, în limitele prevederilor acesteia.
Problema oportunităţii actelor administrative este strâns legată de dreptul de
apreciere al organelor administraţiei publice şi de alegere a soluţiilor celor mai
adecvate pentru organizarea executării legii şi executarea în concret a acesteia.
Posibilitatea de apreciere acordată organelor administraţiei publice trebuie să
se realizeze în limitele legalităţii, refuzul nejustificat şi excesul de putere antrenând
răspunderea organelor administraţiei publice în condiţiile Legii contenciosului
administrativ, aşa cum vom arăta într-o secţiune ulterioară.

Competenţa – condiţie esenţială pentru emiterea actelor administrative

Actele administrative sunt adoptate sau emise de organele care au această
competenţă ce le-a fost conferită prin lege sau în baza legii.
Deci, competenţa organelor administraţiei publice reprezintă ansamblul
atribuţiilor publice conferite acestora de lege, pentru a acţiona pe baza şi în
executarea legii, efectuând acte administrative, operaţii administrative şi/sau simple
operaţii materiale.
Competenţa de a adopta sau emite acte administrative constituie totodată
condiţia esenţială de legalitate a actelor administrative.

Aplicarea actelor administrative

3
 Intrarea în vigoare a actului administrativ coincide cu momentul în care
acesta este apt să producă efecte juridice şi, totodată să fie pus în executare. De
asemenea, intrarea în vigoare a actului administrativ coincide cu data la care acestea
sunt aduse la cunoştinţa celor interesaţi, modalitatea folosită fiind diferită în funcţie
de întinderea efectelor acestuia.

Executarea actelor administrative se realizează, ca regulă generală, în mod

benevol de către subiectele raportului juridic respectiv, iar, în caz contrar, organele
administraţiei publice vor proceda la executarea silită a acestora şi la forţa de
constrângere a statului.
Actele administrative sunt executorii din oficiu , în favoarea lor funcţionând
puternice prezumţii de veridicitate, de autenticitate şi de legalitate, care nu vor putea
fi răsturnate decât prin contestarea acestora în procedura contenciosului
administrativ.