Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Doctorand:
ing. Alexandru FILIP
Conducător de doctorat:
prof. univ. em. dr. ing. Liviu GROLL
IAȘI – 2019
CUPRINS
Lista figurilor
Lista tabelelor
CAPITOLUL 1. ELEMENTE GENERALE SPECIFICE STRUCTURILOR DE STOCARE
A APEI
1.1. CONSIDERAȚII GENERALE
1.2. ACTUALITATEA ȘI IMPORTANȚA TEMEI
1.3. STRUCTURA TEZEI
1.4. ISTORICUL DEZVOLTĂRII SISTEMELOR DE ALIMENTARE ȘI STOCARE A
APEI
1.4.1. Istoricul dezvoltării pe plan mondial
1.4.2. Istoricul dezvoltării în România
1.5. CLASIFICAREA REZERVOARELOR DE APĂ
1
3.4.1.d. Coroziunea magneziană
3.4.2. Coroziunea armăturii de oțel din beton
3.5. DEGRADAREA BIOCHIMICĂ A BETONULUI
3.6. DETERIORĂRI ACCIDENTALE
4
Lista figurilor
Capitolul 1
Figura 1.1. Sistem de alimentare cu apă – Roma Antică
Capitolul 2
Figura 2.1. Rezervor din beton precomprimat – 45.000 m3
Figura 2.2. Rezervor cilindric circular din beton armat – 300 m3
Figura 2.3. Durabilitatea rezervoarelor de apă – analiză multicriterială
Capitolul 4
Figura 4.1. Componentele urmăririi comportării în timp a construcțiilor speciale
Capitolul 6
Figura 6.1. Amplasarea rezervoarelor de apă – județul Iași
Figura 6.2. Ponderea numărului de obiective aflate în exploatare – regiunea Moldovei
Figura 6.3. Distribuția numărului de obiective în funcție de tipul constructiv
Figura 6.4. Rezervoare de apă subterane
Figura 6.5. Rezervoare de apă semi-îngropate
Figura 6.6. Rezervoare de apă supraterane
Figura 6.7. Distribuția rezervoarelor de apă în funcție de capacitatea de înmagazinare
Figura 6.8. Distribuția rezervoarelor de apă raportată la durata de exploatare
Figura 6.9. Rezervor Vișan a). Secțiune orizontală; b). Secțiune transversală;
Figura 6.10. Perspectiva rezervorului
Figura 6.11. Rezervorul de apă Miroslava a). secțiune orizontală; b). secțiune transversală
Figura 6.12. Perspectiva rezervorului
Figura 6.13. Distribuția tensiunilor – stadiu de proiect
Figura 6.14. Distribuția tensiunilor – stadiul actual
Figura 6.15. Vedere laterală și secțiuni ale elementului de acoperiș
Figura 6.16. Model structural – grindă simplu rezemată
Figura 6.17. Repararea fisurii cu ajutorul betonului ”self-healing” – situație practică
Figura 6.18. Analiză comparativă în funcție de valoarea investiției
Figura 6.19. Analiză comparativă în funcție de durata de execuție
Figura 6.20. Algoritm de asigurare a managementului calității lucrărilor de monitorizare
Figura 6.21. Algoritm de asigurare a managementului calității lucrărilor de intervenție
5
Lista tabelelor
Capitolul 6
Tabel 6.1. Fondul construit existent – Regiunea Moldovei
Tabel 6.2. Fondul construit existent în funcție de tipul constructiv
Tabel 6.3. Situația fondului existent în funcție de durata de exploatare
Tabel 6.4. Rezultatele încercărilor la compresiune – perete circular
Tabel 6.5. Rezultatele încercărilor la compresiune – stâlp interior
Tabel 6.6. Ipoteze de încărcare
Tabel 6.7. Rezultate numerice obținute
Tabel 6.8. Rezistența la întindere – probe de torcret
Tabel 6.9. Rezistența la compresiune – probe de torcret
Tabel 6.10. Date de intrare
Tabel 6.11. Ipoteză de încărcare
Tabel 6.12. Ipoteză de încărcare
Tabel 6.13. Date geometrice
Tabel 6.14. Date de intrare
Tabel 6.15. Combinații de încărcări
Tabel 6.16. Analiză comparativă
6
CAPITOLUL 1
ELEMENTE GENERALE SPECIFICE STRUCTURILOR DE
STOCARE A APEI
Apa a reprezentat dintotdeauna una din resursele necesare existenței vieții și o necesitate
fundamentală a umanității. Dezvoltarea așezărilor omenești a avut drept consecință amplificarea
consumului de resurse (energie, apă etc). În marile orașe, sistemele de alimentare cu apă constituie
dotări indispensabile care intervin ca factor important în aproape toate procesele industriale. Odată
cu urbanizarea accelerată (apariția și dezvoltarea marilor orașe, metropole, megalopolisuri),
necesitățile locuitorilor au crescut exponențial, concomitent cu explozia demografică, fapt care a
impus dezvoltarea, modernizarea și întreținerea sistemelor centralizate de alimentare cu apă.
Un sistem public centralizat care exploatează o sursă de apă, este o responsabilitate majoră
care are implicații asupra sănătății și siguranței publice în zonele urbane dens populate. În zilele
noastre, apa potabilă, este o necesitate absolută nu doar pentru consum, salubrizare, stingerea
incendiilor, dar și pentru procesele industriale.
Sistemul centralizat de alimentare cu apă, constă în captarea și aducțiunea apei de la sursă,
stații de pompare, stații de tratare, rezervoare de înmagazinare (pentru crearea unei rezerve de
avarie și a volumului necesar compensării variațiilor de consum) și sistemul de distribuție a apei
către consumatori.
Găsirea unei surse suficiente de apă, care să fie exploatată în siguranță și apoi să fie
distribuită către consumatori (cu aproape niciun moment de întrerupere) necesită o infrastructură
fiabilă și, probabil, cea mai vizibilă componentă a unui sistem public de alimentare cu apă este
rezervorul. Acestea sunt structuri speciale care servesc pentru înmagazinarea apei.
Utilizarea structurilor de înmagazinare a apei datează încă din epoca neolitică. Se crede că
primele „rezervoare” de apă au fost construite în Africa de Est de către homo habilis acum
aproximativ 2.000.000 de ani în urmă, prin săparea unor galerii pentru stocarea apei și dirijarea
acesteia către „locuințe”. Ceea ce pentru homo habilis a reprezentat o necesitate, odată cu trecerea
timpului pentru homo sapiens s-a transformat în calitatea confortului de zi cu zi, prin construirea
sistemelor de alimentare cu apă.
Domeniul larg de utilizare al acestor tipuri de structuri, precum și condițiile funcționale și
de rezistență au condus la realizarea unei game variate de sisteme constructive, metode și
tehnologii de execuție. Monitorizarea parametrilor funcționali se efectuează intermitent și poate fi
inclusă într-un sistem automatizat împreună cu alte construcții și instalații.
Funcționarea acestor structuri de stocare a apei nu se poate realiza fără o supraveghere
strictă și permanentă. În acest scop, este necesară investigarea și verificarea elementelor
7
structurale, precum și determinarea precisă a parametrilor și proceselor funcționale a structurii și
a instalațiilor hidrotehnice, prin prisma respectării criteriului de siguranță în exploatare a
rezervoarelor de apă (Vascu, 2012).
În condițiile î„n care în perioada 1955 ÷ 1990, în România s-au executat numeroase sisteme
de alimentare cu apă (stații de pompare, rezervoare, etc.), odată cu trecerea timpului aceste
construcții s-au apropiat de durata normată de exploatare (Mănescu, 1998).
Printre construcțiile cele mai afectate de trecerea timpului sunt rezervoarele de apă, având
diferite capacități de înmagazinare, majoritatea fiind executate din beton armat și precomprimat.
Acestea reprezintă obiective strategice importante pentru comunitate, cea mai mare parte din ele
fiind încă în exploatare.
Întrucât, majoritatea construcțiilor de stocare a apei, prezintă o stare avansată de degradare
/ deteriorare ca urmare a unor condiții particulare de exploatare (medii cu agresivitate chimică,
umiditate ridicată, procese tehnologice, etc.), se impun lucrări de întreținere și reparații curente iar
uneori, aplicarea procedurilor de reabilitare structurală (în cazul celor avariate/degradate
semnificativ).
Reparațiile efectuate sunt de cele mai multe ori necorespunzătoare calitativ datorită
utilizării neconforme a materialelor de construcții, a unor erori de execuție, lipsei de personal
calificat, fără eliminarea cauzelor care au condus la degradarea structurii. În cele mai multe situații,
din considerente economice se preferă alternativa prelungirii duratei de exploatare, în detrimentul
construirii unor noi obiective.
Asemenea situații ar putea fi evitate, prin adoptarea unor măsuri suplimentare de protecție
în vederea sporirii exigențelor de durabilitate. Noțiunea de durabilitate este definită ca fiind
intervalul de timp în care construcția își păstrează toate caracteristicile funcționării ei normate, în
condițiile asigurării unei întrețineri periodice.
În cazul rezervoarelor de apă, studiul durabilității prezintă o importanță deosebită deoarece,
prin cercetările și observațiile efectuate în diverse stadii (proiectare, execuție, exploatare) se
urmărește analizarea, identificarea și cuantificarea factorilor care influențează durata de exploatare
a acestor tipuri de structuri și propunerea unor soluții moderne sustenabile de reabilitare
structurală.
Aceste măsuri tehnice de intervenție vizează repunerea / menținerea în funcțiune a
obiectivelor de construcții și creșterea valorilor nominale ale caracteristicilor de durabilitate pentru
a asigura / crește perioada de serviciu normată.
Cele mai vechi amenajări de alimentare și stocare a apei au existat acum aproximativ 5000
de ani. În Egiptul Antic, existau mecanisme simple pentru ridicarea apei, asemănătoare
10
cumpenelor (Giurconiu et. al, 2002).
În China Antică, se foloseau puțuri pentru alimentarea cu apă, uneori foarte adânci, din
care apa era scoasă cu găleți cu ajutorul unor sisteme utilizând scripeți și trolii.
Babilonienii au construit lacuri de acumulare (poate primul tip de rezervor cunoscut –
rezervorul de pământ) și foloseau procedee de ridicare a apei la înălțime, utilizând-o la udatul
grădinilor și pentru alte scopuri. Pentru transportul apei, în antichitate se foloseau canale cu
scurgere liberă și conducte din tuburi de argilă-arsă pentru distribuirea apelor din rezervoare.
Roma Antică era alimentată prin mai multe apeducte, care constituiau modele de „artă
inginerească” în antichitate. Apa era adusă prin gravitație în rezervoare centrale (figura 1.1), de
unde era distribuită prin conducte spre băile publice și spre locuințele patricienilor (Bucur, 1980).
Pe teritoriul tării noastre s-au descoperit numeroase lucrări vechi de alimentari cu apă.
Astfel, în cetățile dacice (Grădiștea Muncelului, Blidaru, Costești) se află captări de izvoare,
conducte din tuburi de ceramică și bazine cu pereții din zidărie sau din lemn, constituind instalații
pentru limpezirea și înmagazinarea apei din râuri de munte.
Clasificarea rezervoarelor se poate realiza după numeroase criterii, dintre care cele mai
uzuale sunt: poziția, forma, locul în schema de alimentare, materialul de construcție, etc.
11
- de capacitate mică (capacitatea rezervorului nu depășește 1000 m3);
- de capacitate mare (capacitatea rezervorului este cuprinsă între 1000 – 6000 m3);
- de capacitate foarte mare (capacitatea rezervorului depășește 6000 m3).
12
CAPITOLUL 2
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL DE
CERCETARE
Construcția structurilor de înmagazinare a apei a căpătat amploare după cel de-al doilea
război mondial. S-au dezvoltat noi sisteme structurale și tehnologii de execuție eficiente, ceea ce
a dus la realizarea unor rezervoare de apă cu capacități de stocare foarte mari.
Spre exemplu, în perioada anilor 1950, în Statele Unite ale Americii s-au efectuat
cercetări în domeniul betonului precomprimat ceea ce a condus la proiectarea și execuția unor serii
de rezervoare cilindrice (figura 2.1) în statele Arkansas, Utah, Ohio, etc., având capacitatea de
45.000 m3.
Totodată, în Belgia, inginerii au pus în practică ideea prevederii unui radier pe piloți din
beton armat / precomprimat. În acest caz, în orașul Eupen, s-a realizat un rezervor rectangular cu
capacitatea de 50.000 m3.
În Franța, unul dintre cele mai impresionante rezervoare este cel realizat la Porte de Lilas
Paris. Acest rezervor paralelipipedic, având o capacitate de 200.000 m3, este realizat din cuve de
beton parțial precomprimat, cu compartimente suprapuse, în interiorul unei incinte din elemente
cilindrice.
În Olanda, a fost aplicată o soluție inedită pentru rezervoarele supraterane cu capacitatea
de 35.000 m3. Acoperișul sub formă de cupolă cu deschiderea minimă de 76,84 m, se
caracterizează printr-o grosime variabilă a plăcii, de la 15 cm la partea superioară până la 25 cm
spre reazeme, respectiv prin existența unui inel de rezemare din beton precomprimat. Acesta este
dispus pe stâlpi plasați pe o fundație inelară exterioară având diametrul de 85,6 m.
13
2.2. CERCETĂRI EFECTUATE LA NIVEL NAȚIONAL
Orice construcție reprezintă un sistem complex aflat într-o continuă interacțiune atât cu
mediul natural cât și cu cel antropic, acumulând permanent consecințele tuturor categoriilor de
acțiuni ce o solicită (inclusiv cele specifice modului de exploatare). Se poate admite astfel, faptul
că în structura acestora, odată cu trecerea timpului apar diverse degradări și avarii (Farrar et. al,
2007).
Durabilitatea reprezintă capacitatea unei structuri de a se menține o perioadă lungă de timp
fără deteriorări / degradări semnificative (în condițiile asigurării unei întrețineri periodice), având
un impact redus asupra mediului.
Pentru o bună analiză și interpretare a efectelor generate de factorii care afectează
durabilitatea structurilor din beton armat, vor fi identificate (multicriterial) cauzele acestora:
Cauze naturale (datorită expunerii la condițiile de mediu):
➢ de natură fizică;
➢ de natură chimică;
➢ de natură biologică;
➢ datorate unor acțiuni excepționale (cutremur, accident, alunecări de teren, inundații,
incendii, explozii).
Cauze antropice:
➢ datorate proiectării neconforme;
➢ datorate execuției deficitare;
➢ datorate exploatării și întreținerii incorecte;
Pentru o mai bună înțelegere a modului în care este afectată durabilitatea unui rezervor din
beton armat, am ales să prezentăm în ordine cronologică factorii care determină durabilitatea, adică
pe etapele de evoluție a structurii. S-a ales această modalitate de prezentare, deoarece identificarea
oricăror degradări / deteriorări este mai ușor de realizat cronologic și, evident, trebuie aplicate
măsuri în vederea eliminării / atenuării acestor cauze și efecte în stadiul specific în care acestea
apar.
Analiza multicriterială a factorilor care afectează durabilitatea rezervoarelor de apă din
beton armat s-a efectuat pe etape de evoluție a structurii, începând cu faza de concept/proiectare,
execuție și exploatare pe toată durata de viață a structurii (figura 2.3).
15
Figura 2.3. Durabilitatea rezervoarelor de apă – analiză multicriterială
16
CAPITOLUL 3
TIPURI DE DEGRADĂRI SPECIFICE
REZERVOARELOR DE APĂ
Construcțiile sunt supuse, de obicei, la acțiuni care provin din exploatarea lor normală, dar
pot fi supuse și la acțiuni excepționale (de exemplu, căderi abundente de zăpadă, uragane,
inundații, incendii, cutremure de pământ sau alte șocuri puternice).
În aceste condiții, în funcție de calitatea materialelor utilizate, de modul în care ipotezele
de calcul avute în vedere la proiectare reușesc să se apropie de realitate, precum și de eventualele
greșeli de execuție, se pot produce diverse degradări ale construcțiilor și chiar avarii ale acestora.
Cauzele degradării lucrărilor din beton pot, în numeroase situații, să își suprapună efectele,
accentuând sau accelerând astfel procesele de degradare a elementelor și construcțiilor (Ionescu,
1997). Acestea pot fi clasificate astfel:
➢ în funcție de variația acțiunilor în timp:
- acțiuni permanente (greutatea proprie a construcției);
- acțiuni variabile (acțiunea vântului, acțiunea zăpezii, împingerea pământului, încărcări
utile);
- acțiuni accidentale (explozii, impact, seism);
➢ în funcție de gradul de imprecizie:
- erori de concepție / proiectare;
- erori de execuție;
- erori de exploatare și întreținere;
➢ în funcție de natura degradării:
- degradare fizică (fisurare, abraziune, cicluri îngheț-dezgheț);
- degradare chimică (coroziunea betonului și a armăturii);
- degradare biochimică;
➢ în funcție de cauzele proceselor distructive:
- cauze interne;
- cauze externe;
17
producerea unor reacții chimice între constituenții elementelor structurale și diverși agenți
agresivi;
coroziunea armăturilor;
amplificarea unor procese fizico-chimice cu caracter distructiv;
O analiză complexă a cauzelor și efectelor manifestate în derularea acțiunilor distructive are la
bază estimarea duratei de viață a construcției ajunsă într-o anumită stare de degradare.
Starea de degradare a betonului armat, se amplifică concomitent cu modificările care apar
în structura pietrei de ciment, sub influența acțiunilor exercitate din interior, cât și din exterior.
Condițiile improprii de exploatare favorizează dezvoltarea proceselor distructive prin
apariția tensiunilor interne coroborate cu o agresivitate constantă a factorilor de mediu implicați.
Diminuarea caracteristicilor de durabilitate ale betonului armat, are la origine:
➢ cauze interne (se întâlnesc în masa elementului de construcție);
➢ cauze externe (se datorează acțiunilor exercitate asupra elementului structural).
În cadrul acestui capitol sunt prezentate principalele tipuri de degradări specifice
rezervoarelor de apă:
3.3. Degradarea fizică a betonului
3.3.1. Fisurarea betonului
3.3.1.a. Fisuri rezultate din contracția plastică
3.3.1.b. Fisuri rezultate din tasarea plastică
3.3.1.c. Fisuri rezultate din variația termică
3.3.1.d. Fisuri rezultate din coroziunea armăturii
3.3.2. Efectul ciclurilor îngheț – dezgheț
3.3.3. Uzura mecanică prin abraziune
3.3.4. Eroziunea cavitațională
3.4. Degradarea chimică a betonului
3.4.1. Coroziunea betonului
3.4.1.a. Coroziunea prin dizolvare – levigare
3.4.1.b. Coroziunea acidă
3.4.1.c. Coroziunea sulfatică
3.4.1.d. Coroziunea magneziană
3.4.2. Coroziunea armăturii de oțel din beton
3.5. Degradarea biochimică a betonului
3.6. Deteriorări accidentale
18
CAPITOLUL 4
ASIGURAREA CALITĂȚII REZERVOARELOR DE APĂ
19
normative ale căror prevederi stabilesc urmărirea comportării în timp a acestor tipuri de structuri
Scopul urmăririi comportării în timp a structurilor speciale este obținerea informațiilor în vederea
asigurării construcțiilor pentru o exploatare normală. Urmărirea în timp a construcțiilor (figura
4.1) prezintă trei componente: urmărirea curentă, inspectarea extinsă și urmărirea specială;
20
definesc măsura în care construcțiile își păstrează cerințele de rezistență, stabilitate și durabilitate
specificate prin proiecte (Ilinoiu, 2004).
21
CAPITOLUL 5
METODE DE REABILITARE A REZERVOARELOR DE APĂ
23
CAPITOLUL 6
STUDII DE CAZ - PROCEDEE DE REABILITARE A
REZERVOARELOR DE APĂ (SUBTERAN, SUPRATERAN)
24
S-a efectuat o analiză statistică referitoare la ponderea acestor obiective la nivel regional
(figura 6.2), cu ajutorul reprezentanților companiei S.C. APAVITAL S.A. (județul Iași) și a
celorlalți operatori de apă din regiunea Moldovei, printre care S.C. ACET S.A. (județul Suceava),
S.C. NOVA APASERV S.A. (județul Botoșani), S.C. APASERV S.A. (județul Neamț), S.C.
CRAB S.A. (județul Bacău), S.C. AQUAVAS S.A. (județul Vaslui), precum și clasificarea
acestora după diferite criterii (tipul constructiv, capacitatea de înmagazinare și durata de
exploatare).
VS SV
BC 7% 14%
11%
BT
16%
NT
IS 13%
39%
Aceste date fac parte din situația disponibilă la nivelul fiecărui operator județean de apă
(martie 2019), fiind analizate pentru a sublinia necesitatea întocmirii unui program de urmărire și
monitorizare a acestor tipuri de structuri. De asemenea, aceste informații reprezintă baza stabilirii
unor programe de execuție a lucrărilor de reabilitare, contribuind la estimarea costurilor de
investiție.
subteran
14%
suprateran
42%
semiîngropat
44%
La nivelul regiunii Moldovei (RO) (figurile 6.4., 6.5., 6.6.), ponderea variază, sistemele
constructive adoptate fiind influențate de diverși parametri (amplasament, relief, condițiile de
mediu, materialele de construcție utilizate, etc.).
VS SV
17% 17% BT
4%
NT
3%
BC
22%
IS
37%
26
BC VS SV
5% 6% 18%
IS BT
33% 18%
NT
20%
VS SV
BC
4% 8% BT
14%
17%
NT
9%
IS
48%
27
>1000 m3
1000 - 4%
6000 m3
25%
< 1000 m3
71%
Durata de exploatare a
Nr. obiective
obiectivului
0 – 20 246
20 – 40 78
40 – 60 81
60 – 80 9
80 – 100 5
28
60 - 80 80 - 100
2% 1%
40 - 60
19%
0 - 20
20 - 40 59%
19%
Majoritatea rezervoarelor de apă construite sunt de tip suprateran, regiunea Moldovei fiind
o zonă activă seismic, accelerația de vârf având valori mai scăzute în nord (ag = 0,15...0,20g –
județele Suceava, Botoșani), respectiv valori ridicate în sud (ag= 0,25...0,35 – județele Bacău,
Vaslui).
Obiectivele analizate statistic au perioade de exploatare ridicate (aproximativ 40 de ani),
au suportat efectele a numeroase seisme, fapt care a contribuit la necesitatea instituirii unui
program riguros de urmărire specială a comportării în timp (pentru toate tipurile constructive, dar
cu precădere, în situația rezervoarelor subterane și supraterane).
Rapoartele de evaluare a stării tehnice de degradare au evidențiat necesitatea (sau nu)
efectuării lucrărilor de intervenție / reabilitare structurală, pentru creșterea siguranței în exploatare
și mărirea duratei normate de serviciu. În acest sens studiul factorilor ce influențează durabilitatea
unei structuri speciale, poate avea o importanță majoră în luarea deciziilor de intervenția
structurală.
Structurile de beton, pentru orice domeniu de utilizare, sunt proiectate pentru a satisface
un set de cerințe. O structură trebuie să îndeplinească cerințele de rezistență, stabilitate și
durabilitate pe întreaga durată de viață a proiectului, fără pierderi semnificative de funcționalitate
sau lucrări de întreținere imprevizibile (SR:EN 1992-1-1).
În contextul actual, pe lângă cerințele privind rezistența, stabilitatea și siguranța în
exploatare, durabilitatea trebuie tratată cu o atenție deosebită în cazul structurilor din beton armat
datorită unor condiții de funcționare specifice.
29
Condițiile de funcționare a rezervoarelor sunt evaluate conform datelor colectate în
legătură cu procesul tehnologic proiectat care are loc în interiorul rezervorului de apă, funcționarea
echipamentelor tehnologic și a instalațiilor aferente, precum și caracteristicile mediului agresiv
(Samangany et. al, 2013, Sani et. al, 2014).
Construcția analizată este un rezervor cilindric îngropat din beton armat (figura 6.9), având
capacitatea de 500 m3, obiectivul fiind realizat în anii ’80.
a).
b).
Rezervorul are o formă circulară, în plan orizontal, având un diametru interior de 13,40 m
și o înălțime utilă de 3,80 m fiind acoperit cu pământ. În cadrul obiectivului studiat, există o cameră
de pompare și o incintă pentru accesul la rezervor.
Din punct de vedere structural, rezervorul de apă constă dintr-un perete perimetral din
beton armat cu grosimea de 20 cm, susținut pe o fundație continuă tip radier, stâlpi interiori din
beton armat cu capiteluri la extremități.
Placa rezervorului de apă este realizată din beton armat și are o grosime de 20 cm, susținută
de peretele circular perimetral și nouă stâlpi interiori din beton armat având secțiunea de 30 × 30
cm.
Rezervorul are un perete interior de beton, amplasat între stâlpii centrali, care îl separă
parțial în două volume și o bașă lângă camera pompelor. Armarea elementelor din beton a fost
30
realizată cu bare tip PC52 și OB37.
Pe baza inspecției vizuale și a observațiilor directe, s-a constatat că, datorită expulziei
stratului de acoperire din beton, armăturile sunt afectate în medie în proporție de 30%, în unele
cazuri ajungându-se până la 70%.
În același timp, pentru determinarea clasei de beton afectate de procesul de coroziune,
testele au fost efectuate utilizând metoda nedistructivă combinată (NP 137-2014).
Metoda nedistructivă combinată are o eficiență egală în determinarea rezistenței betonului
indiferent de clasa de beton avută în vedere. Aparatul de testare pentru această metodă constă din:
- aparat pentru măsurarea vitezei de propagare a impulsurilor ultrasonice în beton;
- aparat pentru măsurarea durității superficiale a betonului cu ajutorul indexului de recul
(sclerometru).
Rezistența caracteristică la compresiune in-situ este cea mai mică dintre următoarele valori,
corespunzătoare relației:
fck, is = fm(n),is - k1 ∙s 18,70 [ N⁄mm2 ]
min { ={
fck,is = fis,min + 4 25,10 [ N⁄mm2 ]
unde:
Rc(n) – indicele de recul (rezultatul încercării cu sclerometrul);
fm(n), is – media rezistenței la compresiune in-situ după n încercări;
fis,min – rezultatul minim al încercării rezistenței la compresiune in-situ;
fck,is – rezistența caracteristică la compresiune in-situ;
k1 – coeficient având valoarea 1.48;
s – abatere standard.
Încercările au fost realizate la nivelul peretelui rezervorului de apă (tabel 6.4) și la nivelul
stâlpului interior (tabel 6.5).
32
9. 22,30
10. 22,00
11. 23,60
12. 24,10
1. 32,40
2. 31,90
3. 33,10
4. 33,10
5. 32,30
6. 34,90
32,80 31,10 1,48 1,956
7. 30,50
8. 32,70
9. 33,30
10. 32,30
11. 33,10
12. 34,00
33
6.2.3. Validarea rezultatelor determinărilor prin modelare numerică
Ipoteze de încărcare
Precizia calculului adoptat depinde de schema statică considerată introdusă în programul
software, care trebuie să fie în concordanță cu modul în care se realizează structura (natura
legăturilor dintre elementele componente, anexe, etc.).
Încărcările considerate în calculul rezervorului de apă au fost reprezentate ca în tabelul
6.6.:
Coeficienții parțiali de siguranță pentru combinațiile de acțiuni la starea limită de serviciu
(SLS) sunt:
- 1,00 pentru acțiuni permanente;
- 0,40 pentru acțiuni variabile.
34
Combinația de încărcări (cvasi-permanentă) pentru verificarea SLS poate fi atribuită
astfel (CR 0 -2012):
∑nj=1 Gk,j + ∑m
i=1 ψ2,i ∙ Qk,i ;
unde:
Gk,j – valoarea caracteristică a acțiunii permanente;
Qk,i – valoarea caracteristică a acțiunii variabile asociate;
ψ2,i – factor pentru valoarea cvasi-permanentă a acțiunii variabile.
Având în vedere că structura este considerată în diferite stadii de exploatare (tabel 6.6),
calculul static se va realiza pentru următoarele ipoteze:
Încărcări
Tipul
Starea Limită de Serviciu (SLS) Starea Limită de Serviciu (SLS)
combinației
Combinația
de încărcări
în raport cu 1,00·GP+1,00·P+0,40·Z 1,00·GP+1,00·P+0,40·Z+0,40·H
ipoteza de
încărcare
Pentru studiul de caz (rezervor subteran), cele mai importante încărcări care se iau în
considerare sunt presiunea lichidului înmagazinat (H) și împingerea pământului (P).
Cele două ipoteze de încărcare pot fi independente una de alta, ducând la necesitatea unor
iterații suplimentare ale rezultatelor.
În ambele ipoteze de încărcare (rezervor de apă plin și rezervor de apă gol), rezultatele
obținute cu ajutorul metodei elementului finit (tabel 6.7), evidențiază faptul că zonele cele mai
tensionate (culoarea roșie) se găsesc la partea superioară (capitel) a stâlpilor interiori, baza
peretelui circular și la nivelul fundației continue.
35
Tabel 6.7. Rezultate numerice obținute
Ipoteză de încărcare
Element structural Rezervor plin Rezervor gol
σX [N/mm2] σX [N/mm2]
1. Stâlp interior 3,134 3,134
2. Perete circular 1,083 1,040
3. Fundație continuă 3,134 3,134
4. Perete interior 0,306 - 0,064
Construcția analizată este un rezervor suprateran de apă (figura 6.11) realizat din beton
precomprimat, având capacitatea de 5000 m3. Construcția a fost executată în anii ’80 și se află încă
în exploatare, asigurând necesarul de apă pentru comuna Miroslava și cartierul Nicolina din
municipiul Iași.
Rezervorul de apă are o formă circulară în plan orizontal cu raza interioară de 13,85 m și
o înălțime utilă de 8,05 m. La interior există un stâlp central din beton armat cu dimensiunile de
70 x 70 cm, susținută de o fundație continuă (C18 / 22.5), prevăzut cu un capitel la partea
superioară.
Peretele rezervorului este alcătuit din elemente prefabricate (C 25/30) de 17 cm grosime,
fiind prevăzută o fretă post-tensionată la partea exterioară. În partea de sus a peretelui a fost
realizată o centură din beton armat cu dimensiunile de 28 x 20 cm.
La partea superioară, rezervorul a fost închis cu elemente de acoperiș în formă de T
prefabricate (C 25/30), dispuse radial, susținând un capăt pe partea superioară a peretelui și celălalt
pe stâlpul central.
37
a).
b).
unde:
fck,cube – rezistența caracteristică la compresiune pe cub [N/mm2];
F – forța maximă aplicată [N];
Ac – aria secțiunii transversale a probei [mm2].
După efectuarea încercărilor, au fost obținute următoarele valori numerice (tabel 6.7):
Pentru epruvetele de beton testate în laborator prin metode distructive, rezistența medie la
compresiune este fcube,m =15 N/mm2, corespunzătoare clasei de beton C8/10.
Astfel, în cazul probelor prelevate (zone degradate) de la nivelul acoperișului (elemente de
beton armat – secțiune T), s-a constatat o depreciere semnificativă a clasei betonului de la C25/30
(stadiul de proiect) la C8/10 (stadiul actual).
Pentru asigurarea capacității portante a structurii și prelungirea duratei de serviciu, se
impune necesitatea reabilitării structurale elementelor de beton armat prin post-tensionare.
40
Rezistența la întindere prin încovoiere se calculează utilizând următoarea relație:
F∙l
fcf = ;
d1 ∙ d22
unde:
fcf – rezistența la întindere prin încovoiere [N/mm2];
F – încărcarea maximă aplicată [N];
l - distanța dintre role [mm];
d1, d2 – dimensiunile laterale ale epruvetei [mm].
După efectuarea încercărilor, s-au obținut următoarele valori numerice (tabel 6.8):
1. 2500 38 33 6,88
114 6,05
2. 1900 38 33 5,23
41
6.3.2.c. Metode de testare nedistructivă
ms -m
Am1 = ∙100 [%]
m
ms -mu
Am2 = ∙100 [%]
mu
unde:
Am – absorbția de apă bazată pe greutatea specimenului;
m – masa probei [g];
mu – masa probei după uscare, cântărită în aer [g];
ms – masa probei după o oră menținută în apă, cântărită în aer [g];
Dimensiunile specimenului (L x l x h): 149 x 47,5 x 40 [mm];
m = 0,555 [g];
mu = 0,560 [g];
ms = 0,595 [g];
42
0,595-0,560
Am1 = ∙100 = 6,25%;
0,560
0,595-0,555
Am2 = ∙100 = 7,20%;
0,555
În cazul probei testate, valorile rezultate sunt de 6,25% în cazul specimenului cântărit inițial
și 7,20% în cazul specimenului cântărit după uscare. Acest fapt concluzionează că materialul
folosit (torcret) datorită acțiunii apei din precipitații prezintă o capacitate mare de absorbție și se
recomandă utilizarea unor mortare speciale de impermeabilizare.
43
Procesul de degradare a rezervoarelor de apă poate avea numeroase cauze (exploatarea
necorespunzătoare a construcției, fisurarea betonului, coroziunea armăturii, etc.), fapt care
conduce la necesitatea efectuării lucrărilor de reabilitare (Covatariu et. al, 2018).
Încă din stadiul inițial (t0), prin instituirea unui program de urmărire specială a comportării
în timp a construcției și observarea nivelului de degradare (inspecție vizuală, metode de testare
distructivă / nedistructivă) efectuarea unor lucrări de reparații curente reprezintă o soluție mai puțin
costisitoare în comparație cu cele care ar putea fi efectuate în stadiul actual (ti) când nivelul de
degradare este avansat (Zamfirescu et. al, 2003).
În prezentul studiu de caz, au fost realizate modelări pe baza datelor culese din proiect
(stadiu inițial) și a celor rezultate din testele pe probele prelevate din structură (stadiu actual) în
vederea predicționării comportării în timp a construcției.
Structura studiată a fost modelată și analizată prin utilizarea programului software SCIA
Engineer, iar analiza statică liniară a fost efectuată pentru a calcula eforturile maxime conform
următorului modelului structural (figura 6.12).
44
Figura 6.12. Perspectiva rezervorului
unde:
Pj – valoarea caracteristică a acțiunii permanente;
Vi – valoarea caracteristică a acțiunii variabile asociate.
În stadiul de proiect, calculul static se efectuează pentru următoarea ipoteză (tabel 6.11).
45
Tabel 6.11. Ipoteză de încărcare
Rezervor plin
Încărcări
Tipul
Starea Limită de Serviciu (SLS)
combinației
Combinația
de încărcări în
raport cu 1,10∙GP+0,50∙Z + 0,50∙P+1,10∙S
ipoteza de
încărcare
unde:
- GP = greutatea proprie a structurii;
- Z = zăpadă;
- P = presiunea lichidului înmagazinat (apă);
- S = acțiunea seismică.
46
Figura 6.13. Distribuția tensiunilor – stadiu de proiect
În stadiul de proiect, distribuția maximă a tensiunilor se evidențiază la partea superioară a
elementelor structurale (panouri prefabricate din beton armat).
În acest caz, valorile eforturilor interne nu influențează semnificativ comportamentul
structural al construcției, presiunea lichidului înmagazinat (apa) înregistrând valori maxime la baza
peretelui vertical al rezervorului.
unde:
Gk,j – valoarea caracteristică a acțiunii permanente;
Qk,i – valoarea caracteristică a acțiunii variabile asociate;
ψ2,i – factor pentru valoarea cvasi-permanentă a acțiunii variabile.
În partea superioară, rezervorul a fost închis cu elemente de acoperiș din beton armat (tabel
6.13, figura 6.15) care sunt dispuse radial, susținând un capăt pe partea superioară a peretelui și
celălalt pe capitelul stâlpului central.
Prin urmare, pentru a crește durabilitatea structurii, s-au calculat soluții de consolidare
utilizând compozite polimerice armate cu fibre (CPAF).
A fost efectuat un calcul numeric bazat pe un program experimental (încercări de laborator)
și o analiză static liniară prin metoda elementului finit cu ajutorul programelor software (SCIA
Engineer și Sika® CarboDur® FRP Design).
În etapa inițială a analizei, caracteristicile mecanice ale materialelor au fost colectate din
testele experimentale prin utilizarea metodelor distructive, valoarea rezistenței la compresiune
fiind fcube,m =15 N/mm2 , corespunzând clasei de beton C8/10.
50
Materialele utilizate pentru construcția elementelor structural de acoperiș sunt ilustrate în
tabelul 6.14.
Elementul structural (figura 6.16) a fost modelat și analizat utilizând programul software
SCIA Engineer și a fost efectuată analiza statică liniară pentru a calcula eforturile interne maxime
(momentul încovoietor – My, forța tăietoare – Vz).
51
Combinațiile de încărcări pot fi calculate astfel [38]:
∑nj=1 Pi + ∑m
i=1 Vi ; (1)
unde:
Pi – valoarea caracteristică a acțiunii permanente;
Vi – valoarea caracteristică asociată acțiunii variabile.
În cazul reabilitării hidrofuge a construcțiilor speciale, unul dintre aspectele cele mai
importante este reprezentat de corelarea din punct de vedere tehnic a materialelor utilizate și
metodele adoptate pentru corectarea defectelor.
Astfel, pentru asigurarea capacității portante a rezervorului (consolidarea rosturilor
verticale) se vor aplica straturi hidroizolante și finisaje la interiorul rezervorului la nivelul peretelui
circular și a plăcii inferioare.
La nivelul peretelui circular și a plăcii inferioare, remedierea defectelor și degradărilor din
elementele de beton armat sub formă de segregări sau pori la suprafața elementului, se vor
hidroizola cu ajutorul mortarelor speciale de impermeabilizare.
La exterior, după montarea termoizolației și aplicarea unei bariere de vapori, se va reabilita
acoperișul cu ajutorul unei membrane hidrofuge.
CaO+H2 O → Ca(OH)2
Ca(OH)2 +CO2 → CaCO3 +H2 O
Bacteriile rămân latente în structura betonului până la formarea fisurii. Această schimbare
„trezește” bacteriile și le determină să consume amidonul care a fost adăugat la beton. Pe măsură
ce bacteriile se hrănesc, cresc și se reproduc, ele elimină calcitul, care este o formă de carbonat de
calciu. Atunci când calcitul se leagă de beton, acesta umple fisura și o sigilează (figura 6.17).
Din punct de vedere al costului estimat al investiției (figura 6.18), reabilitarea structurală
prin aplicarea materialelor compozite (metodă modernă) are o valoare de investiție cu aproximativ
9% mai mică în comparație cu reabilitarea structurală prin post-tensionare (metodă clasică).
56
LEI
450000 393030,76
400000 359495,13
350000 222742,08
300000
250000
200000
150000
100000
50000
0
Reabilitare structurală - post- Reabilitare structurală - Montare rezervor metalic
tensionare aplicarea materialelor
compozite
În situația în care se optează pentru construcția unui nou obiectiv (rezervor metalic – 420
m3), costurile de investiție se diminuează cu 26% (post-tensionare), respectiv 19% (materiale
compozite). Acest fapt poate influența semnificativ decizia investitorului raportată la costuri și la
durata de realizare a unei noi construcții.
Durata estimată de execuție (figura 6.19) în cazul fiecărei soluții de reabilitare propusă, din
punct de vedere procentual variază semnificativ. Astfel, în cazul post-tensionării, aceasta scade cu
39%, în vreme ce, în situația utilizării materialelor compozite, procentul este de 49%.
ORE
6000
4936,4
5000 4161,69
4000
3000 2542,58
2000
1000
0
Reabilitare structurală - post- Reabilitare structurală - Montare rezervor metalic
tensionare aplicarea materialelor
compozite
Soluțiile de reabilitare propuse mai sus, variază în funcție de costurile și durata de execuție
implicate în realizarea analizei comparative. Astfel, pentru a ilustra oportunitatea fiecărei soluții
propuse se vor enumera o serie de avantaje și dezavantaje pe baza graficelor de mai sus (tabel
6.17).
57
Tabel 6.17. Soluții propuse de reabilitare – avantaje / dezavantaje
Soluția de reabilitare propusă Avantaje Dezavantaje
- durabilitate ridicată - cost de investiție ridicat în
(aproximativ 50 de ani) în comparație cu cele două
1. Reabilitare structurală -
situația în care lucrările sunt soluții
post-tensionare
executate corespunzător. - durată de execuție relativ
ridicată
- rezistență la coroziune; - durată de execuție ridicată;
2. Reabilitare structurală - - rezistență mecanică ridicată - necesitatea de personal
aplicarea materialelor în raport cu greutatea calificat pentru efectuarea
compozite specifică, lucrărilor de reabilitare;
- durabilitate ridicată;
- cost de realizare a investiției - durabilitate relativ redusă a
3. Montare rezervor metalic și durată de execuție scăzută. structurii (15-20 de ani)
datorită coroziunii
60
superioară, fundație) și interiorul structurii (stâlpi centrali, perete perimetral, perete de
compartimentare) se vor utiliza procedee de reabilitare hidrofugă cu rolul de a preveni posibilele
infiltrații care pot afecta elementele structurale de beton armat.
61
CAPITOLUL 7
CONCLUZII, CONTRIBUȚII PERSONALE ȘI
VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
În regiunea Moldovei, există un important număr de obiective (rezervoare de apă din beton)
care datorită exploatării îndelungate și a lipsei unui program de monitorizare a comportării în timp
a construcțiilor coroborat cu lipsa efectuării lucrărilor de întreținere / reparații (generat de lipsa de
fonduri) a condus la o diminuare semnificativă a caracteristicilor de durabilitate.
Programul de cercetare a urmărit studiul factorilor care influențează durabilitatea acestor
tipuri de structuri speciale, identificarea și diagnosticarea factorilor care generează degradări
asupra elementelor structurale, precum și propunerea soluțiilor de reabilitare.
În urma studiului istoriografic, s-a constatat că forma constructivă a acestor tipuri de
structuri speciale a evoluat datorită materialelor utilizate (de la zidărie din piatră, lemn până la cele
din zilele noastre – beton armat, metal, compozit) precum și datorită tehnologiilor de execuție.
Din studiul documentar efectuat, s-a constatat că pe plan mondial, s-a pus accent pe
dezvoltarea sistemelor constructive și a tehnologiilor de execuție pentru rezervoare de apă cu
capacități de înmagazinare foarte mari (10.000 – 284.000 m3) și faptul că tehnologia de execuție
preponderent utilizată a fost post-tensionarea betonului precomprimat.
La nivel național, au fost adoptate și executate structuri de stocare cuprinse între 50 –
10.000 m3. S-a observat că rezervoarele de apă cu capacități cuprinse între 50 – 1000 m3, au fost
construite din beton armat monolit, în vreme ce pentru structurile cu capacități mai mari de 1000
m3, betonul precomprimat a fost materialul predominant.
Pe baza analizei multicriteriale etapizate (proiectare, execuție, exploatare) a cauzelor care
afectează durabilitatea rezervoarelor de apă din beton armat, s-au constatat multiple cauze care
generează stare de degradări a construcției.
Astfel, proiectarea defectuoasă a structurii declanșată de o serie de factori (alegerea
neconformă a materialelor, a tipului și formei structurii, etc.) precum și erori de execuție
(durabilitatea betonului fiind influențată din punct de vedere tehnologic), ulterior, conduc pe
perioada exploatării la diverse degradări ale construcției (de natură fizică, chimică, biochimică,
accidentală)
Cauzele degradării lucrărilor din beton sunt clasificate multicriterial în funcție de:
- variația acțiunilor în timp;
- gradul de imprecizie;
- natura degradărilor;
- cauzele proceselor distructive.
62
Dintre acestea, datorită destinației acestor tipuri de structuri (înmagazinarea apei potabile),
se disting următoarele cauze specifice:
- procesul de tratare a apei;
- acțiunea asupra structurii a agenților agresivi de mediu (umiditate, cicluri îngheț – dezgheț)
- lipsa termo și hidroizolării;
S-a constatat că degradările la interiorul rezervoarelor s-au manifestat prin expulzia
stratului de acoperire și coroziunea armăturii, acest lucru datorându-se procesului de tratare a apei.
În România, cea mai utilizată metodă de tratare a apei se face prin clorinare, din considerente
tehnice și economice, utilizând un set complex de produși chimici meniți să îmbunătățească
parametrii calitativi.
La exteriorul rezervoarelor, datorită lipsei termo și hidroizolației coroborate cu acțiunea
agenților agresivi de mediu s-a constatat un proces accelerat de coroziune acidă a betonului armat.
Identificarea stării de degradare a construcțiilor speciale de stocare a apei s-a realizat în
baza unui program de urmărire a comportării în timp și metode de testare parțial distructive /
nedistructive specifice diagnosticării structurilor / elementelor din beton armat.
În acest sens, pe baza determinărilor efectuate in-situ / laborator, pentru creșterea siguranței
în exploatare a rezervoarelor de apă, se pot aplica o serie de metode de reabilitare asupra
elementelor componente. Astfel, se disting următoarele tipuri de proceduri:
- proceduri de consolidare (fundație, pereți, elemente de acoperiș);
- proceduri de reabilitare hidrofugă (refacerea hidroizolației la interior și exterior);
- proceduri de termoizolare;
- proceduri de întreținere / reparații a instalațiilor și echipamentelor.
S-a efectuat o analiză statistică multicriterială (tipul constructiv, capacitatea de
înmagazinare, perioada de exploatare) prin raportarea la fondul existent construit în regiunea
Moldovei (județele Suceava, Botoșani, Neamț, Iași, Bacău, Vaslui), în care s-a constatat că
majoritatea obiectivelor aflate în exploatare sunt semiîngropate (44%), capacitatea de
înmagazinare a acestora este mai mică de 1000 m3 (71%) și durata de exploatare este cuprinsă
între 0 – 20 ani (59%).
Această pondere se datorează consumului ridicat de apă potabilă generat de creșterea
demografică (ridicarea gradului de industrializare a aglomerărilor urbane) și a modificărilor
legislative din ultimii 30 de ani.
În cazul unor durate de exploatare medie (20 – 40 ani), respectiv ridicată (40 - 60 ani) se
impune necesitatea efectuării lucrărilor de reabilitare având în vedere faptul că nu sunt asigurate
stabilitatea și siguranța în exploatare.
Studiile de caz au fost efectuate în vederea asigurării gradului de stabilitate și siguranță în
exploatare. În acest sens, au fost ales două structuri diferite (rezervor de apă subteran, respectiv
suprateran) care au fost considerate reprezentative pentru regiunea Moldovei. Acestea se află în
exploatarea operatorului de apă potabilă S.C. Apavital S.A. Iași. Evaluarea stării tehnice, s-a
efectuat prin aplicarea următoarelor proceduri:
- inspectarea vizuală a obiectivelor;
63
- testări parțial distructive / nedistructive;
În vederea validării rezultatelor experimentale, s-au efectuat modelări pe baza Metodei
Elementului Finit cu ajutorul unui program de calcul automat (SCIA Engineer) în diferite stadii de
exploatare (rezervor plin, rezervor gol);
În paralel, s-a analizat starea structurală prin compararea parametrilor inițiali (valorile din
etapa de proiectare) și parametrii actuali (în momentul exploatării).
În vederea eliminării neconformităților constatate în momentul expertizării, s-au propus
soluții de reabilitare pentru fiecare studiu de caz.
În ambele studii de caz, principala neconformitate a fost reprezentată de procesul de
coroziune a armăturii, datorat clorinării apei.
În cazul rezervorului subteran (Vișan), degradările au fost identificate la interiorul
elementelor structurale din beton armat (armături descoperite și corodate). Din punct de vedere
structural, datorită tipului constructiv ales, acesta este mai puțin susceptibil la acțiuni seismice și
cicluri îngheț – dezgheț. În acest caz, pe baza rezultatelor obținute în urma testărilor nedistructive
(sclerometrare) efectuate la nivelul elementelor structurale (perete circular, stâlp interior) s-a
realizat o analiză numerică utilizând Metoda Elementului Finit.
Astfel, măsurile tehnice de intervenție asupra obiectivului, au vizat doar reabilitarea
hidrofugă a construcției, atât la interior, cât și la exteriorul structurii. La interior, nivelul de
degradare al elementelor structurale este scăzut, astfel, s-a optat pentru utilizarea mortarelor
speciale. La exterior, alegerea procedeului de reabilitare (membrană hidroizolantă bituminoasă) a
fost justificată de studierea caracteristicilor amplasamentului (agresivitate slabă).
În cazul rezervorului suprateran (Miroslava), principala degradare identificată la interiorul
structurii a fost reprezentată de coroziunea armăturii. Astfel, la nivelul peretelui perimetral,
degradările au cauzat expulzia stratului de acoperire cu beton și reducerea secțiunii transversale a
armăturii. La interior, peretele se va aplica un strat de mortar special (în vederea
impermeabilizării), iar la exteriorul acestuia, se va aplica procedeul de post-tensionare, se va aplica
un strat de torcret și se va reabilita termo și hidroizolația.
Având în vedere tipul de degradări constatate, care este predominant pentru fondul existent
aflat în exploatare, se poate alege ca alternativă la metoda propusă, metoda tratării betonului
degradat în vederea demarării procedurii de ,,self-healing”. Această procedură presupune tratarea
stratului superficial degradat, prin adăugarea de bactericide speciale la betonul obișnuit (așa cum
este detaliat în subpunctul 6.3.4.f.).
S-au propus pentru elementele de acoperiș (grinzi prefabricate) consolidarea acestora la
partea intinsă cu materiale compozite polimerice armate cu fibre de carbon, iar la exterior, se va
aplica strat termo și hidroizolator.
În baza analizei cost – timp – beneficiu (efectuată la subcapitolul 6.4.) s-a concluzionat că
resursele financiare necesare alocate pentru metoda reabilitării cu materiale compozite sunt mai
ridicate, însă durata de realizare a lucrărilor se diminuează semnificativ, punând astfel într-un timp
foarte scurt rezervorul în exploatare, prin comparație cu metoda de reabilitare prin post-tensionare,
care implică aproximativ aceleași costuri și o durată de execuție relativ ridicată.
64
În urma cercetărilor făcute, s-au elaborat algoritmi de asigurare a managementului calității
lucrărilor de monitorizare și intervenție asupra rezervoarelor de apă. Utilitatea elaborării acestor
algoritmi este enunțarea etapelor de monitorizare / intervenție specifice acestor tipuri de structuri.
65
Botoșani, Neamț, Iași, Bacău, Vaslui).
6. Analizarea și prezentarea detaliată a modalităților de investigare și expertizare în vederea
determinării soluțiilor de reabilitare / consolidare pentru două obiective aflate în exploatare,
aparținând S.C. Apavital S.A. Iași:
- rezervor subteran 500 m3 situat în sat Vișan, județul Iași;
- rezervor suprateran 5000 m3 situat în comuna Miroslava, județul Iași.
7. Instituirea unui program de monitorizare asupra rezervoarelor de apă, în cadrul căruia s-
au efectuat:
• evaluarea stării tehnice de degradare ,
• studiul acțiunilor în regim static în diferite stadii de exploatare (rezervor gol, rezervor plin)
prin analiză numerică realizată cu Metoda Elementului Finit (în vederea validării
rezultatelor experimentale
• predicţionarea evoluției degradărilor (cu / fără intervenţii structurale).
8. Optimizarea soluțiilor de consolidare structurală (compozite polimerice armate cu fibre)
prin efectuarea calculului numeric în cazul utilizării diferitelor tehnici de consolidare (cămășuire
cu țesătură continuă şi/sau fâșii discrete).
9. Prezentarea unor propuneri de reabilitare în cazul structurilor speciale de înmagazinare
a apei în vederea creșterii valorilor nominale a caracteristicilor de durabilitate.
10. Realizarea unei analize cost – timp – beneficiu pentru construcțiile de stocare a apei,
prezentarea unor soluții de reabilitare (avantaje / dezavantaje) și algoritmi de monitorizare /
intervenție prin raportarea asupra fondului existent construit în regiunea Moldovei.
11. Valorificarea rezultatelor cercetării prin publicarea acestora în cadrul manifestărilor
științifice (simpozioane, conferințe naționale, conferințe internaționale).
12. Integrarea într-un sistem complex a problematicii durabilității rezervoarelor de apă,
scoțând în evidență modul de abordare al tematicii, prin descrierea fiecărui pas (identificarea
degradărilor, decizia de intervenție asupra obiectivului, recepția finală a lucrărilor, monitorizarea
construcției) precum și a aspectelor care țin etapele de proiectare, execuție și exploatare.
- Lucrări în publicații indexate ISI Proceedings (IOP Conference Series: Material Science and
Engineering) - (în curs de publicare)
1. Filip A., Covatariu D. (2019) Computational Assessment of a RC Water Tank – A Comparative
Static Analysis, a 15a Conferinţă internațională “Computational Civil Engineering – CCE2019”,
30 – 31 mai 2019, Iași, România.
66
2. Filip A., Covatariu D. (2019) Assessment of the Time-dependent Behaviour of a Reinforced
Concrete Water Tank by using the Finite Elements Method, a 15a Conferinţă internațională
“Computational Civil Engineering – CCE2019”, 30 – 31 mai 2019, Iași, România.
67
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Al-Gahtani H., Ahmad S., Umar Khan M., - Chloride-Induced Corrosion of Steel in Concrete:
An Overview on Chloride Diffusion and Prediction of Corrosion Initiation Time, International
Journal of Corrosion, 2017;
2. Atif M.A.H, Shear Behaviour of RC Beams Strengthened Externally with Bonded CFRP-U
Strips, Journal of Engineering Sciences, Assiut University, vol. 35, no. 2, pp. 361-379, 2007.
3. Bucur, I., Structuri speciale din beton armat, Institutul Politehnic Cluj-Napoca, Cluj-Napoca,
1980;
4. Covatariu D., Filip A., A Comprehensive Approaching on the Water Tanks Durability’s
Affecting Factors in Different Stages, Bulletin of the Polytechnic Institute of Jassy, vol. 64(68),
no. 4, 2018;
5. Dhage N P and Joshi M M 2017 Review Study on Comparison between Static and Dynamic
Analysis of RCC Water Tank (IJRAT International Journal of Research in Advent Technology) pp
3-6, E-ISSN: 2321-9637;
6. Farrar C.R., Worden K., An Introduction to Structural Health Monitoring, Philosophical
Transactions of The Royal Society, A, 365, 303-315 (2007).
7. Giurconiu M., Mirel I., Carabeț A., Chivereanu D., Florescu C., Stăniloiu C., Construcții și
instalații hidroedilitare, Editura de Vest, Timișoara, 2002;
8. Grassl, P., Gallipoli, D., Wheeler, S., Fahy, C., - Corrosion induced cracking modelled by a
coupled transport – structural approach, Cement and Concrete Research, 2017, Vol. 94, pag. 24-
35;
9. Hobjilă, V., Luca, M., Complemente privind proiectarea și expertizarea unor tipuri de
construcții hidrotehnice, Editura Cermi, Iași, 2000, ISBN: 973-8000-38-6;
10. Hobjilă, V., Luca, M., Mitroi, A., Rezervor circular din beton precomprimat cu fascicule
posîntinse segmentate, Editura Cermi, Iași, 1999, ISBN: 973-9378-97-8;
11. Hobjilă, V., Calculul structurilor construcțiilor hidroedilitare volumul III – Structuri complexe
din beton armat, Editura Cermi, Iași, 2001, ISBN: 973-8000-42-4;
12. Ilinoiu G., Controlul calității betoanelor, București, 2004;
13. Ionescu, Gh., Instalații de canalizare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997;
14. Mănescu, Al., Alimentări cu apă – aplicații, Editura H.G.A, București, 1998;
15. Mofidi A., Chaallal O., Shear Strengthening of RC Beams with Externally Bonded FRP
Composites: Effect of Strip-Width-to-Strip-Spacing Ratio, American Society of Civil Engineers,
2011.
16. Murali G., Pannirselvam N., Flexural Strengthening of Reinforced Concrete Beams using
Fibre Reinforced Polymer Laminate: A Review, ARPN Journal of Engineering and Applied
Sciences, vol. 6, no. 11, 2011.
17. Pack S.W., Jung M.S, Kang J.W., Ann K.Y., Kim J., Assessment of Durability of Concrete
Structure Subject to Carbonation with Application of Safety Factor, Advances in Materials
Science and Engineering, 2018;
68
18. Pop, M., Construcții hidroedilitare – suport de curs, 2008;
19. Sani J E, Nwadiogbu C P and Yisa G L 2014 Reliability of an Underground Reinforced
Concrete Rectangular Water Tank vol 11 (IOSR Journal of Mechanical and Civil Engineering)
pp 58-68, EISSN: 2278-1684;
20. Samangany A Y, Naderi R and Shahabi M H 2013 Static and Dynamic Analysis of Storage
Tanks Considering Soil-Structure Interaction vol 6 (International Research Journal of Applied and
Basic Sciences) pp 515-532, ISSN: 2251-838X;
21. Soliman J., General Behaviour of T-section RC Beams Strengthened with Epoxy-Bonded
Carbon Strands, MOJ Civil Engineering, vol. 4, pp. 213-217, 2018.
22. Somridhivej B., Boyd E.C, An assessment of factors affecting the reliability of total alkalinity
measurements, Elsevier: Aquaculture, vol. 459, pp. 99-109, 2016.
23. Vascu, V., Alimentări cu apă – Curs practic pentru studenți, 2012;
Zamfirescu, D., Postelnicu, T., Durabilitatea betonului armat, Editura MatrixRom, București,
2003, ISBN: 973-685-666-6.
24. *** C 244/1993 – Ghid pentru inspectare și diagnosticare privind durabilitatea construcțiilor
din beton armat și beton precomprimat;
25. *** CR 0-2012 - Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor;
26. *** GM 017/2003 – Ghid privind urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor situate
în medii agresive;
27. ***GP 079/2014 – Ghid privind proiectarea și execuția consolidării structurilor în cadre din
beton armat cu pereți turnați in-situ;
28. *** HG 766/1997 – Regulament privind urmărirea comportării în exploatare, intervenții în
timp și postutilizarea construcțiilor;
29. *** Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții;
30. *** P 130/1999 – Normativ pentru urmărirea comportării în timp a construcțiilor;
31. *** NP 137/2014 – Normativ privind evaluarea in-situ a rezistenței betonului din construcțiile
existente;
32. *** Ordin 847/2014 – Procedură privind activitățile de control efectuate pentru aplicarea
prevederilor legale privind urmărirea curentă și specială a comportării în exploatare a
construcțiilor;
33. *** SR EN 1992-1-1 (2004) – Eurocod 2: Proiectarea structurilor din beton, - Partea 1-1:
Reguli generale și reguli pentru clădiri;
34. *** SR EN 12390-3:2009 - Încercare pe beton întărit. Partea 3: Rezistenţa la compresiune a
epruvetelor,
35. *** SR:EN 12390:5-2002 - Încercare pe beton întărit. Partea 5: Rezistența la întindere prin
încovoiere a epruvetelor;
36. *** STAS 10101/0A-77 Acțiuni în construcții. Clasificarea și gruparea acțiunilor pentru
construcții civile și industriale;
37. https://www.crossfithartford.com/dummies_aqueduct_diagram_%27.php;
69