Evolutia spatiului romanesc in Evul Mediu si la inceputurile
modernitatii
Situatia interna si externa a spatiului romanesc a fost influentata de-a
lungul intregului Ev Mediu de situarea acestuia in vecinatatea unor mari puteri precum si raportul de forte dintre acestea.
Doua autonomii locale intracarpatice mentionate in secolul al XIX-
lea in izvorul istoric Legenda Sfantului Gerard sunt voievodatele lui Ahtum si Gyla. Evolutia acestor formatiuni catre un stat unitar a fost oprita de integrarea Transilvaniei in Regatul Ungariei. In acelasi timp, maghiarii pun presiuni de limitare a autonomiei si de impunere a catolicismului. Din aceasta cauza, romanii din Transilvania au migrat la S si E de Carpati, contribuind la formarea statelor medievale romanesti.
Astfel, surse istorice mentioneaza marca lui Dragos, voievod din
Maramures, intemeiata la initiativa si cu sprijinul statului maghiar, cu rol exclusiv de aparare. Boierimea locala este nemultumita de statutul pe care il are si se rascoala impotriva urmasilor lui Dragos. Bogdan, voievod din Maramures, aflat in conflict cu regalitatea maghiara, trece muntii si ii sprijina pe boieri. El organizeaza Moldova ca stat si in urma unor conflicte cu statul maghiar (1364-1365) obtine independenta.
Restul locuitorilor romani din voievodatul Transilvaniei au continuat
sa existe sub presiunile maghiare de impunere a catolicismului si maghiarizare, fiind totodata exclusi si de la viata politica.
In secolul XVI, situatia Transilvaniei se schimba deoarece se
instaureaza Principatul sub suzeranitate otomana, ca urmare a transformarii Ungariei in provincie otomana. Un argument istoric în acest sens îl reprezintă bătălia de la 1541 dintre unguri și turci, sfarsindu-se cu înlăturarea de la putere a regelui Ungariei de către sultanul Soliman Magnificul și organizarea statului în Pasalacul de la Buda. Transilvania suferă schimbari în organizarea politica prin aparitia Dietei care are ca principala atributie alegerea principelui. Dieta era formata din reprezentantii națiunilor privilegiate fapt ce situa romanii într-o postura de inferioritate atât politica cât și religioasă deoarece religia ortodoxa nu era recunoscuta oficial.
În concluzie, Transilvania a suferit constant de-a lungul Evului Mediu
schimbari atât de ordin politic cât și religios din cauza stapanirii străine maghiare, otomane și habsburgice.