MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA ,,ȘTEFAN CEL MARE’’

FACULATATEA DREPT, ORDINEA PUBLICĂ ȘI SECURITATE CIVILĂ

CATEDRA DREPT PRIVAT

REFERAT
Tema: Principiile fundamentale ale dreptului
procesual civil.

A elaborat:
Student anului 3 de studii
Samoil Vladislav

Chișinău 2020
 Cuprins
1. Introducere
2. Noţiunea şi importanţa principiilor dreptului procesual civil.
3. Clasificarea principiilor în dreptul procesual civil.
4. Principiile organizaţional-funcţionale ale dreptului procesual civil.
5. Concluzii
 Introducere
Dreptul procesual civil se particularizează cel mai adesea prin legătura
indisolubilă cu dreptul civil, substanţial „legătura dintre ele dă expresie corelaţiei
dintre conţinut şi formă”. Dreptul substanţial fără norma procesuală ar fi
inaplicabil, o regulă de conduită fără finalitate, spectator al relaţiilor sociale.
Procesul civil este activitatea complexă, realizată de instanțe, părți și alți
participanți precum și raporturile ce se stabilesc între aceste persoane sau
organizații în scopul restabilirii drepturilor sau intereselor încălcate.
Procedura civilă reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează
modul de desfășurare a activităților judiciare în scopul soluționării litigiilor civile
precum și de executare silită a hotărârilor judiciare și a altor titluri executorii.
Conform art.1 al CPC, ,, Legislaţia procedural civilă ale Republicii Moldova
reglementează raporturile sociale referitoare la raporturile procesuale civile ce apar
la înfăptuirea justiţiei de către instanţele judecătoreşti de drept comun şi de cele
specializate în cadrul judecării pricinilor în acţiuni civile, precum şi a altor pricini,
date în competenţa lor de prezentul cod şi de alte legi”. Dreptul procesual civil
constituie acea ramură de drept distinctă, autonomă, ce cuprinde totalitatea
normelor procesuale care reglementează relaţiile sociale ce apar între instanţa de
judecată şi alţi subiecţi procesuali în legătură cu examinarea şi soluţionarea
cauzelor civile date în competenţa instanţelor de judecată, cît şi în legătură cu
executarea hotărîrilor judecătoreşti. Destinația și misiunea dreptului procesual civil
este de a reglementa un domeniu special al relațiilor sociale ce țin de apărarea
drepturilor și intereselor legale ale persoanelor fizice și juridice pe calea cațiunii
judecătorești.
 1. Noţiunea şi importanţa principiilor dreptului procesual civil.

Cuvântul "principiu" este de origine latină, şi în traducere înseamnă "bază",

"idee călăuzitoare". Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil
reprezintă reguli esenţiale ce determină structura procesului şi guvernează întreaga
activitate judiciară..
Din punct de vedere teoretic principiile fundamentale contribuie la
înţelegerea şi interpretarea corectă a normelor procesuale. Importanţa practică a
principiilor fundamentale rezidă în vocaţia lor de a contribui la formarea unei
jurisprudenţe unitare.
Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil prezintă importanţă din
următoarele considerente:
- principiile fundamentale definesc însuşi procesul civil, îi dau fizionomia
generală, stabilind trăsăturile caracteristice întregului sistem de instituţii procesual
civile;
- în lipsa textului de lege expres sau apropiat de cel de care se călăuzesc
judecătorii în soluţionarea pricinilor civile, recurg la analogia dreptului, adică la
aplicarea principiilor fundamentale; în activitatea de cercetare, ca şi în opera de
perfecţionare a legislaţiei procesual civile, de asemenea se au în vedere principiile
fundamentale ale dreptului procesual civil;
- sunt prevăzute în Constituţia Republicii Moldova, în Codul de procedură
civila, în alte acte legislative, formând un sistem în cadrul căruia există strânse
relaţii de interdependenţă.1

2. Clasificarea principiilor în dreptul procesual civil.

Clasificarea principiilor are o mare importanţă, deoarece aceasta stabileşte

locul, rolul şi importanţa fiecărui principiu.
Principiile procesual civile sunt legate între ele, fiind independente dar nu
autonome, adică nu pot funcţiona în afara domeniului.
1
 În literatura de specialitate s-au conturat mai multe criterii de clasificare:
a) după izvorul de reglementare:
- principii constituţionale;
- principii ce reies din normele procesual civile;
b)după rolul principiilor la înfăptuirea justiţiei:
- principii organizaţional-funcţionale;
- principii funcţionale;
c)după obiectul reglementării:
- principii ce determină democratismul procedurii civile;
- principii ce determină legalitatea în proces;
d)după apartenenţa la ramura de drept:
- principii generale;
- principii interramurale;
- principii ramurale.

3. Principiile organizaţional-funcţionale ale dreptului procesual civil

În continuare vom studia principiile clasificate după rolul la înfăptuirea justiţ
iei, adică principiile organizaţional - funcţionale.
Principiile organizaţional-funcţionale ale dreptului procesual civil sunt:
Principiul înfăptuirii justiţiei exclusiv în instanţă judecătorească. Acest
principiu este  stipulat în Constituţia Republicii Moldova, fiind prevăzut de
asemenea de majoritatea actelor internaţionale, de exemplu: Declaraţia universală a
drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948;
Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, semnată la
Roma la 4 noiembrie 1950; Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie 1966 etc.
Art.114 al Constituţiei Republicii Moldova stipulează: "Justiţia se
înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti". Totodată, art.115
alin.(3) al Constituţiei prevede: "înfiinţarea de instanţe extraordinare este
interzisă". În procesul civil acest principiu se manifestă prin faptul că instanţele de
judecată în sistemul organelor ce înfăptuiesc apărarea drepturilor (notariatul,
comisia de soluţionare a litigiilor de muncă ş. a.), ocupă un loc special.
Prioritatea formei de apărare judiciară a drepturilor se exprimă prin aceea că:
a) în cazul în care, de exemplu, litigiul de drept a fost exa minat şi de
comisia de soluţionare a litigiilor demuncă, hotărârea definitivă se va
adopta de instanţa de judecată (dacă persoana căreia i-a fost încălcat
dreptul s-a adresat în instanţă);
b) în cazul în care prin hotărârea unei autorităţi publice a fost încălcat sau
contestat un drept, persoana vătămată se va adresa în instanţa de
contencios administrativ (procedura în contenciosul administrativ fiind
un tip a procedurii civile).

Principiul numirii judecătorului în funcţie. Până la reforma judiciară

judecătorii erau aleşi, ceea ce înseamnă că ei erau implicaţi direct sau indirect în
politică. În prezent judecătorii sunt numiţi în funcţie, procedura fiind prevăzută de
Legea cu privire la statutul judecătorului de la 20 iulie 1995 şi Legea cu privire la
colegiul de calificare şi atestare a judecătorilor de la 19 iulie 1995.
Stipularea fundamentală referitor la numirea judecătorilor în funcţie o găsim
în Constituţia Republicii Moldova, art.16 alin.(12)2: „Judecătorii instanţelor
judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorii care au susţinut
concursul sunt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După
expirarea termenului de 5 ani judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea
plafonului de vârstă". În continuare, pct.3 al aceluiaşi articol prevede: Preşedintele
şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Parlament la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.3
Principiul îmbinării unipersonalităţii şi colegialităţii completului de judecată
la examinarea pricinilor civile. Pricinile civile în prima instanţă se examinează sau
de un singur judecător ce activează în numele instanţei de judecată sau în mod

2
3
collegial. Unii savanţi consideră că ar fi bine în general să predomine principiul
unipersonalităţii, argumentînd că:
- astfel s-ar da sens responsabilităţii judecătorului;
- s-ar reduce numărul judecătorilor mai bine;
- judecătorii ar fi remuneraţi;
- justiţia ar fi mai simplă.

Alţi savanţi, din contra, consideră că un judecător nu poate cuprinde în

aceeaşi măsură toate cunoştinţele cerute de la un magistru sau că unipersonalitatea
ar duce la corupţie, pe când colegialitatea:
- oferă garanţia unei judecări mai echitabile, datorită schimbului de idei
dintre judecători;
- contribuie la formarea tinerilor judecători care intră în complet alături de
judecătorii mai experimentaţi;
-anihilează subiectivismul, pasiunile, prejudecăţile, ideologiile.
Analizând aceste opinii, ajungem la concluzia că cel mai potrivit mod de
judecare a cauzelor este: în procesele simple să fie antrenat un singur judecător, iar
în cele dificile un complet de judecători, sistem ce se aplică actualmente în
Republica Moldova.

 Principiul independenţei judecătorului  şi supunerea lui numai legii.
Problema  independenţei judecătorului este veche şi totuşi nouă, fiindcă a
preocupat şi preocupă în continuare diferite organe şi organism interne şi
internaţionale. Problema independenţei judecătorului se analizează sub două
aspecte:
a) funcţional;
b) personal.

Aspectul funcţional  presupune, pe de o parte, că organele care judecă

trebuie să fie adecvate acestei funcţii, adică să nu aparţină executivului sau
legislativului.
 Pe de altă parte, instanţa de judecată să fie independentă în exercitarea
funcţiilor sale: să nu fie supusă intrigilor din partea puterii executive, legislative
sau chiar părţilor. Este necesar de precizat că instanţa de judecată, judecătorii nu
sunt independenţi faţă de lege - ei se supun legii. Într-un stat bazat pe drept instanţa
de judecată şi alte organe nu se bucură de nici o autonomie în raport cu dreptul.
Judecătorii sunt chemaţi să aplice legile în vigoare.
La fel e de menţionat că independenţa trebuie să existe şi faţă de
conducătorul instanţei în care funcţionează judecătorul, şi în raport cu instanţele
superioare ce nu au dreptul să intervină cu directive în activitatea de judecată.
Independenţa nu exclude controlul pe care-1 exercită conducătorul instanţei asupra
activităţii judecătorului, însă acest control trebuie să vizeze aspecte administrative:
prezenţa, comportamentul, şi nicidecum activitatea de judecată în timpul
desfăşurării ei; iar instanţele ierarhic superioare pot interveni cu controlul în
activitatea judecătorului numai în cadrul sistemului căilor de atac.
  Aspectul personal presupune:
- modul de numire;
- durata numirii;
- existenţa de garanţii etc.
Un criteriu de bază menit să asigure independenţa judecătorului este
inamovibilitatea. Datorită acestui criteriu magistratul este protejat împotriva
revocării, transferării sau suspendării arbitrare a funcţiei lui, acestea, de fapt,
constituind modalităţi de presiuni asupra magistratului.
Acest principiu mai asigură menţinerea judecătorului în funcţie pe viaţă, iar
sancţionarea se face în strict conformitate cu legislaţia şi numai de Consiliul
Superior al Magistraturii.
Mulţi teoreticieni sunt împotriva acestui principiu, susţinând că acesta
ocroteşte adesea judecătorii incapabili şi nedemni, îi face pe mediocri să piardă
interesul de a se perfecţiona, duce la micşorarea spiritului de responsabilitate.
 Considerăm că scopul acestui principiu este ca judecătorul să nu fie la
discreţia Guvernului şi a oamenilor  politici, iar prin inamovibilitate el este apărat
atâta timp cât va dovedi responsabilitate şi profesionalism.4
Principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a Justiţiei nu poate lipsi
dintr-o legislaţie democratică. Legiuitorul i-a conferit acestuia un caracter
constituţional.
Potrivit art.16 alin.(2) din Constituţia Republicii Moldova: "Toţi cetăţenii
Republicii Moldova sunt egali înfaţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire
de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă
politică, avere sau de origine socială".
Principiul egalităţii este o regulă esenţială pentru toate societăţile moderne şi
democratice. Asigurarea egalităţii, sub toate aspectele sale, reprezintă o obligaţie
de maximă importanţă a statelor şi decurge din Declaraţia universală a drepturilor
omului, din celelalte tratate şi pacte referitoare la drepturile omului.
Astfel, potrivit art.l din Declaraţie: "Toate fiinţele umane se nasc libere şi
egale în demnitate şi drepturi". De asemenea art.10 din acelaşi document
internaţional precizează că: "Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, ca
litigiul său să fie examinat în mod echitabil şi în mod public de un tribunal
independent şi imparţial.."Egalitatea părţilor în faţa legii şi a autorităţii judiciare
implică respectarea următoarelor cerinţe:
a) judecarea proceselor pentru toţi cetăţenii trebuie să se realizeze de
aceleaşi organe şi potrivit aceloraşi reguli procedurale; 
b) aceleaşi drepturi procesuale trebuie acordate tuturor părţilor, fără nici
o deosebire. Legislaţia procesual civilă în vigoare nu instituie restricţii
sau privilegii pentru unele persoane;
c) instanţa de judecată are obligaţia de a asigura un echilibru în situaţia
procesuală a părţilor.

4
 În acest sens instanţei îi revine îndatorirea de a încunoştinţa părţile asupra
termenelor de judecată, de a comunica actele de procedură, de a lămuri părţile
asupra drepturilor lor.
Principiul desfăşurării procedurii judiciare în limba de stat. Republica
Moldova este, după cum se proclamă în art.1 alin.(1) din Constituţie "...un stat
suveran şi independent, unitar şi indivizibil", marea majoritate a populaţiei ţării
fiind de origine moldoveni. De aceea este firesc ca Legea fundamentală a ţării în
art.118 alin.(1) să consacre principiul potrivit căruia: "Procedura judiciară se
desfăşoară în limba moldovenească".
De asemenea acest principiu este consacrat şi în art. 24 C.P.C. Persoanele
care nu posedă limba de stat pot să ia cunoştinţă de toate actele şi lucrările
dosarului ori să vorbească în instanţă prin interpret.
Procedura judiciară se poate desfăşura şi într-o altă limbă acceptabilă pentru
majoritatea persoanelor care participă la proces în
cazul în care procedura judiciară se efectuează în
altă limbă, documentele procesuale judiciare se întocmesc în mod obligatoriu şi în
limba moldovenească.
 Principiul publicităţii. Art. 23 pct. (1) din C.P.C. prevede: " în toate
instanţele şedinţele de judecată sunt publice. în şedinţa de judecată nu se admit
minorii de până la vârsta de 16 ani dacă nu sunt citaţi în calitate de participant la
proces sau de martor". O justiţie imparţială implică desfăşurarea şedinţelor de
judecată în prezenţa părţilor şi în condiţii care să garanteze posibilitatea publicului
de a asista la dezbateri.
Secretul dezbaterilor ar fi contrar spiritului unei justiţii democratice. De la
principiul publicităţii Codul de procedură civilă instituie şi unele excepţii. Astfel,
potrivit art. 23 pct. (2) C.P.C, pot avea loc şedinţe închise numai în scopul
protejării informaţiei ce constituie secret de stat, taină comercială ori a unei alte
informaţii a cărei divulgare este interzisă prin lege.
Instanţa de judecată poate dispune judecarea pricinii în şedinţă secretă pentru
a preveni divulgarea unor informaţii care se referă la aspectele intime ale vieţii,
care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională ori la alte circumstanţe
care ar putea prejudicia interesele participanţilor la proces, ordinea miblică sau
moralitatea. Şedinţa poate fi declarată secretă pentru întregul proces sau numai
pentru efectuarea unor anumite acte procedurale.
Şedinţa secretă se desfăşoară în prezenta participanţilor la proces, iar în caz
de necesitate la ea asistă de asemenea expertul şi interpretul. Instanţa
judecătorească ia măsurile de rigoare în vederea păstrării secretului de stat, tainei
comerciale, informaţiei despre viaţa intimă a persoanei.
Participanţii la proces şi alte persoane care asista la actele procesuale în
cadrul cărora pot fi divulgate date ce constituie astfel de secrete sunt somaţi de
răspundere în cazul divulgăriilor. Hotărârile instanţelor de judecată în toate
cazurile se pronunţă public. 

Concluzie
 Principiile generale ale dreptului sunt enumerate în noul Cod de procedură
civilă, primul dintre acestea fiind dreptul la un proces echitabil în termen optim și
previzibil. Dispoziţiile art. 6 alin (1) si (2) NCPC sunt astfel redactate, “Orice
persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi
previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest
scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure
desfăşurarea cu celeritate a judecăţii. Dispoziţiile alin. (1) se aplică corespunzător
şi în faza executării silite“.5
În raport de forma art. 6 NCPC, care face vorbire despre dreptul la judecarea
cauzei în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă
independentă, imparţială şi stabilită de lege, în doctrină s-a observat cu just temei
faptul că suntem în fapt în prezenţa mai multor drepturi: dreptul la judecarea cauzei
în mod echitabil; dreptul la judecarea cauzei într-un termen optim şi previzibil;
dreptul la o instanţă independentă şi imparţială, stabilită prin lege. Aceste drepturi
sunt interdependente şi că în vederea asigurării efectivităţii lor, instanţele sunt
chemate “să dispună toate măsurile prevăzute de lege” şi “să asigure desfăşurarea
cu celeritate a judecăţii”, iar aplicabilitatea principiilor vizează şi procedura
executării silite6.

Bibluografie
5
6
 1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.94, M.O. al RM nr.1
din 12.08.1994;
2. Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 225-XV
din 30.05.2003;
3. Alexandru Prisac, Drept procesual civil. Partea generală. -
Chişinău: Cartier Juridic, 2013.