Cât au voie copiii pe telefoane.

Hans Markowitsch, neuropsiholog:

Nativii digitali pierd capacități precum calculul avansat

4K
Shares
4K
Nativii digitali, copiii care cresc înconjurați de tehnologie, au un tip de învățare care “lasă mai puțin
spațiu pentru creativitate și intuiție”. Neuropsiholog german expert în probleme de memorie, Hans
Markowitsch a declarat într-un interviu acordat în exclusivitate EduPedu.ro că tinerii din așa-numita App
Generation “învață mult mai puțin pe dinafară decât se obișnuia și pierd capacități precum calculul
avansat”.
“Unii oameni de știință spun că această schimbare în acumularea de
informații ar putea avea o influență negativă asupra memoriei, pe
măsura vârstei, putând avansa starea de demență (precum în cazul
bolii Alzheimer)”, avertizează Hans Markowitsch.

 Hans Markowitsch este neuropsiholog, profesor la Universitatea din

Bielefeld, Germania, specializat pe memorie, comportament violent și
antisocial și conștiință.
 În 2005, a fost recunoscut de Asociația Internațională de
Neuropsihologie ca având “Cea mai bună contribuție la cercetarea în
memorie”.
 Săptămâna aceasta, Hans Markowitsch va ține la Universitatea din
București un curs despre Memorie, în cadrul masteratului masteral
internațional în Științe Cognitive “Open Mind”.

Într-un interviu acordat EduPedu.ro, via email, Markowitsch a declarat că

“neuropsihologia a dovedit că învățarea schimbă creierul imediat și
întotdeauna (crescându-i nivelul de conectivitate), dar că, pe de altă
parte, lenea reduce volumul creierului. Deci, așa cum un culturist își
crește masa musculară, învățarea la copii îi crește volumul creierului
și interconectivitatea neuronală, atunci când este stimulată în mod
adecvat”.

“Credem că până la vârsta de trei ani copiii nu ar trebui puși în

situația să folosească telefoanele. După această vârstă, ei pot fi lăsați
să se adapteze, treptat, la utilizarea telefonului. Ar fi optim să utilizeze mai
întâi telefoanele convenționale și abia mai târziu telefoanele mobile”, a
avertizat neuropsihologul.

Hans Markowitsch a explicat pe scurt care sunt modalitățile prin

care învață copiii:

“Endel Tulving, cel mai cunoscut cercetător în domeniul memoriei la nivel

mondial (acum în vârstă de 91 de ani), a spus la un moment dat: copiii sunt
‘mașinării de învățare’. Imediat după naștere, ei acumulează un volum
enorm de informații, mult mai multe decât în orice fază temporală
ulterioară. Copiii învață îndeosebi pe baza imitației, folosindu-și
sistemul neuronilor oglindă. Inițial, copiii învață numeroase abilități
motorii (de mișcare).
Până aici, telefonul mobil și învățarea prin intermediul internetului
au unele avantaje în fața formelor conveționale de invățare. Copiii
acumulează intuitiv abilitățile necesare lucrului cu calculatorul.

Pe de altă parte, nu este neglijabil potențialul de a deveni dependenți.

De aceea, ghidarea de către părinți (și de către profesori) este necesară
în timpul copilăriei. Iar accesul la aparate electronice trebuie limitat
temporal.

Cu câțiva ani în urmă, un studiu – publicat de revista Science – a descoperit

că în zilele noastre copiii știu mai bine unde să descopere informație
(cu ajutorul Google), decât să acumuleze informație în mod activ (ca
odinioară). Așadar, copiii și tinerii învață mult mai puțin pe dinafara
decât se obișnuia și pierd capacități precum calculul avansat (foarte
puternice odinioară). Unii oameni de știință spun că această
schimbare în acumularea de informații ar putea avea o influență
negativă asupra memoriei, pe măsura vârstei, putând avansa starea
de demență (precum în cazul bolii Alzheimer)”.
“Principalul dezavantaj al nativilor digitali ar putea fi acela că ei nu
învață și nu memorează ‘liber’, din punct de vedere creativ și
holistic. Învățarea cu ajutorul aparatelor este, preponderent, una
bazată pe reguli. Este secvențială și urmează reguli stricte. De aceea,
ea lasă mai puțin spațiu pentru creativitate și intuiție”, a atras atenția
cercetătorul german.

În ceea ce privește “prăpastia” dintre generații, Hans Markowitsch spune că,

“în grupul lor, copiii învață abilități bazate pe Internet, mai degrabă decât
abilități atrase de la părinții lor”.

Cercetătorul a subliniat că “studiile au descoperit că interacțiunea și

comunicarea cu aparate electronice reduc atenția și duc la neajunsuri în
formularea și înțelegerea unor enunțuri mai lungi”.
“Felul în care învață copiii (acumularea de informații) este, bineînțeles,
dependentă de dezvoltarea creierului. Nu are sens să ceri unui bebeluș să își
stăpânească plânsul și să stea liniștit etc., deoarece programele motorii nu
sunt dezvoltate pe deplin, încă. În cazul copiilor, există epoci limitate
temporar în care anumite forme de informație pot fi acumulate optim.
Acestea trebuie folosite, de exemplu, pentru achiziții de limbaj sau pentru
acumularea a două limbi simultan. Alte forme complexe de informație sau de
achiziții de informație nu ar trebui introduse prea devreme, deoarece
motivarea pentru învățare ar putea fi redusă pentru viitor”, a continuat
neuropsihologul de la Universitatea din Bielefeld.

Acesta a adăugat că cei mici sunt “mașinării ale învățării, ceea ce înseamnă
că au un apetit natural pentru învățare” și “ar trebui să crească într-un
mediu stimulativ, constând în mai multe straturi și forme de experiență, așa
încât talentele individuale să poată fi aplicate și stimulate”.

“Un ‘copil creativ’ poate să-și trăiască intuițiile și motivele. Poate să-și
urmeze dorințele. Dar ghidarea oferită de părinți este întotdeauna necesară,
mai ales că prognoza („proiectarea sinelui în viitor”) evoluează foarte
gradual și se încheie la ani buni după pubertate. Comunismul se poate să fi
restricționat creativitatea și gândirea liberă. Dar, așa cum învățăm și ne
modificăm creierele până în clipa morții, nu e niciodată prea târziu să ne
schimbăm și să ne adaptăm”, a declarat Hans Markowitsch

Analist “21st Century Children”, despre copii și tehnologie:

Dependența de telefon nu este recunoscută psihiatric, în pofida
titlurilor-șoc din media. O abordare moderată: oportunități vs.
riscuri

Costin Ionescu

 2 martie 2020
 Citire în 8 minute
 Niciun comentariu
102
Shares
102
Foarte mulți oameni au tendința să vorbească despre “dependența” de ecrane, mai ales în cazul tinerilor
și copiilor. Această “dependență” este, însă, în continuare subiect de dispută și nu este, cel puțin pentru
moment, o tulburare recunoscută psihiatric, “în pofida titlurilor-șoc pe care le citim în media”, arată,
pentru EduPedu.ro, Francesca Gottschalk, analist care lucrează pentru OECD și care și-a concentrat
atenția asupra relației copiilor și elevilor cu tehnologiile digitale. “Poate ar fi mai util să explorăm ce fac
și ce experimentează copiii online, decât să ne uităm doar la volumul de timp pe care îl petrec folosind
instrumente digitale”, arată ea.

În opinia sa, transmisă la solicitarea EduPedu.ro, Francesca Gottschalk arată

că folosirea tehnologiilor digitale vine atât cu oportunități, cât și cu riscuri,
iar părinții care îi încurajează pe copii să folosească astfel de tehnologii îi pun
pe aceștia atât în fața oportunităților, cât și în fața riscurilor. Iar cei care
restricționează accesul copiilor limitează atât riscurile, cât și oportunitățile,
spune ea.

Francesca Gottschalk Sursa: OECD.org

Francesca Gottschalk este analist OECD care participă la proiectul “21st

Century Children” al Centrului pentru Cercetare Educațională și
Inovare, în cadrul căruia a co-editat rapoarte precum “Educarea copiilor
secolului 21 – Bunăstarea emoțională în era digitală“. A studiat biologia și
psihologia la Universitatea din Toronto și are un master în politici publice la
Universitatea Americană din Paris. Aria sa de interes ține de legăturile dintre
neuroștiințe și învățământ și de bunăstare ca factor ce influențează
performanța elevilor și profesorilor.

Tehnologiile digitale sunt un fenomen recent care se dezvoltă într-un ritm

fără precedent în istorie. Cercetătorilor le e greu să țină pasul, condiții în
care apar, adesea, poziții și atitudini radicale printre părinți, copii sau
profesori cu privire la folosirea tehnologiei. Tendința de radicalizare se face
simțită chiar și în medii științifice.

Unele “ramuri” ale relației oamenilor cu elemente ce țin de tehnologie sau

care sunt augmentate de aceasta au căpătat statut de tulburare medicală –
vezi, de exemplu, cum definește Organizația Mondială a Sănătății abuzul de
jocuri.  Francesca Gottschalk insistă, la întrebările EduPedu.ro, pe faptul că
cercetarea este departe de a fi elucidat multe dintre problemele ce stârnesc
dispute. Ea preferă abordarea echilibrată – oportunități versus riscuri în
folosirea noilor tehnologii de către copii. Și preferă o analiză pe conținut (ce
accesează copiii când sunt online?) decât pe chestiuni “de formă” (timpul
petrecut în fața ecranelor), recunoscând însă și importanța acestora din
urmă, mai ales în relațiile copiilor cu cei din jur.

Există o dependență de ecrane? Ce spune analista OECD

Francesca Gottschalk. “Trebuie să fim foarte atenți când vorbim despre
“dependențe” de ecrane, aceasta rămâne o chestiune foarte disputată în
cercetare și în rândul celor care elaborează politici. Dependența de
telefon nu este o tulburare recunoscută psihiatric, în pofida
titlurilor-șoc pe care le citim în media.

Mulți cercetători contestă noțiunea de dependență de tehnologie digitală, iar

voci din comunitatea de cercetare îndeamnă să fie evitată tendința de a
conferi caracter patologic unor comportamente comune (precum
jocurile sau folosirea social media) din copilărie și adolescență. În plus, se
face simțită o lipsă a cercetărilor, în special a cercetării de înaltă calitate, în
acest domeniu.

Încă avem mult de lucru, să dăm coerență cercetărilor și dezbaterilor de

elaborare a politicilor în domeniu, dar și să evităm pretenții hiperbolice, cum
că sunt dependenți copiii de tehnologie sau că smartphone-urile duc o
generație către ruină.”

Francesca Gottschalk, despre impactul tehnologiilor asupra copiilor – riscuri versus oportunități

“Folosirea tehnologiilor digitale produce atât riscuri, cât și oportunități pentru

copii. Există foarte multe dovezi conflictuale și slab documentate asupra
impactului pe care instrumentele digitale le au asupra cogniției și sănătății.

Există o ușoară legătură între folosirea ecranelor și somn – cercetări

recente sugerează o scădere modestă, de câteva minute pe noapte, asociată
cu fiecare oră petrecută în contact cu ecranele digitale.

Urmărirea unor programe TV educaționale sau de înaltă calitate a fost

corelată cu unele rezultate cognitive pozitive și cu pregătirea copiilor mici să
meargă la școală, deși copiii au rezultate mai bune de învățare
lingvistică dacă apelează la surse “vii”, decât la televiziune.

Alte cercetări care apar din zona științelor cognitive sugerează că folosirea
jocurilor video de acțiune poate afecta pozitiv lucruri precum atenția
sau memoria de lucru.

În ansamblu, cercetările în domeniul impactului pe care ecranele și

tehnologiile digitale îl au asupra copiilor au un caracter mai degrabă
generalist și se face simțită o lipsă reală de cercetări longitudinale și
de dovezi experimentale în atât de multe chestiuni, încât este greu să
stabilim științific faptul că tehnologiile digitale chiar produc rezultatele pe
care le vedem.

Decât să ne uităm doar la impactul potențial pe care ecranele îl au asupra

copiilor, e important să ne uităm și la diversele riscuri și oportunități pe care
instrumentele digitale le oferă, deoarece acestea pot afecta bunăstarea
copiilor.

O mare oportunitate ține de faptul că instrumentele digitale permit

copiilor să socializeze – copiii folosesc platformele online pentru a intra în
legătură cu prietenii și familia și își fac prieteni online. Conexiunile online pot
să stimuleze apropierea între prieteni, iar unii găsesc mai ușor să
împărtășească lucruri personale prietenilor apropiați și rudelor, dacă discută
online.

Dacă instrumentele digitale pot fi folosite pentru a întări calitatea unor

prietenii, poate că acesta este un lucru bun. Tehnologiile digitale le oferă
copiilor modalități să se relaxeze, iar volumul de informații disponibile în
vârful degetului este fără precedent.

Pe de altă parte, a fi online atrage o serie de riscuri. Copiii se

confruntă cu riscuri precum posibilitatea de a accesa conținut
dăunător sau care îndeamnă la ură, încălcarea securității datelor,
bullying cibernetic, revenge porn. Există, de asemenea, îngrijorări legate
de efectele media, în special ale social media, asupra imaginii copiilor asupra
propriului trup, deoarece acestea promovează idealuri nerealiste și înguste
privind aspectul personal.

Vorbim despre riscuri reale pentru oricine care petrece timp online, nu doar
pentru copii, iar efectele pot dăuna bunăstării. Acest lucru subliniază nevoia
de a promova alfabetizarea media (media literacy) în rândul copiilor,
de a construi abilități de conștientizare critică și de a le oferi capacitatea să
filtreze mesaje dăunătoare pe care le întâlnesc online.

Dacă promovăm rezistența copiilor, le permitem să confrunte mai

bine riscurile de care se lovesc online.

În privința bunăstării emoționale, poate ar fi mai util să explorăm ce fac

și ce experimentează copiii online, decât să ne uităm doar la
volumul de timp pe care îl petrec folosind instrumente digitale. Unele
cercetări sugerează că folosirea moderată a tehnologiilor digitale este
benefică pentru bunăstarea mentală, ceea ce înseamnă că folosirea prea
îndelungată sau prea scurtă ar putea fi păgubitoare.

Este, însă, dificil să determinăm când timpul petrecut folosind

tehnologii digitale nu mai este moderat și devine excesiv, deoarece
acest lucru poate depinde mult de fiecare copil în parte. După cum vedem,
copiii sunt „multitasking” – folosesc simultan mai multe aparate digitale – iar
tehnologiile digitale sunt integrate în viața lor cotidiană – și nu doar sub
forma unor ecrane TV, de calculator sau de telefon, ci și prin jucării
conectate la Internet, inteligență artificială etc. Asta face și mai dificilă
înțelegerea și, chiar mai mult, măsurarea modului cum copiii folosesc
instrumentele digitale în viața de zi cu zi.”

Două strategii pentru relația trilaterală părinți-copii-tehnologii. Ce spune Francesca Gottschalk

“Familiile pot juca un rol important în medierea experiențelor online pe care

le au copiii. Medierea care încurajează și medierea care
restricționează folosirea tehnologiilor sunt două strategii largi pe
care le abordează părinții.

Părinții care se pricep mai bine să folosească tehnologiile digitale vor aborda,
cel mai probabil, atitudini încurajatoare, punând copiii în fața mai multor
oportunități, dar și mai multor riscuri.

Cei cu abilități digitale limitate par să prefere abordarea restrictivă, limitând

și oportunitățile, și riscurile. Medierea încurajatoare pare să fie mai
eficientă și mai potrivită, deoarece le permite copiilor o apropiere
mai mare de tehnologie, prin care să beneficieze de pe urma
instrumentelor digitale. Încurajând și participând la activitățile digitale ale
copiilor lor, astfel de părinți creează un mediu mai sigur, fără să împiedice
capacitatea copiilor de a lua decizii și de a face alegeri și capacitatea lor de
învățare. Copiii sunt ajutați, totodată, să administreze mai bine riscurile
digitale.

Comportamentul părinților este un factor important care influențează

comportamentul copiilor, iar modul cum interacționează părinții cu ecranele
influențează și relația lor cu propriul copil. De exemplu, un fenomen
cunoscut este cel numit (în terminologie anglo-saxonă) “phubbing”
(phone snubbing) – când petrecem timp cu cineva, acel cineva ne
“întoarce spatele” și-și face de lucru pe telefon. Când copiii fac acest
lucru în prezența părinților, comportamentul a fost asociat cu lipsa de reacție
a părinților față de propriul copil, care îl face pe acesta din urmă să se simtă
ignorat, în cele din urmă relația părinte-copil putând avea de suferit.

Copiii tind, de asemenea, să imite comportamentele părinților, deci, dacă te

temi că propriul copil petrece prea mult timp pe telefon, poate ar
trebui să vezi cât timp petreci tu pe telefon când ești în prezența
copilului.

Există momente când părinții ar putea fi îngrijorați că, dacă un copil petrece
prea mult timp cu un ecran în față, acest lucru ar putea afecta timpul
petrecut în familie sau alte activități. În 2019, Colegiul Regal de Științe
Pediatrice și Sănătatea Copilului din Marea Britanie a publicat un
ghid referitor la modul cum familiile pot negocia timpul petrecut de
copii în fața ecranelor, să prioritizeze interacțiunile între oameni și să
încurajeze comportamente bune pentru sănătate – somn suficient sau
evitarea “gustărilor” care scapă de sub control în fața televizorului,
gustări care pot duce la creșterea greutății. Familiile pot negocia și “zonele
libere de ecrane”, la masă sau în dormitor, atunci când se tem că statul în
fața ecranelor poate perturba mesele copiilor sau somnul.”

STUDIU: Peste 86% dintre copiii din România folosesc telefonul pe

internet zilnic în 2020, față de doar 2% în 2010. Aproape jumătate
dintre ei cumpără sau verifică prețuri pe net, față de doar 8% în
Germania

Mihai Peticila

 11 februarie 2020
 Citire în 5 minute
 Niciun comentariu
SURSA: pixabay.xom
107
Shares
107
În România, 86% dintre copiii cu vârste între 9 și 16 ani folosesc smartphone-ul zilnic și 63% de mai
multe ori pe zi sau aproape tot timpul, potrivit celui mai recent studiu EU Kids Online 2020, care
compară cu rezultatele rapoartelor anterioare situația de la nivelul a 19 state participante, potrivit unui
comunicat primit de Edupedu.ro.

Date importante pentru situația din România

Raportul pentru România arată câteva situații de folosire a internetului

specifice copiilor de la noi. Astfel:
 77% dintre copiii din România folosesc internetul să comunice cu
prietenii sau familia (față de doar 14% în Germania);
 41% dintre copiii români folosesc internetul să cumpere lucruri online
sau să verifice prețuri (la polul opus fiind tot Germania, cu 8%).
 Majoritatea situațiilor care descriu un abuz de date personale au fost
raportate la nivel de țară, în cea mai mare proporție de copiii din
România. Spre exemplu, 14% spun că cineva le-a folosit parola pentru a
le accesa informațiile sau pentru a pretinde că sunt ei (față de 2% în
Italia și Germania), 9% declară că cineva a creat o pagină de internet în
numele lor sau imagini despre ei care le-au provocat neplăcere (față de
1% în Croația) și 8% au pierdut bani după ce au fost înșelați pe internet
(față de 1% în Germania, Franța, Croația).
 11% dintre copiii (între 12 și 16 ani) din România folosesc excesiv
internetul, declarând că au neglijat mâncatul sau dormitul din cauza
aceasta, față de sub un procent în Italia și 1% în Germania, Rusia și
Slovacia (media celor 19 state fiind de 4%).
 Fenomenul de “sharenting”, care descrie situația în care părinții
distribuie online informații personale despre copil, a fost raportată de
20% dintre copii la nivel european, cel mai mult fiind raportată în
Norvegia și în partea valonă a Belgiei, de către 36%. În România, 28%
dintre copiii au declarat că li s-a întâmplat acest lucru. În acest context
însă, în România sunt cei mai mulți copii care i-au rugat pe părinți să
îndepărteze aceste conținuturi de pe internet (29%, față de media
europeană de 14%), sunt cei mai mulți copii care au declarat că au fost
deranjați de acele conținuturi distribuite de părinți (21% față de media de
9%) și sunt cei mai mulți care spun că au primit comentarii negative sau
răutăcioase din cauza acestor conținuturi (22%, media fiind 7%).

Dr. Anca Velicu, contactul național al rețelei EU Kids Online în România,

susține că “datele de mai sus arată copiii din România în top și la unele
dintre oportunitățille internetului, nu doar la riscuri. Astfel, folosirea
internetului pentru comunicare este foarte importantă într-o
Românie din ce în ce mai afectată de emigrație (e.g. părinți plecați la
muncă în străinătate). Pe de altă parte, este clar că avem nevoie de
educație pentru folosirea în siguranță a internetului, și aici mă refer
inclusiv la respectul pentru datele personale ale celorlalți utilizatori,
procentul foarte mare al celor care sunt victime ale abuzului de date
personale fiind un semnal de alarmă. Vorbind despre respectul pentru datele
personale, trebuie menționați părinții care participă la fenomenul de
sharenting fără să înțeleagă impactul pe care acesta îl are asupra
copiilor, nu doar imediat (prin mesaje răutăcioase), ci și din perspectivă
comercială (fenomenul de dataficare).”
Noul Raport, EU Kids Online 2020: Survey results from 19 countries,
publicat de Ziua Siguranței pe Internet, confirmă pentru copiii români
asocierea dintre riscuri și oportunități. Astfel România este, alături de
Portugalia, Malta, Polonia, Rusia și Republica Cehă, în categoria “mai multe
riscuri, mai multe oportunități”.

80% dintre copiii din cele 19 state europene participante la studiu folosesc
smartphone-ul zilnic pentru a accesa internetul, 57 % folosindu-l de mai
multe ori pe zi sau aproape tot timpul. În Franța sunt cei mai puțini copii care
raportează folosirea zilnică a acestui dispozitiv (65%), în timp ce în Lituania
sunt cei mai mulți (89%). Copiii petrec pe internet în medie 2,8 ore, cel mai
puțin timp petrecându-l cei din Elveția (2,1) și cel mai mult cei din Norvegia
(3,6). Timpul online mediu al copiilor din România este de 3 ore.

Statele care au participat la studiu sunt:

Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia,
Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda,
Irlanda, Italia,  Letonia, Lithuania, Luxemburg, Malta, Olanda, Norvegia,
Polonia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovacia,
Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Turcia, Marea Britanie.

Experiențe negative pe internet

La nivelul celor 19 state din anchetă, unul din patru copii a avut o experiență
negativă online (care să îl supere sau care să fie deranjantă) în ultimul an.
Copiii din Malta au raportat în cea mai mare proporție 45%) astfel de
experiențe negative, cel mai puțin fiind raportate de cei din Slovacia (7%); în
România, unul din trei copii a raportat experiențe negative.

Situații considerate de risc online pot avea efecte pozitive pentru

unii copii și negative
pentru alții

În cadrul cercetării paneuropene, au fost analizate experiențele online ale

copiilor (9-16 ani) care pot avea un impact negativ asupra acestora, cum ar
fi: cyberbullying-ul, folosirea abuzivă a datelor personale, expunerea la
conținut dăunător, folosirea excesivă a internetului, sexting-ul și întâlnirea cu
persoane care au fost cunoscute inițial pe internet. Toate aceste experiențe
nu pot fi însă caracterizate în mod univoc ca fiind doar negative sau doar
pozitive, în măsura în care aceeași activitate poate avea consecințe pozitive
pentru unii copii și negative pentru alții.
Spre exemplu, întâlnirea față în față cu persoane cunoscute anterior
doar pe internet este o experiență raportată de 5% dintre copiii din Franța
și de 25% dintre cei din Serbia (media europeana 16%, în România, 23%).

Pentru majoritatea acestora, întâlnirea cu persoane cunoscute anterior doar

pe internet a fost o experiență pozitivă, 86% dintre copiii din România
considerând-o astfel (cel mai mare procent dintre țările analizate, la polul
opus fiind Slovacia, 52%). Pentru alți copii însă, această experiență poate
avea efecte negative, provocându-le supărare sau neplăcere. În cele mai
multe țări, mai puțin de 5% dintre copii au fost supărați sau foarte supărați
după o astfel de experiență (în România 2%, în Polonia 28%).

Informații despre proiect și anchetă

EU Kids Online este realizat de o echipă de cercetători internațională, extinsă

în mai mult de 30 de țări, care urmărește să culeagă date științifice despre
folosirea internetului de către copiii din Europa, riscurile și oportunitățile pe
care aceștia le întâlnesc online.

Acest raport se bazează pe date culese de către echipele naționale în 19

state, între toamna anului 2017 și vara lui 2019, de la un eșantion total de
25.101 copii de 9-16 ani.

Cyberbullying: Ce este și cum îi

punem capăt?
10 lucruri pe care adolescenții vor să le știe despre cyberbullying
UNICEF
UNICEF
27 Februarie 2020

Ce este cyberbullyingul?

Cyberbullyingul înseamnă bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Se poate întâmpla

pe rețelele de socializare, pe platformele de schimb de mesaje, platformele de jocuri și
pe telefoanele mobile. Este vorba despre un comportament repetat cu scopul de a-i
speria, înfuria sau umili pe cei vizați. Printre exemple se numără:

 răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale cuiva pe rețelele

de socializare;
 transmiterea de mesaje supărătoare sau de amenințări prin platformele de
schimb de mesaje;
  copierea identității unei persoane și transmiterea în numele  acesteia de mesaje
răuvoitoare cuiva. 

Agresiunea de tip bullying față-în-față și cea în mediul online se pot petrece

concomitent. Dar cyberbullying lasă amprente digitale- înregistrări care se pot dovedi
utile și care pot oferi dovezile necesare pentru a putea pune capăt agresiunii.

Dacă te temi pentru siguranța ta sau pentru ceva ce ți s-a întâmplat în mediul
online, vorbește imediat cu un adult în care ai încredere. Sau accesează Child
Helpline International pentru a identifica mijloace de ajutor în țara ta.

Cele mai importante 10 întrebări referitoare la cyberbullying

1. Sunt hărțuit(ă) în mediul online? Cum faci diferența dintre o glumă și bullying?

2. Care sunt efectele agresiunii de tip cyberbullying?

3. Cu cine ar trebui să vorbesc dacă cineva mă agresează în mediul online? De ce este important să raportezi?

4. Mă confrunt cu cyberbullying, dar îmi este teamă să le vorbesc părinților mei despre asta. Cum să îi abordez?

5. Cum îmi pot ajuta prietenii să raporteze un caz de cyberbullying, mai ales atunci când ei nu vor să o facă?

6. Cum putem pune capăt cyberbullyingului fără a renunța la accesul la internet?

7. Cum pot preveni folosirea informațiilor mele personale în scopul manipulării sau umilirii mele pe rețelele de
 8. Agresiunea de tip cyberbullying se pedepsește?

9. Companiilor prezente online nu pare să le pese de bullying online și de hărțuire. Sunt trase la răspundere?

10. Sunt disponibile instrumente online anti-bullying pentru copii sau tineri?

1. Sunt hărțuit(ă) în mediul online? Cum faci diferența dintre o glumă și

bullying?

UNICEF: 

Toți prietenii glumesc unii cu ceilalți, dar, uneori, e greu să îți dai seama dacă cineva
doar se amuză sau vrea să te rănească, mai ales în mediul online. Câteodată iau
chestiunea în glumă și îți spun “glumeam doar,” sau “ nu o lua prea în serios.” 

Dar dacă te simți ofensat sau crezi că ceilalți râd de tine și nu cu tine, atunci gluma a
mers prea departe. Dacă continuă chiar și după ce ai rugat persoana respectivă să se
oprească și încă te frământă cele întâmplate, atunci ar putea fi vorba de bullying.

Iar atunci când agresiunea are loc online,  poate atrage după sine atenția nedorită din
partea multor persoane, inclusiv a necunoscuților. Oriunde s-ar întâmpla, dacă te
nemulțumește, nu ești obligat să o accepți.

Spune-i cum vrei, dar dacă te face se te simți prost și nu încetează, atunci este mai bine
să ceri ajutor. Oprirea cyberbullyingului nu se rezumă doar la demascarea hărțuitorilor
(bullies), ci presupune și recunoașterea faptului că toți merităm respect, atât în mediul
online cât și în viața reală.

Înapoi la întrebări
UNICEF

2. Care sunt efectele agresiunii de tip cyberbullying?

UNICEF:
Când agresiunea de tip bullying are loc în mediul online, simți că ești atacat oriunde te-
ai afla, chiar și în propria casă. Poate părea o situație fără scăpare. Efectele pot fi de
lungă durată și pot afecta o persoană în multe feluri:

 Psihic- te simți supărat, stânjenit, prost, chiar furios. 

 Emoțional- te simți rușinat sau îți pierzi interesul pentru lucrurile care îți plac.
 Fizic- te simți obosit (ai insomnii) sau ai simptome precum dureri de stomac sau
de cap. 

Sentimentul de a fi luat în râs sau de a fi hărțuit de alții te poate împiedica să te exprimi

liber sau să încerci să rezolvi problema. În cazuri extreme, cyberbullingul poate duce și
la suicid. 

Agresiunile de tip cyberbullying ne pot afecta în multe feluri. Dar situația poate fi
depășită și persoanele afectate își pot redobândi încrederea și sănătatea.

Înapoi la întrebări
UNICEF

3. Cu cine ar trebui să vorbesc dacă cineva mă agresează în mediul online?

De ce este important să raportezi?

UNICEF: 
Dacă simți că ești ținta agresiunii de tip bullying, primul pas este să ceri ajutorul unei
persoane în care ai încredere, precum părinții tăi sau un membru apropiat al familiei sau
un alt adult de încredere.

În școala ta îi poți cere ajutorul unui consilier, profesorului de sport sau profesorului tău
preferat.

Și dacă nu te simți confortabil să vorbești cu o persoană cunoscută, caută un serviciu

de asistență telefonică din țara ta sau vorbește cu un consilier profesionist.

Dacă agresiunea are loc pe o platformă socială, poți bloca agresorul și îi poți raporta
comportamentul în mod formal pe platforma respectivă. Companiile de rețele de
socializare au obligația de a le oferi un mediu sigur utilizatorilor lor.

Strângerea dovezilor, precum mesaje text și capturi de ecran ale postărilor de pe

rețelele de socializare, poate fi utilă, pentru a arăta ce se întâmplă.

Pentru a pune capăt bullying-ului, agresiunea trebuie identificată, iar raportarea

situațiilor este esențială. De asemenea, poate fi de ajutor și să îi arăți agresorului că
acțiunile sale sunt inacceptabile.

Dacă ești într-o situație de pericol iminent, contactează poliția sau serviciile de urgență
din țara ta.

Facebook/Instagram: 

Dacă ești bullied în mediul online, te încurajăm să vorbești cu un părinte, profesor sau o
persoană de încredere – ai dreptul să fii în siguranță. De asemenea, procesul prin care
poți raporta acțiunile de bullying direct din Facebook sau Instagram este foarte ușor.

Poți trimite echipei un raport anonim referitor la o postare, comentariu sau poveste de
pe Facebook sau Instagram.

Avem o echipă care verifică aceste rapoarte 24/7 în întreaga lume în 50+ limbi și vor
șterge orice postare abuzivă. Aceste rapoarte sunt întotdeauna anonime.

Avem disponibil pe Facebook un ghid care te poate ajuta în a face față bullyingului sau
îți poate oferi sfaturi utile pentru a acționa dacă ești martorul unui astfel de
comportament. Pe Instagram, avem de asemenea un Ghid al Părinților care oferă
recomandări pentru părinți, tutori despre felul în care se pot confrunta cu cyberbullying-
ului.

Twitter: 

Dacă crezi că ești ținta cyberbullyingului, cel mai important lucru este să te asiguri că
ești în siguranță. Este esențial să ai pe cineva cu care să vorbești despre ceea ce ți se
întâmplă. Poate fi un profesor, un alt adult de încredere sau un părinte. Discută cu
părinții tăi sau cu prietenii tăi despre ce-i de făcut dacă tu ești sau un prieten al tău este
ținta cyberbullying-ului.

Noi încurajăm oamenii să ne raporteze conturile care încalcă regulile platformei noastre.
Puteți face asta prin intermediul paginilor de suport la Centru de ajutor sau prin
mecanismul de raportare in-Tweet făcând click pe opțiunea “Raportează un Tweet”.

Înapoi la întrebări
UNICEF

4. Mă confrunt cu cyberbullying, dar îmi este teamă să le vorbesc părinților

mei despre asta. Cum să îi abordez?

UNICEF: 

Dacă ai de-a face cu agresiuni de tip cyberbullying, să te adresezi unui adult de

încredere- o persoană cu care poți discuta în siguranță- este cel mai important prim pas
pe care îl ai de făcut.

Nu tuturor le este ușor să vorbească cu părinții. Dar sunt lucruri pe care le poți face
pentru a ușura comunicarea. Alege momentul dialogului când știi că îți pot acorda toată
atenția lor. Explică cât de serioasă este problema pentru tine. Nu uita că este posibil ca
ei să nu fie atât de familiarizați cu tehnologia pe cât ești tu, deci se poate să fie nevoie
să îi ajuți să înțeleagă ce se întâmplă.

Poate că nu vor avea soluții imediate pentru tine, dar sunt șanse foarte mari ca ei să
dorească să te ajute și împreună puteți găsi o soluție. Două minți lucrează mai bine
decât una singură. Dacă ești nesigur de ceea ce ai de făcut, gândește-te să ceri
ajutorul altor persoane de încredere. De multe ori, sunt mai multe persoane decât ai
putea crede cărora le pasă de tine și sunt dornice să te ajute.

Înapoi la întrebări
UNICEF

5. Cum îmi pot ajuta prietenii să raporteze un caz de cyberbullying, mai ales
atunci când ei nu vor să o facă?

UNICEF: 
Oricine poate deveni victima cyberbullyingului. Dacă observi că o persoană pe care tu o
cunoști este ținta unei astfel de agresiuni, încearcă să îți oferi susținerea.

Este important să îți asculți prietenul. De ce nu vrea să raporteze agresiunea de tip

cyberbullying? Cum se simte? Spune-i că nu trebuie să raporteze nimic în mod formal,
dar că este esențial să vorbească cu cineva care să îl poată ajuta.

Nu uita, prietenul tău poate fi într-o stare delicată. Arată-i bunăvoința ta. Ajută-l să se
gândească la ce ar putea spune și cui. Oferă-te să îl însoțești dacă se hotărăște să
raporteze situația. Și mai important, amintește-i că ești acolo să îl susții și că vrei să îl
ajuți.

Dacă prietenul tău tot nu vrea să raporteze incidentul, susține-l în a identifica un adult
de încredere care să îl ajute să gestioneze situația. Nu uita că în anumite situații
consecințele agresiunilor online pot pune în pericol viața.

Dacă nu îți oferi sprijinul persoana în cauză poate rămâne cu sentimentul că nimănui nu
îi pasă sau că toată lumea este împotriva ei. Vorbele tale pot face diferența.

Oricine poate deveni victima cyberbullyingului.

 
Facebook/Instagram: 

Știm că poate fi greu să raportezi pe cineva. Dar nu-i niciodată în regulă ca cineva să
agreseze o persoană.

Raportarea unui conținut abuziv către Facebook sau Instagram ne poate ajuta să
îmbunătățim condițiile de siguranță pe platformele noastre. Agresiunea de tip bullying și
hărțuirea au, prin definiție, un caracter extrem de personal, așadar, în multe cazuri
avem nevoie de o persoană care să ne semnaleze acest comportament înainte de a-l
identifica sau elimina noi.

Raportarea unui caz de cyberbullying este întotdeauna un demers anonim pe Instagram

sau Facebook și nimeni nu va ști vreodată că ne-ai adus la cunoștință acest
comportament.

Poți raporta o situație cu care te-ai confruntat tu, dar este la fel de simplu să raportezi
pentru unul dintre prietenii tăi folosind instrumentele disponibile direct în aplicație. Mai
multe informații despre cum poți raporta ceva sunt disponibile în Centrul de ajutor
Instagram și Centrul de ajutor Facebook.

De asemenea, îi poți vorbi prietenului tău despre un instrument Instagram

numit Restrictioneaza, unde îți poți proteja contul cu discreție fără a fi nevoit să blochezi
pe cineva - acțiune aspră pentru unele persoane.
Twitter:

Am autorizat raportarea din partea unei alte persoane, ceea ce înseamnă că poti

raporta în numele altei persoane. Acestă funcție poate fi folosită pentru a raporta cu
privire la informații personale și furtul identității.

Înapoi la întrebări

UNICEF

6. Cum putem pune capăt cyberbullyingului fără a renunța la accesul la

internet?

UNICEF: 

Mediul online are nenumărate beneficii. Totuși, precum multe alte lucruri în viață,
acestea vin la pachet cu riscuri de care trebuie să te protejezi.

Dacă ai de-a face cu agresiuni online, este indicat să ștergi unele aplicații sau să rămâi
offline o perioadă pentru a-ți da timp să îți revii. Dar a nu folosi Internetul nu este o
soluție pe termen lung. Nu ai făcut nimic rău, deci de ce să fii pus tu într-o poziție
dezavantajată? Chiar le poate transmite agresorilor un semnal greșit, încurajându-le
astfel comportamentul inacceptabil. 

Cu toții ne dorim să punem capăt agresiunilor online, de aceea raportarea

cyberbullyingului este atât de importantă. Dar crearea Internetului pe care ni-l dorim
presupune mai mult decât demascarea agresorilor. Trebuie să ne gândim la faptul că
ceea ce distribuim sau spunem îi poate răni pe ceilalți. Trebuie să fim binevoitori unii cu
ceilalți în mediul online și în viața reală. Depinde de noi toți!

Trebuie să ne gândim la faptul că ceea ce distribuim sau spunem îi poate răni pe

ceilalți.

Facebook/Instagram: 

Să păstrăm Instagram și Facebook locuri sigure și  pozitive în care să te poți exprima

este important pentru noi - oamenii se vor simți în largul lor și se vor exprima liber dacă
se simt în siguranță. Dar noi știm că agresiunile de tip bullying online pot apărea și pot
da naștere unor experiențe neplăcute. De aceea, la Instagram și Facebook ne angajăm
să luptăm împotriva intimidării online.
Facem asta prin două metode principale. În primul rând, folosim tehnologia pentru a
preveni situațiile în care oamenii devin țintele sau martorii unor intimidări. De exemplu,
utilizatorii pot să activeze o setare care folosește tehnologia inteligenței artificiale pentru
a filtra în mod automat și a ascunde comentariile intimidante menite să hărțuiască sau
să supere.

În al doilea rând, depunem eforturi pentru a încuraja comportamentul și interacțiunile

pozitive punându-le la dispoziție utilizatorilor instrumente pentru a-și personaliza
experiența pe Facebook și Instagram. Restricționează este un instrument conceput
pentru a-ți oferi posibilitatea să îți protejezi cu discreție contul ținând în același timp sub
observație un hărțuitor.

Twitter: 

De vreme ce sute de milioane de oameni împărtășesc idei pe Twitter, nu este

surprinzător că nu ne punem cu toții de acord asupra lor. Acesta este unul dintre
beneficiile oferite întrucât putem cu toții învăța din opinii diferite și discuții respectuoase.

Dar, uneori, după ce ai ascultat pe cineva o vreme, poate că nu vrei să mai asculți
opiniile respective. Dreptul lor de a-și exprima opiniile nu înseamnă că tu ai obligația să
le asculți.

Înapoi la întrebări

UNICEF

7. Cum pot preveni folosirea informațiilor mele personale în scopul

manipulării sau umilirii mele pe rețelele de socializare?

UNICEF: 

Gândește-te de două ori înainte de a posta sau distribui ceva online- acea postare
rămâne online și poate fi folosită de cineva mai târziu pentru a-ți face rău. Nu divulga
detaliile personale precum adresa ta, numărul tău de telefon sau numele școlii tale.

Află mai multe despre setările de confidențialitate ale aplicației tale preferate de
socializare. Iată o serie de acțiuni disponibile pe majoritatea rețelelor: 

 Poți alege cine îți poate vizualiza profilul, cine îți poate trimite mesaje directe sau
cine îți poate lăsa un comentariu prin configurarea setărilor de confidențialitate ale
contului tău. 
 Poți raporta comentarii, mesaje și fotografii supărătoare și poți cere să fie șterse.
  În afară de ștergerea din lista de prieteni, poți bloca în totalitate pe cineva și nu
vor mai putea nici să îți vizualizeze profilul și nici să te contacteze.
 De asemenea, poți alege ca anumite persoane să îți lase comentarii care să fie
vizibile doar pentru ele, fără a le bloca în totalitate.
 Poți șterge postări de pe profilul tău sau le poți ascunde pentru a nu mai putea fi
vizualizate de anumite persoane. 

Pe majoritatea rețelelor tale preferate de socializare, utilizatorii nu primesc notificare

când îi blochezi, restricționezi sau raportezi.

Înapoi la întrebări

UNICEF

8. Agresiunea de tip cyberbullying se pedepsește?

UNICEF: 

Majoritatea școlilor tratează cu seriozitate bullyingul și iau măsuri împotriva acestuia.

Dacă ești victima cyberbullyingului de către colegi, semnalează situația școlii tale.

Persoanele care sunt victimele oricărei forme de violență, inclusiv bullying și

cyberbullying trebuie să fie îndreptățite, iar agresorul trebuie tras la răspundere.

Legile privind bullying-ul, și în special cyberbullying-ul, sunt relativ noi și nu au fost

adoptate peste tot. De aceea, multe state invocă alte legi pertinente, precum legile
împotriva hărțuirii, pentru a-i pedepsi pe agresorii din mediul online.

În statele care au legi specifice pentru a contracara cyberbullyingul, comportamentul

online care provoacă în mod voit suferință emoțională este considerat o activitate
infracțională. În unele dintre aceste state, victimele cyberbullyingului pot solicita
protecție, interdicția comunicării cu o anumită persoană și restricționarea temporară sau
permanentă a utilizării dispozitivelor electronice folosite de acea persoană pentru a
agresa în mediul online.

Totuși, este important de știut că pedeapsa nu este întotdeauna metoda cea mai
eficientă de a modifica comportamentul agresorilor. De cele mai multe ori este mai bine
să încerci să remediezi răul provocat și să îmbunătățești relația.

Facebook/Instagram:

Pe Facebook avem un set de Standarde ale Comunității, iar pe Instagram

avem Regulile comunității, pe care comunitatea noastră este rugată să le respecte.
Dacă identificăm conținut care încalcă aceste politici, precum bullying sau hărțuire, îl
vom șterge.

În cazul în care consideri că ți-a fost dezactivat contul din greșeală, admitem și
contestarea deciziilor. Pe Instagram, poți contesta ștergerea conținutului sau
dezactivarea contului prin Centrul de ajutor. Pe Facebook poți parcurge același proces
accesând Centrul de ajutor.

Twitter:

Susținem cu tărie regulile noastre pentru a le asigura tuturor persoanelor posibilitatea

de a lua parte la discuții publice într-un mod liber și sigur. Aceste reguli acoperă în mod
specific un număr de arii care includ subiecte precum:

 Violența
 Exploatarea sexuală a copiilor
 Abuz/ hărțuire
 Conduită care instigă la ură
 Suicid sau autoagresiune
 Imagini cu conținut sensibil, inclusiv violență sau conținut pentru adulți

Luăm măsuri atunci când regulile sunt încălcate. Când acționăm, o putem face în baza
unui conținut specific sau a unui cont.

Înapoi la întrebări

UNICEF

9. Companiilor care fac afaceri pe Internet nu pare să le pese de bullying

online și de hărțuire. Sunt trase la răspundere?

UNICEF: 

Aceste companii acordă din ce în ce mai multă atenție problemelor legate de bullying
online.

Multe dintre ele introduc metode de abordare și de protecție mai bună a

utilizatorilor prin noi instrumente, orientare și metode de raportare  a agresiunilor online.

Dar este drept că este nevoie de mai multe eforturi. Mulți tineri au de-a face cu
cyberbullying zi de zi. Unii dintre ei se confruntă cu forme extreme de agresiune online.
Unii au recurs la sinucidere.
Companiile din domeniul tehnologiilor au responsabilitatea de a-și proteja utilizatorii și
în special pe copii și pe tineri.

Nouă ne revine misiunea de a-i trage la răspundere când acțiunile lor nu se ridică la
înălțimea responsabilităților pe care le au.

Înapoi la întrebări

UNICEF

10. Sunt disponibile instrumente online anti-bullying pentru copii sau tineri?

UNICEF: 

Fiecare platformă de socializare pune la dispoziție instrumente diferite (vezi mai sus
instrumentele disponibile)  prin care poți restricționa lista persoanelor care îți pot lăsa
comentarii sau care îți pot vizualiza postările sau a celor care se pot conecta automat
ca prieteni și prin care poți raporta cazuri de bullying. Multe dintre aceste instrumente
presupun pași simpli precum blocarea, ascunderea sau raportarea cyberbullyingului. Vă
încurajăm să le parcurgeți.

Rețelele de socializare pun, de asemenea, la dispoziție instrumente educaționale și de

orientare pentru copii, părinți și profesori care le permit să afle mai multe despre
riscurile și metodele de a naviga în mediul online în siguranță.

În plus, prima linie de apărare împotriva cyberbullying-ului poți fi tu. Gândește-te unde
este prezent cyberbullyingul în comunitatea ta și la metode prin care poți ajuta -
exprimă-te cu fermitate, demască agresorii online și vorbește cu adulții în care ai
încredere sau informează-i pe cei din jur cu privire la acest aspect. Chiar și un simplu
gest de bunăvoință poate contribui în mod semnificativ.

Dacă te temi pentru siguranța ta sau pentru ceva ce ți s-a întâmplat în mediul online,
vorbește imediat cu un adult în care ai încredere. Multe țări au o linie de ajutor dedicată
unde poți suna gratuit și poți vorbi cu un specialist păstrându-ți anonimitatea. Sau
accesează Child Helpline International pentru a identifica mijloace de ajutor în țara ta.

Prima linie de apărare împotriva cyberbullying-ului poți fi tu.

Facebook/Instagram: 

Avem o serie de instrumente menite să le ofere siguranță tinerilor:

 Poți alege să ignori mesajele unui agresor (bully) sau poți folosi instrumentul
nostru  Restrictionează pentru a-ți proteja contul în mod discret fără ca persoana
respectivă să fie notificată.
  Poți modera comentariile lăsate postărilor proprii.
 Îți poți modifica setările astfel încât doar persoanele pe care le urmărești să îți
trimită un mesaj direct.
 Iar pe Instagram, noi îți trimitem o notificare când ești pe cale să postezi ceva ce
ar putea fi ofensator și te încurajăm să te gândești de două ori înainte de a face
acest lucru.

Pentru mai multe sfaturi despre cum să te protejezi pe tine și pe ceilalți de

cyberbullying, citește resursele noastre pe Facebook sau Instagram.

Twitter:

Dacă utilizatorii Twitter devin agasanți sau transmit mesaje ofensatoare avem
instrumente care să te ajute, iar lista de mai jos îți oferă link-urile către Instrucțiunile
necesare pentru a activa setările. Ghidul nostru “Teaching and Learning with Twitter”
conține aceste instrucțiuni și multe altele. 

 Ignoră - șterge Tweet-urile unui cont din cronologia ta fără a înceta să urmărești
sau fără a bloca acel cont
 Blochează - restricționează posibilitatea anumitor conturi de a te contacta, de a-ți
vedea Tweet-urile și te a te urmări
 Raportează - raportează un comportament abuziv

Înapoi la întrebări

Material realizat prin colaborarea cu experții:  Sonia Livingstone, OBE, Professor Social
Psychology, Department of Media and Communications, London School of Economics;
Professor Amanda Third, Professorial Research Fellow, Institute for Culture and
Society, Western Sydney University.

Mulțumiri speciale: Facebook, Instagram and Twitter.