PARTEA I (SURSA A&B)

1. Independență necondiționată – capacitatea unui stat de de a-și manifesta

suveranitate politică,culturală, socială și economică , fără a fi nevoit să respecte
unele condiții stabilite din exterior.
2. Evenimentele din anul 1918 a condus la mișcarea ideologică a naționalismului ,
având la bază formarea statelor unitare și declararea independenței al acestora. Ca
rezultat al acestei mișcări numeroase țări din Europa Centrală și de Sud Est și-au
căpătat independența.
3. Guvernul SUA promova o politică bazată pe liberalism , drepturile omului ,
independență necondiționată și libera dezvoltare, în Europa Centrală și de Sud-Est.
Totodată guvernul SUA susținea indirect conceptul de nationalism.
4. Sursele A și B sunt asemenea, deoarece în sursa A ne sunt prezentate obiectivele
exterioare asupra procesului de obținere a independenței și securității pentru
popoarele asuprite, iar sursa B ne servește drept statistică despre realizarea
parțială a obiectivelor.
5. În opinia mea, afirmarea autodeterminării popoarelor reprezintă un pas major în
reconstrucția politică și economică a majoritatea statelor, acestea având
capacitatea de a-și stabili singure dezvoltarea politică, economică, culturală și
socială , fără vre-o intervenție din exterior.
PARTEA I (SURSA C)
1. Marea Unire (1 decembrie 1918). În sursă ne este prezentat un fragment din
discursul lui Iuliu Maniu de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 unde acest obiectiv
politic a fost expus.
2. Autorul susținea o politică care promova și asigura libertatea pentru popoarele
conlocuitoare și totodată , capacitatea acestora de a se dezvolta.
3. În data de 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, guvernul a afirmat : „ Deplină
libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se
va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul
său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare
şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.”
4. Iuliu Maniu, om politic român , deputat român , de mai multe ori, prim-ministru al
României, a avut un rol decisiv în istorie și anume în istoria României. Astfel Iuliu
Maniu a participat direct în situația politică a României în două mari evenimente:
Marea Unire din 1918 și cel de-al Doilea Război Mondial.
PARTEA II (SURSA A)
1. Apariția comunismului. Sursa ne prezintă conceptul de om sovietic și politica pe
care această națiune o va promova.
2. Premisă – Revoluția Rusă din 1917. (Răsturnarea spontană a regimului țarist din
Rusia și apoi la preluarea puterii de către Bolșevici și instalarea unui regim
leninist )
Consecință- trecerea la economia centralizată, planificată și proprietatea de stat.
PARTEA II(SURSA B)
1. Repartiția etnică în spațiul Românesc după Marea Unire.
Harta cuprinde întreg spațiul românesc după Marea Unire, iar legenda ne
informează despre procentul etniei majoritare la nivel de județ.
2. Marea Unire din 1918. Pe hartă sunt prezente toate teritoriile componente
României după Marea Unire la fel și repartiția populațiilor în diferite părți
componente a teritoriului.
3. Statul român promova o politică liberală față de provinciile unite , fapt ce asigura
durabilitatea menținerii Marelui Stat Român.
PARTEA II (ESEU)
Studiile demografice contemporane sunt efectuate şi motivate de aspectul economic şi social. Prea
puţine sunt sau lipsesc cu desăvârşire studiile demografice cu faţetă politică, adică determinate
(motivate) de transformările politice. Modificările politice, întotdeauna, au avut impact deosebit
atât asupra populaţiei, cât şi a evoluţiei fenomenelor demografice, îndeosebi a migraţiei şi
mortalităţii. Spaţiul geografic dintre Nistru şi Prut, în anul 1817, numit Basarabia, a trecut prin mai
multe transformări politice cu repercusiuni tragice. Aceste transformări au fost însoţite de declinuri
demografice semnificative, care, în cele mai dese cazuri, erau asemănătoare unui genocid
demografic. Nu există în Europa, nici în lume, un spaţiu geografic, care, pe parcurs de două secole,
să treacă prin atâtea tragedii, precum spaţiul dintre Nistru şi Prut. De la formarea Statului
Moldovenesc în 1359 şi până în anul 1812, hotarele Ţării Moldovei au suferit mai multe schimbări,
care, în mare parte, au fost legate cu schimbările din estul, sud-estul şi nord-estul Ţării Moldovei.
Odată cu Unirea Basarabiei cu România Mare, în 1918, începe o nouă etapă în evoluţia
demografică a spaţiului dintre Nistru şi Prut. Transformările politice au avut repercusiuni
semnificative în modificările teritoriale, dezvoltarea social-economică şi, corespunzător, în evoluţia
demografică a acestui spaţiu românesc. În linii mari, aceasta a fost o etapă cu o evoluţie mult mai
atenuată. Modificările demografice au fost determinate de epidemiile şi sărăcia anilor ’20 ai
secolului al XX-lea (cu o mortalitate înaltă), transformările administrative (formarea RASSM) şi
intensificarea migraţiei populaţiei atât în interiorul României, cât şi peste hotarele ei. În timpul
Primului Război Mondial, populaţia Basarabiei, numeric, nu s-a schimbat semnificativ. De exemplu,
în ianuarie 1915, în Basarabia, au fost înregistraţi 2686,0 mii de locuitori, iar în 1918 – 2642,0 mii .
Deci, în trei ani, numărul populaţiei Basarabiei a scăzut cu 44,0 mii de locuitori. Luând în
considerare pierderile umane al României, în vremea războiului, pierderea în vremea
transformărilor politice şi luptelor pentru stabilirea puterii, în perioada noiembrie 1917 – martie
1918, şi refugierea multor persoane la est şi vest, aceste pierderi sunt nesemnificative. În mărimea
acestor indicatori nu ultimul loc îl ocupă şi lipsa evidenţei statistice a populaţiei atât în primii ani ai
Marii Uniri, cât şi pe parcursul primului deceniu (până la recensământul din 1930).
Efectivul populaţiei Basarabiei, în perioada 1918-1940 (22 de ani), s-a mărit de la 2612,0 mii de
locuitori la 3191,0 mii sau cu 579 mii de persoane. Este o creştere destul de semnificativă, chiar
dacă, în această perioadă, a fost înregistrată şi o creştere a migraţiei populaţiei. Creşterea
numerică a populaţiei, în această perioadă, se datorează excedentului natural mare. Conform
studiilor istoricului N. Enciu, în perioada 1920-1930, excedentul natural oscila între 40-48 mii de
persoane pe an (sau 13-18‰), iar în anii 1930-1940, fluctuaţiile au fost şi mai mari, între 27-50 mii
de persoane pe an (sau 9-20‰) . Dacă sumăm datele excedentului natural al populaţiei Basarabiei,
prezentate de N. Enciu pentru anii 1920-1939, obţinem cifra de 782 mii de persoane, ceea ce
înseamnă cu 1,4 ori mai mare decât sporul total al populaţiei din perioada analizată (1918-1940). În
acelaşi rând, trebuie menţionat că, în această perioadă, dată rata mortalităţii populaţiei era destul
de înaltă şi varia între 19-26‰ . În această perioadă, s-a înregistrat un decalaj mare în evoluţia
populaţiei urbane şi rurale. Efectivul şi ponderea populaţiei urbane sau micşorat, în timp ce
indicatorul respectiv al populaţiei rurale a crescut semnificativ. Stabilitatea efectivului populaţiei
urbane se datorează dezvoltării slabe a ramurilor industriale. În aceeaşi vreme, populaţia oraşului
Chişinău se micşorează ca rezultat al pierderii statutului de centru regional al Basarabiei. În baza
analizei informaţiei statistice din perioada 1812-1940, putem concluziona că, în linii mari, evoluţia
demografică a fost favorabilă, iar efectivul populaţiei Basarabiei a crescut mai mult de 13 ori.
Perioada imediat următoare se înscrie ca una din cele mai negre perioade în dezvoltarea şi evoluţia
demografică nu numai a Republicii Moldova, dar şi a întregii Basarabiei. Odată cu anexarea acestui
teritoriu de către Uniunea Sovietică, în1940, s-a dezlănţuit cea mai tragică etapă, etapa genocidului
stalinist (sovietic), care avea drept scop deznaţionalizarea spaţiului românesc, strămutarea
populaţiei băştinaşe şi înlocuirea cu alte popoare (venetici). Aceasta este perioada în care s-au
distrus bunurile spirituale şi culturale acumulate de veacuri, s-a nimicit intelectualitatea băştinaşă
şi genofondul reproductiv al spaţiului românesc. Importanţa acestei perioade merită o atenţie
deosebită şi un studiu special.