SUBIECTUL I

Șerbie- instituție feudală caracterizată prin starea de dependență a țăranului

față de proprietatea feudală a unui stăpân .

Necesitatea abolirei șerbiei în Imperiu Rus se caracterizează prin:

ameliorarea nivelului de nemulțumiri a societății și acordarea drepturilor și
libertății țăranilor șerbi. Totodată prin împroprietărirea țăranilor cu
pământ, și creșterea nivelului economic propriu al acestora.

Cele două probleme în implementarea reformei agrare din Imperiul Rus au

fost:
împroprietărirea condiționată a țăranilor ( țăranul devine proprietar după
achitarea datoriilor față de stat) , foștii șerbi trebuiau să achite statului acele
sume pentru o perioadă de 49 de ani și împroprietărirea acestora
diferit( fiind dependenți în continuare de stăpânii lor) , șerbii primind
pământ , însă cei care lucraseră în gospodării nu s-au bucurat de acest
privelegiu.

Sursa A și sursa B sunt diferite deoarece – în sursa A ne prezintă că actele

legislative a reformei proclamau abolirea iobăgiei, acordând țăranilor
drepturile locuitorilo liberi, atât cele personale, cât și cele patrimoniale iar
sursa B ne informează că țăranii au continuat săplătească dijma (rezultă că
erau dependenți economic de stăpânii lor), iar pământul îl vor avea în
proprietate doar după 49 de ani, perioadă în care erau supuși achitării
datoriilor.

Importanța desființării șerbiei în Imperiul Rus se caracterizează prin faptul

că legislația nu a eliberat pe de-a întregul țăranii de obligațiunile excesive și
nici nu a schimbat în bine în mod semnificativ constrângerile lor economice.
Aplicarea defectuasă a reformei a lăsat numeroși țărani din Polonia și
nordul Rusiei liberi, dar fără pământ ,în timp ce în alte regiuni (Ucraina),
țăranii au devenit principalii proprietari de pământuri.

SUBIECTUL II

Cele două probleme cu

care se confruntau țările europene în 1940 erau:
- Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial
- Indiferența politică a Marilor Puteri față de politica expansionistă a
 Germaniei și aliaților săi.

Autorul înțelege apropierea pericolul german față de

civilizația contemporană, afirmând soluția problemei prin unirea
națiunilor în fața pericolului german. Această opinie este reprezentată în
sursă prin : „Dacă îi putem face faţă, întreaga Europă poate fi liberă /…/
Însă dacă eşuăm, atunci întreaga lume, inclusiv Statele Unite, inclusiv tot
ceea ce am cunoscut şi am iubit, se va prăbuşi în abisul unui nou Ev Mediu
devenit şi mai sinistru, etc”.

Marea Britaniei era responsabilă de garantarea independenței și integrării

teritoriale a mai multor state mici din Europa de Sud-Est și alte regiuni.
Marea Britanie trebuia să-și assume responsabilitatea pentru politica
conciliatoristă pe care a promovat-o.

Winston Churchil a dus o viaţă plină de privilegii, dar s-a dedicat serviciului
public. A fost deopotrivă orator şi soldat, susţinător al reformelor sociale
progresive şi un elitist, un puternic apărător al democraţiei în special în anii
tulburi ai celei de-a doua conflagraţii mondiale. Pentru mulţi britanici şi
oameni din întreaga lume este considerat pur şi simplu un erou, afirmând
rolul major al acestuia în istorie.

SUBIECTUL III

În urma instaurării regimului fanariot, situația internă a Țărilor Române se

înrăutățește. Crește suma tributului și a dărilor obligatorii pentru imperiul
Otoman. Tronul este scos la vânzare, iar la putere vine regimul fanariot.
„De multă vreme ajunsese (Țara Românească - n.a.) la cheremul guvernului
turc și vândută chiar de acesta și totdeauna lăsată pradă lăcomiei acelor
domni pe care îi trimite, etc„

Consecință socială: Nemulțumirea țăranilor, moșierilor, orășenilor

față de regimul fanariot și politica pe care o promova.
Consecință politică: În fruntea țării se aflau domni care au cumpărat
tronul, numiți de sultan, iar mai târziu trebuiau să fie acceptați și de
imperiul Rus. Aceasta afirmând implicarea străină în politica Țării
Române.

SUBIECTUL IV
Prin expresia ''civilizatia geto-dacilor'' desemnam ansamblul
manifestarilor de civilizatie ale geto-dacilor. Am facut aceasta precizare din
capul locului pentru a-l atentiona pe cititor asupra faptului ca: 1. in
teritoriul geto-dacilor existau manifestari de civilizatie apartinand altor
etnii (grecesti, celtice, scitice etc.), analiza lor ar fi presupus o schimbare de
titlu (''civilizatii din spatiul geto-dacic''), aspect ce nu corespunde
obiectivelor demersului nostru; 2. civilizatia geto-dacilor cuprinde elemente
de împrumut, preluate de la etniile cu care a intrat in contact si care aveau
ceva de ''dat'' (numai din aceasta perspectiva vom aduce in discuţie
raporturile cu aceste etnii), iar pe de alta parte civilizatia lor cuprinde
elemente originale, rod al unor sinteze sau inovări (din aceasta perspectiva
se poate vorbi de civilizatia ''geto-dacica'', adica a geto-dacilor, specifica
lor); 3. adjectivul cel mai corect pentru a exprima fapte ale geto-dacilor este
''geto-dacic'' sau ''daco-getic''.
„Dunărea, pînă la confluenţa ei cu Siretul era o apă grecească […] ceea ce
dovedeşte amploarea
colonizării greceşti. Influienţa grecească a fost hotărâtoare, în special
asupra organizării socialpolitice a autohtonilor, influienţând în mod direct
dezvoltarea uniunilor tribale şi apariţia robiei în spaţiul carpato-danubiano-
pontic.”
Daca in secolele anterioare grecii controlau cea mai mare parte a
comertului cu geto-dacii, incepand cu sfarsitul secolului al II-lea i.d.Hr.
ponderea acestora scade in favoarea negustorilor romani, pentru ca in
perioada anterioara confruntarilor cu romanii produsele romane sa domine
in ansamblul celor aduse in Dacia. Erau aduse in Dacia produse de buna
calitate, in special marfuri de lux - vase de bronz, obiecte de argint, vase de
sticla, dar si obiecte din fier sau chiar vase de ceramica. Adeseori aceste
produse serveau drept model mesterilor locali (autohtoni sau straini). Aveau
trecere in Dacia vinul si untdelemnul, obiectele de podoaba, tot felul de
''maruntisuri'' capabile sa satisfaca curiozitatea si placerea dacilor bogati
(oglinzi, cutite, etc.) si nevoile vietii cotidiene sau profesionale ale grecilor si
romanilor din Dacia.
Mult mai greu este de stabilit continutul ''exportului'' din Dacia spre
lumea greceasca si romana. E limpede ca nu poate fi vorba de produse
mestesugaresti, dar lemnul, mierea, ceara, blanurile, vitele, pestele, sarea
erau articole cerute de negustorii straini. Oricum, „exporturile" geto-
dacilor trebuie sa fi fost considerabile avandu-se in vedere marea cantitate
de moneda romana aflata in circulatie in Dacia.
Din lumea greacă se importa untdelemn și vin, unelte și arme, articole de
podoabă și obiecte de
artă. Din Dacia se exportau grâne și vite, sare și miere, lemn și piei, ș.a.
Direcția în care erau
orientate, în primele secole, schimburile comerciale – îndeosebi spre Grecia
continentală și în
jurul Mării Egee, - se schimbă în mod prevalent, spre ținuturile italice,
începând din secolul IIlea î.e.n.[...]. De menționat faptul că mai târziu, din
orașele pontice veneau adesea să lucreze în
Dacia (unde apoi își formau ucenici dintre localnici) și mulți meșteri greci, -
de la constructorii
cetăților din Munții Orăștiei, de pildă, până la maeștrii ceramiști sau
argintari.
În concluzie afirm că grecii au avut o importanță majoră în evoluția
civilizației geto-dacilor.
SUBIECTUL V

Mica Antantă sau Mica Înțelegere a fost semnată în 1921-1922 între

România, Cehoslovacia și Iugoslavia, cu scopul garantării integrității
teritoriale și ajutor reciproc în caz de necesitate, iar scopul ascuns era
ajutor reciproc în cazul în care Ungaria ar fi atacat una dintre cele trei țări.

- asigurarea păcii în peninsula Balcanică;

-ajutor și susținere reciprocă în cazul unui eventual atac din partea Ungariei

Alianțele regionale sunt binevenite pentru conlucrare economică, culturală,

politică, dar în fața pericolelor majore, au nevoie de intervenție din exterior,
din motiv că acestea erau țări mici fiind înconjurate de mari puteri care
promovau o putere expansionist-agresivă.