Elaborarea unui set de recomandări practice pentru părinți cu modele de creştere a comportamentului;

1. Comunicarea cu copilul despre comportamentul lui

2. Învațarea copiilor să-și verbalizeze trăirile interioare , îndeosebi fricile
3. Prezentarea stimulilor (un obiect sau eveniment recompensă) imediat după
comportament. Astfel, se va genera principiul conform căruia comportamentul depinde
de consecințele sale. Aceste stimuli pot fi: dulciuri, bani, privilegii , îmbrățişări, zâmbete,
încurajări, activități lejere, apreciere de sine, etc..
4. Atenția adultului este o întărire secundară puternică. De fapt, copiii îi întăresc, de
asemenea, pe adulți. Relația fericită părinte – copil rezultă din interacțiuni de întărire
mutuală.
5. recompensăm copilul atât pentru încercare, cât şi pentru succes. Comportamentul
specific trebuie recompensat, aprobat şi nu copilul.
6. Este de preferat a se stabili un contract cu copilul, verbal sau scris, iar expectanțele
trebuie explicate copilului, la fel ca şi obligațiile reciproce.
7. Întrebări de control:
a. Regulile sunt clare?
b. Regulile sunt simple?
c. Copilul a înțeles regulile?
d. Părintele implementează regulile corect şi consistent?
8. Copilul trebuie încurajat să gândească asupra motivelor regulilor, astfel ca el să posede
standarde în funcție de care îşi judecă propriul comportament.
9. Oferiți copilului o varietate de stimuli de întărire pentru a evita sațietatea.
10. instruire discriminativă: când dorim să învățăm un copil să se comporte într-un anumit
mod în anumite condiții, dar nu în altele, îl ajutăm să identifice, să diferențieze
circumstanțele
11. Modelarea – se oferă copilului oportunitatea de a observa o persoană care este
semnificativă sau interesantă pentru copil pentru a performa un nou sau dorit pattern
de comportament.
12. îndepărtarea sau reducerea stimulilor aversivi. O asemenea strategie duce la creşterea
comportamentului dezirabil.
13. Controlul stimulilor