Home Editii Online Colaboratori   Login

Toate firele Operațiunii Târgu Mureș 1990 duc la Martie 2020

Budapesta și Moscova. 30 de ani de la măcelul
din 20 martie 1990
 Roncea Victor , 20 martie 2020

Mai multe articole

Ediția tipărită

Capital
RSS Error: This XML
document is invalid,
likely due to invalid
characters. XML error:
Virusul, acum știe toată lumea, este "un agent patogen, invizibil Not well-formed (invalid
cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul token) at line 1, column 1
celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase". În calculatoare
Luna aceasta in
este programul intrus care încearcă să distrugă sistemul invadat.
istorie
Figurativ, este "sursa unui rău moral". Nu știm care dintre aceste
1999 Sindicatele organizează
explicații i se potrivește mai bine lui Mihai Șora, dar Raportul
în București și în marile orașe
oficial al Parlamentului României privind evenimentele
ale țării marșuri și mitinguri
dramatice din 19-20 martie 1990 de la Târgu Mureș menționează
de protest față de starea
explicit drept "factorul detonator" al crizei măsurile arbitrare
generală a economiei și
întreprinse de Mihai Șora, pe atunci Ministru al Învățământului,
scăderea nivelului de trai al
în dauna elevilor români și în favoarea celor maghiari.
populației, determinată de
Dacă am fi tratat autorii și actorii loviturii de stat din decembrie 1989 drept guvernele anterioare și în
ceea ce au fost – viruși – și am fi găsit rapid și remediul extirpării pandemiei special de guvernul Radu
de agenți sovietici România nu ar fi fost atât de infectată astăzi. Privind Vasile, la care participă peste
retrospectiv, peste ani, istoria trăită chiar de noi, acum analizată pe baza 200.000 de salariați. (21)
documentelor și a informațiilor acumulate în 30 de ani de presă, putem face
2008 Ludovic Orban a fost
liniștiți observația că toate firele Operațiunii Târgu Mureș duc la Budapesta
validat de Delegația
și Moscova. Studiul personajelor implicate, după cum vom prezenta mai jos,
Permanentă a PNL drept
dovedește, încă o dată și fără tăgadă, aserțiunea noastră.
candidat la Primăria
Capitalei. (12)

Raportul pus la rece

La fel ca și Raportul Comisiei Senatului privind evenimentele din Decembrie

1989, pe care nici Parchetul nu îl avea mai an deși susține că cercetează de
30 de ani lovitura de stat mascată în revoluție, nici Raportul Comisiei
parlamentare de anchetă care a investigat evenimentele din Martie 1990 nu
a fost dat publicității, deși, chipurile, parlamentarii sunt reprezentanții
noștri. Mai mult, copia Raportului intrată în posesia noastră poartă explicit
indicația NU SE ÎMPRUMUTĂ. O altă asemănare cu cele două situații este
legată de opiniile separate ale celor s-au ocupat de anchete. Dacă în cazul
Decembrie 1989, senatorul țărănist Șerban Săndulescu a simțit nevoia să
conceapă un Raport separat, cu mai multe informații despre conspirația și
rolul sovieticilor în lovitura de stat, la fel, în privința Comisiei pentru Târgu
Mureș, Ioan Mânzatu, inventator în domeniul farmaceutic și om politic
independent de garda fesenistă, ca fondator al Partidului Republican, a făcut
public, „pe surse”, propriul Raport-sinteză.

Din Raportul Mânzatu rezultă că operațiunea a fost realizată printr-o

dinamică în crescendo, prin etape provocatoare și tehnici subversive stabilite
profesionist, începând cu decembrie 1989. Mânzatu amintește crimele
bestiale săvârșite de unii maghiari asupra personalului român din structurile
Ministerului de Interne din județele Harghita, Covasna și Mureș și apoi pașii
care au dus la ridicarea tensiunii în martie 1990 cu tendințele secesioniste
ale unei părți a populației maghiare instigată de factori interni și externi.

În martie 1990 au intrat în România

94.372 de cetățeni ai Ungariei

Cifrele afluxului de cetățeni ai Ungariei, prezentate aici pentru prima oară în

presă, sunt revelatorii pentru caz și depășesc cu mult chiar și estimările
fostului premier Petru Roman privind agenții ruși prezenți în România pe
parcursul evenimentelor din 1989 și în decursul anului 1990. Astfel, potrivit
datelor din Raport, în luna martie 1990 au intrat în țară 94.372 de cetățeni ai
Ungariei, dintre care 43.895 între 10 și 15 martie, majoritatea veniți pentru
sărbătorirea zilei maghiarilor în Transilvania. Dar românii transilvăneni nu
puteau și nu pot uita că ultimul și cel mai drag punct pentru maghiari al
Proclamației Revoluției de la Budapesta din 1848 era tocmai Uniunea
Transilvaniei cu Ungaria. Așa cum, pentru cei care nu știu maghiara,
intonarea „Imnului secuiesc” la manifestațiile maghiarilor poate părea ceva
normal, deși conține văicăreala „Doamne, nu îngădui să pierdem Ardealul!”,
care nu poate cădea bine pentru nici un român. Sărbătorirea cu fast, pentru
prima oară, a Zilei maghiarilor, cu steagul Ungariei fluturat în toată
Transilvania, a pus pe jar sensibilităților românilor din zonă deja incitați
prin acțiuni instigatoare anterioare, ca profanarea statuii lui Avram Iancu în
Târgu Mureș și a celei a lui Bălcescu în Sovata.

Mihai Șora, virusul care a stârnit

conflictul de la Târgu Mureș

Dar „factorul detonator” a fost un Ordin dat de ministrul FSN Mihai Șora,
transmis printr-o telegrmă în 3 februarie 1990, prin care toate cele 14 clase
cu predare în limba română de la Liceul Bolyai Farkaș din Târgu Mureș au
fost eliminate, conform dorințelor conducerii maghiare a CPUN- FSN –
Târgu Mureș, dominată de maghiari. Ordinul suna sec: „Clasele cu predare
în limba română de la liceul F. Bolyay se constituie într-un liceu care va
funcționa începând cu trimestrul al doilea, provizoriu, în localul instititutului
de subingineri din Târgu Mureș” (document). Și-atât. Cu alte cuvinte, liceul
Bolyay să fie purificat de români și să rămână doar pentru maghiari. Decizia
arbitrară de segregare pe criteriu etnic, luată fără nici un fel de discuții
anteriore cu părinții și profesorii români, a declanșat protestul spontan al
elevilor alterând rapid viața comunitară inter-etnică din oraș. În același
timp, studenții maghiari de la Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu
Mureș (actuala UMF) au cerut aceeași purificare etnică, revendicând
institutul și solicitănd profesori exclusiv maghiari. Aberația a fost taxată de
Liga Studenților printr-un protest adresat Ministerului Învățământului și
FSN în care se ridica întrebarea unde ar putea duce toată această segregare.
„Studenții maghiari vor examina numai pacienți maghiari tratați numai de
medici maghiari? Foaia de observație va fi scrisă în limba maghiară? Vor
exista secții (sau spitale) separate pentru români și maghiari?”, întreba Liga
Studenților din Târgu Mureș, pentru a contesta în final competența
reprezentantului Consiliului FSN Mureș, Kincses Elod, de a decide arbitrar
în această cauză și a sublinia, în încheiere, că „IMF Târgu Mureș nu
pregătește nici actori, nici păpușari… ci MEDICI, care trebuie să trateze
oamenii, indiferent de naționalitate, prin statutul și menierea meseriei lor.”

Foto: Mihai Șora și Smaranda Enache

Smaranda Enache, tovarășa lui Șora de

PCR și GDS

Referirea la păpușari era făcută la adresa Smarandei Enache, fostă

directoare a Teatrului de Păpuși din Târgu Mureș, dar și fostă activistă PCR
și informatoare a Securității, conform documentelor apărute în presă, colegă
de GDS (Grupul de Dialog Social) cu Mihai Șora și care, potrivit memoriilor
lui Kincses Elod, era cea care scria pe-atunci comunicatele UDMR. Potrivit
jurnalistul târgu-mureșan Dorin Suciu, aceasta a jucat un rol important în
tensionarea situației din oraș iar după amorsarea și dezamorsarea
conflictului a contribuit la dezinformarea mass media occidentale cu privire
la rănitul român mutilat pe viață, Mihailă Cofar, despre care a susținut că
este ungur maltratat de români chiar și mult timp după demascarea falsului.
Ulterior, sub Emil Constantinescu, ministrul de Externe de la acea vreme,
Adrian Severin, a încercat să o impună ambasador la Budapesta dar după
respingerea ei de către Comisiile parlamentare a fost trimisă în Finlanda.
Enache a fost și rămâne o activistă înfocată a autonomiei „ținutului
secuiesc”, ca și toți participanții maghiari de vârf la operațiunea din martie
1990, demonstrând practic că atunci când susțineau cu fervoare că nu acesta
a fost scopul acțiunilor din 1990 și-au ascuns prost adevăratele intenții.

Virușii bolșevici din Minister – Demeny

Lajos și Paul Cornea

Liga Studenților condamna și ingerența ministrului adjunct al

Învățământului, de profesie inginer, Pálfalvi Attila, în acțiunea de separare a
IMF. În urma protestelor, Pálfalvi este eliberat din funcție pentru a fi
înlocuit cu Demeny Lajos care li se alătură celorlalți trei miniștri adjuncți,
Octavian Stănășilă, Stamp Hans Otto și Paul Cornea, odiosul comisar
ideologic marxist-leninist al anilor ’50 și apoi cenzor în Consiliul Culturii și
Educației Socialiste, despre care Wikipedia ne informează senin că a fost
doar doctor în filologie și licențiat în filosofie. Ca și cum toți am fi tâmpiți și
n-am cunoaște ce însemna de fapt „filosofia” în acei ani. Dar nici Demeny
Lajos nu era departe de Cornea și Șora. Noul ministru adjunct era bursier
din anii ’50 ai Universității din Sverdlovsk și absolvent al Universității din
Leningrad, ulterior profesor la Academia de Partid „Jdanov” unificată apoi
cu „Ștefan Gheorghiu”. Cum ar fi putut judecata aceștia imparțial, și pentru
românii din Târgu Mureș? Să mai menționam cu fostul prim-consilier pe
probleme de presă al Anei Pauker, Mihai Șora, fusese căsătorit cu Mariana
Klein, care era născută la Budapesta?

Laszlo Tokeș acționează pe plan extern,

fratele lui pe plan intern

Începând cu 15 martie, filmul se derulează rapid, prin noi provocări, între

care se numără înlocuirea pe 16 martie a firmei unei farmacii centrale –
Farmacia 23 – din limba română în limba maghiară. Ca un făcut, „în timp ce
coloana de protestatari ai acestei acțiuni se îndrepta spre sediul Consiliului
Județean al CPUN Mureș, un autoturism Trabant condus de șoferul Nagy
Samuel a intrat în plină viteză în mulțume, rănind 14 persoane”, una dintre
ele foarte grav, se arată în Raportul Mânzatu. Situația a amplificat emoția
generală din rândurile românilor. Ca o scuză parcă, ulterior – se mai afirmă
și în Raportul lui N. S. Dumitru și Verestoy Attila – s-a stabilit că șoferul era
băut. În aceeași zi, Laszlo Tőkés cere președintelui american George Bush să
nu acorde României clauza națiunii celei mai favorizate.

Pe 19 dimineața, mai multe sute de români au cerut în fața Consiliului

Județean demisia maghiarilor Kincses Elod, Andras Tokes – fratele lui
Laszlo Tokes – și Karoly Kiraly, considerați responsabili de starea de fapt. Și-
o anunță doar Kincses Elod pentru că ceilalți doi nu erau în sediu. Kiraly era
la București unde amenința pe față cu „război civil”, în ședințele CFSN,
potrivit Președintelui Consiliului Județean CPUN Mureș, generalul veteran
al celui de-al Doilea Război mondial Ion Scrieciu, într-o declarație dată
regizorului TVR Cornel Mihalache. Seara, în urma unor provocări la adresa
manifestanților români – asupra cărora s-a aruncat cu sticle și țigle – aceștia
devastează sediul UDMR unde este bătut și rănit bosul lor, fostul scriitor
proletcultist Sütö András. Cine erau cei actorii, ce s-a întâmplat cu ei?

Kincses Elod, omul cu „pogromul”

Kincses Elod, avocat, este cel care a doua zi, pe 20 martie, avea să solicite
mulțimii de circa 16.000 de maghiari ieșiți în stradă în urma declarării
grevei generale a maghiarilor din Târgu Mureș, că este cazul să înceapă
demersurile de „autoapărare” în fața unui „pogrom”. Este prima oară când se
folosește acest cuvânt, bine ales, în public. În acel moment
contramanifestașia românilor, grupați în zona Hotelului Grant, se ridica la
câteva sute de oameni care au devenit de abia în cursul serii câteva mii
(4000 se afirmă în Raport). Cum ar fi putut cele câteva sute sau, apoi câteva
mii de români, să bage la proțap 16.000 de unguri, de trei ori mai mult și
gata pregătiți cu arme albe de „autoapărare” – după cum a demonstrat
Parchetul și Comisia – este greu de spus. După începerea anchetei
procuratorii, Elod Kincses fuge din România la Budapesta, unde, după cum
se laudă pe blogul său oferind și facsimile, este felicitat (pentru ce, nu știm
exact) de premierul de atunci al Ungariei, Jozsef Antall, și de președintele
Arpad Goncz, și, de asemenea, i se aranjează o vizită la reședința Regelui
Mihai de la Versoix.

Avocatul agresorului lui Mihailă Cofar,

fugit la Budapesta

Revenit în țară, cel mai probabil după instalarea regimului Emil

Constantinescu – Zoe Petre, Elod Kincses a devenit avocatul lui Barabas
Erno, unul dintre maghiarii identificați alături de Cserresnyes Pal, ca fiind
cel care l-a molestat cel mai grav, barbar, pe românul Mihăilă Cofar în scena
filmată de Gary Honeyford, reporterul britanic, irlandez, al televiziunii Sky
News, din Hotelul Grand, prezentată în toată lumea ca fiind o agresiune
românească de tip „pogrom”, „linșaj”, asupra minorității maghiare. Tot Gary
Honeyford avea să inventeze în 2016 o altă știre falsă organizată cu niște
maghiari din Bistrița, privind un trafic de armament al României către
teroriști. Știrea falsă este prezentată și azi pe site-ul televiziunii DIGI 24
înființată de milionarul maghiar Zoltan Teszari ca fiind reală, deși cazul a
fost instrumentat și demontat de Parchetul General. Agresorul sălbatic al lui
Mihailă Cofar, Barabas Erno, a fost condamnat, în 1992, la 10 ani de
închisoare de instanțele din România, pentru săvârșirea infracțiunii de
tentativă de omor asupra lui Mihaila Cofar din Hodac. La 1 septembrie 1992
a fost emis mandatul de arestare, însă, două zile mai tarziu, Barabas a fugit
la fel ca Elod in Ungaria, unde a primit azil politic și cetățenie ungară, relata
presa vremii. Nu s-a mai întors niciodată. Nu a fost extrădat niciodată de
țara „vecină și prietenă”.

Al doilea agresor extremist, apărat de

Gyorgy Frunda, grațiat de Emil
Constantinescu

Al doilea agresor al lui Mihăilă Cofar, Cserresnyes Pal, apărat de fruntașul

UDMR Gyorgy Frunda, a fost grațiat personal de Emil Constantinescu.
Militanții pentru autonomie maghiară din „Mișcarea Tinerilor din cele 64 de
Comitate” (HVIM) conduși de extremistul Toroczkai László l-au ales
președinte de onoare. La una din ceremoniile acestora a fost filmat
declamând următoarele versuri de premărire a dictatorului Ungariei Mari:
„Horthy Miklos s-a urcat pe calul său alb ca neaua și a înconjurat
Sighetul maghiar./ În ochii săi sclipea bucuria /Căci picioarele
calului său făceau spume în sânge de român.”

Cazul segregării Liceului din Târgu Mureș

continuă și azi, după 30 de ani

Elod Kincses este în acest moment avocatul Liceului Romano-Catolic din

Târgu Mureș în procesul cu statul român, caz care este practic o formă
continuată a infracțiunii din februarie 1990, de scindare a Liceul Bolyai
Farkaș. Potrivit plângerii prealabile formulate de Municipiul Tîrgu Mureș
adresată Inspectoratului Școlar Județean Mureș, prin Decizia nr. 1385 din
31.08.2015, a fost înființat a doua oară Liceul Teologic Roman-Catolic prin
divizarea parțială a Liceului Teoretic Bolyai Farkas și Colegiului Național
Unirea. Actul ilegal, acuză PNL, a fost înfăptuit de PSD pentru a obține un
nou târg cu UDMR. În cazul de azi există mai multe procese pe rol și o
cercetare nefinalizată a Direcției Naționale Anticorupție (DNA).

Drumul lui Andras Tokes spre „formele

autonomiei”

Al doilea personaj căruia îi solicitau românii demisia era chiar fratele lui
Laszlo Tokes, Andras Tokes. Potrivit propriului CV postat pe site-ul
Partidului autonomist al maghiarilor din Transilvania – Erdélyi Magyar
Néppárt – convingerea politică a acestuia este următoarea: „Vreau să
reprezint uniunea dreptei naționale autonomiste. Consider important să
începem reforma sistemului de învățământ român, iar dacă asta nu e
posibilă, desprinderea sistemului educațional maghiar de cel român. Îmi
asum aceste obiective pentru a contribui la terminarea neputinței politice
impregnate pe deplin de minciuni, și la pornirea pe un drum politic curat,
care, deși e mult mai anevoios, ne conduce la formele autonomiei”. Alte
comentarii sunt de prisos.

Karoly Kiraly, bolșevic din gașca lui

Iliescu

Cel de-al treilea și poate cel mai important dintre personajul de teren ale
Operațiunii Târgu Mureș este Karoly Kiraly. Potrivit unei biografii schițate
de talentatul jurnalist Toma Roma Jr., Kiraly a fost voluntar pe șantierul
Salva-Vișeu (1948), dulgher pe șantierele canalului Dunăre-Marea Neagră
(1949-1952) și a devenit membru al Partidului Muncitoresc Român în anul
1954. Între 1966-1968 a fost prim-secretarul Uniunii Tineretului Comunist
din Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară, totodată membru în biroul politic
executiv al Regiunii Mureș-Autonomă Maghiară. Apoi ajunge membru al
Comitetului Central al Partidului Comunist Român între 1969-1974,
membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR între 1969-1972 și
prim-secretar al comitetului județean PCR din Covasna. Biografia romanțată
îl prezintă drept disident și critic al lui Ceaușescu. Dar, conform foștilor
responsabili din unitățile speciale ale securității, Kiraly a fost marginalizat de
Ceaușescu pentru activitatea sa antiromânească și iredentistă. După 1989,
Iliescu îl aduce în conducerea Consiliului Provizoriu de Uniune Națională
(CPUN) ca vicepreședinte și devine, normal, și unul din liderii marcanți ai
UDMR.

Leninistul Sütö András, erou al luptei

UDMR

Sütö András, șeful UDMR, avea un traseu silimar. Scriitorul a parcurs toate
fazele oportunismului: „de la proletcultism la literatura de calitate, de la
comunismul internaționalist la anticomunismul ostentativ și naționalist, de
la membru supleant al C.C. al P.C.R. la lider marcant al UDMR și președinte
de onoare al Uniunii Mondiale a Maghiarilor”, după cum îl descrie
jurnalistul Dorin Suciu. „În zilele acelei sângeroase intervenții, când
tancurile „fraților de la răsărit” striveau sub șenile lupta pentru libertate a
ungurilor, în cotidianul Előre, oficiosul în limba maghiară al Partidului
Muncitoresc Român, apărea simbolic, chiar la 7 noiembrie, editorialul
Bizalom (Încredere) semnat de scriitorul András Sütő. După o deșănțată
apologie a Marii Revoluții din Octombrie, a lui Lenin și a Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice, articolul justifica reprimarea armată a
revoluționarilor care luptau pentru suveranitatea națională a Ungariei și
împotriva sechestrării poporului ungar într-un sistem politic străin și
neviabil”, scrie Suciu. Iată un citat edificator din opera bosului UDMR:
“Atunci când partidul lui Lenin a afirmat că acum însă, arma criticii
trebuie înlocuită cu critica armelor ca o garanție a victoriei finale (s.n.), în
marea hotărâre, în rândul mulțimilor, a strălucit încrederea față de Lenin. În
bătăliile câștigate sau pierdute, în prima salvă de tun, sau în momentele
grele ale intervenției străine, a trăit în inimile luptătorilor acea credință că
adevărul partidului este și adevărul lor și invers: adevărul lor este și adevărul
partidului. Căci legătura de nezdruncinat este încrederea. Nemurirea lui
Lenin și tăria partidului său se pot rezuma probabil cel mai bine în cuvântul
încredere. Forța maselor făuritoare de istorie, credința și maturitatea lor au
constat în încrederea comunistă. Această lege a creației reprezintă forța
eliberatoare a capacității poporului. Cu această credință au pornit la luptă
comuniștii din țara noastră și cu aceasta vom duce la victorie dreptatea
poporului: socialismul”.

Tovarășul Sütö a scos pe geam o femeie

bolnavă cu tot cu pat, pentru a-i lua casa

Sütö a „evoluat” în cariera sa politică: este fotografiat alături de Ceaușescu,

devine membru al Marii Adunări Naționale iar în 1969 la Congresul al X-lea,
membru supleant al C.C. al P.C.R. După 1980, Sütő devine redactor-șef al
publicației culturale maghiare Új Élet („Viață Nouă”), editată de Consiliul
Culturii și Educației Socialiste al județului Mureș și beneficiar în continuare
al tuturor avantajelor rezervate nomenclaturii comuniste. Există rapoarte
prezentate de Suciu care atestă că, în timpul ocupației ungare a Ardealului,
Sütő informa autoritățile ungare horthyste despre ce se petrecea în Sărmașu.
Dorin Suciu are o înclinație specială pentru cunoașterea în amănunt a
biografiei bosului UDMR. După 1948, când a fost națioalizată singura
farmacie românească din Târgu Mureș, cea a familiei sale, a fost
rechiziționată și casa părintească. Partidul, stăpân în Regiunea Autonomă
Maghiară, a hotărât că trebuie să-i fie oferită tovarășului Sütö András o
locuință reprezentativă așa că a evacuat într-o zi întreaga familiei Suciu, cu
mama bolnavă în acel moment, scoasă pe geam și pusă cu tot cu pat într-un
camion, cu copiii și câteva obiecte alături, pentru a fi trimisă la periferia
orașului. Vecinii i-au relatat că în acea iarnă tovarășul Sütö a tăiat și a fript
un porc în salonul central al casei. Acum, UDMR ar vrea să-i ridice o statuie
în Târgu Mureș.

Foto: Mihăiță Cofariu, de Virginia Pavel/Agerpres

Ziua morților

20 martie este ziua morților în conflictul de la Târgu Mureș. Radioul central

în limba maghiară anunță începerea grevei generale până la satisfacerea
tuturor revendicărilor populației maghiare. Peste 16.000 de unguri se adună
în fața clădirii Consiliului Județean al CPUN pentru a susține acest deziderat
și a-i repune în funcție pe maghiarii demiși, respectiv pe vicepreședintele
CPUN, Kincses Elod. Se scandează „Acum și aici”, „Acum ori niciodată! –
Most vagy soha!”, Pentru maghiari sloganul face parte din poezia lui Petofi
Sandor de la 1948 – „A sosit timpul, Acum ori niciodată – Itt az idő, most
vagy soha!”. Raportul evidențiază prezența în număr de trei ori mai mare a
populației maghiare protestatre, dintre care o mare parte a fost adusă, la fel
ca și în cazul românilor, din împrejurimi. În raport se află și o listă cu o parte
din armele albe confiscate de la maghiari după conflict (document), între
care se află 251 de topoare, 290 de rîngi, 237 de cuțite, 33 lanțuri, 205
bastioane, 39 sticle incendiare, 302 bâte, 23 lănci, seceri, furci etc. Primii
morți sunt cauzați chiar din rândurile lor tot de către maghiari. Asupra unui
camion aflat în zona ocupată de maghiari se aruncă cu pietre și răngi în
parbriz ceea ce îl face pe șoferul Marin Preda să pierdă controlul
autobasculantei și să capoteze în scările de beton ale bisericii din fața
Hotelului Grant unde îl lovește mortal pe maghiarul Kiss Zoltan și îl
accidentează pe românul Teodor Rusu, care moare ulterior la spital. Kiss
venise din comuna Tirimia. Alți doi maghiari, Istvan Gemes si Csipor Anton,
mor în circumstanțe similare, în Ernei, o comună unde ungurii atacă violent
mașinile românești iar șoferii, pentru a se salva, fug pe unde pot. În aceeși
noapte este incendiată biserica ortodoxă de lemn din comuna Vărgatea, satul
Valea, monument istoric de secolul XVII cu o valoare inestimabilă.

Vânătoarea de români

În Târgu Mureș, un alt român, Simion Frandeș, din comuna Hodac, este ucis
de maghiari în bătaie, după ce se dă foc unor autubuze cu țărani din Ibănești.
Odată cu lăsarea întunericului începe vânătoarea de români în tot centrul
orașului. Raportul evidențiază numărul mare de țigani veniți după ora nouă
seara în sprijinul maghiarilor, menționând că, probabil, religia îi face pe
aceștia să se simtă țigani-unguri. Tudor Artenie, ziarist ajuns la fața locului
de la București, se refugiază în Hotelul Grant. În momentul în care maghiarii
au pătruns furioși în hotel, Tudor Artenie a coborât la etajul cinci, în
apartamentul în care era cazat, cu vedere la stradă, și-a luat lucrurile și a
cerut găzduire unor șoferi cazați într-o cameră de vizavi. A fost inspirat,
deoarece maghiarii au început să spargă camerele cu

vedere spre stradă, în căutare de români, scrie Sorin Golea într-un articol
dedicat evebimentelor. “Nu au spart toate ușile. De unele doar lipeau
urechea și ascultau dacă se aude vreo mișcare. Dacă prindeau

pe cineva… Am stat în liniște și pe întuneric toată noaptea. Periodic trecea

cineva pe la ușa noastră și asculta dacă se aud mișcări. La un moment dat s-a
auzit pe hol o voce care striga în românește, stâlcit, cu accent maghiar:
«Haideți mei, că unguri plecat!». Nu am făcut nici o mișcare, nu am căzut în
capcana lor. Am stat pe un scaun, mi-am sprijinit capul pe mâinile
împreunate și m-am rugat. Timp de două zile, după aceea, am avut vânătăi
pe frunte de la rugăciuni”, a povestit Tudor Artenie. Situația s-a calmat în
jurul orei 2.00, odată cu sosirea primelor vehicule blindate ale Armatei. “A
doua zi am plecat la București, după o experiență cumplită. Văzusem ce
poate produce ura într-o mulțime dezlănțuită: a fost o vânătoare de oameni!
Aici mai este de adăugat că mulțimile nu ar fi ajuns totuși să se manifeste cu
asemenea bestialitate dacă nu ar fi fost manipulate de profesioniști…”, mai
afirmă ziaristul.

Conform Raportului, au fost rănite 269 persoane, dintre care 135 de

naționalitate română și 33 de naționalitate maghiară și un ziarist englez.

Ca și cum i-ai fi pus pe Iliescu, Roman și

Brucan să cerceteze lovitura de stat din
decembrie 1989

Mânzatu și-a prezentat concluziile Raportului în iunie 1990, sătul de

tergiversările colegilor săi de Comisie, N.S. Dumitru și Verestoy Attila, care
au preferat să întindă până în ianuarie 1991 ancheta oficială a Comisiei, din
care, cel puțin pe hârtie făcea parte și Mihai Șora. Dar a-i pune N.S.
Dumitru, Verestoy și Șora să investigheze ce s-a întâmplat în martie 1990 la
Târgu Mureș era ca și cum i-ai fi pus pe Iliescu, Roman și Brucan să
cerceteze lovitura de stat din decembrie 1989. Din Comisie mai făceau parte
și Gelu Voican Voiculescu și comandorul Nicolae Radu.

Biografiile lor trecute și viitoare față de momentul acela sunt foarte utile
pentru cercetătorul de azi. Dacă pentru Șora au trebuit să treacă 30 de ani
pentru ca opinia publică să afle că a fost unul dintre activiștii kominterniști
ai sistemului bolșevic instaurat de NKVD în România și ulterior comisar
ideologic, despre “groful” și „drujbașul” UDMR Verestoy amintim doar că a
devenit cel mai bogat senator al României cu o avere oficială estimată la
peste 50 de milioane de euro, depășindu-l pe Ceaușescu în longevitate într-o
funcție publică, cu 28 de ani de Senat, până când moartea l-a luat la ea.

N.S. Dumitru, pentru cei care nu știu, era atunci prim-vicepreședinte al

Frontului Salvării Naționale (FSN) și membru al Biroului Executiv al
Comitetului Provizoiru de Uniunie Națională (CPUN – un soi de parlament,
provizoriu, format ad-hoc după evenimentele din decembrie 1989, cu
existență până la alegerile din mai 1990). Dar mai era și școlit la Moscova, la
fel ca Iliescu, și marxist leninist, tot la fel ca Iliescu. În 1989 era urmărit, nu
degeaba, de Unitatea „anti-KGB” a Securității, UM 0110 și stătea,
întâmplător, într-o vilă, deasupra ziaristului Sorin Roșca Stănescu. Conform
lucrării „Adevarul despre România 1989-2004”, N. S. Dumitru a fost
“doctor în filosofie-sociologie la Universitatea din Leningrad și agent KGB”
iar despre comandorul Radu Nicolae ni se spune că „înainte de 1989
urmează cursuri de perfecționare la Leningrad (1962), la Baku și Vladivostok
(1959-1979). Este monitorizat și demonstrat ca agent GRU. După 22
decembrie devine membru în Biroul Executiv al CFSN, ulterior dezvoltând
afaceri în spațiul ex-sovietic.” N.S. Dumitru își va dovedi capacitățile
„analitice” și în iunie 1990, când s-a numărat printre organizatorii principali
ai venirii minerilor în Capitală, devenind după mulți-mulți ani și cercetat în
Dosarul „Mineriadei”. Într-un articol apărut în Evenimentul Zilei în 1999
este considerat chiar „creierul” Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Larry Watts: „Posibilitatea izbucnirii

unui conflict etnic mai larg ar fi putut
duce la dezintegrarea națională”

În Capitolul „România greșit înțeleasă“ din volumul “Cei dintâi vor fi cei din
urmă: România și sfârșitul războiului rece” (Editura RAO), volumul II din
trilogia lui Larry L. Watts, „Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva
României”, reputatul istoric american apreciază că

„Filmul original al ciocnirilor etnice despre care s-a spus că au

fost provocate de români la Târgu Mureș, în martie 1990 —
neacceptat multă vreme de anchetatori – și interviurile cu
regizorul și jurnalistul britanic care a relatat către Occident ce se
întâmpla, au relevat că lucrurile au stat exact invers. Grupul mai
mare de demonstranți de etnie maghiară (majoritar în zona
respectivă) i-a atacat pe cei de etnie română, iar victima
confruntărilor brutale, portretizată în presa internațională drept
un etnic maghiar atacat de un șovin român era de fapt un etnic
român atacat de maghiari”.

„Posibilitatea izbucnirii unui conflict etnic mai larg care ar fi

putut duce la dezintegrarea națională a fost mai degrabă puternic
resimțită decât înțeleasă complet la București”, mai scrie dr.
Larry Watts în studiul „Controlul și supravegherea serviciilor de
informații din România”. Deși s-a speculat de autorii diversiunii și se
mai speculează și azi aberația că tot conflictul a fost organizat de
„securitate” pentru a se reînființa ca instituție, necesitatea
existenței unui serviciu român de informații central era absolut
firească. După ani vedem că pretențiile protagoniștilor maghiari
de atunci au rămas aceleași: segregare etnică, autonomie
teritorială. Dacă nu exista o reacție energică de autoapărare a
românilor din Mureș, fosta Regiune Autonomă Maghiară creată
de sovietici și dorită de urmașii lor putea să fie astăzi o realitate.

Articolul anterior Articolul următor

Fiii Domnului și tânărul Kogălniceanu Consilierul comunal Pretorian împiedică
sunt trimiși la studii în Franța modernizarea Craiovei pentru un interes
personal, amenințând Partidul Liberal cu
dizidența