IV.

RAPORTUL JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR

Raportul juridic de dreptul comertului international este definit, de regula, de intreaga

doctrina, ca fiind o relatie cu caracter patrimonial, care ia nastere in schimburile comerciale
internationale, reglementata de norme juridice si in cadrul carora, partile, aflate pe pozitie de egalitate
juridica, au drepturi si obligatii corelative, a caror aducere la indeplinire poate fi obtinuta, prin forta
coercitiva a statului.
A. Premisele raportului juridic de comert international
Premisele se desprind, cu usurinta, din chiar definitia pe care am dat-o raportului juridic de
comert international.
Aceste premise sunt cele pe care le vom evidentia in cele ce urmeaza, in mod distinct:
A) SUBIECTELE DE DREPT
Subiectele raportului juridic de comert international pot fi individuale, ca persoane fizice sau
colective, ca grupari organizate (persoane juridice). In cazul Dreptului comertului international,
subiectele participante la raporturile comerciale internationale sunt acele persoane care au comertul
ca profesiune obisnuita, societatile comerciale, precum si alte forme organizatorice cu personalitate
juridica pe care le vom prezenta pe larg intr-o sectiune viitoare.
b) NORMA JURIDICA DE DREPTUL AFACERILOR
Cunoscand ca norma juridica este o regula de conduita, instituita ori sanctionata de catre stat
si a carei respectare este asigurata, la nevoie, prin forta coercitiva a puterii publice, prin extrapolare,
se poate conchide ca normele juridice de comert international reglementeaza conduita posibila ori
datorata a subiectelor de drept participante la raporturile comerciale internationale
Caracteristicile raportului juridic de comert international
Avand in vedere specificitatea raportului juridic de comert international, se impune sa
reliefam si caracteristicile acestuia.
Unele dintre acestea prezinta un caracter comun celorlalte ramuri ale dreptului, iar altele sunt
specifice si apartin, pe deplin, Dreptului comertului international.
a) CARACTERUL VOLITIONAL
Aducerea la indeplinire a raporturilor juridice de comert international se realizeaza, de regula,
prin contractele comerciale care au un caracter de internationalitate si titlurile de valoare.
Si intr-un caz si in celalalt, ambele subiecte de drept isi manifesta, in mod nemijlocit, vointa
juridica, astfel incat este evident ca raportul juridic de comert international are un caracter volitional.
De asemenea, prin aceeasi vointa juridica concordanta, subiectii de drept determina ei insisi
actiunile pe care le intreprind ori le pretind de la cealalta parte pe durata existentei raportului juridic.
Continutul raportului aflat in discutie, in situatia de fata, la fel ca orice alt raport juridic poate fi
modificat, completat, reziliat sau rezolutionat numai prin acelasi acord de vointa al participantilor
care au calitatea de comercianti.
 Avand in vedere principiul libertatii comertului, in primul rand este mai mult decat evident ca
subiectii unui raport juridic de comert international au chiar posibilitatea de a alege, dupa vointa,
asupra jus loci, adica a legii care va guverna fondul si efectele unui anumit control de comert
international.
Aceeasi lexitate volitionala se afla la latitudinea participantilor la un asemenea raport juridic
si, in ceea ce priveste jurisdictia care va fi competenta sa solutioneze un eventual conflict survenit
intre parti, evidentiind, daca mai este nevoie, acelasi caracter volitional al raportului juridic de comert
international.
b) CARACTERUL PATRIMONIAL
La fel ca si in raportul juridic comercial, subiectii raportului juridic de comert international
au intentia normala, declarata si legala de a obtine un anumit profit.
Este, de la sine inteles, ca obtinerea acestui profit, nu este la indemana oricarui comerciant,
indeosebi in conditiile unei economii de piata reale, care impune o competitie acerba intre concureti,
ceea ce nu stirbeste cu nimic evidentierea faptului ca raportul juridic de comert international are o
dimensiune, in mod categoric, valorica, care urmareste, in mod indubitabil, dobandirea unor avantaje
economice.
c) ELEMENTUL DE EXTRANEITATE
Cea mai importanta caracteristica a raportului juridic de comert international, care ii confera
specificitatea sa aparte, este prezenta elementului de extraneitate, alaturi de celelate trasaturi ale sale.
In acest context, un contract comercial dobandeste, de indata, caracter de internationalitate, ceea ce ii
confera un loc si un rol aparte, printre alte contracte comerciale, tocmai pentru ca sediul, domiciliul
sau fondul de comert reprezinta acel element sine qua non al raportului juridic de comert
international.
In lumea contemporana, atat de complexa si de grabita, stabilirea regimului juridic sub care
se naste, se modifica si se stinge un astfel de raport sau stabilirea cu certitudine a jurisdictiei careia i
se va supune un eventual conflict ivit intre comercianti, capata o importanta covarsitoare datorita
consecintelor juridice care pot surveni la un moment dat.
c) RAPORTURILE COMERCIALE INTERNATIONALE Raporturile comerciale
internationale sunt constituite din actele si faptele de comert international, carora norma juridica le
atribuie o anumita semnificatie, cu consecintele juridice de rigoare. Cu alte cuvinte, putem vorbi de
acele imprejurari in raport cu care norma juridica determina nasterea, modificarea sau stingerea unui
raport juridic de comert international concret.
B. Partile raportului juridic de dreptul afacerilor
Sunt parti sau subiecte al raportului juridic de dreptul afacerilor toti comerciantii, persoane
fizice si juridice care participa, in mod activ la schimburi comerciale, pentru a obtine un anumit
profit.
Acestia pot fi clasificati, in functie de ordinea juridica careia ii apartin, in doua categorii:
• Categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice nationale, participante la
raporturile juridice de dreptul afacerilor
• Categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice internationale, participante
la raporturile juridice de dreptul afacerilor

Din prima categorie, cea a subiectelor de drept national, fac parte: comerciantul-persoana fizica,
societatile comerciale si grupurile de interes economic.
1. Comerciantul – persoana fizica
Potrivit dispozitiilor art. 7 din Codul comercial roman, este comerciant acela care savarseste
fapte de comert, avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale.
Dupa cum se poate observa legiuitorul roman a inteles sa faca, in mod expres, distinctie intre
comerciantul individual-comerciantul persoana fizica si societatea comerciala.
Din cuprinsul normei juridice amintite, rezulta ca, pentru a dobandi statutul de comerciant,
persoana fizica trebuie sa faca acte de comert, iar aceste fapte de comert sa fi savarsite cu titlu
profesional. De asemenea, cumulativ acestor conditii impuse de chiar textul legii comerciale,
persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, sa desfasoare actele de comert in
nume propriu, independent si pe riscul sau si, nu in ultimul rand, sa nu existe o stare de
incompatibilitate, de decadere sau de interdictie cu privire la persoana comerciantului.
Statutul juridic al comerciantului este alcatuit din drepturile si obligatiile acestuia, dupa
cum urmeaza:
Dintre drepturile cele mai importante, recunoscute si consacrate in legislatiile nationale
enuntam pe urmatoarele:
• dreptul persoanei de a-si alege singura si de a exercita profesiunea de comerciant;
• dreptul comerciantului de a-si alege denumirea firmei sub care isi va desfasura activitatea
comerciala; aceasta firma trebuie inscrisa in Registrul Comertului; dreptul la firma este un drept
patrimonial, conferit comerciantului ca un drept de folosinta exclusiva care precizeaza cum este
comerciantul si ce fel de comert desfasoara el.
• dreptul comerciantului la libera circulatie;
• libera circulatie a marfurilor, serviciilor si capitalurilor;
• dreptul comerciantului de a fi informat cu privire la orice schimbare legislativa, in domeniul
comertului. Dintre principalele obligatii enuntam:
• inscrierea comerciantului in Registrul Comertului;
• tinerea de evidente privind afacerile;
• transparenta comerciantului in ceea ce priveste bilantul, falimentul si lichidarea afacerii
comerciale.

Statutul juridic al comerciantului strain

Comerciantii, persoane fizice straine, au dreptul de a indeplini acte si fapte de comert
international, cu respectarea dispozitiilor legale cuprinse in legea nationala a statului respectiv.
Caracteristic statutului juridic al comerciantului strain este elementul de extraneitate, care in acest
caz este domiciliul comerciantului, fiind irelevanta cetatenia in determinarea capacitatii
comerciantului.
In cazul Romaniei, comerciantii care sunt persoane fizice straine, se bucura de aceleasi
drepturi ca si cetatenii romani.
2. Societatile comerciale
Regimul juridic al constituirii, modificarii, dizolvarii ori lichidarii societatilor comerciale este
supus dreptului comun, guvernat de actele normative interne. In conformitate cu dispozitiile legale,
toate societatile comerciale care isi au sediul in Romania sunt persoane juridice romane.
Societatile comerciale romane, cu sau fara participare straina la capitalul social, pot face acte
de comert international, cu conditia ca aceste acte sa fie prevazute in actul constitutiv al acestora ca
obiect de activitate si sa fie permise de legea romana.
Potrivit legii-cadru nr.31/1990 si a Codului comercial roman, societatile comerciale cu
participare straina pot dobandi oricare din formele legale de existenta prevazute de legea romana,
inclusiv asociatiile in participatiune, societati in nume colectiv, in comandita simpla, pe actiuni, in
comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata.
 In conformitate cu prevederile Legii nr.35/1991 privind regimul investitiilor straine,
republicata, persoanele fizice si persoanele juridice cu domiciliul ori, dupa caz cu sediul in strainatate
pot efectuat investitii in Romania, in una din modalitatile prevazute in cuprinsul acestei legi. Astfel,
potrivit art.1 din Legea nr.35/1991 republicata, sunt considerate ca investitii straine, printre altele si:
a) constituirea de societati comerciale, filiale sau sucursale, cu capital integral strain sau in
asociere cu persoane fizice sau persoane juridice romane, potrivit prevederilor Legii nr.31/1990
privind societatile comerciale;
b) participarea la majorarea capitalului social al unei societati existente sau dobandirea de
parti sociale ori actiuni la asemenea societati, precum si de obligatiuni sau alte efecte de comert;
3. Grupurile de Interes Economic
Prin Grup de Interes Economic se desemneaza forma de asociere intre doua sau mai multe
persoane fizice sau juridice, constituita pe o perioada determinata, in scopul inlesnirii sau dezvoltarii
activitatii economice a membrilor sai, precum si al imbunatatirii rezultatelor activitatii respective.
Legea nr.161/2003 reglementeaza in Cartea I -Titlul V din cuprinsul sau modurile de
constituire, functionare, administrare, modificare si incetare a grupurilor de interes economic
asemanator celor prevazute de Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale.
Caracterele juridice ale grupurilor de interes economice sunt similare cu cele ale societatilor
comerciale, in special a celor de prsoane. Astfel, grupurile de interes economic sunt persoane juridice
romane cu scop patrimonial, iar membrii sai raspund solidar si nelimitat pentru obligatiile sociale ale
grupului, cu exceptia cazului in care in contractele incheiate cu tertii cocontractanti s-a prevazut
contrariul.
Grupurile de interes economic prezinta si unele carctere specifice si anume:
a) pot avea calitatea de comerciant sau necomerciant
b) se pot constitui cu sau fara capital social
c) numarul membrilor nu poate fi mai mare de 20 si nu poate avea mai mult de 500 de
angajati
d) activitatea grupului trebuie sa se raporteze la activitatea membrilor sai (are caracter
accesoriu)
4. Grupurile Europene de Interes Economic.
In afara de reglementarea Grupurilor de Interes Economic, Legea nr.161/2003 stabileste si
conditiile in care Grupurile Europene de Interes Economic (GEIE) sunt recunoscute si isi pot
desfasura activitatea in Romania.

4. Reglementari specifice in dreptul european comunitar.

Perspectivele aderarii la Uniunea Europeana presupune adoptarea si a altor norme de drept

comunitar in legislatia nationala. Referitor la subiectele de drept, participante la raporturile de drept
comercial intern si international, Romania va trebui sa transpuna integral in legislatia nationala cele
11 directive, aplicate in spatiul economic european din 1994.
Aceste directive privesc domenii importante, cum ar fi constituirea, obligatiile sociale,
aporturile, modificarile de capital, fuziunile si divizarile, structura organelor de conducere, etc.
Din categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice internationale, participante la
raporturile juridice de comert international fac parte statele si organizatiile internationale de
state cu caracter interguvernamental.
 1. Statele sunt subiecte originare de drept, care participa la raporturile juridice international
in doua ipostaze:
a) Ca titulare ale suveranitatii (de jure imperii), imprejurare in care legifereaza statutul juridic
al celorlalte subiecte de drept; raporturile juridice la care statele participa ca titulare de suveranitate
sunt raporturi de drept international public.
b) Ca persoane juridice (de jure gestionis), titulare de drepturi si obligatii; raporturile juridice
la care statele participa ca persoane juridice sunt raporturi de dreptul comertului international.
2. Organizatiile interguvernamentale sunt create prin acordul de vointa al statelor
interesate, acord concretizat intr-o conventie internationala multilaterala la care participa mai multe
state ca titulare de suveranitate.
Aceste organizatii sunt subiecte derivate de drept, care participa atat la raporturi juridice de
drept international public, cat si la raporturi juridice de drept international privat, potrivit scopului si
finalitatii lor, prevazute expres in conventia internationala de constituire.
Alaturi de aceste doua categorii de subiecte ale raportului juridic de comert international,
amintim societatile transnationale care, prin modul lor de constituire, exced regimului juridic
national al statelor, tendinta la nivel european fiind reglementarea acestora prin norme juridice
uniforme.
C. Continutul raportului juridic de dreptul afacerilor
Continutul raportului juridic de drept al afacerilor este format din totalitatea drepturilor si
obligatiilor corelative pe care le au, respectiv le incumba subiectelor raportului juridic de comert
international.
Asa cum am aratat raportul juridic de comert international se caracterizeaza, printre altele,
prin pozitia de egalitate pe care se situeaza participantii in cadrul operatiunilor de comert
international, astfel incat fiecare dintre subiectele raportului juridic va avea, in acelasi timp, atat
calitatea de creditor(subiect activ), cat si calitatea de debitor(subiect pasiv) al obligatiei sau prestatiei
care formeaza obiectul raportului juridic.
D. Obiectul raportului juridic de dreptul afacerilor
Obiectul raportului juridic de dreptul afacerilor este prestatia la care este obligat
debitorul(subiectul pasiv) fata de creditor(subiectul activ), in vederea satisfacerii intereselor sale
legitime.
Prin prestatie intelegem conduita sau comportamentul la care debitorul obligatiei de comert
international trebuie sa o manifeste in cadrul unui raport juridic de comert international concret.
Aceasta conduita se concretizeaza intr-o actiune, de a da sau de a face, are intotdeauna natura juridica
patrimoniala si se considera executata numai in momentul in care creditorul va obtine rezultatul
urmarit prin operatiunile de comert international.

SPUNDEREA PENAL A PERSOANEI JURIDICE

Dispozi iile privind r spunderea persoanelor juridice sunt prev zute în art. 19 din Codul
Penal unde se arat c : „Persoanele juridice cu excep ia statului, a autorit ilor publice i a
institu iilor publice care desf oar o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat
spund penal pentru infrac iunile s vâr ite în activitatea obiectului de activitate sau în interesul
ori în numele persoanei juridice dac fapta a fost s vâr it cu forma de vinov ie prev zut de
legea penal . Ca pedeaps principal ce se poate aplica persoanei juridice legea prevede amenda
de la 2500 la 2000000 lei.
 Pedepsele complementare care se pot aplica persoanei juridice sunt:
a. dizolvarea persoanei juridice;
b. suspendarea activit ii persoanei juridice pe o durat de la 3 luni la un an;
c. suspendarea uneia dintre activit ile sale în leg tur cu care s-a s vâr it infrac iunea pe o
durat de la 3 luni la 3 ani;
d. închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durat de la 3 luni la 3 ani;
e. interzicerea de a participa la procedurile de achizi ii publice pe o durat de la 1 la 3 ani;
afi area sau difuzarea hot rârii de condamnare