Structura cristalelor

Structura cristalină (3-D) a gheții H2O Îh (c) constă din baze de molecule de
gheață H2O (b) localizate pe punctele de rețea din aria spațială (a) Valoarea
pentru unghiul O-H și distanța O-H provin din ”Fizica gheții” cu
incertitudini de ± 1,5 ° și, respectiv, 0,005 A. Caseta albă din (c) este celula
unitară definită de Bernal și Fowler.)

În cristalografie, structura cristalină este o descriere a aranjamentului ordonat

de atomi, ioni sau molecule într-un material cristalin. Structurile ordonate
apar din natura intrinsecă a particulelor constituente pentru a forma modele
simetrice care se repetă de-a lungul direcțiilor principale ale spațiului
tridimensional din materie.

Cel mai mic grup de particule din materialul care constituie modelul repetat
este celula unitară a structurii. Celula unitară definește complet simetria și
structura întregii rețele cristaline, care este construită prin traducerea
repetitivă a celulei unitare de-a lungul axelor sale principale. Modelele
repetate se spune că sunt situate în punctele din rețeaua Bravais.
Lungimile axelor principale sau margini, ale celulei unitare și unghiurile
dintre ele sunt constantele rețelei, numite și parametrii rețelei. Proprietățile
de simetrie ale cristalelor sunt descrise de conceptul de grupuri spațiale.

Toate aranjamentele simetrice posibile ale particulelor în spațiul

tridimensional pot fi descrise de cele 230 de grupuri spațiale.

Structura cristalului și simetria joacă un rol critic în determinarea multor

proprietăți fizice, cum ar fi scindarea, structura benzii electronice și
transparența optică.

Celula unitară

Structura cristalină a unui material (aranjamentul atomilor dintr-un anumit

tip de cristal) poate fi descrisă în termeni de celulă unitară. Celula unitară
este o casetă care conține unul sau mai mulți atomi dispuși în trei
dimensiuni. Celulele unitare stivuite în spațiul tridimensional descriu
aranjamentul în masă al atomilor din cristal. Celula unitară este reprezentată
în termenii parametrilor laturii acesteia, care sunt lungimile marginilor
celulelor (a, b și c) și unghiurile dintre ele (alfa, beta și gama), în timp ce
pozițiile atomilor din interiorul celulei unitare sunt descrise de mulțimea de
poziții atomice (xi, yi, zi) măsurate de la un punct de referință al rețelei. În
mod obișnuit, pozițiile atomice sunt reprezentate în termeni de coordonate
fracționate, în raport cu lungimile celulelor unitare.

(Cubic simplu (P) – Cubic centrat pe corp (I) – Cubic centrat pe față (F))
Pozițiile atomului din celula unitară pot fi calculate prin aplicarea
operațiilor de simetrie către unitatea asimetrică. Unitatea asimetrică se referă
la cea mai mică ocupare posibilă a spațiului din celula unitară. Acest lucru
nu implică totuși faptul că întreaga unitate asimetrică trebuie să se situeze în
limitele celulei unitare. Transformările simetrice ale pozițiilor atomice se
calculează din grupul spațial al structurii cristaline și aceasta este, de obicei,
o operație de cutie neagră realizată prin programe de calculator. Cu toate
acestea, calculul manual al pozițiilor atomice din celula unitară poate fi
realizat din unitatea asimetrică, prin aplicarea operatorilor de simetrie
descriși în Tabelele internaționale pentru cristalografie: volumul A.

Indicii Miller

(Planuri cu indici Miller diferiți în cristale cubice.)