Energiile alternative

Energia alternativă este un termen folosit pentru unele surse de energie şi tehnologii de stocare
a energiei, în general cu referire la energii netradiţionale cu impact scăzut asupra mediului
înconjurător.

În general, se consideră energie alternativă acea energie care este obţinută dintr-o sursă naturală
cum ar fi mareele, căderile de apă, mişcările maselor de aer (vânturile), soarele, biomasa. Unele
dintre aceste surse sunt epuizabile, iar altele regenerabile. Iată o scurtă prezentare a diferitelor
tipuri de energii primare regenerabile recunoscute oficial.

BIOMASA

România are la dispoziţie fonduri europene de 73,37 milioane de euro pentru acest segment. Cu
toţii am auzit despre investiţiile realizate în producerea energiei regenerabile folosind biomasa,
însă nu întotdeauna  am ştiut cu exactitate ce vizează acestea şi cum am putea să beneficiem de
finanţări europene pentru acest sector. Aşadar, ce este biomasa şi cum funcţionează centralele
de cogenerare pe biomasă şi ce programe europene susţin înfiinţarea lor? Biomasa este un
termen generic, în această categorie fiind incluse diverse materiale biologice care pot fi folosite
drept combustibil pentru centralele de cogenerare.  În acelaşi timp, conceptul de „cogenerare”
defineşte producerea concomitentă, cu aceeaşi instalaţie, atât a  energiei termice, cât şi a
energiei electrice.

Instalaţiile de cogenerare au cunoscut o dezvoltare remarcabilă în ultimii 20 de ani, în special

datorită crizelor energetice determinate de fluctuaţiile preţurilor petrolului, precum şi ca urmare
a încercărilor întreprinse de autorităţi de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, conform
Asociaţiei Europene a Industriei de Biomasă.

Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din agricultură,

inclusiv a substanțelor vegetale și animale, silvicultură și industriile conexe, precum și partea
biodegradabilă a deșeurilor industriale și urbane. O centrală  de cogenerare poate funcţiona cu
biomasă solidă, adică cu orice materie organică vegetală, reziduuri metabolice de origine
animală, precum şi microorganisme.

Materie organică de origine biologică

O centrală termică de cogenerare poate funcţiona cu biomasă solidă, mai  exact cu orice materie
organică vegetală, reziduuri metabolice de origine animală (gunoi), precum şi microorganisme.
De exemplu, biomasa agricolă include produsele secundare ale plantelor,  precum: paiele,
ciocălăii, tulpinile (floarea – soarelui, soia) frunzele (sfeclă), păstăile (soia, fasole), cojile (nuci,
alune), seminţele (prun, piersic, cais) şi gunoiul din fermele de animale. Pe lângă sursele de
biomasă agricolă mai există şi cele forestiere, materialul principal şi secundar din exploatarea
pădurilor şi a plantaţiilor de răşinoase şi foioase. Este important de menţionat că biomasa
reprezintă materie organică de origine biologică. Prin urmare, reprezintă componenta organică a
naturii. Această resursă energetică reprezintă, de asemenea, o importantă sursă de energie
regenerabilă, jucând un rol important în contextul strategiilor de obţinere a independenței
energetice, prin utilizarea energiilor regenerabile. Uniunea Europeană are pentru anul 2020 o
ţintă de 20% în ceea ce priveşte sursele de energie regenerabilă din totalul consumului
energetic. Uniunea Europeană are pentru 2020 o ţintă de 20% în ceea ce priveşte consumul de
energie din surse regenerabile.

Reducerea emisiilor de carbon

Conform datelor Comisiei Europene, bioenergia oferă deja cea mai mare parte din energia
produsă din surse regenerabile, la nivel mondial, şi are potenţialul de a răspunde la creşterea
cererii de energie care se va înregistra în secolul următor. În același timp, în cazul în care
sistemele de biomasă sunt gestionate în mod corespunzător, bioenergia va contribui la a
îndeplini cerința de reducere a emisiilor de carbon. Biomasa asigură 18% din consumul de
energie regenerabilă în Europa. Astfel, în ultimii ani, bioenergia a reprezentat aproape 70% din
consumul de energie din surse regenerabile şi în jur de 15% din consumul total de energie, la
nivel mondial. Ultimele date ale Comisiei Europene privind sursele de energie regenerabilă
utilizate de ţările membre arată că biomasa asigură 18% din consumul de energie regenerabilă.
Cea mai mare pondere o deţine hidroenergia (46%), urmată de energia eoliană (26%), biomasă
(18%), energia solară (9%) şi energie geotermală (1%). În ţări precum Estonia, Letonia,
Finlanda şi Suedia bioenergia are un procent extrem de ridicat din consumul de energie, de
peste 25%. Specialiştii din domeniul energiei spun că biomasa, care reprezintă aproximativ
15% din sursele primare de energie utilizate pe plan mondial, nu contribuie la creșterea
concentrației de dioxid de carbon în atmosferă, contribuie însă, pe de altă parte, la reducerea
efectului de seră. În plus, bioenergia nu produce nici ploi acide, datorită unui conținut de sulf
mai redus decât cel existent în structura combustibililor fosili.

Doar 0,62%, în România

Conform datelor Asociaţiei Române a Biomasei şi Biogazului (ARBIO),  chiar dacă România
produce 200 de milioane de tone de deşeuri pe an, biomasa şi biogazul deţin o cotă de doar
0,62% din totalul de energie produs în ţara noastră. Chiar dacă producerea energiei folosind
biomasa este extrem de profitabilă,  o mare problemă o reprezintă  costurile ridicate necesare
pentru montarea şi punerea în funcţiune a unei instalaţii de cogenerare în biomasă. Investiţia
iniţială este ridicată în condiţiile în care proiectele pe biomasă şi biogaz reprezintă, mai exact, o
fabrică în adevăratul sens al cuvântului, cu mulţi angajaţi, producţie non-stop. Colectarea
deşeurilor este, în acelaşi timp, o activitate costisitoare, iar pentru materia primă există costuri
de cumpărare sau plantare. Din punct de vedere al potenţialului energetic al biomasei, teritoriul
României a fost împărţit în opt regiuni : Delta Dunării – rezervaţie a biosferei; Dobrogea;
Moldova; Munţii Carpaţi (Estici, Sudici, Apuseni); Platoul Transilvaniei; Câmpia de Vest;
Subcarpaţii; Câmpia de Sud.

Fonduri europene pentru biomasă

Pentru aceasta însă, ţările membre UE au la dispoziţie fonduri europene special pentru acest
segment. În cadrul Programului Operațional Infrastructura Mare 2014-2020, Axa Prioritară 6 –
Promovarea energiei curate şi eficienţei energetice, sunt disponibile fonduri  de 73,37 milioane
de euro.
Astfel, în cadrul Programului Operațional Infrastructura Mare 2014-2020,  Axa Prioritară 6 –
Promovarea energiei curate şi eficienţei energetice în vederea susținerii unei economii cu emisii
scăzute de carbon, sunt disponibile fonduri în valoare de 73,37 milioane de euro.

Obiectivul Specific al programului este reprezentat de creşterea producţiei de energie din

resurse regenerabile mai puţin exploatate (biomasă, biogaz, geotermal). Programul promovează
acțiuni orientate spre creșterea producției de energie regenerabilă, cu accent pe resursele
regenerabile mai puțin exploatate, respectiv biomasă, biogaz și geotermie.

Pentru ce pot fi utilizate fondurile europene

Fondurile europene pot fi utilizate pentru realizarea şi/sau modernizarea capacităţilor de

producţie a energiei electrice și/sau termice din biomasă şi biogaz sau realizarea şi/sau
modernizarea capacităţilor de producţie a energiei termice pe bază de energie geotermală. În
urma alocării financiare se urmăreşte creşterea ponderii energiei regenerabile în totalul
consumului de energie primară, ca rezultat al investiţiilor de creştere a puterii instalate de
producere a energiei electrice şi termice din resurse regenerabile mai puţin exploatate, precum
şi reducerea emisiilor de carbon în atmosferă generate de sectorul energetic prin înlocuirea unei
părţi din cantitatea de combustibili fosili consumaţi în fiecare an (cărbune, gaz natural).

ENERGIA APELOR 

Energia apelor curgătoare a fost exploatată încă din cele mai vechi timpuri pentru a produce
energie mecanică care era utilizată în cele mai diverse scopuri de la a pune în mişcare mori de
apă până la sisteme de irigaţie şi exploatări miniere.

Modalităţi de exploatare

Roţile hidraulice

Roţile hidraulice folosesc energia apelor curgătoare pentru a produce lucru mecanic.  Pe cursuri
de apă cu debite mici se exploatează în special energia potenţială, în acest scop fiind utilizate
roți pe care sunt montate cupe, iar aducţiunea apei se face în partea superioară a roții umplând
astfel cupele. Greutatea apei din cupe pune roata în mişcare; în acest caz căderea corespunde
diferenţei de nivel între punctele în care apa este admisă şi respectiv evacuată din cupe şi este
cu atât mai mare cu cât diametrul roții este mai mare. Pe cursurile de apă cu debite mari se
exploatează în special energia cinetică a apei, în acest scop fiind utilizate roți pe care sunt
montate palete, iar aducţiunea apei se face în partea inferioară a roții împingând paletele. Pentru
a obţine momente cât mai mari raza roții trebuie să fie cât mai mare. De multe ori, pentru a
accelera curgerea apei în dreptul roţii, înainte de aceasta se construieşte un stăvilar deversor
care ridică nivelul apei şi transformă energia potenţială a căderii de apă care se formează în
energie cinetică suplimentară, viteza rezultată din deversare adăugându-se vitezei normale de
curgere a cursului de apă.

Hidrocentralele

Hidrocentralele utilizează amenajări ale râurilor sub formă de baraje pentru a produce energie
electrică. Potenţialul unei exploatări hidroelectrice este dependent atât de căderea cât şi de
debitul de apă disponibil; cu cât acestea sunt mai mari cu atât se poate obţine mai multă energie
electrică. Într-o hidrocentrală energia hidraulică este captată de turbine care acţionează
generatoare electrice.

Microcentrale şi picocentrale hidraulice

O microcentrală hidraulică este o hidrocentrală a cărei putere instalată nu depăşeşte 100 kW(5 –
100kW), iar o picocentrala hidraulică este o hidrocentrală a cărei putere instalată nu depăşeşte 5
kW(1-5kW).

Microcentralele şi picocentralele hidraulice pot fi construite pe cursuri de apă mici şi constituie

o soluţie pentru asigurarea energiei electrice în aşezările mici şi izolate.

Centrale mareomotrice

 O centrală mareomotrică recuperează energia mareelor. În zonele cu maree, acestea se petrec

de două ori pe zi, producând ridicarea, respectiv scăderea nivelului apei. Există două moduri de
exploatare a energiei mareelor:

 Centrale fără baraj, care utilizează numai energia cinetică a apei, similar cum morile de
vânt utilizează energia eoliană
 Centrale cu baraj, care exploatează energia potențială a apei, obținută prin ridicarea
nivelului ca urmare a mareei.

Deoarece mareea în Marea Neagră este de doar câțiva centimetri, România nu are potențial
pentru astfel de centrale.

Instalații care recuperează energia valurilor

Pentru recuperarea energiei valurilor se pot folosi scheme similare cu cele de la centralele
mareomotrice cu baraj, însă, datorită perioadei scurte a valurilor aceste scheme sunt puțin
eficiente. Un obiect care plutește pe valuri execută o mișcare cu o traiectorie eliptică. Cea mai
simplă formă de valorificare a acestei mișcări pentru recuperarea energiei valurilor sunt
pontoanele articulate. O construcție modernă este cea de tip Pelamis formată din mai mulți
cilindri articulați, care, sub acțiunea valurilor au mișcări relative care acționează niște pistoane.
Pistoanele pompează ulei sub presiune prin motoare hidraulice care acționează generatoare
electrice.
 ENERGIA EOLIANĂ

 Vântul este o formă reală a energiei solare, deoarece el este creat de  acțiunea soarelui.
Radiația solară nu încălzește uniform suprafața Pământului. Nisipul, apa, piatra, pământul
absorb energia termică a soarelui, o stochează și o reflectă în mod diferit la diferite intervale de
timp. Pământul se încălzește în timpul zilei și devine mai rece pe timp de noapte. Ca urmare,
aerul de deasupra suprafeței Pământului se încălzește și se răcește cu viteze diferite. Aerul cald
se ridică în sus, reducând astfel presiunea atmosferică pe suprafața Pământului, iar aerul rece
intră în zonele evacuate. Această mișcare a aerului este ceea ce noi o numim vânt. Când aerul
se mișcă, producând energia eoliană, se formează energia cinetică a vântului, care ca oricare
alta poate fi transformată în alte forme de energie, în special, în energie electrică sau mecanică.
De exemplu, cele mai vechi mori de vânt din Persia, China și Europa au folosit puterea vântului
pentru a pompa apă sau a măcina cereale.

În cartea sa „Mașini: utilizarea forțelor naturii și a științei” , Marx a descris așa-numitele „mori
pe capre” răspândite pe o scară largă în Germania, cunoscute până la mijlocul secolului al XVI-
lea. Furtunile puternice ar putea răsturna o astfel de moară împreună cu baza ei. La mijlocul
secolului al XVI-lea un flamand a găsit o cale prin care moara nu se răstoarnă – la moară, el a
lăsat doar acoperișul deplasabil, iar pentru a întoarce aripile în direcţia vântului, a fost doar
suficient de a mişca carcasa morii, în timp ce structura ei a fost fixată pe pământ. În secolul al
XVI-lea în orașele din Europa au început să se construiască stații de pompare a apei cu
folosirea motorului hidraulic și morii de vânt. Toledo – 1526, Gloucester – 1542, Londra –
1582, Paris – 1608, etc. În Țările de Jos numeroasele mori de vânt au pompat apa de pe
terenurile îngrădite cu diguri. În regiunile aride din Europa morile de vânt au fost folosite
pentru irigare.

În Rusia, anii 50 au fost o nouă etapă în dezvoltarea utilizării energiei eoliene. În august 1954,
Consiliul de Miniștri al URSS a adoptat o hotărâre detaliată cu privire la dezvoltarea ulterioară
a energiei eoliene și utilizarea crescută a resurselor eoliene, au fost definite sarcinile cu privire
la organizarea cercetărilor, dezvoltarea noilor structuri de turbine eoliene, fabricarea și punerea
lor în aplicare în economia națională, precum şi îmbunătățirea funcționării acestora.

Turbinele eoliene electrice actuale utilizează energia eoliană pentru a genera energia electrică
curată regenerabilă. Energia eoliană ar trebui să fie considerată o componentă importantă a
strategii energetice pe termen lung, pentru că ea foloseşte resursele naturale și practic
inepuizabile, fără a se baza pe combustibilii fosili și fără a polua aerul, solul și apa cu orice
emisii sau deșeuri.

Utilizarea generatoarelor eoliene

Gama de aplicare a turbinelor eoliene este destul de largă. Desigur, puteți  utiliza un generator
eolian în scopuri pur decorative. Pe moară s-au instalat elice şi s-au atașat un mecanism cu
clichet – este interesant şi distractiv. S-a menționat că cu ajutorul morilor de vânt s-au măcinat
cereale. Este puțin probabil că există o nevoie acum, dar acest aparat este capabil să pompeze
apă. O turbină eoliană mică la o viteză mică a vântului poate ridica din fântână sau sondă 30-50
de litri de apă pe oră. În ultimii 100 de ani turbinele eoliene sunt folosite pentru a genera
energia electrică. Este cea mai bună utilizare alternativă a generatoarelor eoliene.

Tipuri de turbine eoliene

 Carusel – axa de rotație verticală.

 Palete – axa de rotație orizontală.

Generatoare eoliene carusel, desigur, au avantajele lor proprii. Ele câștigă rapid tracțiunea cu
creșterea forței de vânt, iar apoi viteza de rotație rămâne aproape neschimbată. Instalaţia
singură ține evidența „de unde bate vântul”, prin urmare, aceasta nu are nevoie de nici un fel de
echipament suplimentar. Turbinele eoliene carusel sunt de mișcare lentă, ceea ce permite
utilizarea schemelor electrice simple pentru a capta energia, în special, generatoarele asincrone.
În același timp viteza lentă limitează utilizarea turbinelor eoliene verticale (carusel), de aceea
constructorii sunt nevoiţi să folosească reductoare cu o viteză în creştere – multiplicatori care
au o eficiență foarte scăzută. Fără multiplicator utilizarea unei astfel de instalaţii este
problematică; generatoarele cu multipoli de o viteză redusă nu sunt atât de răspândite, cel puțin
ele nu sunt în vânzare.

Generatoarele de vânt cu aripi au o viteză mai mare. Datorită acestui fapt, ele pot fi conectate
direct la un generator, fără multiplicatori. Paletele la un generator eolian cu aripi ar trebui să fie
plasate vertical – perpendicular la fluxul de aer. Pentru a realiza acest lucru se foloseşte un
dispozitiv special – un stabilizator. Noile turbine eoliene cu palete au un coeficient de utilizare
a energiei eoliene mult mai mare. În același timp viteza lor de rotaţie este invers proporțională
la numărul de aripi. În consecință, instalaţiile cu un număr mai mare de trei a paletelor practic
nu sunt folosite. Viteza de rotație și ușurința de fabricație au provocat utilizarea pe scară largă
a turbinelor eoliene cu palete. Pentru a selecta unitatea, este necesar de a determina cu
exactitate direcția preferată și viteza medie a vântului în punctul în care se presupune instalarea
unui generator eolian. Trebuie să ţinem minte că viteza inițială a paletelor turbinelor eoliene
este egală cu 2 m / s, iar viteza la care generatorul funcționează cu o eficiență maximă – 9-12 m
/ s.. Puterea turbinei eoliene depinde de viteza vântului și de diametrul elicei. În literatura de
specialitate există mai multe formule de calcul pentru puterea turbinei eoliene. Dacă puterea nu
ne convine, atunci trebuie să găsim o altă sursă de energie sau să instalăm mai multe turbine
eoliene.