IEM Cap.

2: Convertoare Analog-Numerice

2. CONVERTOARE ANALOG-NUMERICE (CAN)

 Fie o tensiune U ∈ [0,U ref ), U ref > 0 ⇒ poate fi reprezentată cu ajutorul unei
serii de puteri de forma:
∞
=U U ref ∑ 2− i bi , bi ∈ {0, 1}
i =1

 înseamnă că U poate fi reprezentat, în principiu, exact, în raport cu U ref , prin

secvenţa binară (b 1 , b 2 , ....) de lungime, în general, infinită.
 În realitate semnalul trebuie aproximat astfel încât să poată fi reprezentat cu un
număr finit de biţi.

2.1 Erori de cuantizare

 Sunt două posibilităţi de aproximare:

• - trunchiere;
• - rotunjire.
 Ca urmare a aproximării respective rezultă o “eroare de cuantizare“.
 Operaţia de cuantizare pote fi realizată
• cu pas constant (cuantizare uniformă) sau
• cu pas variabil (cuantizare neuniformă)
 În echipamentele de măsură se foloseşte practic în exclusivitate cuantizarea
uniformă, de aceea ne vom referi numai la acest caz.

2.1.1. Erori în cazul aproximării prin “trunchiere“

 Se reţin efectiv primii n biţi

n n
U t = U ref ∑ 2 −i bi = ∆U ∑ 2 n −i bi = N∆U
i =1 i =1

unde ∆U = Q = 2 − n U ref reprezintă pasul de cuantizare, iar

n
N = ∑ 2 n −i bi .
i =1

2/1
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

Fig.1. Eroarea de trunchiere

 Eroarea de trunchiere este, evident, o aproximare prin lipsă (fig. 1a).

∞
et = U t − U = −U ref ∑ 2 − i bi
i =1 + n
are valorile extreme:
et max = 0,
∞
1
et min = −U ref ∑ 2 − i bi = −U ref 2 − n −1 1 − 2 −1 = −U ref 2 − n = −Q
i =1 + n

 Se vor analiza caracteristicile statistice ale erorii, considerată ca o variabilă

aleatoare. Se presupune o densitate de probabilitate uniformă a erorii în
intervalul [-Q, 0), (fig. 1b).
♦ Valoarea medie:
∞ 0
1 Q
E( e t ) = ∫ p ( e t ) e t de t = ∫ et
Q
de t = −
2
−∞ −Q

♦ Valoarea medie pătratică:

0
1 2 Q 2 et2 0 Q2
E( et2 ) = ∫ et det = =
−Q
Q 12 3 − Q 3
♦ Varianţa
Q 2 Q 2 Q 2 2 −2 n 2
σ t2 = E[et − E( et )]2 = E( et2 ) − [E( et )]2 = − = = U ref
3 4 12 12

2.1.2 Erori în cazul aproximării prin rotunjire

 Faţă de aproximarea prin trunchiere, în acest caz se mai adună o unitate pe

poziţia cea mai puţin semnificativă, dacă primul bit neglijat, bn +1 , ar fi fost 1. ⇒
valoarea rotunjită se poate exprima prin
2/2
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

 n −i 
U r = U t + ∆Ubn +1 = U ref  ∑ 2 bi + 2 − n bn +1 
 i =1 

Fig. 2. Eroarea prin rotunjire

 Caracteristica arată ca în figura 2a, în care se observă că tranziţiile au loc de

această dată la valorile 0,5∆U , 1,5∆U ,..., ( 2 n − 2 + 0,5) ∆U .
 Spre deosebire de aproximarea prin trunchiere, valoarea rotunjită este uneori
mai mare, alteori mai mică decât cea exactă.
 Eroarea de rotunjire va fi
 − n −1
∞ ∞

er = U r − U = U ref 2 bn +1 − U ref ∑ 2 bi =U ref  2 bn +1 − ∑ 2− i bi 
−n −i

i = n +1  i = n +1 
 Valorile ei extreme sunt
er max = U ref 2 − n −1 = 0,5Q
∞
er min = −U ref ∑ 2 − i = −U ref 2 − n − 2 (1 − 0,2) −1 = −0,5Q
i = n +1
 Se va presupune o densitate de probabilitate uniformă în intervalul (-Q/2,
Q/2).Rezultă următoarele valori medii
0,5Q
−1
E( e r ) = ∫Q e r de r = 0
− 0,5Q

0,5Q 0,5Q
e r3 Q2
E( e r2 ) = ∫ Q −1 e r2 de r = =
− 0,5Q
3Q 12
− 0,5Q

Q2
σ r2 = E( e r2 ) = .
12

2/3
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

 Observaţii.
♦ Eroarea de trunchiere se caracterizează printr-o valoare medie negativă,
echivalentă cu o componentă continuă suprapusă peste semnal, în timp ce
eroarea de rotunjire are valoare medie nulă.
♦ Dispersiile sunt aceleaşi în ambele cazuri.

2.2 Relaţia de conversie

 Valoarea trunchiată sau rotunjită se poate exprima în mod exact cu un număr n

de biţi.
♦ în cazul trunchierii,
Ut  U 
= = Nt ,
∆U  ∆U 
n
N t ,n = ∑ 2 n −i bi , bi ∈ {0,1}
i =1

♦ în cazul rotunjirii,
Ur  U 
= + bn +1 = N r
∆U  ∆U 
 În cazul convertoarelor bipolare, dacă limitarea numărului de biţi este făcută
prin trunchiere şi se utilizează codul “binar deplasat”:
 1 
U + 2 U ref  n

 = N t = ∑ 2 bi
n −i

 ∆U  i =1
 
sau
U  n

 ∆U 
 
= N t − 2 n −1
= −2 n −1
(1 − b1 ) + ∑
i=2
2 −i bi

 Dacă limitarea numărului de biţi este făcută prin rotunjire,

 1 
U + 2 U ref  n


∆U
 + b n +1 = N r = ∑ 2 n −i bi
  i =1
 
U  n

 ∆U  = N r − 2 n −1
− b n +1 = − 2 n −1
(1 − b1 ) + ∑
i =2
2 −i bi − bn +1

2/4
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

 Eroarea de cuantizare poate fi echivalată cu un zgomot suprapus peste

semnal.⇒ este caracterizată de un set de parametrii statistici ⇒ sunt însă
necesare ipoteze suplimentare referitoare la caracteristicile spectrale ale
zgomotului. Vom accepta următoarele ipoteze:
♦ zgomotul este alb, având densitatea spectrală de putere N (ω ) = σ 2 ,
constantă în toată banda de frecvenţă. ⇒ două eşantioane de zgomot luate
la momente diferite sunt necorelate.
♦ - zgomotul este independent faţă de semnalul cuantizat.
 Ambele ipoteze sunt discutabile. De exemplu:
♦ în cazul unui semnal continuu, eroarea este constantă, deci componenta
continuă nu are un caracter de zgomot.
♦ în cazul unui semnal aleator modelul este mai apropiat de realitate

2.3 Număr efectiv de biţi

 Practic, în cazul sistemelor de conversie, în afara zgomotului de cuantizare,

datorat CAN, va exista şi un zgomot analogic. Acesta provine
• pe de o parte din zgomotul suprapus în mod inevitabil peste semnalul
de intrare şi
• pe de altă parte din zgomotul propriu al amplificatoarelor ce preced
conversia.
 Notând cu σ a2 varianţa acestuia, rezultă că varianţa zgomotului total σ t2 este:
σ t2 = σ c2 + σ a2
 Pentru caracterizarea raportului semnal/zgomot total în sistemele de conversie şi
prelucrare numerică a semnalelor se utilizează numărul efectiv de biţi, n ef .
Pentru a defini această noţiune se porneşte de la expresia dedusă mai înainte a
varianţei zgomotului de cuantizare
2
Q 2 U ref
σ c2 = =
12 2 2 n12
 Se presupune că se aplică la intrare un semnal sinusoidal ce ocupă toată gama
convertorului, deci are amplitudinea şi valoarea eficace date de :
1
U = 0,5U ref , U ef = U ref
2 2
aşa încât
2/5
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

8U ef2
2 U ef
2
= 2n =σ c2
2 12 3 2 2 n
 Vom explicita n din relaţia de mai sus:
2 2
2
2 U ef 2  U ef   U ef  2
2 = 2n
, 4 n
=   ⇒ n = log   + log 4
3 σ c2 3  σ c 
4 σ 
 c  3
S-a obţinut în acest fel o formulă care dă numărul de biţi necesari pentru un
convertor, astfel încât să se realizeze un raport semnal/zgomot de cuantizare
impus.
 Înlocuind în relaţia de mai sus varianţa zgomotului de cuantizare cu varianţa
zgomotului total, se obţine mărimea numită număr efectiv de biţi :
2
 U ef  2
n ef = log 4   + log 4

 σt  3
 Rezultă deci că numărul efectiv de biţi al unui sistem de conversie real se poate
defini ca fiind numărul de biţi al unui sistem de conversie fără zgomot analogic,
caracterizat prin acelaşi raport semnal/zgomot total ca şi sistemul real. Relaţia de
definiţie de mai sus mai poate fi prelucrată în felul următor:
U ef2 2 σ c2  σ a2 
n ef = log 4 + log 4 = − log 4 2 1 +  + log 4 2 =
σ c2 + σ a2 3  σ2  3
U ef  c 
U ef2 2  σ a2 
= log 4 + log 4 − log 4 1 + 2 
σ c2 3  σ 
 c 
deci
 σ a2 
n ef = n − log 4 1 + 2 
 σ 
 c 

 Se obţine astfel o legătură între numărul efectiv de biţi al sistemului şi numărul

de biţi al convertorului analog-numeric. Termenul de sub logaritm arată cu cât
scade numărul efectiv de biţi faţă de n, ca urmare a zgomotului analogic.

 Evident, n ef <n, cu atât mai mult cu cât σ a este mai mare faţă de σ c . Ne
propunem să reprezentăm numărul efectiv de biţi în funcţie de raportul zgomot
analogic/semnal.

 Se pot obţine reprezentări asimptotice utilizând următoarele aproximări:

2/6
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

• Pentru σ a << σ c ⇒n ef ≅ n
2 2

• Pentru σ a = σ c ⇒n ef = n − log 4 2 = n − 0,5

2 2

• Pentru σ a >> σ c
2 2

2 2
σ2  U ef  2 σ2 2 σ

n ef ≅ n − log 4 a2 = log 4   + log 4 − log 4 a2 =log 4 − log 4  a

U

σc  σc  3 σc 3  ef

nu mai depinde de n, astfel încât mărirea numărului de biţi ai CAN nu mai
conduce la o îmbunătăţire a numărului efectiv de biţi al sistemului.
♦ Graficul reprezentând numărul efectiv de biţi în funcţie de raportul zgomot
analogic / semnal este dat în figura 3. Cu linie îngroşată sunt reprezentate
caracteristicile asimptotice deduse mai sus.

Fig. 3.Numărul efectiv de biţi

 Unele instrumente sunt prevăzute cu diferite sisteme de prelucrare numerică

(mediere, filtrare numerică) ce au drept efect îmbunătăţirea raportului s/z la
ieşire faţă de cel de la intrare. Rezultă ca urmare după aceste prelucrări un număr
efectiv de biţi mai mare decât cel al convertorului analog-numeric de la intrare.
Acest câştig poate fi valorificat majorând numărul de biţi cu care lucrează
etajele ce urmează, inclusiv convertorul numeric-analog de la ieşire.

2.4 Principalele tipuri de convertoare analog numerice

 Există în prezent o mare varietate de scheme de conversie analog-numerică.

Alegerea uneia din ele se face pornind de la principalele cerinţe impuse în
aplicaţia concretă (viteză, precizie, cost, consum, complexitate). Convertoarele
utilizate în instrumentele de măsură pot fi clasificate în două mari categorii:
2/7
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

- CAN integratoare - lente, precise, ieftine – frecvent folosite în voltmetrele

numerice, motiv pentru care vor fi prezentate în capitolul referitor la măsurarea
tensiunilor şi a curenţilor.
- CAN neintegratoare - rapide, relativ scumpe şi de regulă mai puţin precise
decât primele. Sunt preferate în cazurile în care principala cerinţă este viteza, de
exemplu în cazul osciloscopului numeric.

2.5 Convertoare analog-numerice neintegratoare

Pot fi împărţite în două mari categorii:
 cu reacţie; - cu aproximări succesive;
- cu rampă în trepte;
 fără reacţie ; - cu rampă liniară;
- paralel;
- - serie;
- paralel-serie.

2.5.1 Convertoare cu aproximări succesive

COMP
+ T SC CC
_ D RAS
Q1……Qn W

Uin RM

b1…….bn
Uc REF
CNA

Fig. 4. Convertorul cu aproximări succesive

- RAS - registru de aproximări succesive
- COMP – comparator;
- CAN – convertor numeric analog;
- REF – sursa de referinţă a CAN;
- RM – registru de memorie.
2/8
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

 Mod de funcţionare:
♦ Registrul de aproximări succesive este un bloc logic specific acestui tip de
convertor. El funcţionează secvenţial, cu tactul aplicat la intrarea T.
♦ Pe intrarea SC (start conversie) se aplică semnalul de comandă pentru
începerea unui ciclu de conversie, iar D este o intrare de date.
♦ Registrul de aproximări succesive generează pe ieşirile Q1 ,..., Q n numerele
N după un anumit algoritm.
♦ După primirea semnalului SC=1, pe frontul primului impuls de tact, se
pune bitul cel mai semnificativ Q 1 =1 şi Q i = 0 , pentru i ≠ 1 .
♦ Valoarea corespunzătoare a tensiunii U c , generată de CAN, este aplicată
comparatorului şi comparată cu tensiunea de intrare, U in .
♦ Pe următorul tact, semnalul de la ieşirea COMP, aplicat pe D, este memorat
în Q 1 , rămânând astfel până la sfârşitul ciclului de conversie, iar Q 2 =1.
♦ Procesul continuă până la epuizarea celor n biţi. Sfârşitul conversiei este
semnalizat prin semnalul “conversie completă”, CC=1.

Fig. 5. Organigrama de funcţionare a convertorului

 Operaţiile cuprinse între punctele a şi b se execută pe durata unui tact, t a-b =T

(ciclul de tact).
 Un ciclu de conversie t CONV va avea minimum n tacte, t CONV = n T. Uneori se
prevede un tact în plus pentru înregistrarea rezultatului final şi iniţializări.
2/9
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

 O schemă posibilă de RAS: are la bază un registru de deplasare, RD, care

lucrează pe frontul pozitiv al tactului CLK, deci pe frontul negativ al tactului T.
La fiecare tact, informaţia de la ieşirea unei celule se transferă în celula
următoare.

Fig. 6. Schemă posibilă de generare a RAS

 Prima celulă are drept intrare DRAS=INIT:

( )
INIT = Q R1 + Q R 2 + ..........Q Rn +1 + SC = Q R1 Q R 2 .......Q Rn +1 SC
 Se observă:
♦ va exista INIT=1 numai după golirea completă a registrului RD (Q i =0,
i=1......n+1) şi aplicarea comenzii start conversie (SC=1).
♦ dacă INIT =0, în n+1 tacte registrul se goleşte, oricare ar fi conţinutul lui
iniţial. Rezultă că în registru se poate afla în starea 1 cel mult o celulă (una
din ieşiri). Unitatea se va deplasa, în continuare, dintr-o celulă în alta, până
când registrul se goleşte.
 Pentru explicarea funcţionării vom porni din momentul când INIT=1.
♦ Pe primul tact, secvenţa (10…0) se aplică CNA ⇒ rezultatul comparării se
traduce prin semnalul COMP ⇒ va fi memorat în bistabilul D aferent
primului bit pe următorul front pozitiv ⇒ starea acestui bistabil nu se va
mai schimba pe durata ciclului de coversie.

2/10
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

♦ Un interval de timp egal cu T, perioada tactului, este disponibil pentru

CNA şi COMP. Evident, trebuie deci ca T>t CNA +t COMP , unde t CNA este
timpul de conversie al convertorului numeric-analog, iar t COMP , timpul de
stabilire al comparatorului.
♦ Când unitatea ajunge în ultima celulă (n+1) a registrului, se setează un
bistabil SR care generează semnalul CC. Frontul pozitiv al semnalului CC
poate fi folosit pentru stocarea datelor într-un registru.

Fig. 7. Funcţionarea schemei de generare a RAS

 Convertorul prezentat este cu comparare (însumare) în tensiune. Privit ca un

sistem cu reglare automată, el tinde să minimizeze tensiunea de eroare aplicată
la intrarea comparatorului, deci să aducă U c la o valoare căt mai apropiată de
U in . Lucrul acesta se poate realiza în limitele erorii de cuantizare.
 Deoarece deseori sunt disponibile CNA rapide cu ieşire în curent, există şi CAN
cu comparare (însumare) în curent (fig. 8). Conform ideii expuse mai înainte,
sistemul va acţiona în sensul de a minimiza tensiunea de eroare, deci
U in = RI 0

Fig. 8. Convertoare cu comparare în curent

2/11
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

 Precizia acestui tip de convertor este determinată de

• calitatea CNA,
• precizia tensiunii de referinţă, U Ref
• calitatea comparatorului.
 Timpul de conversie este dat de t CONV = ( n + 1)T ,
 Frecvenţa de tact maximă este determinată de viteza CNA şi a comparatorului.
 Prin structura sa este adecvat realizării sub formă integrată. Există RAS-uri
integrate, de exemplu AM 2502-3 (8 biţi), AM 2504 (10 biţi), după cum există şi
convertoare complete într-o capsulă. În formă integrată, monolitică sau hibridă,
se realizează CAN de 8-14 biţi cu timpi de conversie cuprinşi de regulă în
domeniul 5 − 40 µs .
 Exemple de asemenea convertoare produse de firma Analog Devices:
• AD774- convertor de 12 biţi şi timp de conversie 8µs .
• AD670- convertor de 8 biţi şi timp de conversie 10µs . O
particularitate a acestui circuit este faptul că nu necesită semnal de
tact. Acesta este realizat din semnalul de start conversie, trecut printr-
o linie de întârziere, realizată cu porţi logice, având atâtea secţiuni,
câte impulsuri de tact sunt necesare pentru o conversie completă.

2.5.2 Convertoare cu rampă în trepte

 Un convertor mai ieftin ⇒ înlocuind registrul de aproximări succesive cu un

bloc logic de control, (BLC) mult mai simplu (figura 9).
 Mod de funcţiobnare:
♦ odată cu aplicarea comenzii ‘start conversie’ (SC), bistabilul SR trece în
starea 1 şi deschide poarta P ce permite accesul impulsurilor de tact către
numărător.
♦ numărătorul începe să numere pornind din starea 0, iar numărul respectiv
este aplicat pe intrările convertorului numeric-analog.
♦ la ieşirea conv. Numeric analog va rezulta deci o tensiune de forma unei
rampe în trepte.
♦ procesul continuă până când tensiunea U c depăşeşte nivelul U in .
♦ in momentul când acest nivel a fost depăşit, comparatorul trece în starea 1
şi resetează bistabilul. ⇒ se blochează poarta P şi se opreşte accesul
impulsurilor de tact către numărător. Totodată se semnalează sfârşitul
2/12
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

conversiei prin semnalul CC şi se transferă conţinutul numărătorului în

registrul de memorie RM (figura 10).

CC S T

_ S Se
R Q
+
COMP

CLR
NUM
CLK
Q1……Qn W

Uin RM

b1…….bn
Uc REF
CNA

Fig. 9. Convertor cu rampă în trepte

Uc

Uin

SC

CC

Fig.10. Funcţionarea convertorului cu rampă în trepte

 Timpul de conversie este dependent de tensiunea U in , conform relaţiei

U in
tCONV = T
∆U

2/13
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

 Valoarea maximă este de 2nT , deci creşte exponenţial cu numărul de biţi. Cum
alegerea perioadei tactului T este supusă aceloraşi restricţii ca în cazul
convertorului cu aproximări succesive, rezultă că în general, acest convertor
este mai lent, mai simplu, deci mai ieftin şi comparabil ca precizie cu
convertorul cu aproximaţii succesive.

2.5.4 CAN paralel

 Convertoarele paralel sunt, din punct de vedere al concepţiei, cele mai simple şi
sunt totodată cele mai rapide. În figura 13 este prezentată schema unui asemenea
convertor de trei biţi.

Fig. 13. CAN paralel pe trei biţi

 Cu ajutorul divizorului format din cele 8 rezistoare se realizează tensiunile de

prag pentru cele 7 comparatoare. Acestea sunt: 1/16U ref , 3/16
U ref .............13/16U ref . Se mai poate eventual utiliza un al optulea comparator,
având drept prag tensiunea 15 / 16U ref , cu scopul sesizării depăşirii.
 .Semnalele de la ieşirile comparatoarelor indică nivelul tensiunii în aşa-numitul
“cod termometric”, ineficient din punct de vedere al numărului de biţi utilizaţi.
În consecinţă va fi necesară o logică de decodare, care realizează trecerea la trei
biţi.
 Precizia convertorului este determinată de calitatea comparatoarelor şi de
precizia cu care sunt realizate pragurile. Aceasta din urmă, este, la rândul ei
dependentă de precizia realizării divizorului rezistiv.
 Dezavantajul major al schemei constă în numărul mare (2n - 1), de
comparatoare de mare viteză . Aceasta implică şi consumuri foarte mari.

2/14
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

 Utilizând această tehnică, se realizează în prezent convertoare de cel mult 6-8

biţi, de viteză mare (timpi de conversie de zeci de nanosecunde) utilizate pentru
achiziţia semnalului în osciloscoapele numerice, sistemele video, instalaţii radar.
Ca exemplu, circuitul AD9002, produs de Analog Devices, este un convertor de
8 biţi, cu o rată de conversie maximă de 150 Meşantioane/secundă.

2.5.5 CAN paralel-serie

 Având în vedere complexitatea ridicată a convertoarelor paralel în cazul în care

este necesar un număr mai mare de biţi, se pot realiza combinaţii de 2-4
asemenea convertoare, fiecare lucrând pe maximum 4-5 biţi.
 O asemenea schemă este dată în figura 14, unde se realizează un convertor de 8
biţi, utilizând două convertoare paralel de 4 biţi. Primul CAN generează primii 4
biţi (cei mai semnificativi) ai rezultatului.

Fig. 14. Realizarea unui convertor de 8 biţi cu 2 convertoare paralel cu 4 biţi

 Valoarea cuantizată pe 4 biţi este apoi aplicată unui CNA, şi rezultatul este
scăzut din semnalul iniţial, evaluându-se în acest mod eroarea de cuantizare.
 La efectuarea acestei scăderi, semnalul de intrare va trebui să fie întârziat cu un
timp egal cu timpul de conversie al primului CAN. Eventual, se poate renunţa la
această întârziere, dacă se utilizează un circuit de eşantionare-memorare la
intrare, care să menţină semnalul aplicat la intrarea convertorului constant pe
durata unei conversii.
 În continuare, eroarea rezultată după prima conversie este şi ea cuantizată în al
doilea convertor, care generează ultimii 4 biţi ai rezultatului. În acest mod se
obţine un convertor de 8 biţi utilizând 30 de comparatoare, în loc de 255, câte ar
fi fost necesare în varianta paralel. Evident, şi timpul de conversie va fi mai
mare, el incluzând de două ori timpul necesar unui CAN, plus timpul de
conversie al CNA.
2/15
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

 Un exemplu de asemenea convertoare este familia AD7820, 7821, convertoare

de 8 biţi în două etape, lucrând la circa 1MHz. Un convertor mai rapid este
AD9049, lucrând cu 9 biţi, la o frecvenţă maximă de 30MHz.

2.5.6 Convertoare de tip pipe-line

 În general timpul de conversie al unui convertor analog numeric este definit ca

intervalul de timp scurs din momentul eşantionării semnalului analogic până la
generarea codului numeric corespunzător N.
 În multe aplicaţii ne interesează mai mult perioada cu care poate fi eşantionat
semnalul, decât întârzierea cu care este generată ieşirea. În schemele prezentate
până acum, cei doi timpi erau practic identici (se poate prelua un nou semnal
numai după ce s-a terminat prelucrarea semnalului precedent).
 O categorie de convertoare de mare viteză utilizează principiul “pipe-line”,
bazat pe mai multe convertoare, prelucrând simultan eşantioane succesive ale
semnalului. Pe această cale se obţin convertoare cu o perioadă de eşantionare de
câteva ori mai mică decât timpul propriu-zis de realizare a unei conversii. Altfel
spus, convertorul introduce o întârziere mai mare decât perioada de eşantionare.
 La limită, acestea pot fi convertoare de 1 bit (comparatoare), conform schemei
din fig. 15.
♦ Schema acestui convertor de n biţi funcţionează în n tacte.
♦ Cele n secţiuni ale convertorului sunt separate prin circuite de eşantionare/
memorare (E/M). Acestea eşantionează simultan semnalele prezente la
intrările lor.
♦ Primul CAN compară semnalul de intrare cu 2 −1U ref .
♦ CNA care urmează preia bitul dat de CAN şi generează, la rândul lui o
tensiune egală cu 0 sau cu 2 −1U ref , după cum bitul de intrare are valoarea 0
sau 1.
♦ Această valoare se scade din semnal, iar “reziduul” astfel obţinut se aplică
etajului următor, care îl compară cu 2 −2 U ref , şi aşa mai departe.
♦ Ca urmare, la primul tact, în prima celulă se obţine primul bit; la tactul al
doilea se obţine în celula a doua bitul al doilea, iar în prima celulă MSB al
următorului eşantion, şi aşa mai departe.

2/16
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

Fig. 15. CAN realizat cu comparatoare

♦ Perioada tactului, determinată de timpul de conversie al unei celule, poate

avea valori reduse.
♦ Perioada de eşantionare este dată de acest tact, dar rezultatul referitor la o
conversie se obţine la ieşirea logicii de reordonare după n tacte.
♦ Configuraţia de mai sus corespunde unui convertor de tip serie.

 În figura 16 este dată o schemă în care se utilizează mai multe secţiuni de 4 biţi
(configuraţie paralel-serie).

Fig. 16. CAN paralel serie

♦ Numărul total de biţi obţinuţi nu este totuşi egal cu numărul de secţiuni

înmulţit cu 4. Aceasta deoarece la fiecare din treptele ce urmează după
prima este necesară o operaţie de corecţie care consumă un bit.
♦ Astfel, dacă în schema din figura 16 se utilizează 3 secţiuni, numărul de biţi
obţinuţi va fi 4+3+3=10.
♦ Necesitatea operaţiei de corecţie rezultă
• în primul rând din faptul că fiecare din secţiuni lucrează cu
aproximare prin trunchiere, aşa încât reziduul să fie în permanenţă
pozitiv, iar convertorul, în ansamblu, lucrează cu aproximaţie prin
rotunjire.

2/17
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

• în al doilea rând, fiecare din convertoarele paralel de 4 biţi poate fi

afectat de o eroare de nelinearitate, ce poate eventual depăşi pasul de
cuantizare. Eroarea respectivă poate fi corectată prin adăugarea bitului
suplimentar.

 Pentru a ilustra această idee, să considerăm un convertor cu două secţiuni, prima

de 4 biţi, a doua de 5 biţi. La ieşirea primului CAN se obţine valoarea trunchiată
la 4 biţi incluzând însă şi o anumită eroare de neliniaritate. Notând cu U
valoarea exactă a semnalului de intrare, semnalul la ieşirea primului CAN
corespunde valorii

U t + enl (4 ) = U + et + enl (4 )
unde et < 0 reprezintă eroarea de trunchiere la 4 biţi, iar enl (4 ) este eroarea de
neliniaritate a primului convertor. După CAN, care are o precizie
corespunzătoare unui convertor de 8 biţi, se obţine prin scădere
U − (U + et + enl (4 )) = − et − enl (4 )
 După a doua conversie se obţine

− et − enl (4 ) + e(8)
unde e(8) reprezintă eroarea totală a convertorului al doilea. Prin adunarea
celor două rezultate se obţine
(U + et + enl (4 )) + (− et − enl (4 ) + e(8)) = U + e(8)
 Este posibil ca et + enl (4 ) să depăşească nivelul ∆U al primului convertor de 4
biţi. De aceea, este necesar un bit suplimentar la a doua conversie, pentru a
putea corecta eroarea primei conversii.

 Ca exemplu se poate da familia de convertoare AD 9220, 9221, 9223, realizate

de Analog Devices. Acestea realizează o conversie de 12 biţi utilizând trei
secţiuni de 4,5 şi 5 biţi, la frecvenţe de eşantionare maxime de1,5-10 MHz.

Combinaţie de mai multe CAN lucrând în paralel, decalat în timp

 Există cazuri când nici viteza realizată de un convertor paralel nu mai este
suficientă. In asemenea cazuri pot fi utilizate combinaţii de convertoare paralel
lucrând în paralel, dar cu intrările decalate în timp. Un exemplu este reprezentat
2/18
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

de convertorul ultrarapid din osciloscopul numeric HP54111 (Hewlett-Packard),

care realizează o frecvenţă de eşantionare de1 GHz, deci un timp de conversie
de 1 ns (figura 17).

Fig. 17. Convertorul din osciloscopul numeric HP54111

 Se utilizează 4 convertoare foarte rapide paralel, cu o construcţie mai specială cu

un timp de conversie de circa T CONVi = 4 ns. Ele sunt precedate de circuite de
eşantionare /memorare, comandate pe rând prin semnalele S / H i . Acestea
eşantionează semnalul pe durata cât se aplică pe intrarea de comandă nivel logic
“1” şi menţin la ieşire valoarea memorată a semnalului pe durata cât semnalul de
comandă este pe nivel “0”. Pentru a se realiza viteza necesară sunt realizate în
tehnologia GaAs.
♦ Timpul de eşantionare (starea S) s-a presupus inclus în T CONVi . În această
situaţie T CONV =0,25 T CONV i .
♦ Cele 4 semnale S / H i cu perioadă 4T sunt formate pornind de la un tact de
perioadă T şi sunt decalate în timp, ca în figura 19.

Fig. 18. Realizarea celor 4 semnale S / H i

2/19
IEM Cap.2: Convertoare Analog-Numerice

♦ Rezultatele obţinute la ieşirile celor 4 convertoare sunt selectate pe rând de

un multiplexor, ale cărui semnale de selecţie sunt comutate cu perioada T şi
reţinute într-un registru de stocare.
♦ Între semnalele S / H i şi tactul din care sunt formate acestea vor exista
nişte mici întârzieri datorate timpilor de propagare. În plus, aceste întârzieri
pot să nu fie riguros egale.
♦ Aceste variaţii ale momentelor de eşantionare pot provoca erori mari în
amplitudine în cazul unor semnale cu viteză de variaţie foarte mare (de
frecvenţă mare). Pentru a evita această sursă de erori se utilizează un circuit
S/H comun, de foarte mare viteză, la intrare, comandat de un singur tact
(acela de perioadă T). S/H i eşantionează semnale reţinute la momentele
corecte de S/H, astfel încât eventualele decalaje în timp ale semnalelor S/H i
nu mai contează.

2/20