Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I.Introducere......................................................................................2
II.Educaţia bazată pe competenţe......................................................3
a.Competenţa.....................................................................................4
b.Competenţele – cheie în Legea Educaţiei Naţionale………..…....4
c.Competenţele – cheie ale Comisiei Europene................................5
III.Finalitaţile educaţiei.....................................................................6
IV.Obiectivele educaţiei……………………………………………6
a.Finalitaţi cu grad maxim de generalitate………………………….6
b.Finalitaţi cu grad mediu de generalitate……………………….….6
c.Finalitaţi cu grad minim de generalitate…………………………..7
V.Obiectivele educaţiei…………………………………………......7
a.Clasificare……………………………………………………........7
b.Functii pe care le indeplinesc obiectivele………………………....7
c.Structura obiectivelor pedagogice…………………………..…….8
VI.Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale…………………….8
a.Criteriul performanţei…………………………………………..…8
b.Criteriul competenţei…………………………………………..….9
VII.Derivarea competenţelor……………………………………....10
a.Domeniulcognitiv…………………………………………….....10
b.Importanţa taxonomiei lui Bloom……………………………….12
VIII.Concluzii...................................................................................13
IX.Bibliografie şiWebografie...........................................................14
1
I.Introducere
2
Există, în prezent, o dezbatere foarte nuanţată asupra competenţelor ca finalităţi educaţionale,
precum şi a modalităţilor prin care acestea pot fi transformate în acţiuni de instruire
corespunzătoare .
a.Competenţa
3
Într-o accepţiune largă, conceptul de competenţă poate fi definit ca fiind ansamblul
structurat,articulat de cunostinţe,deprinderi,capacitaţi si aptitudini care permit unei
persoane sa rezolve o problema intr-un domeniu profesional intr-un timp scurt,cu cel mai bun
rezultat.
O competenţa este ansamblul între:
-o competenţa operaţionala necesară
-o competenţa instrumentală(arată ce ştiesă faca/ce poate sa facă)
-o competenta aptitudinala(manifestare de interes fata de domeniul respective,aspiratia spre
inovatie)
În termeni pedagogici, competenţa este capacitatea elevului de a mobiliza un ansamblu
integrat de cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi valori pentru a realiza familii de sarcini de învăţare.
Competenţa este un potenţial care trebuie probat/demonstrat de elev în situaţii concrete.
Învăţarea centrată pe dezvoltarea competenţelor nu este o metodă de predare, ci o
abordare de predare extinsă. Poate presupune o gamă largă de metode, iar unele dintre acestea
pot îmbrăcaforma predării tradiţionale.
Aspectul definitoriueste că pune accentul în principal pe satisfacerea nevoilor elevului.
III.Finalităţile educaţiei
5
Educaţia,ca orice acţiune umana are un caracter finalist.Ea începe ,in mod paradoxal,cu
anticiparea şi proiectarea sfarşitului,a rezultatelor dorite.
2.Scopurile invăţământului
Acestea vizează finalitatea unei acţiuni,prefigurând rezultatele aşteptate la fiecare tip de institutie
si treaptă de şcolarizare sau de la diferite elemente componente ale
educaţiei(intelectuala,morala,fizica etc.)Domeniile finalitaţii educative la care se referă sunt:
-Tipuri de şcoli
-Profiluri de pregătire
-Cicluri de invaţământ
-Dimensiuni ale educaţiei
IV.Obiectivele educaţiei
a.Clasificare
7
-este evidenta la nivelul activităţii de predare-învatare-evaluare
-implică o structură ierarhică care include trei trepte de organizare,specifică finalităţilor educaţiei
microstructurale:
- obiectivele generale ale procesului de învăţământ vizează „scopurile” sau „ţelurile” care
orientează activitatea tuturor cadrelor didactice pe toată perioada şcolarităţii, integrând diferite
produse parţiale sau specifice realizate în timp şi spaţiu, la nivelul instruirii formale, nonformale
şi informale;
- obiectivele de generalitate medie vizează „scopurile” sau „ţelurile” unor niveluri, forme,
discipline specifice de instruire care pot fi „semioperaţionalizate” prin acţiuni ale tuturor cadrelor
didactice din domeniul respectiv, care angajează:
anumite părţi ale materiei de învăţat: capitole, subcapitole;
anumite posibilităţi de evaluare sumativă-cumulativă a cunoştinţelor, deprinderilor, strategiilor
asimilate la diferite intervale de timp.
- obiectivele operaţionale vizează „ţelurile” sau „ţintele” concrete ale fiecărei activităţi didactice
realizate de elevi sub conducerea managerială a cadrului didactic, pe secvenţe de timp exacte
care valorifică resursele interne şi externe ale învăţării disponibile însituaţia respectivă.
S -specific
M -măsurabil
A -atins
R -realizabil
T -timp determinat
a.Criteriul performanţei
8
3.criteriul minim de reusită(performanta minim acceptata)
Ex:Să descrie cel puţin două părţi componente ale lalelei pe baza observării dirijate a plantei
Avantajele operaţionalizării
-orienteză profesorul dar şi elevii foarte clar asupra a ceea ce elevii trebuie să înveţe pe parcursul
lecţiei respective
-profesorul are un sistem de referintă comun în evaluarea elevilor
-în funcţie de obiective se stabilesc strategiile didactice de predare-nvatare-evaluare
b.Criteriul competenţei
Curentul material
OBIECTIVE SPECIFICE
Curentul formal
9
COMPETENȚE GENERALE
COMPETENȚE SPECIFICE
V.Derivarea competentelor
Obiectivele generale descriu tocmai competenţe care se formează prin studiul disciplinelor
teoretice.Bloom şi colaboratorii le-au ordonat de lacelemai simple la cele mai complexe.
a.Domeniul cognitiv
1.Cunoaşterea- se referă la situaţiile care îi solicită elevului doar să-şi reamintească şi să expună
din memorie anumite informaţii specifice, metode, proceduri, clasificări, teorii s.a
10
aceasta clasăde obiective cognitive se referă la analiza elementelor,a relaţiilor şi a principiilor de
organizare a unui obiect,fenomen,problemă,etc.
5.Sinteza este o capacitate de ordin creativ care permite reunirea elementelor separate ale unui
proces de gândire intr-un întreg având drept concretizare posibilitatea de a elabora o lucrare
personala,un plan original de acţiune.
6.Evaluarea
Evaluarea implica formularea unor judecăti de valuare în legătura cu o anumită problema şi
cuprinde:validarea soluţiilor si a raspunsurilor,critica dovezilor şi judecarea semnificaţiei unei
probleme,cu alte cuvinte,constatarea că raspunsul dat unei problem este valabil şi pentru alte
problem asemănătoare.
Categorii de verbe
Sursa:http://stanalexandra92.blogspot.ro/2014/01/verbele-din-taxonomia-lui-bloom.html
Taxonomia lui Blooma fost prima taxonomie elaborată, realizează o ordonare ierarhică a
proceselor (informative şi formative),ordonare ce este necesară in formarea unei
competenţe.Unul dintre meritele acestei taxonomii este faptul că a stimulat conştientizarea
importanţei pe care o acordă învăţământul simplei memorări şi mai puţin formării intelectuale.
Cel mai important punct forte al său este abordarea unui subiectul foarte important,cel al
gândirii şi elaborarea unei structuri în jurul său utilă pentru profesionişti. Lista de recomandări
pentru întrebări legate de diferite niveluri ale taxonomiei lui Bloom contribuie cu siguranţă
foarte mult la dezvoltarea capacităţilor de gândire de nivel superior.
Taxonomia lui Bloom are insă si limite.Validitatea sa este reală, dar limitată deoarece ierarhia
este contestabilă si categoriile nu se exclud reciprocExistenţa unei taxonomii a facilitat foarte
mult abordarea complexă a procesului de instruire, prin componente şi dimensiuni de psihologie
a învăţării care nu erau luate în consideraţie într-un mod explicit.
Unul dintre reproşurile adresate acestei taxonomii a lui B. Bloom a fost acela că ultima clasă,
“evaluarea”, nu pare a se referi la obiective care solicită o mai mare complexitate operaţională, în
comparaţie cu clasa precedentă. Se pare, totuşi, că evaluarea unei creaţii necesită, printre altele,
raportarea acesteia, în prealabil, la un model ideal, produs, evident, printr-un efort de sinteză.
Ulterior, în 2001, aceste competențe au fost revizuite de Lorin Anderson și David Krathwohl sub
forma a 5 niveluri de învățare, formulate sub forma unor verbe (spre deosebire de Bloom care le
formulase ca substantive).Ei includ creaţia( a construi, a planifica, a produce, a inventa,a face) şi
elimină sinteza.
VI.Concluzii
12
Primul element al oricărei proiectări îl reprezintă formularea finalităţilor de învăţare ale lecţiei
respective. Acestea îşi au originea în identificarea competenţelor menţionate în programa
şcolară (care pot fi urmărite într-un mod predilect) şi transformarea acestora în formulări simple,
uşor de exprimat.
Competenţele nu pot fi transformate în obiective de învăţare (sau în obiective cu un anumit
grad de operaţionalitate) şi nici în „subcompetenţe”. Competenţele specifice se exercită în
diferite situaţii de învăţare, prin anumite activităţi specifice, într-o varietate de forme şi pe baza
unor suporturi corespunzătoare.Ele reprezintă totodată criterii orientative în procesul de
evaluare.
Educaţia centrată pe competenţe ar trebui să ofere o lectie interactivă,planificată dar totdeodată
flexibilă,care sa se poata schimba in funcţie de nevoile elevilor.Aceştia trebuie sa fie stimulaţi
sa pună intrebări,să rezolve probleme printr-o gândire critică.Cu sigurantă competenţele nu se
formează în cadrul unei lecţii ,ci in funcţie de competenţa vizată,se formează intr-un grup de
lecţii,semestru, an şcolar sau cicluri de şcolarizare.Profesorul trebuie sa-şi propună anumite
obiective şi scopuri care să vizeze cunoştinţe,deprinderi si atitudini ce conduc la formarea de
competenţe.
VII.Bibliografie
13
1.Aurel ,Ardelean,Octavian, Mîndruţ(coord).Didactica formării competenţelor,Cercetare-
Dezvoltare-Inovare-Formare,Ed.„Vasile Goldiş” University Press,Arad,2012
2.Cucoş,Constantin.Pedagogie,Ed.Polirom,Iaşi,1998.
3.Gheorghe,Victoria.Teoria si metodologia curriculum-ului,Suport de curs,Buzău,2014.
4.Jinga , Ioan,Elena, Istrate(coord).Manual de pedagogie,Editia a II-a ,revizuită şi
adăugita,Ed.All,Bucuresti,2006.
Webografie
14
15