Cuprins

Introducere--------------------------------------------------------------------------------------------2
Capitolul 1. Notiunea, functiile si principiile evidentei contabile---------------------------3
1.1 Notiune, tipurile de evidenta---------------------------------------------------------------------3
1.2 Utilizatorii informatiilor contabile--------------------------------------------------------------4
1.3 Politica de contabilitate a intreprinderilor de constructii------------------------------------7
Capitolul 2. Costurile aferente contractelor de construcție---------------------------------9
2.1 Notiune, clasificarea costurilor de construcție------------------------------------------------9
2.2 Costurile directe de producție------------------------------------------------------------------11
2.3 Costurile indirecte de producție----------------------------------------------------------------12
2.4 Costurle generale de antrepriză----------------------------------------------------------------13
Capitolul 3. Evidenta costurilor în activitatea de construcție-----------------------------15
3.1 Evidenta costurilor directe de productie------------------------------------------------------15
3.2 Evidenta costurilor indirecte-------------------------------------------------------------------18
3.3 Evidenta costurilor generale de antrepriză---------------------------------------------------19
Concluzie---------------------------------------------------------------------------------------------22
Bibliografie-------------------------------------------------------------------------------------------23

1
 INTRODUCERE

Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu "măsurarea, evaluarea,
cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor
obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea
cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția
financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și
în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile
publice și alți utilizatori".
Contabilitatea s-a născut odată cu economia de subsistență a comunei primitive, desenele din
peșterile rupestre nefiind altceva decât forme incipiente ale „socotelilor”: câte animale au fost, vânate și
mâncate, câte piei s-au jupuit și câte haine au rezultat, etc.
Împreună cu economia în dezvoltare s-a perfecționat și „arta ținerii socotelilor”, punctul de cotitură
reprezentându-l modelul matematic elaborat de Luca Pacioli di Borgo acum mai bine de 500 de ani, după
care contabilitatea a devenit de neînlocuit, fără alternative, deopotrivă o știință și o artă în urmărirea
existenței și mișcării capitalurilor și utilităților, al stabilirii rezultatelor activității și plasării lor, și totul de
maniera ca afacerile să beneficieze permanent de suportul bănesc necesar.
Contabilitatea nu are hotare. Limitele ei teoretice, științifice și practice sunt fără sfârșit atât în ceea ce
privește cuprinderea fenomenelor economice cât și al modului în care ele sunt sistematizate, prelucrate și
prezentate, astfel că despre ea niciodată nu poți să pretinzi că știi totul.
Companiile, întreprinderile, instituțiile, societățile de orice fel și mărime, persoanele juridice din
întreaga lume întocmesc „conturi” și situații financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informații,
proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică - iar aceasta
este contabilitatea.
În lucrarea dată am studiat în 3 capitole despre contabilitatea în construcţii şi evidenta costurilor în
activitatea de construcție. Scopul lucrării este de a reprezenta mai detaliat cum se utilizează în construcţie
contabilitatea şi ce fel de contracte de construcţie se întocmesc.

2
 I. Notiunea, functiile si principiile evidentei contabile
1.1Notiune, tipurile de evidenta

Prin evidenţă, în general, se înţelege înregistrarea, într-o ordine şi pe baza unor principii stabilite, a
fenomenelor şi proceselor din natură şi societate, care se desfăşoară într-un anumit loc şi timp, cu scopul
de a servi necesităţilor impuse de activitatea practică. Evidenţa economică constituie un sistem unitar de
înregistrare, urmărire şi control, documentat, cronologic şi sistematic, în etalon cantitativ şi valoric, pe
baza unor principii bine stabilite, a fenomenelor şi proceselor economice, în scopul cunoaşterii
activităţilor desfăşurate.
Fiind legată de activitatea economică, ea a existat în toate formaţiunile social-economice, ca urmare a
existenţei permanente a producţiei materiale, a necesităţii reflectării fenomenelor şi proceselor
economice, a caracterizării modului de utilizare a resurselor şi de determinare a rezultatelor obţinute.
După natura, modul de obţinere, prelucrare şi prezentare a informaţiilor pe care le furnizează,
evidenţa economică îmbracă trei forme:
 evidenţa operativă
 contabilitatea (evidenţa contabilă)
 statistica.
Aceste forme sunt legate între ele prin unitatea obiectivelor de îndeplinit, completându-se reciproc şi
alcătuind împreună sistemul unitar de evidenţă economică.
Evidenţa operativă înregistrează, urmăreşte şi controlează acele laturi ale activităţii, a căror
cunoaştere prezintă o importanţă imediată. Se numeşte operativă, deoarece obţinerea şi folosirea
informaţiilor cu ajutorul ei se efectuează, de regulă, în momentul şi la locul producerii fenomenelor şi
proceselor economice. Domeniile în care se foloseşte evidenţa operativă sunt: consumul de materiale,
prezenţa la lucru a salariaţilor, folosirea timpului de lucru etc. Datele informaţionale furnizate de evidenţa
operativă sunt, de regulă, preluate şi prelucrate de contabilitate şi statistică.
Statistica înregistrează, prelucrează şi furnizează informaţii privitoare la fenomenele social-
economice de masă. Statistica are o sferă de cuprindere mult mai largă decât celelalte forme ale evidenţei
economice, ea studiază fenomenele naturale, demografice, culturale, sportive etc. Statistica foloseşte fie
etaloane cantitative, fie etalonul bănesc separat, paralel sau simultan, după necesităţi. Statistica se
realizează în principal pe două căi:
1. cale proprie, concretizată în culegerea, înregistrarea, prelucrarea şi analiza informaţiilor social-
economice prin mijloace specifice (anchete, recensământuri, monografii etc.), pe care le grupează
şi centralizează în scopul obţinerii de indicatori care să caracterizeze în ansamblu fenomenele
respective;

3
 2. folosirea informaţiilor furnizate de evidenţa operativă şi de contabilitate, informaţii pe care le
prelucrează prin metode statistice.
Ca formă principală a evidenţei economice, contabilitatea înregistrează, urmăreşte şi controlează
numai acele laturi ale activităţii care pot fi exprimate valoric. Indiferent de forma sau obiectul de
activitate al întreprinderii, contabilitatea este principalul sistem de informaţii al acesteia. Ea culege
informaţiile primare (intrările), le prelucrează şi produce informaţii elaborate (ieşirile).
Deci, contabilitatea reprezintă un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi comunică
(transmite) informaţii financiare despre o întreprindere identificabilă. Ea este un limbaj cu ajutorul căruia
informaţia este transmisă către utilizatorii ei. Informaţia contabilă este o informaţie economică specifică,
rezultată din prelucrarea prin metode, procedee şi instrumente proprii a datelor din contabilitate. Ea este
reală, precisă, completă, operativă, reprezentând tabloul de bord, suportul deciziilor economice, financiare
şi gestionare ce se iau de managerii întreprinderilor.

1.2Utilizatorii informaţiilor contabile

În categoria generală denumită actori economici, beneficiari de informaţii contabile, se are în vedere

în primul rand întreprinderea sau, altfel spus, entitatea economică, după care partenerii
acesteia (finanţatorii, furnizorii, clienţii, băncile, partenerii sociali etc.), precum şi statul şi asigurările
sociale. Totodată, în sens mai larg, informaţiile amintite se adresează publicului, privit la modul general.
Nevoile informaţionale cărora trebuie să le răspundă informaţia contabilă şi, în principal, situaţiile
financiare sunt corelate, în literatura de specialitate, cu o gamă diversă de utilizatori şi anume: investitori
(actuali si potenţiali), creantieri, salariaţi, clienţi, asociaţii patronale, puterea publică, cercetători,
normalizatori.
În acest context, este justificat să fie reţinut şi faptul că în Cadrul general I.A.S.B. se mentionează că
"utilizatorii de situaţii financiare includ investitorii prezenţi si potenţiali, personalul angajat, creditorii,
furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, guvernul şi instituţiile acestuia, precum şi publicul".
Avându-se în vedere nevoile informaţionale şi, totodata, poziţia lor faţă de întreprindere, beneficiarii de
informaţii se pot delimita în utilizatori interni şi utilizatori externi şi, în această ordine, vor fi
prezentaţi, în mod succint, în cele ce urmează.
Utilizatorii interni sunt reprezentaţi de manageri şi constituie categoria cea mai importantă de
utilizatori de informaţii financiar-contabile. Ei utilizează o paletă largă de informaţii pentru susţinerea
deciziilor ce privesc activităţile de exploatare, de investiţii, de finanţare şi de gestiune a trezoreriei.
Informaţiile necesare în acest scop sunt asigurate în majoritatea lor prin intermediul unor rapoarte
nepublicate ce se întocmesc atât pe baza datelor curente din contabilitatea de gestiune şi cea financiară,

4
cât şi a celor existente în raportările periodice şi cele anuale pe care întreprinderea trebuie să le
întocmească.
Forma şi conţinutul rapoartelor solicitate de către manageri, diferă de la o întreprindere la alta, în
funcţie de natura activităţii desfăşurate şi de obiectivele pe care aceştia le urmăresc pentru îndeplinirea
funcţiilor ce privesc managementul şi în esenţă gestionarea performantă a patrimoniului şi activităţii
întreprinderii.
Se poate sublinia faptul că managerii, comparativ cu utilizatorii externi, au privilegiul de a solicita şi
primi, oricând şi în mod operativ, orice informaţie contabilă pe care o consideră utilă. Ei nu se limitează
la informaţiile existente în documentele de sinteză, informaţii pe care le utilizează în mică măsură pentru
a adopta decizii economice, şi în mod deosebit pentru comunicare, în sensul de a face cunoscut terţilor
capacitatea managerială a colectivului de conducere.
Utilizatorii externi sunt eterogeni şi pot fi grupaţi în cîteva categorii semnificative pe care le vom
prezenta într-o succesiune care, în opinia noastră, are în vedere, în bună măsură, necesităţile de informaţii
şi posibilităţile de satisfacere a acestora, în ordine descrescătoare şi respectiv crescătoare, după cum
urmează: investitori actuali şi potenţiali, creditori, furnizori şi clienţi, ca parteneri comerciali, salariaţi şi
sindicat, ca parteneri sociali, statul şi instituţiile acestuia şi alţi utilizatori externi, inclusiv publicul.
Investitorii constituie o categorie semnificativă de finanţatori care pun la dispoziţia întreprinderii
aporturi de capital în vederea desfăşurării activităţilor programate. Aceşti finanţatori, denumiţi în mod
curent acţionari, sunt interesaţi în ceea ce priveşte estimarea riscului şi a profitabilităţii investiţiilor
efectuate sau potenţiale. Informaţiile pe care le obţin îi pot motiva sau nu în adoptarea deciziei de
cumpărare, de vânzare sau de menţinere a aporturilor, le pot permite să cunoască capacitatea
întreprinderii de a realiza cîştiguri viitoare şi de a transforma beneficiile în disponibilităţi, inclusiv de a
plăti dividende s.a. În acest sens, acţionarii acordă atenţie deosebită calităţii informaţiilor pe care
managerii le oferă prin intermediul situaţiilor financiare.
O altă problemă care-i preocupă pe acţionari, în calitatea lor de proprietari, priveşte cunoasterea
cîstigurilor directe şi indirecte ale managerilor, inclusiv natura şi volumul cheltuielilor generale, pentru a
stabili dacă aceştia au profitat de mandatul ce le-a fost încredinţat pentru a-şi însuşi unele sume
necuvenite.
La rîndul lor, investitorii potenţiali sunt interesaţi să poată determina rata rentabilităţii posibil de
realizat în perioada viitoare şi care poate fi solicitată întreprinderii pentru a efectua investiţii, avînd în
vedere, totodată, oportunităţile existente pe piaţă şi riscul atribuit investiţiei respective.
Creditorii constituie o altă categorie de finanţatori care, în marea majoritate a lor, sunt reprezentaţi de
unităţile bancare sau alte persoane ce dispun de creanţe asupra întreprinderii, denumite şi creditori
financiari. Aceşti creditori bancari, în relaţiile cu întreprinderea, au ca preocupare esenţială să poată
obţine informaţii privind asigurarea ca împrumuturile acordate şi dobînzile aferente vor fi rambursate şi
5
respectiv plătite la scadenta. În acest sens, trebuie avut în vedere şi faptul că bancherii, datorită relaţiilor
directe, personale şi confidenţiale pe care le au cu întreprinderea, utilizează informaţiile contabile în mod
specific, avînd în vedere şi competiţia dintre bănci, imaginea sau poziţionarea întreprinderii pe piaţă s.a.,
elemente care privite însă individual nu sunt determinante.
Bancherii, în mod firesc, acordă importanţa deosebită cunoaşterii atît a capacităţii de rambursare a
împrumuturilor şi din considerente de prudenţă, pe baza informaţiilor obţinute, evaluează activele şi
pasivele întreprinderii inclusiv la valoarea lor de lichidare, cît şi a posibilităţii de a crea profit, necesar
pentru acoperirea dobînzii aferente împrumuturilor.
De altfel, bancherii, în scopul protejării împrumuturilor acordate sunt interesaţi şi de informaţii
particulare referitoare la finanţarea utilajelor, structura datoriilor, executarea contractelor etc.
Furnizorii sunt preocupaţi să cunoască posibilităţile financiare ale societăţilor debitoare privind plata
la scadenta a sumelor pe care acestea le datorează. Ei sunt interesaţi şi de perspectivele de creştere sau
diminuare a activităţii viitoare a debitorului întrucît se poate preconiza o majorare sau o reducere a
volumului şi valorii comenzilor de care ar putea beneficia.
Clienţii işi manifestă interesul pentru acele informaţii care să le permită să estimeze perspectivele
activităţii întreprinderii partenere, în sensul menţinerii sau dezvoltării acesteia şi astfel să poată continua
livrarea de bunuri şi prestarea de servicii la acelaşi nivel sau la unul superior. Aceasta îndeosebi în cazul
unui partener comercial semnificativ sau ale cărui livrări pot influenţa în mod hotărîtor evoluţia activităţii
sale viitoare.
Salariaţii şi sindicatul, în calitatea lor de parteneri sociali, se preocupă de informaţii contabile reduse
ca volum şi care, în principal, privesc mărirea profitului şi a modului de repartizare a acestuia, precum şi
posibilităţile întreprinderii de a oferi remuneraţii şi alte avantaje şi oportunităţi profesionale. În realitate,
sindicatele solicită informaţii atunci cînd intentionează să susţină, cu argumente economice, revendicările
salariaţilor.
Statul are nevoie de informaţii financiar-contabile pentru a-şi atinge obiectivele stabilite, iar pe piaţă
de această natură, este reprezentat de administraţia fiscală şi economică. Informaţiile care se obţin se
utilizează pentru stabilirea bazelor de calcul pentru impozite şi taxe, pentru acordarea de subvenţii, de
împrumuturi cu dobînda redusă, precum şi în vederea fundamentării politicii fiscale, a venitului naţional
şi a altor indicatori de sinteză.
Alţi utilizatori externi sunt reprezentaţi de persoane sau grupuri care nu au fost analizate anterior. În
acest sens, se are în vedere şi faptul că informaţiile referitoare la activitatea unei întreprinderi prezintă
interes pentru oricine intentionează să adopte decizii economice care au legatură cu aceasta.
Exemplificăm, în acest sens, entităţile concurente care doresc să-i estimeze poziţia pe piaţă, consumatorii
care în situaţii de monopol vor să cunoască dacă sunt sau nu frustraţi sub aspectul preţului sau calităţii
mărfurilor, responsabilii politici locali care au interes în ceea ce priveste contribuţia întreprinderii la
6
dezvoltarea economiei locale (taxe, locuri de muncă s.a.). În acest context, se poate considera că aproape
toţi membrii societăţii sunt afectaţi într-o anumită măsură de utilizarea informaţiilor contabile.

1.3Politica de contabilitate a intreprinderilor de constructii

Politica de contabilitate reprezintă totalitatea principiilor, convenţiilor, regulilor şi procedurilor,

adoptate de către conducerea întreprinderii pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor
financiare. Politica de contabilitate se elaborează în conformitate cu S.N.C. 1 “Politica de contabilitate”.
Conform acestui standard, elaborarea politicii de contabilitate se bazează pe următoarele convenţii
(principii) ale contabilităţii:
 Continuitatea activităţii.
 Permanenţa metodelor.
 Specializarea exerciţiilor (contabilitate de angajamente).
 Prudenţa.
 Prioritatea conţinutului asupra formei.
 Importanţa relativă.
Politica de contabilitate se elaborează şi se aprobă pentru fiecare an de gestiune de către un grup de
specialişti (contabili, economişti, conducători de subdiviziuni) şi se aprobă de către consiliul de directori
sau de adunarea generală.
În calitate de bază pentru elaborarea politicii de contabilitate servesc actele legislative şi normative ce
se referă la contabilitate.
Procedura la elaborare a politicii de contabilitate constă în alegerea unui procedeu din cele propuse în
fiecare standard, fundamentarea procedeului ales, ţinînd cont de particularităţile activităţii întreprinderii şi
adoptarea acestuia în calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.
De exemplu, S.N.C. 2 “Stocurile de mărfuri şi materiale” prevede pentru evidenţa curentă a stocurilor
următoarele metode:
 metoda costului normat,
 metoda vînzării cu amănuntul,
 metoda de identificare
 metoda FIFO,
 metoda LIFO,
 metoda costului mediu ponderat.
La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă, care într-o măsură mai mare
corespunde cerinţelor de ţinere a evidenţei stocurilor la această unitate.

7
 S.N.C. 18 “Venitul” prevede două variante de constatare a veniturilor din prestarea serviciilor: pe
fiecare tranzacţie şi pe stadii de terminare a lucrărilor. Întreprinderea alege acea variantă care permite
a determina mai exact mărimea venitului obţinut în perioada de gestiune.
S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” recomandă următoarele metode de
calculare a uzurii mijloacelor fixe:
 metoda casării liniare,
 metoda proporţional volumului producţiei fabricate (lucrărilor executate),
 metoda soldului degresiv,
 metoda degresivă cu rată descrescătoare.
La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă de calculare a uzurii, care
corespunde politicii de renovare a mijloacelor fixe şi de formare a cheltuielilor şi veniturilor.
De exemplu: uzura clădirilor se calculează prin metoda liniară, întrucît ele pierd valoarea unitară, în
decursul întregii durate de exploatare etc.
Politica de contabilitate, constituind instrumentul de realizare a prevederilor S.N.C., poate să difere
esenţial la diverse întreprinderi, luînd în considerare condiţiile concrete ale fiecăreia.
Politica de contabilitate pentru anul curent trebuie să fie aprobată de conducătorul întreprinderii la
finele anului precedent şi intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie a anului de gestiune. Întreprinderea nou-
creată îşi elaborează politica de contabilitate pînă la prima prezentare a rapoartelor financiare, dar nu mai
tîrziu de 90 de zile de la înregistrarea întreprinderii. Procedurile şi metodele contabile alese pînă la
aprobarea politicii de contabilitate se aplică de întreprindere din ziua înregistrării de stat.
Politica de contabilitate aprobată de către organul de conducere a întreprinderii trebuie să fie aplicată
consecutiv de la o perioadă de gestiune la alta, nefiind modificată.
Însă, modificarea politicii de contabilitate este posibilă în unele cazuri prevăzute de paragraful 12 al
S.N.C. 1:
a) reorganizării întreprinderii (fuziunii, scindării, asocierii);
b) schimbării proprietarilor;
c) modificărilor legislaţiei în vigoare şi în sistemul de reglementare normativă a contabilităţii;
d) elaborării noilor procedee de contabilitate.
Modificarea politicii de contabilitate trebuie să fie fundamentată şi perfectată prin acte de dispoziţie
(ordin, dispoziţie etc.), indicînd data intrării în vigoare.
Conform prevederilor S.N.C. 5 “Prezentarea rapoartelor financiare”, politica de contabilitate trebuie
să fie inclusă în calitate de compartiment separat în nota explicativă a raportului financiar.

8
 II. Costurile aferente contractelor de construcție
II.1Noţiune, clasificarea costurilor de construcție

Un contract de construcţie este contractul încheiat între beneficiar şi antreprenor pentru construirea,
reparaţia, modernizarea şi reconstruirea unui activ sau a unui grup de active, care ca proiectare,
tehnologie şi funcţionare sau destinaţie sînt interconexate şi interdependente.
În determinarea costurilor productiei, practica economica are în vedere sfera cheltuielilor de
productie, respectiv a cheltuielilor care formeaza costurile.
Notiunea de cost, privita din punct de vedere etimologic îsi are originea în verbul latin "constare" ce
presupune a stabili, a fixa ceva. Din acest verb a derivat termenul "costa" care are menirea sa
exprime ceea ce s-a consumat sau ceea ce s-a platit pentru un anumit produs. Mai târziu, s-a ajuns la
denumirea de "cost" care presupune un consum de valori ocazionat de producerea unui bun si care, pentru
a putea fi determinat, trebuie sa fie exprimat valoric.
În legatura cu definirea costului, în prezent, exista, circula si se confrunta mai toate punctele de
vedere formulate în diferite perioade istorice:
 Costul reprezinta ansamblul cheltuielilor efectuate pentru obtinerea unui bun, executarea unei
lucrari, prestarea unui serviciu.
 Prin cost întelegem suma exprimata în general în moneda, a cheltuielilor necesare pentru
achizitionarea sau producerea unui bun sau a unui serviciu.
 Notiunea de cost nu exclude cheltuielile cauzate de procesarea bunurilor. Pe lânga ideea potrivit
careia costurile sunt consumuri de valori afectate unui produs a aparut opinia potrivit careia,
costurile s-ar limita doar la consumul de valori, care are loc exclusiv în procesul de productie.
 În varianta cea mai raspândita costul se defineste ca totalitatea consumurilor de resurse care au loc
în procesul de productie si desfacere a bunurilor.
 În contabilitatea continentala, costul este definit ca o suma algebrica a cheltuielilor
corespunzatoare unui element definit în cadrul unei retele contabile.
 Costul este un indicator economic care cuprinde ansamblul consumurilor de munca vie si
materializata exprimate în forma baneasca, efectuate sau care urmeaza a fi efectuate pentru
procurarea, producerea sau desfacerea unei unitati de bunuri economice, lucrari executate sau
servicii prestate de catre o întreprindere.
 În legislatia noastra costul reprezinta o corelatie între forma baneasca a cheltuielilor pe care le
efectueaza o întreprindere pentru obtinerea si desfacerea produselor sale într-o perioada de timp
determinata si cantitatea de bunuri materiale, lucrari si servicii care formeaza aceasta productie,
exprimata în anumite unitati de masura.
Analizând definitiile de mai sus, putem evidentia câteva caracteristici ale notiunii de cost:
9
  costul exprima consumul de resurse. În aceasta calitate, costurile cuprind consumul factorilor de
productie, respectiv materii prime, materiale, combustibil, energie, apa, forta de munca, mijloace
de productie, prestatii externe si alte consumuri;
 costul include cheltuielile efectuate pentru obtinerea realizarilor unitatii patrimoniale. Realizarile
se identifica cu bunurile produse, lucrarile executate sau serviciile prestate destinate fie
consumului intern, fie desfacerii;
 consumurile de resurse sunt evaluate în unitati monetare. În expresie baneasca, costul reprezinta
numarul de unitati monetare necesare înlocuirii resurselor consumate si care sunt încorporate în
valoarea bunurilor si serviciilor realizate de unitatea patrimoniala;
 costul este componenta pretului de vânzare al produsului.
Costurile contractuale includ:
1. costurile directe contractuale;
2. costurile indirecte contractuale;
3. costurile de regie ale construcţiei recuperabile de beneficiar.
Costurile contractuale sunt valoarea resurselor consumate şi costurile cu personalul pentru executarea
unuia sau mai multor contracte de construcţie în scopul obţinerii unui venit şi care urmează a fi recuperate
de beneficiar.
Costurile directe contractuale sunt costuri ce ţin nemijlocit de executarea lucrărilor în baza
contractului de construcţie şi care pot fi incluse în mod direct în costul acestuia.
Costurile efective contractuale sunt suma costurilor precontractuale şi costurilor efectiv suportate
pentru lucrările executate după încheierea contractului pînă la data raportării.
Costurile precontractuale sunt costuri nemijlocit legate de încheierea unui contract de construcţie,
suportate înaintea încheierii acestuia.
Costurile totale contractuale estimate sunt suma costurilor contractuale efectiv suportate şi
înregistrate la data raportării plus costurile estimate pentru finalizarea contractului, ţinînd cont de posibile
modificări şi reclamaţii ulterioare.
Costuri estimate pentru finalizarea contractului sunt suma costurilor privind materialele şi cu
personalul, costurilor de subcontractare şi a altor costuri necesare pentru finalizarea unui contract într-o
perioadă determinată.
Costurile indirecte contractuale sunt costuri aferente mai multor contracte de construcţie care nu pot
fi incluse în mod direct în costurile acestora.
Costurile de regie ale construcţiei sunt costuri aferente gestionării, organizării şi deservirii unui sau
mai multor contracte în ansamblu pe entitate şi pe şantiere separate.
Cheltuielile contractuale sunt suma costurilor efectiv suportate aferente contractului de construcţie în
ansamblu sau stadiilor de executare a acestuia corelate cu veniturile contractuale recunoscute.
10
 Veniturile contractuale sunt valoarea venitului iniţial, venitului din modificările contractului, din
reclamaţii şi sub formă de prime de stimulare obţinută în rezultatul executării contractului de construcţie.

II.2Costurile directe de producție

Costurile directe sunt acele costuri care pot fi identificate si atribuite distinct pe bunuri produse sau
servicii prestate. Exemple: costul cu materia prima necesara in procesul de productie, costul cu forta de
munca directa: muncitorii dintr-o sectie de productie.
Costurile directe contractuale cuprind costurile care pot fi incluse în mod direct în costul contractului
de construcţie. Componenţa acestora este prevăzută în anexa 1 la prezentul standard.
Costurile directe contractuale pot fi diminuate cu valoarea activelor (instalaţiilor tehnice,
echipamentelor, materialelor) vîndute, destinate doar pentru executarea unui contract concret.
Costurile directe contractuale cuprind:
1. costurile precontractuale aferente contractelor încheiate, inclusiv costuri de delegare, de
reprezentanţă, taxe de participare la tender pentru obţinerea contractului, alte costuri similare;
2. costurile directe de materiale, inclusiv costul materialelor de construcţie, combustibilului, energiei
electrice, termice, aerului comprimat, aburilor şi apei, alte materiale utilizate în procesul executării
contractului;
3. costurile directe cu personalul, inclusiv:
a) costurile privind salariile personalului care execută nemijlocit operaţii tehnologice şi care
supraveghează lucrările prevăzute în contract;
b) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală calculate la salariile menţionate în pct. 3) lit. a) din prezenta anexă; şi
c) alte costuri directe cu personalul;
4. costurile directe de exploatare a maşinilor şi mecanismelor de construcţie, instalaţiilor tehnice,
utilajului şi a echipamentelor (în continuare – maşini şi mecanisme) utilizate nemijlocit la
executarea contractului care includ:
a)costurile energiei electrice, combustibilului, pieselor de schimb şi a altor materiale folosite
pentru întreţinerea şi reparaţia maşinilor şi mecanismelor;
b)costurile cu personalul încadrat în exploatarea şi deservirea maşinilor şi mecanismelor;
c)contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală calculate la salariile menţionate în pct. 4) lit. b) din prezenta anexă;
d)amortizarea maşinilor şi mecanismelor;
e)costurile transportării maşinilor şi mecanismelor la/de la construcţia obiectului;
f) costurile închirierii maşinilor şi mecanismelor;

11
 g)costurile privind asigurarea obligatorie a maşinilor şi mecanismelor; şi
h)alte costuri ce ţin de exploatarea maşinilor şi mecanismelor;
i) alte costuri directe aferente contractului, care pot include:
j) costurile de transportare a materialelor de la magazia plasată pe şantier pînă la obiectul de
construcţie, precum şi de la depozitul central pînă la obiect;
k)costurile proiectării şi asistenţei tehnice direct atribuibile contractului;
l) costurile îndatorării direct atribuite contractului capitalizate în conformitate cu SNC
„Costurile îndatorării”;
m) costurile aferente acţionării în judecată şi reclamaţiilor recunoscute de beneficiar sau
stabilite în baza deciziei instanţei de judecată. În cazul nerecunoaşterii de către beneficiar a
reclamaţiilor înaintate, astfel de costuri se constată ca cheltuieli curente;
n)amortizarea imobilizărilor necorporale utilizate nemijlocit la executarea contractului;
o)costurile lucrărilor executate şi serviciilor prestate de către subantreprenori şi alte persoane
terţe;
p)asigurarea obligatorie a personalului încadrat nemijlocit la lucrările de construcţie a obiectului
şi a lucrărilor de construcţie executate;
q)costurile privind paza obiectului de construcţie;
r) amortizarea calculată a construcţiilor provizorii (neprevăzute în lista de titluri);
s) provizionul constituit pentru costuri de garanţie legate de contractul de construcţie;
t) costurile de transportare a muncitorilor la/de la obiectul de construcţie, prevăzute în contract;
u)alte costuri direct atribuibile contractului de construcţie.
5. le directe contractuale cuprind costurile care pot fi incluse în mod direct în costul contractului de
construcţie. Componenţa acestora este prevăzută în anexa 1 la prezentul standard.
6. Costurile directe contractuale pot fi diminuate cu valoarea activelor (instalaţiilor tehnice,
echipamentelor, materialelor) vîndute, destinate doar pentru executarea unui contract concret.

II.3Costurile indirecte de producție

Costurile indirecte sunt acele costuri care nu pot fi direct atribuite producerii unui bun sau prestării
unui serviciu şi de aceea trebuie folosită o metoda de alocare a acestor costuri pe unitate de produs.
Aici se includ cheltuielile de producţie generate de fabricarea mai multor produse/servicii (ex:
salariile supervizorilor / managerilor de producţie, costurile secţiilor de productie) precum şi cheltuielile
general administrative legate de procesul de producţie care nu pot fi identificate şi repartizate direct pe un
singur produs (ex: costurile de secţie de genul: curent, apă, chirie, etc). Pentru calculul cît mai corect al
costului pe produs trebuie aleasă o metodă de alocare a costurilor indirecte pe produs cat mai relevantă.
12
 Cheltuielile indirecte cuprind:
regia fixă de producţie constituită din suma următoarelor cheltuieli indirecte de producţie care
rămîn relativ constante, indiferent de volumul producţiei:
 amortizarea utilajelor şi echipamentelor;
 intreţinerea secţiilor şi repararea utilajelor;
 cheltuielile cu conducerea şi administrarea secţiilor;
 consumul de combustibil, energie, apă, cheltuielile de postă, telefon etc.;
regia variabilă de producţie constituită din suma următoarelor cheltuieli indirecte de producţie,
care variază în raport cu volumul producţiei:
diverse materiale consumate;
manopera indirectă (salarii, asigurări şi protecţia socială etc.).
Regia fixă recunoscută ca o cheltuiala a perioadei se alocă asupra costurilor în funcţie de capacitatea
normală de producţie.
Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată pentru a fi obţinută, în medie, în
condiţii normale, de-a lungul unui anumit număr de perioade.
Regia fixă nealocată este recunoscută drept cheltuiala în contul de profit şi pierdere în perioada din
care s-a efectuat.
Cînd costurile de producţie sau de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru fiecare produs
împarte, acestea se alocă pe baza unor procedee raţionale aplicate consecvent, din care:
 procedeul diviziunii simple;
 procedeul cantitativ;
 procedeul indicilor de echivalenţă;
 procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal.
Pentru simplificarea calcularii costurilor, va recomandam sa aplicati procedeul cantitativ.

II.4Costurle generale de antrepriză

Costurile de regie reprezinta totalitatea costurilor de productie, altele decat cheltuielile salariale si
materiale directe.
Costurile de regie se divizează în costuri recuperabile şi nerecuperabile de către beneficiari. Pînă la
repartizare costurile de regie se contabilizează separat de către antreprenor.
Costurile de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari cuprind:
1) costuri generale şi administrative;
2) costuri pentru deservirea personalului din construcţii;
3) costuri pentru organizarea lucrărilor la obiectele de construcţie;

13
 4) altele costuri cu caracter general.
Costurile de regie recuperabile se includ în costurile contractuale de construcţie şi se iau în
considerare la calcularea cotei costurilor de regie ale construcţiei care se folosesc la întocmirea
devizelor de cheltuieli pe fiecare contract.
În cazul în care antreprenorul execută lucrări de construcţie în baza unui singur contract,
costurile efective de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari vor fi incluse în costul
acestuia în mărime totală. Dacă lucrările de construcţie se efectuează simultan în baza mai multor
contracte, costurile efective de regie ale construcţiei recuperabile de către beneficiari se repartizează pe
fiecare contract conform metodei stabilite în politicile contabile a antreprenorului (de exemplu,
proporţional cu suma costurilor de regie recuperabile stabilită în devizul de costuri contractuale,
veniturile contractuale) sau altă metodă raţională.
Costurile de regie ale construcţiei nerecuperabile de către beneficiari includ:
1) costurile privind lucrările de cercetări ştiinţifice şi dezvoltare;
2) impozitele şi taxele prevăzute de legislaţie;
3) sporurile la salariile angajaţilor entităţii, prevăzute de legislaţie;
4) costurile privind recuperarea prejudiciilor cauzate salariaţilor în urma accidentelor de muncă;
5) plăţile salariaţilor disponibilizaţi în legătură cu reorganizarea entităţii, reducerea numărului
salariaţilor; şi
6) alte costuri.
Costurile de regie nerecuperabile de către beneficiari se atribuie direct la cheltuielile curente.

Fig 2.1 Componenţa costurilor de regie

14
 III. Evidenta costurilor în activitatea de construcție
III.1 Evidenta costurilor directe de productie

Particularitatile activtății de construcție și condițiile contractelor de construcție influențeaza

semnificativ organizarea evidenței contabile în organizatiile de construcție vis-a-vis de alte genuri de
activitate (industrie, producere, servicii ...) la baza evidenței costurilor în construcție stau urmatoarele
sarcini:
1) Delimitarea în timp a costurilor de producție fiecarei perioade de gestiune trebuie să-i se atribuie
costurile care privesc executarea lucrărilor sau serviciilor din această perioadă
2) Separarea costurilor de producție de alte cheltuieli pe feluri de activități și în cadrul acestora pe
obiecte lucrări și servici
3) Individualizarea costurilor pe obiecte, grupuri de obiecte, loturi, șantiere sau lucrări la lucrările de
baza
4) Determinarea costurilor aferente obiectului construit și in curs de execuție
5) Analiza comparativa a costului efectiv cu cel din deviz de cheltuieli pentru a stabili eficacitatea
lucrărilor contractuale respective
6) Controlul folosiri mijloacelor de producție și a forței de muncă.
7) Obținerea tuturor datelor și a informațiilor necesare bilanțului și a altor situații financiare
Pentru determinarea tuturor costurilor aferente contractului de antrepriză și calcularea costului
obiectelor construite se ține cont de prevederile SNC –contracte de construcție care prevede gruparea
costurilor și evidența acestora.
Pentru evidența costurilor directe este destinat contul sintetic 811 ”Activtăți de bază ” pentru care se
deschid conturile analitice:
8111 ”Costurile directe materiale ”
8112 ”Costuri directe pentru remunerarea munci”
8113 ”Costuri de asigurari sociale și medicale ”
Pentru fiecare contract de antrepriză costurile directe materiale sunt cele mai esențiale în costul
producției de construcție evidența cărora se ține în contul 211”Materiale”, unde sunt concentrate
materiale de bază ce fac parte direct la execuția lucrărilor regăsinduse în obiectul construit în starea
ințială sau transformată ( Ciment,cărămidă,material lemnos); detalii demontate și alte materiale
( combustibil,ambalaje, materiale de întreținre, piese de schimb pentru utilaje). În scopul urmăriri
costurilor materiale pentru lucrările de baza șide organzare pe șantier lunar și la finalizarea lucrărilor
trebuie întocmite situații comparative a costurilor efective de materiale față de deviz pe feluri de
materiale, obiecte și lucrări. O astfel de situație comparativă dă posibilitatea determinări operativă a

15
abaterilor respective. Evidența abaterilor apărute privind consumul de materiale precum și a retribuirii
muncii, costurilor indirecte, se poate ține pe sub conturi separate sau se poate deschide un cont sintetic
separat. Valoarea materialelor neconsumate se stornează din costurile de producție.
Costurile privind forța de muncă aferente lucrărilor de construcție se referă la activitatea muncitorilor
care executa lucrarile de construcție, a operațiilor de utilare, a muncitorilor ce instalează și întrețin utilaje
a personalului auxiliar și a agajaților care manipulează, verifca și depozitează materiile prime, deoarece
toate aceste persoane sunt legate nemijlocit de executarea lucrărilor de construcții prevăzute în contractul
de construcție salariul lor fix și tarifar trebuie considerat în contabilitate drept costuri directe de
remunerare a muncii și în sfîrșit o componență a costului obiectului construit.
Costurile directe se reflectă în contabilitate în baza documentelor primare și centralizatoare (situațiile
de consum și tabelul de contaj-primare, calulul amortizării sau a inventarieri- centrale), astfel se debiteaza
contul 811 ”Activitatea de bază ” și se creditează conturile:
211 ”Materiale”
531 ”Datorii față de personal privind retribuirea muncii ”
533 ”Datorii privind CAS și CAM”
124 ” Amortizarea mijloacelor fixe ”
113 ”Amortizarea imobilzărilor necorporale”
213 ”Obiecte de mica valoare și scurtă durată (OMVSD)”
214 ”uzura OMVSD”
521 ”Datorii comerciale curente”
812 ”Activități auxiliare ”
411 ” Credite bancare pe termen scurt ”
511 ” Credite bancare pe termen lung”
544 ” Alte datorii curente ”
Operațiile economice:
Reflectarea valorii materialelor consumate pentru executarea unui contract.
Dt 811 ”Activitatea de bază ”
Ct 211 „Materiale”
Calculul salariului muncitorilor încadrați la executarea lucrărilor de construcții.
Dt 811 ”Activitatea de bază ”
Ct 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii ”
Calculul CAS (23%) și CAM(4,5%) a muncitorilor de bază.
Dt 811 ”Activitatea de bază ”
Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale”

16
Reflectare sumei amortizării calculate a mașinilor și mecanismelor utilizate la executarea unui contract
concret.
Dt 811 ”Activitatea de bază ”
Ct 124 „Amortizarea mijloacelor fixe”
Reflectarea sumei amortizării calculate a (drepturilor, proiectelor, licențelor de autor și altor imobilizări
necorporale, utilizate nemijlocit la îndeplinirea lucrărilor unui singur contract).
Dt 811 ”Activitatea de bază ”
Ct 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale”
Reflectarea sumei obiectelor de inventar cu valoarea unitară pînă la 3000 lei.
Dt 811 ”Activitatea de bază ”
Ct 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”
Reflectarea sumei uzurii calculate a obiectelor de inventar cu valoarea unitară mai mare de 3000 lei, cînd
avem un singur contract.
Dt 811 ”Activitatea de bază ”
Ct 214 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”
Reflectarea sumei serviciilor primite la: proiectări, asistență tehnică cît și a lucrărilor executate de către
subantreprenori.
Dt 811 - ”Activitatea de bază ”
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
Reflectarea costurilor ce țin de transportarea materialelor de construcții de la depozitul din cadrul
obiectului pînă la locul utilizării, de la un șantier la altul, pe același șantier cu transport propriu.
Dt 811 - ”Activitatea de bază ”
Ct 812 – „Activități auxiliare”
Reflectarea costurilor ce țin de transportarea materialelor de construcții de la depozitul din cadrul
obiectului pînă la locul utilizării, de la un șantier la altul, pe același șantier cu transport străin.
Dt 811 ”Activitatea de bază ”
Ct521„Datorii comerciale curente”
Ct544 „Alte datorii curente”
Reflectarea sumei dobînzilor calculate la creditul bancar primit de antreprenor pentru procurarea
bunurilor materiale și executarea lucrărilor în contract.
Dt 811 ”Activitatea de bază ”
Ct 411 „Credite bacare pe termen lung”
Ct 511 „Credite bacare pe termen scurt”
Înregistrarea / reflectarea sumei reclamațiilor prezentate antreprenorului și recunoscute de beneficiar din
cauza nerespectării clauzelor contractuale.
17
Dt 811 ”Activitatea de bază ”
Ct 544 „Alte datorii curente”

III.2 Evidenta costurilor indirecte

Evidența CIP se ține de contul 822 „costuri indirecte aferente contractelor de construcție”, în debitul
cărora pe parcursul perioadei de gestiune se acumulează costurile aferente mai multor contracte de
construcție. Înregistrările contabile se fac pe parcursul perioadei de gestiune.
1. Reflectarea sumei salariului calculat muncitorilor încadrați în exploatarea, deservirea și reparația
mașinilor, mecanismelor și a utilajului de construcție aferente mai multor contracte.
Dt 822 „Costuri indirecte aferente contractelor de construcție ”
Ct 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii”
2. Calculul CAS și CAM a acestora.
Dt 822 „Costuri indirecte aferente contractelor de construcție”
Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale”
3. Reflectarea valorii combustibilului, materialelor pieselor de schimb consumate la exploatarea,
întreținerea și reparația mașinilor.
Dt 822 „Costuri indirecte aferente contractelor de construcție”
Ct 211 „Materiale”
4. Calculul sumei amortizării calculate a mașinilor, mecanismelor și utilajelor.
Dt 822 „Costuri indirecte aferente contractelor de construcție”
0Ct 124 „Amortizarea mijloacelor fixe ”
Potrivit SNC, Imobilizările necorporale și corporale se recomandă mai multe metode de calcul a
amortizării mijloacelor fixe astfel avem:
1. Metoda liniară

2. În raport cu volumul productiei fabricate

3. Metoda degresivă curată descrescătoare

4. Metoda soldului degresiv

În construcții se aplică mai frecvent metoda liniară ce constă în includerea uniformă în costuri de
exploatare a unor sume fixe stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei normale de funcționare a
mijloacelor fixe.
În procesul de executare a lucrărilor de construcție și montaj se utilizează diferite dispozitive
proviozorii (cofraje, schele) care ajută în procesul executări lucrărilor, în conformitate cu SNC
(Imobilizări corporale și necorporale) cheltuielile pentru construcția obiectului de bază se reflectă separat
18
de cheltuielile ce țin de construcțiile speciale, dispozitivelor provizori prevăzute în lista de titluri
construite. Cele neprevăzute în lista de titluri se înregistrează în componența obiectelor de mică valoare și
scurtă durată. Evidența cărora se ține în contul 213 “OMVSD”, iar operața respectivă se înregistrează în
contabilitate :
Dt213”OMVSD”- la suma valorii OMVSD
Ct 211 “Materiale” -suma valorii matrialelor consumate
Ct521 “Datorii comerciale curente” -suma serviciilor organzațiilor terțe
Ct531 “Datorii față de personal privind retribuirea muncii” -suma salariului calculat
Ct533 “Datorii privind asigurările sociale și medicale ”- suma CAS și CAM
Ct 544 “Alte datorii curente” suma arendei utilajelor, mecanismelor
O atenție deosebită trebuie să se acorde costurilor privind instalarea și întrețnerea mașinilor și
mecanismelor. Evidența acestora se reflectă în contul 822 CIP, în cazul executării mai multor contracte.
În cazul când costurile suportate sunt unice până la începrea lucrului cu utilajul respectiv, este necesar de
a utiliza contul 261 „ cheltuieli anticipate curente”, înregstrându-se prin următoarea operație economică
Dt 261 “Cheltuieli anticipate curente”
Ct 211 “ Materiale”
Ct 521 “ Datorii comerciale curente “
Ct 531 “ Datorii față de personal privind retribuirea muncii”
Ct 533 “ Datorii privind asigurările sociale și medicale “
Aceste costrui unice se vor include lunar în raport de timpul lucrat al mașinilor și mecanismelor în
costuri privind exploatarea mașinilor pe parcursul întregii perioade de folosire, reflectîndu-se în
contabilitate prin următoarea înregistrare
Dt811 “Activități de bază”
Ct261 “ Cheltuieli anticipate curente “
La finele fiecări perioade de gestiune CIP se repartizează pe contracte concrete, iar în cadrul fiecărui
contract- pe obiecte de construcții într-un mod stabilit de antreprenor.

III.3 Evidenta costurilor generale de antrepriză

Evidența costurilor de regie este destinată contului 823” Costuri de regie aferente contractelor de
construcție). Pe parcursul perioadei de gestiune în debitul acestui cont se acumulează costurile generale
aferente contractului. În contabilitate aceste costuri se înregistrează prin următoarele formule contabile :
1) Reflectarea salariului calculat personalului de conducere, economic, paza, lucrărilor sferei de
cercetare, proiectare și a altor categorii de personal administrativ gospodăresc.
Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

19
Ct 531 “ Datorii față de personal privind retribuirea muncii”
2) Reflectarea CAS (23%) și CAM (4.5%)
3) Reflectarea sumei achitării costurilor de reprezentanță, servicii poștale și telecomunicații
Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”
Ct 242 “Conturi curente în monedă națională”
4) Reflectarea cheltuielilor privind delegarea personalului administrativ de conducere
Dt 823 „Costuri de regie aferente contractelor de construcție”
Ct 226 “ Creanțe ale personalului “
5) Reflectarea amortizării calculate a imobilizărilor corporale utilizate pentru necesitățile
administrative
Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”
Ct 211 “ Materiale”
6) Reflectarea valorii materialelor consumate pentru necesitățile gospodărești , laboratoarelor de
producere și cercetări științifice și proiectare cercetată
Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”
Ct 211“ Materiale”
7) Reflectarea OMVSD “obiecte de mica valoare și scurtă durată” la valoarea unitară până la 3000
lei utilizate în scopuri gospodărești
Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”
Ct 213 “ Obiecte de mică valoare și scurtă durată”
8) Calculul uzuri OMVSD cu valoarea ce depășește 3000 lei pe unitate
Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”
Ct 214 “ Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”
9) Înregistrarea sumei plății de arendă a localurilor și a altor mijloace fixe cu destinație general-
gospodărească
Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”
Ct 544 “Alte datorii curente”
10) Reflectarea valoorii serviciilor de repartizare a mijloacelor fixe cu destinație general-
gospodărească executată cu ajutrul secției de reparație a entitații
Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”
Ct 812 “Activități auxliare”
11) Înregistrarea valorii energiilor consumate pentru necesitățile gospodărești
Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”
Ct 521 “ Datorii comerciale curente” sau Ct 544 “Alte datorii curente”

20
 La finele fiecăreii perioade de gestiune costurile de regie aferente contractului de antrepriză efective
se repartizează pe contracte de construcții. Costurile de regie ce urmăresc a fi recuperate de către
beneficiar se includ în costul contractelor și se reflectă:
Dt 811 “ Activități de bază”
Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”
Suma ce depășește această limită se trece la cheltuielile perioadei și se înregistrează prin formula:
Dt713 “ Cheltuieli administrative”
Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”
În cazul în care costurile de regie efective nu depășesc sumele ce urmează a fi recuperate de
beneficiar se includ integral în costul contractului

21
 Concluzie

În urma efectuării lucrării practice, am însuşit cum şi care sunt costurile de producţie. Costurile
directe de producţie reprezintă acele cheltuieli, necesare pentru realizarea unui anumit produs finit, altele
decât cele materiale sau cu forţa de muncă. Exemple de alte costuri directe: costurile de mentenanţă a
unui utilaj utilizat în mod particular doar pentru realizarea unui anumit produs finit.
Alte costuri indirecte de producţie include un ansamblu diversificat de cheltuieli legate de activitatea
de producţie, dar care nu pot fi identificate uşor asupra unor obiecte de cost. Exemple de alte costuri
indirecte de producţie: cheltuielile cu chiria, cu primele de asigurare ale sediului în care se realizează
activitatea de producţie.
Sistemele şi metodele de calculaţie a costurilor, numite şi sisteme şi metode de conducere prin
costuri, cuprind ansamblul procedeelor prin care se determina corelatia dintre cheltuielile de productie si
desfacere ale întreprinderii, exprimate în bani si productia care   le-a ocazionat, în calitatea lor de mărimi
economice determinabile prin masurare si calcul.
Aşa cum între contabilitatea cheltuielilor de productie si calculatia costurilor este o legatura
indisolubilă, îndeosebi la nivelul evidenţei analitice, între organizarea contabilitatii analitice a
cheltuielilor de productie si calculatia costurilor exista o legatura nemijlocita. Din acest punct de vedere,
nici nu poate fi vorba de o metoda în sine a calcularii costului, ci o metoda de organizare a contabilitatii
analitice si de calculare a costului. Rezulta deci ca organizarea analitica a contabilitatii cheltuielilor de
productie constituie o premisa obligatorie pentru calculatie.

22
 Bibliografie

1. STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE „PREZENTAREA

SITUAŢIILOR FINANCIARE”
2. INDICAŢII METODICE PRIVIND CONTABILITATEA COSTURILOR DE
PRODUCŢIE ŞI CALCULAŢIA COSTULUI PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR
3. STANDARDUL NAŢIONAL DE CONTABILITATE „CONTRACTE DE
CONSTRUCŢII”
4. Ciclu de prelegeri ”Evidenţa contabilă”, Tudor Alcaz, Anatolie Rusu, Diana Osipov,
Ala Oprea, Chişinău 2007
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Contabilitate
6. https://monitorul.fisc.md/NAS/standardele_nationale_de_contabilitate.html
7. https://econ.ubbcluj.ro/documente2015/Contab%20Manageriala%20-%20Suport
%20de%20curs%20LICENTA%20CIG%202015.pdf
8. http://www.scritub.com/economie/contabilitate/METODE-DE-EVIDENTA-
ANALITICA-A64194.php
9. http://www.scritub.com/economie/contabilitate/CONTABILITATEA-
ANALITICA-A-CHE15887.php
10. http://www.scritub.com/economie/contabilitate/CLASIFICAREA-
CHELTUIELILOR-CAR23964.php

23