INTRODUCERE

Performanta functiei manageriale este necesara pentru ca organizatia sa se dezvolte , sa

functioneze. Practica managementului este la fel de veche ca si organizatiile, ceea ce inseamna intr-
adevar o vechime deosebita , practice inceputa o data cu organizarea vietii sociale a comunitatilor
umane.
Managementul ca practica este foarte vechi, viziunea managementului ca profesie, disciplina
si domeniul de instruire este relativ noua, astfel managemntul nu a devenit domeniul recunoscut decat
la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Cu trecerea anilor, managementul in unele
organizati devine tot mai distinct si sofisticat, in acelas timp si oraganizatiiele devin mult mai puternice
si mai de durate. Este de ajuns sa amintim Imperiul Roman care a durat sute de ani, unde legiunile cu
popoarele Europei si Orientului Mijlociu, mult mai slab organizate si coordonate.
Noile pamanturi cunoscute erau administrate de guvernatori responsabili fata de Roma si
drumurile erau construite sa strabata intregul imperiu, ca informatia si urmarirea ei sa fie usurata si
astfel centrul imperiului sa poata interveni prompt si eficace in ori ce problema. Comunicatia aceasta
reprezinta o cerinta esentiala a managemantului de succes.
Lucrarea de faţă işi propune să prezinte principalele aspecte teoretice şi practice în legătura
cu conceptul de costuri, informaţia costurilor şi rolul ei în procesul decizional, obiectivele analizei
costurilor de producţie, managementul costurilor de productie, în vederea obţinerii unei ridicate
performanţe economico- financiare şi a unui avantaj concurenţial durabil.
Conţinutul lucrării prezintă importanţa managementul costurilor de producţie în
managementul modern si o cercetare stiintifica privind managementul costurilor de productie care
oferă concluzii necesare fundamentării deciziilor privitoare la costuri.
 Cap I . Conceptul de costuri

Într-o conccepţie generală costul reprezintă în expresie monetară consumuri de resurse

ocazionate de realizările întreprinderii. Sau într-o perspectivă metodoligică un cost poate fi tratat ca un
mod de grupare sau regrupare, în funcţie de anumite criterii, a cheltuielilor, combinările fiind atât de
numeroase ca într-un joc de construcţie. Deci costul reprezintă totalitatea consumurilor de resurse pe
care le efectuează întreprinderea pentru realizarea unei unităţi de produs sau a unui
serviciu.Caracteristicile noţiunii de cost sunt: consum de resurse (de valori), legătura cu realizările şi
evaluarea în expresie bănească.
Consum de resurse. În această calitate, costurile se identifică după caz prin consumul
factorilor de producţie, respectiv materii prime şi materiale, forţă de muncă, mijloace de producţie,
prestaţii externe primite şi alte consumuri, inclusiv impozitele şi taxele ca sume de bani plătibile pentru
obligaţiile fiscale apărute în desfăşurarea normală a activităţii.
Legătura cu realizările. Realizările întreprinderii se identifică cu produsele obţinute şi
serviciile prestate, ca purtători de costuri, destinate după caz, desfacerii sau consumului intern
(imobilizările din producţia proprie şi consumurile intermediare-transport intern, energie din producţie
proprie, reparaţii în regie etc.).
Evaluarea în expresie bănească. Atât consumurile de resurse cât şi realizările sunt evaluate
în unităţi monetare. Aceasta nu înseamnă că pentru a deveni cost, o cheltuială trebuie plătită, după cum
o realizare trebuie încasată. Dimensionate în timp costurile în calitatea lor de cheltuieli pot fi precedate
de plăţi, urmate de plăţi sau pot fi congruente în timp cu plăţile.
În expresie bănească, costul reprezintă numărul de unităti monetare necesare pentru a
dobândi resursele consumate încorporate valoric în substanţa produselor şi serviciilor obţinute ca
realizări ale activităţii producătoare a întreprinderii. Baza de evaluare se diferenţiază în funcţie de
scopul urmat. Costul istoric dacă se urmăreşte menţinerea valorii nominale a capitalului sau costul de
înlocuire dacă scopul îl reprezintă menţinerea valorii substanţiale a capitalului.
Costul se defineşte prin trei caracteristici independente unele de altele, respectiv: câmpul de
aplicare, momentul calculului şi conţinutul.
Câmpul de aplicare a costului este foarte variat şi poate fi:
 o funcţie sau o subfuncţie economică de întreprindere (aprovizionare, producţie,
distribuţie sau administraţie);
  un mijloc de exploatare, adică o maşină, un post de lucru, un raion de magazin, un
canal de distribuţie;
 o activitate însemnând o familie de produse, un produs sau o zonă de activitate;
 un centru de resposabilitate, adică un subsistem de întreprindere dotat cu un indicator
de performanţă şi căruia îi este lăsată o anumită latitudine în ceea ce priveşte mijloacele necesare
satisfacerii obiectivelor.
Momentul calculului permite distingerea a două tipuri de costuri:
 costul istoric care este un cost calculat posterior faptelor care l-au generat; se
vorbeşte totodată de cost constatat sau cost real;
 cost prestabilit care este un cost calculat anterior faptelor care l-au generat; costul
prestabilit poate avea caracter de normă sau de simple previziuni; după optica de calcul, se poate vorbi
de cost standard, de deviz sau mai simplu de costuri previzionare.
Conţinutul. Pentru o perioadă determinată, un cost poate fi calculat, fie încorporând toate
cheltuielile înregistrate în contabilitatea generală, fie numai o parte din aceste cheltuieli. Prin urmare
planul de conturi distinge două familii de costuri:
a) costuri complete constituite din totalitatea cheltuielilor referitoare la obiectul de calcul şi
care pot fi:
 costuri complete tradiţionale dacă cheltuielile din contabilitatea generală sunt
încorporate fără modificări;
 costuri complete economice dacă aceste cheltuieli suferă anumite retratări în funcţie
de cea mai bună expresie economică a costurilor.
b) costuri parţiale care sunt obţinute încorporând decât o parte din cheltuielile pertinente, în
funcţie de problema care este tratată, şi care pot fi:
 costul variabil este un cost constituit numai din cheltuieli care variază cu volumul de
activitate al întreprinderii fără a fi necesară o proporţionalitate exactă între variaţia cheltuielior şi cea a
volumului de produse obţinute;
 costul direct este un cost constituit din cheltuielile care îi pot fi direct afectate (în
general cele operaţionale sau variabile) şi din cheltuieli care cuprind costuri fără ambiguitate (variabile
sau fixe).
 1.1. Informaţia costurilor şi rolul ei în procesul decizional

Informaţiile referitoare la costurile de producţie ale unei întreprinderi sunt necesare

utilizatorilor de situaţii financiare (managerilor, conducătorilor), punându-le la dispoziţie o bază pentru
evaluarea activităţii desfăşurate privind modul în care sunt utilizate resursele (materiale, umane,
financiare ), cât şi de identificare a unor direcţii strategice de acţiune în activitatea viitoare.
Costurile influenţează procesul de elaborare a deciziilor economico-financiare prin
intermediul mai multor relaţii între care cele mai semnificative sunt: relaţia costuri-preţuri, relaţia
costuri-profit, relaţia costuri-eficienţă economică şi altele.
Cunoaşterea relaţiilor prezentate anterior nu constituie o noutate, ele fiind prezentate în
literatura de specialitate tradiţională. Însă este necesară reaşezarea lor pe „baze noi” potrivit cerinţelor
economiei de piaţă prin reconsiderare şi reactualizarea acestora.
În această privinţă, unii specialişti au semnalat deja faptul că, de exemplu, s-a inversat
raportul dintre costuri şi preţuri şi anume: după cum se ştie, în ţările cu economie planificată s-a acordat
prioritate costurilor în raport cu preţurile, considerându-se ca fiind o relaţie directă, concretizată în
aceea că preţurile se stabilesc pe baza costurilor. Spre deosebire de acest tip de relaţii, în economia de
piaţă devine dominantă legătura indirectă dintre cost şi preţ. Costul influenţează în mod indirect asupra
preţului format pe piaţă, prin intermediul costului cuprins în preţul de ofertă al produsului. În schimb,
preţul pieţii dobândeşte un rol indirect asupra costurilor obligând producătorii să-şi reducă costurile
pentru a-şi majora profitul. Concurenţa directă dintre producători generează şi o concurenţă indirectă
prin costuri, câştigând mai mult acei producători ale căror costuri sunt mai reduse.
Aceleaşi concluzii, privitoare la schimbarea caracterului muncii practice de calculaţie,
control şi analiză a costurilor, se desprind şi din raportul costuri-profit, deoarece minimalizarea
costurilor de producţie are un rol determinant în maximizarea profitului.
„Esenţialul în relaţia cost-profit, constă în aceea că nivelul costurilor nu trebuie să constituie
numai o platformă de adaos pentru rata profitului, ci să reflecte un permanent front de acţiune pentru
ca, prin reducerea lui, datorită ingeniozităţii şi efortului propriu al întreprinzătorilor , rata profitului pe
produs să poată creşte”.1
Ideea necesităţii cunoaşterii temeinice, cu ajutorul studiului costurilor, a influenţei conjugate
a tuturor factorilor de producţie asupra procesului decizional economico-financiar, rezultă şi din relaţia

1
costuri-eficienţă economică sau costuri-productivitatea muncii, care oferă un adevărat evantai de
posibilităţi de fundamentare ştiinţifică a deciziilor respective.
Controlul costurilor constituie un instrument esenţial în orientarea procesului decizional.
Indiferent de nivelul la care se află, managerul gestionează de fapt domeniul său de responsabilitate.
Managerul declanşează acţiuni care consumă resurse, dar care trebuie să conducă la obţinerea unui
efect maxim.
Pentru luarea deciziilor, cuvântul cheie este relevanţa. Costurile utilizate în procesul de luare
a deciziilor trebuie să fie formate doar din costuri relevante. În această privinţă, clasificarea în costuri
variabile şi fixe este foarte importantă, deoarece pe termen scurt o firmă poate face puţine lucruri în
legătură cu costurile sale fixe, atenţia trebuie îndreptată asupra costurilor variabile.

1.2 .Obiectivele analizei costurilor de producţie

Analiza cheltuielilor întreprinderii este deosebit de importantă în activitatea de gestiune şi

control, deoarece evidenţiază modul în care sunt utilizate resursele (materiale, umane, financiare) şi
impactul alocării acestora asupra performanţelor întreprinderii.
În mărimea şi structura cheltuielilor se reflectă activitatea unei firme în toată complexitatea
sa, rezultatele obţinute pe linia asigurării şi utilizării potenţialului material şi uman, îmbunătăţirea
conducerii administrative, optimizării procesului de producţie şi circulaţie etc.
Analiza sistematică a costurilor de producţie permite înţelegerea mecanismului de formare a
rezultatelor întreprinderii în funcţie de volumul, structura şi tendinţa diferitelor categorii de cheltuieli,
identificarea rezervelor pe linia economisirii consumului de resurse şi totodată conturarea strategiei
întreprinderii pentru perioada următoare de gestiune.
„Un aspect important de urmărit în analiza costurilor firmei este evoluţia acestora. În teoria
economică, privind acest aspect s-a conturat conceptul de curbă de experienţă a costurilor. Observaţiile
de-a lungul timpului asupra volumului şi tendinţei de evoluţie a costurilor au condus la concluzia că
fenomenul de experienţă capătă dimensiuni şi consecinţe importante la nivelul costurilor. Conform
acestei teorii agentul economic realizează economii pe seama costurilor variabile odată cu trecerea
timpului, respectiv cu apropierea sau chiar atingerea fazei de maturitate a activităţii, întrucât angajaţii
capătă experienţă în domeniu, reuşind, prin achiziţionarea celor mai performante mijloace de muncă în
domeniu să-şi îmbunătăţească rezultatul muncii, prin urmare, să crească performanţele financiare la
nivelul firmei. Acumulările financiare stimulează însa dorinţa de extindere a capacităţii de producţie.
Realizarea necontrolată a acestei extinderi poate genera pierderi sau o creştere exponenţială, de foarte
multe ori mai mare decât economia realizată pe seama creşterii productivităţii muncii. Aceasta întrucât
capacitatea de producţie, indiferent de gradul de utilizare, generează costuri fixe, care pot atinge
dimensiuni impresionante. Mai mult, capacităţile de producţie extinse, sunt greu de controlat la nivel
ierarhic, impun structuri de conducere sofisticate, totul însemnând costuri, uneori mult prea mari şi
evoluţii mult prea rapide pentru a putea fi controlate. Pe curba logistică a costurilor se pot delimita, prin
urmare zona randamentelor crescătoare, corespunzătoare fazelor de expansiune a activităţii, zona
randamentelor constante, corespunzătoare fazei de maturitate a activităţii, şi zona randamentelor
descrescătoare, corespunzătoare fazei de declin a activităţii”.2
Prin urmare, privite în timp, costurile totale se micşorează lent sau rămân constante pentru
cifre de afaceri foarte mari, în timp ce costul unitar se diminuează rapid într-o primă fază, după care
rămâne relativ constant. Managementul va fi mereu preocupat pentru reducerea relativă a costurilor,
drept pentru care trebuie să abordeze problematica costurilor utilizând o serie de instrumente şi metode
specifice analizei economice.

1.3 Managementul costurilor de productie componenta a managementului financiar

Costul productiei este o categorie economica de importanta deosebita în managementul

firmei, întrucât exprima modul în care se realizeaza consumul si valorificarea factorilor de productie
(capitalul, natura, munca, informatia, stiinta etc.).
Ca urmare, costul ocupa un loc central în managementul firmei, fiind „purtatorul de
cuvânt“ al modului de conlucrare între functia tehnica si economica, între toate functiile firmei. Acest
lucru impune o noua mentalitate a managerilor fata de costuri.
Întreprinderea moderna, în aceasta viziune, necesita un nou stil de management, bazat pe
flexibilitate, dinamism si previziune.Procesul de management, în domeniul costurilor, trebuie conceput
si realizat din trei puncte de vedere.
1 cibernetic, respectiv sub aspectul coerentei si relevantei informatiei, al rationalitatii si
raspunderii;

2
 2 economic, adica prin construirea si realizarea obiectivelor strategice si tactice ale
firmei;
3 social, în sensul maximizarii efectelor pe acest plan;
Costul productiei reprezinta esenta managementului firmei în general si a
managementului financiar, în particular, deoarece, concret, reflecta modul în care se realizeaza
obiectivele de bazaale managementului, ale strategiei firmei: valorificarea resurselor, realizarea
profitului scontat, echilibrul economic si financiar, capacitatea concurentiala, cresterea valorii firmei,
imaginea firmei, atractivitatea ei, climatul de creatie, ordine, eficienta, perspectivele acesteia.
Rolul hotarâtor al costurilor de productie deriva si din faptul ca reducerea volumului si
optimizarea structurii acestora alaturi de cresterea preturilor, prin calitate, ramâne singura si cea mai
sigura cale pentru obtinerea de catre firma a profitului scontat, a unui profit stabil, de durata, normal,
sanatos, performant.Performantele managerilor sunt exprimate cel mai sintetic si mai concludent de
volumul si structura costurilor firmei sale“.
Ca urmare, în domeniul costurilor de productie, managementul trebuie sa creeze cadrul
organizatoric si de responsabilitate pentru solutionarea unor probleme cardinale, la solutionarea carora
trebuie sa-si aduca contributia întreg personalul firmei, iar solutiile care se adopta au rezonanta generala
în firma. Dintre solutiile care se impun se detaseaza conceperea si introducerea costurilor standard, a
costurilor ideale, normale si reale, analiza valorii etc. introducerea de sisteme si metode de management
prin care sa se stabileasca preventiv si operativ abaterile costurilor efective de la cele prestabilite, a
cauzelor lor si a masurilor de corectie ce se impun, prevenirea pierderilor, introducerea de sisteme si
metode de management adecvate (dintre care ne-am referit doar exemplificativ la cele mai
semnificative).
 CAP II. Importanţa managementul costurilor de producţie în managementul modern

Cu toate evoutiile de necontestat ce au avut loc in intreprinderi,obiectivele principale ale

acestora, rezultatele obtinute nu s-au modificat radical in timp.In intreprinderile industriale aceste
rezultate sunt posibile doar prin procesul de productie.Opinia unor specilaisti recunoscuti este ca in
tarile dezvoltate s-a uitata,mai ales in ultimele decenii,ca productia este sursa primara a bunastarii.De
exemplu,Oliver Winght observa ca era dificil sa te intereseze productia cand descoperi ca un post intr-o
banca sau in comert iti ofera un salariu dublu chiar de la inceputul carierei.
Intreprinderea anului 2000 nu mai este in esenta mecanica,desi este plina de masini.Acest fapt
duce la modificari si in managementul industrial in care se cristalizeaza o teorie a productieie ce se
bazeaza pe patru concepte:∙ Gandirea statistica∙ ,Contabilitate generala∙, Organizarea moduala∙,
Adordarea sistematica
Intreprinderea viitorului nu va mai fi o unitate productiva,ci un ansamblu de unitati legate de
procesul de productie. Caracteristica esentiala, dominanta, a secolului XXI este schimbarea. Ea
accentuiaza reinoirea, dar si incertitudinea si riscul. Omenirea a ajuns în fata problemelor actuale în
mare parte datorita faptului ca a urmarit preponderent viteza si mai putin tinta.
Acestea sunt si trebuie sa fie, valentele esentiale ale capitalului uman Orice exagerare de o parte
sau alta, diminuiaza performanta pe ambele paliere ale echilibrului mentionat. Organizatia trebuiesa
creeze si sa stimuleze instalarea unui sentiment de urgenta pentru inovatie, pentru a creste randamentele
talentelor de care dispune. Acest lucru nu îl poate realiza decât prin instaurarea echilibrului dintre
munca si viata oamenilor.Supunerea oarba pentru a face ,, cum trebuie’’, ,, ce ti se cere’’si nu ,, ce
trebuie’’, nu mai serveste nimanui. Schimbarea trebuie sa porneasca de sus în jos, deci rolul
managementului schimbarii este esential. Schimbarea are, ca dusmani , redutabili, inertia,
conservatorismul,comoditatea, automultumirea si aroganta.
Importanta managementului costrurilor de productie in firma dezvoltata a viitorului
rezida si din faptul ca una din marile probleme cu care se confrunta managerii si agentii economici o
constituie modul de implementare a disciplinei costurilor de productie care se axeaza pe obiectivele
mari ale activitatii tehnico-economice urmarita de manageri.Aceste obiective pot fi :
- Cresterea productivitatii muncii si implicit reducerea cheltuielior cu munca vie pe unitatea
de produs
- Organizarea stiintifica productivitatii muncii
 - Reinoirea productiei,modernizarea acesteia si inbunatatirea tehnologiilor de fabricatie
- Optimizarea cheltuielor legate de aprovizionarea tehnico-materiala ca si cele privind
vanzarea productiei
- Economisirea resurselor materiale,recuperarea deseurilor,valorificarea superioara a acestor
resurse
- Optimizarea cheltuielilor administrativ-gospodareasti
- Limitarea cheltielilor neproductive.
Toate aceste obiective sunt in acelasi timp si cai concrete de reducere a costurilor care
se interconditioneaza reciproc,obiectivul general fiind cresterea eficientei economice in societatea
comercila respectiva. Abordarea si conducerea actiunilor concrete de reducre a costurior de productie
constituie o latura esentiala a conducerii manageriale.Nu poti fi un bun manager daca nu sti sa operezi
in decizii cu indicatorii de costuri si de eficienta,daca nu cunosti o calculatie de costuri,daca nu sti s-o
analizezi critic si daca nu cunosti caile concrete de reducere a costurilor,de crestere a productivitatii
muncii.Mai ales in organizatia viitorului, bazata pe schimbare,cunoastere,orientare catre cilent,continua
perfectionare,agentul economic este interesat sa-si cunoasca costul in totalitatea lui si structura acestuia
pentru ca pentru atat cheltuielile cu materiile prime cat si cele efectuate pentru impozite si taxe ii
solicita capital si preocuparea pentru acoperire,iar impozitul pe profit il determina sa introduca totul in
costurile sale.
Maximizarea profitului sau minimizarea costurilor contituie o preocupare care in economia
romaneasca porneste de la un punct situat mai aproape de zero decat de unu.Strategiie puse in
aplicare,cel mai adesea,pentru reducerea costurilor de productie sunt:
∙ Specializarea intreprinderilor de productie la nivel inernational
∙ Concentrarea productiei intr-un numar mic de intreprinderi
∙ Reducerea costurior de cumparare,ca urmare a rationalizarii rapoturilor cu furnizorii
Asadar toti producatorii pot fi convinsi de faptul ca o reducre semnificativa a costurilor
este o situatie favorabila care le multiplica posibilitatile de actiune,care le permite sa aiba initiative
noi,sa desfasoare sustinute campanii de marketing,si sa-si consoideze sau sa-si amerioreze pozitiile
concurentialeSpecialistii sustin ca stapânirea problematicii costurilor este începutul stiintei managerilor.
Putem spune,deci ca,costul este un criteriu definitoriu al eficientei economice care impune
managerului o rationalitate maxima in combinare factorilor de productie el constituind pragul critic al
rentabilitatii asupra caruia managerii isi focaizeaza intreaga atentie si pricepere.Ca atare trebuie
acordata o atentie deosebita managementului costurilor de productie in organizatia viitorului.
 CapIII: Cercetare stiintifica privind managementul costurilor de productie

Am ales spre exemplificare societatea comerciala Viromet S.A,respectiv sectorul

maselor plastice. Sectorul este organizat in patru subsectoare: 1 - Prelucrare mase plastice-unde se
produc:saci,folii, pungi, butoaie, diverse repere injectate. Utilajele pe care se obtin aceste produse:
masini de injectie, extrudere, masina de butoaie.     2-   Prelucrare teflon-unde se produc:semifabricate
din teflon,piese finite.Utilajele pe care se obtin aceste produse sunt:prese hidraulice, extrudere, masini-
unelte universale, cuptoare de tratament termic.   3-   Produse placate anticorosiv: tevi,tronsoane de
coloane, robinete, armaturi, placate anticorosiv cu teflon, polietilene sau polipropilene.4-  Obiecte
sanitare din placi acrilice-unde se produc cazi de baie si chiuvete

1. Productia
Denumirea produsului UM Program Realiza
t
Produsule din mase plastice buc. 100 90
 
2. Costurile de productie
a. Materiale directe (MD)
Program
Explicatii UM
Unitar Total Unitar Total
Mase plastice          
- cantitatea buc 1 80 0,8 75
- pret unitar mii lei 20 x 21 x
- valoare mii lei 20 1600 16.8 1575
b. Manopera directa (m.d.)
    Unitar Total Unitar Total
 
- Timp h. 100 8000 110 7500

- Tarif lei/h 10.000 x 8000 X

- Valoare miilei 1 80 0.88 67.5

c) Total costuri directe (CD) =Materiale directe+manopera directa (miilei )

Program: 1680 Realizat:1642.5
d) Cheltuieli de sectie - mii lei Provin din repartizarea cheltuielilor de mai jos:
 Sectia I Sectia a II-a SSectia a III-a Sectia a IV-a
Explicatii Program Realizat Realizat Program Realizat Program Realizat Program Program Realizat

Cheltuieli cu
întretinerea si
functionarea
utilajelor 25 26 20 20 14 13 5 5 64 64

Cheltuieli cu
22 20 15 16 20 20 10 13 67 69
salariile
Combustibil si
10 11 7 6.5 40 4 1 1 23 22.5
energie
TOTAL 57 57 42 42.5 38 37 16 19 154 155
Total cost de sectie=CIFU+Cgs+MD+md - mii Lei
Programat:154+1680=1834 Realizat:155.5+1642.5=1798
e) Cheltuieli generale ale întreprinderii – mii lei
Explicatii mil lei Program Realizat
Reparatii si întretinere active fixe 10 15
Salarii si alte cheltuieli salariale 30 34
Energie si combustibil 10 12
Alte cheltuieli 6 6
TOTAL 56 67
Total cost de firma (uzina) =CS +CGI- mii lei
Programat:1834+56=1890 Realizat:1798+67=1865
f. Cheltuieli de desfacere
Directe
Explicatii mil Produsul A
Program Realizat
Stelaje 25 24

Indirecte – lei –
Explicatii Program Realizat
Salarii si asimilate 50 50
Alte cheltuieli 12 14
TOTAL 62 64
·        Cheltuieli directe - mii lei
Programat:25 Realizat:24
·        Cheltuieli indirecte- mii lei
Programat:62 Realizat:64
 TOTAL – mii lei
Programat:87 Realizat:88
g)Costul complet comercial =Cu+Ch.D mil lei
Programat:1977 Realizat:1953
3. Profit=pretul de productie efectiv -CCC – mii lei
Profitul programat pentru aceasta firma este de 10% din CCC
Programat:10%x1977=197.7 Realizat:10%x1953=195.3
4. Pret productie =CCC+Profit –mii lei
Programat:1977+197.7=2174.7 Realizat:1953+195.3=2148.3
5. Adaos comercial – mii lei
15%-programat:2174.7x15%=326.205 12%negociat-realizat:2148.3x12%=257.79
6. TVA 24%x(pret+adaos comercial) (deductibil)– mii lei
Programat:2500.905x24%=450.162 Realizat:2406.09x24%=433.09
7. Pret cu amanuntul al produselor=pret+adaos comercial +TVA- mii lei
Programat:1951.062 Realizat:2839.18
Solutionarea studiului de caz
U/M Program Realizat Abatere
1. Materiale directe (MD) mii lei 1600 1575 -25
2. Manopera directa (md) mii lei 80 67.5 -12.5
Costuri directe (CD) mii lei 1680 1642.5 -37.5
3. Cheltuieli de sectie mii lei
Costuri de sectie mii lei 1834 1798 -36
4. Cheltuieli generale ale mii lei 56 67 +11
întreprinderii
Costuri de uzina miilei 1890 1865 -25
5. Cheltuieli de desfacere mii lei 87 88 +1
a. Directe mii lei 25 24 -1
b. Indirecte mii lei 62 64 +2
Costul complet comercial mii lei 1977 1953 -24
6. Profit (P) mii lei 197.7 195.3 -2.4
7. Pret de productie (PP) mii lei 2174.7 2148.3 -26.4
8. Adaos comercial (AC/RC) mii lei 326.205 257.79 -68.71
9. TVA mii lei 450.162 433.09 -17.072
10. Pret cu amanuntul (de oferta mii lei 2951.062 2839.18 -111.882
si efectiv)
 CapIV:Concluzii

Asa cum mnagementul costurilor de productie ocupa locul central in managementul

financiar al firmei,si cercetarea stiintifica privind acest domeniu are o importanta deosebita,intru-cat
eficienta economica nu trebuie proivita global,ci pe fiecare sector,lucrare si produs. De altfel
,economia de piata impune asigurarea eficientei la nivelul fiecarui agent economic pentru a nu se
ajunge la faliment.In acest scop fiecare intreprinzator trebuie sa cunoasca cu exactitate continutul
economic al costurilor.

Importanta acestei cercetari este evidenta,avand in vedere fapul ca ne ajuta sa intelegem

cum transformarea intrarile de materii prime,materiale,resurse umane in produse si lucrari genereaza
pana la urma consumuri care imbraca forma costurilor.Costul este deci legat de intregul act de
productie si de conducere. Costul devine un instrument principal in fundamentarea,adoptarea si
infaptuirea deciziilor optime la orice nivel.Pentru aceasta trebuie sa se cunoasca cu multa precizie toate
cheltuielile care-l compun,precum si separarea cestora de acele cheltuieli care se suporta din profit sau
din alte surse si care nu sunt incluse.

Intru-cat marimea costului reflecta in expresie baneasca toate cheltuielile ce se efectueaza

prentru producerea si desfacerea unui produs,influentand in mod direct pretul acestuia,nivelul
rentabilitatii ,existenta pe piata,etc putem concluziona ca cercetarea in domeniul costurilor de productie
este una dintre cele mai complexe cercetari din cadrul intreprinderii.Problemele principale abordate in
aceasta cercetare se refera la:

·        Determinarea continutului costurilor pe cele trei mari categorii ale unitaii economice de
productie:a.      Costul de sectie -toate cheltuielile directe precum si cheltuielile pentru intretinerea si
functionarea utilajelor,ca si regiile sectilor de fabricatie

b.     Costul de intreprindere –totalitatea costurilor sectiilor de fabricatie si atelierelor,precum

si cheltuielile generale ale intreprinderii
c.     Costul complet comercial –costul intreprinderii plus cheltuielile de desfacere cu
marfurile
·        Evidentierea modificarilor care apar intre costurile programate si cele realizate
·        Determinatrea pretului de productie si a celui cu amanuntul pentru produsele din mase
plastice
·        Determinarea profitului obtinut de Viromet S.A
·        Calculul abaterilor de la program
Abaterea profitului realizat, de la nivelul din program
Profitul nerealizat de 2.4 mii lei provine din:
-       economiile la costuri ca influenta pozitiva + 73.5 mii lei
-       nerealizarea productiei programate ca influenta negativa -75.9 miilei
TOTAL -2.4 mii lei
 Au fost determinate de:
a) abaterea costurilor efective de la nivelul programat +73.5
– la materiale directe -25
– la manopera directa -12.5
– la cheltuieli de sectie -36
b) nerealizarea productiei marfa programate –75.9
-2.4
Principalele concluzii ale analizei abaterilor
 
1) Abaterile la materiale directe ............25
T = q1 (CS1 · PA1) – qp (CSp · PAp) =1600-1575= – 25
q = q1 (CSp · PAp) – qp (CSp · PAp) = 90(1x20)-100(1x20)= -200
CS = q1 (CS1 · PAp) – q1 (CSp · PAp) =90(0.8x20)-90(1x20)= -360
PA = q1 (CS1 · PA1) – q1 (CS1 · PAp) = 90(0.8x21)-90(0.8x20)= 72
Abaterile deci provin din:
a) Modificarea consumurilor specifice, în sensul reducerii lor (de la 1 tona mase platice/buc., la
0,8 ), care este o abatere pozitiva, respectiv de 360mii lei, care trebuie stimulata si generalizata, cu conditia
sa nu fi afectata calitatea produsului.
Daca nu s-a afectat calitatea si economia este reala si de perspectiva, este necesar sa se modifice
normele de consum si sa se stimuleze material autorii acelei economii;
b) Modificarea pretului de aprovizionare, în sensul cresterii acestuia de la 20 mii lei/tona, la 21
mii lei, care a dus la cresterea costului cu materialele cu 72 mii lei, ceea ce reflecta o abatere negativa,
care a redus profitul firmei cu aceeasi suma si deci trebuie sa i se identifice cauzele si sa se ia masurile
de corectie si de prevenire care se impun;
c) Nerealizarea productiei programate (10buc.), cu influenta -200 mii lei.
În concluzie, la materii si materiale, profitul obtinut a fost influentat pozitiv cu 360 mii lei si
negativ cu 72mii lei,
2) Economiile la manopera directa (m.d.) ........12.5 mii lei
S-a realizat, ca si la materialele directe, din influenta urmatorilor factori:
a) T = influenta totala =  q1 (h1 · t1) –  qp (hp · tp) = 67.5-80=-12.5
b) q = influenta structurii productiei =  q1(hp · tp) –  qp (hp · tp)
=90(10000x100)-100(10000x100)= -10mil
c) h = influenta consumului fizic de manopera =  q1 (h1 · tp) –  q1 · (h1 · tp)
= 90(110x10000)-90(100x10000)=9mil
d)  t = influenta tarifului orar =  q1 (h1 · t1) –  q1 (h1 · tp) =
90(110x8000)-90(110x1000)= -19.8mil
Recapitulatie:
 q = – 10mil
 h = + 9mil
 t = – 19.8mil
 – 20.8mil
Putem observa o crestere a consumului fizic de manopera, care genereaza o influenta
negativa asupra profitului de 9 mii lei. Cauzele pot fi multiple (executie manuala a unor operatii
prevazute a se realiza mecanizat, cresterea rebuturilor, efectuarea unor operatii tehnice si tehnologice
suplimentare, etc). Ele trebuie sa fie identificate, corectate si prevenite.
Influenta tarifului orar a fost pozitiva, în sensul ca acesta a fost redus, generând o economie
de 19.8 mii lei si o influenta pozitiva de aceiasi marime, asupra profitului. Daca reducerea este reala si
stabila, trebuie sa fie corectata fisa tehnologica de manopera, în sensul ca unele operatii tehnologice se
pot realiza cu o calificare mai redusa.
3) Economiile la cheltuielile de sectie................ – 36 mii lei
In mod real, s-a realizat aceasta reducere la costurile indirecte de sectie care influenteaza
pozitiv, cu aceeasi suma, nivelul profitului,intrucat niciuna dintre cheltuielile realizate in cele 4 sectii
nu depasesc acesata suma.
4) Cheltuielile generale ale întreprinderii duc la o pierdere de - 11 mii lei
Aceste cheltuieli au o influenta negativa asupra profitului realizat deoarece s-au produs
cresteri permanente la:
- reparatii si întretinerea active fixe......................+ 5 mii lei
- salarii si alte cheltuieli salariale ....................... + 4 mii lei
- energie sicombustibil ........................................+2 mii lei
Total +11 mii lei
Ca urmare, analiza cauzelor trebuie sa fie profunda, corectiva si preventiva.
5) La cheltuielile de desfacere se inregistreaza de asemenea o pierdere de1 mii lei
Pierderea provine de la cheltuielile de desfacere indirecte, de natura altor cheltuieli decat
salariile care raman constante (50mil),cum ar fi cele cu chiria pentru depozitele de desfacere,etc.
Profitul nerealizat, pe ansamblu, de 2.4 mii lei, provine deci din economia la costuri de 73.5
mii lei si din nerealizarea productiei marfa programate cu
75.9 mii lei
Pretul cu amanuntul intregistreaza si el o scadere datorata atat reduceriipretului de produs,cat
si scaderii adaosului comercial si a taxei pe valoarea adaugata.
Ca si surselor de informare existente in cadrul firmei asi putea enumera:personalul
administrativ,conectarea la Inernet,fisiere cu prezentarea generala a firmei,etc.
Pentru absolvent,cercetarea in cadrul unei firme,in management joaca un rol deosebit de
important,pentru ca il pune fata in fata cu problemele de reducere a diferitelor categorii de costuri,de
formare a pretului de vanzare,de determinare a rentabilitatii,calcularea unor indicatorii ai eficientei
economice,stabilirea strategiilor optime pentru a supravietui concurentei acerbe de pe piata,etc.
Practica reprezinta de fapt adevarata invatare si pricepere manageriala

.
 Bibliografie

·       Dr.Gheorghe Sica-Costuri de productie in economia de piata

·       Floarea Parvu –Costuri si fundamentarea deciziilor

. Ebbeken K., Possler L., Ristea M., Calculaţia şi managementul costurilor, Ed. Teora,
Bucureşti, 2000;