Pastorală

De Ziua Învierii
Domnului Iisus Hristos
„Domnul Iisus Hristos va fi preaslăvit
în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin
moarte, căci pentru mine viaţa este
Hristos şi moartea un câştig”1

Hristos a înviat!

Dreptmăritori creştini români, iubitori ai Învierii Domnului Iisus Hristos,

Ca în acordurile nemuritoare ale muzicii cereşti, îndrăznim să ne

îndreptăm gândirea noastră, pătrunsă de bucurie şi sfială, pe cât se cuvine,
către Atotputernicul Dumnezeu, Cel în Treime preaslăvit: Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt, pentru a-I aduce prinos de mulţumire şi recunoştinţă, ca şi până acum, şi
mai ales azi, de Ziua învierii Domnului Iisus Hristos!
În fiecare zi, în fiecare clipită, Îţi aducem, Doamne, Dumnezeule, ca
fiind ale Tale dintru ale Tale, lacrimile de bucurie, că Te-ai gândit la noi, ne-ai
întrupat pe fărâma aceasta de Pământ, care, în chip neodihnit, de mii şi miliarde
de ani, cântă slavă de mărire!
De fiecare dată, când în Atotştiinta Ta, din nou întrupezi o fiinţă, care
vine în leagănul străjuit de îngerul păzitor, înţelegem că „fiecare om e o
întrebare pusă din nou spiritului Universului!”2
De aceea, de la începutul existenţei noastre, avem ca zestre
dumnezeiască, pecetea Sfintei Treimi, de a fi unici şi noi înşine, după cum
Dumnezeu este Unic şi El însuşi!
Astfel, în gândirea noastră românească, izvorând din însăşi gândirea
Bunului Dumnezeu, suntem îndemnaţi: „Să fim noi înşine sub stelele noastre şi
să îngăduim şi celorlalţi să fie şi ei, tot ei înşişi, sub stelele lor!”3

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Iisus Hristos,

1
Filipeni 1, 20-21.
2
Mihai Eminescu.
3
Lucian Blaga.
 În decursul timpului, ale cărui margini nu le vom putea cuprinde
niciodată, grija pentru om a fost o chemare tainică, mai ales că el, dintru
începuturi a fost gândit şi întrupat după Sfatul Treimic: „Să facem om după
Chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările
cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot
pământul”4
Dar n-a făcut numai pe Protopărintele nostru, Adam, care se tâlcuieşte:
lut sau pământ, ci a făcut şi bucuria lui de mai târziu: „Şi a făcut Dumnezeu pe
om după chipul Său; după Chipul lui Dumnezeu i-a făcut; a făcut bărbat şi
femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi
pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului,
peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot
pământul.”5
Am dorit să subliniem, cu deosebire, actul primordial al Creaţiei, pentru
a se înţelege că omul, creatură supremă a lui Dumnezeu, este izvodită şi pusă
stăpână peste tot ce a zidit Domnul Dumnezeu.
În această zidire, trupul plămădit de Dumnezeu, astfel El fiind primul
Artist Olar din Univers, a primit de la Dumnezeu o putere absolută, pe care o
avem şi noi, azi, sufletul: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ,
a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă si s-a făcut omul flintă vie”.6
Binomul: trup şi suflet, din trecutele vremi, şi azi se păstrează în aceeaşi
ecuaţie divino-umană, neschimbat, după cum ştim toţi despre tainele genomului
uman şi ADN-ul arhicunoscut!
După nenumăraţi ani, trecuţi în negura istoriei, Sfântul Apostol Pavel ne
aminteşte, ceea ce noi am cam uitat în decursul vieţii: „Nu ştiţi oare că voi
sunteţi templu al lui Dumnezeu si că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De
va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că
sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.”7
Fără nicio îndoială, precizarea, că noi, cu trupurile şi sufletele noastre,
flecare în parte, suntem pentru totdeauna, templul lui Dumnezeu şi că Duhul
Sfânt locuieşte în noi, dar mai presus de toate, vestea că „sfânt este templul lui
Dumnezeu, care suntem noi” este, fără doar şi poate, cea mai înaltă stare la care
putem ajunge, din mila Domnului!
Cum am ajuns la această stare unică şi atât de înaltă? Răspunsul îl avem

4
Facere 1,26.
5
Facere 1,27-28.
6
Facere 2,7.
7
I Corinteni 3,15-16.
din Scriptura Sfântului Apostol Pavel: „Iisus Hristos va fi preaslăvit în trupul
meu, fie prin viaţă, fie prin moarte!”8
Această „preaslăvire a lui Iisus Hristos în trupul | nostru, prin viaţă” este
un „program” în accepţiunea de azi a cuvântului, program de viaţă, care se
realizează pe parcursul vieţii noastre, între naşterea noastră şi plecarea din
frumuseţea acestei lumi văzute în frumuseţea lumii nevăzute, cu ochii noştri
pământeşti.
Prin jertfa şi învierea Domnului Iisus, ca Fiu al Omului, noi,
binecuvântata creatură, am luat şi luăm din harul iertării păcatelor noastre, şi
răbdând încercările vieţii, avem bucuria „ca si viaţa lui Iisus să se arate în
trupul nostru”9. Adică, mai pe înţeles, însuşi Hristos vine în ajutorul nostru, ca
să nu fim singuri, mai ales la marile încercări „ca şi viaţa lui Iisus să se arate
în trupul nostru cel muritor”10.
Doar aşa vom putea birui păcatele şi slăbiciunile noastre, dorind să
scăpăm de ele şi să ne sfinţim viaţa sufletească şi trupească.
Lucrare grea, dar posibilă!

Dreptslăvitori Creştini şi Creştine,

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos a adus răspuns

la toate întrebările şi slăbiciunile omenirii. Noi,
fiind în trupul nostru, pe care îl purtăm pe picioare
de atâţia ani, ştim că „locuinţa noastră pământească,
se va strica, dar avem zidire de la Dumnezeu, casă
nefăcută de mână, veşnică, căci de aceea şi suspinăm,
în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa
noastră din cer...Căci
noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce
dorim...îndrăznind deci totdeauna şi ştiind că, petrecând în trup, suntem
departe de Domnul!”11
Viaţa noastră, aici pe pământ, are un număr de ani: 70, după Sfânta
Scriptură. Cei în putere, zice prorocul David: 80! Ce este mai mult, este necaz
şi durere. Ştiu cei tineri, de diferite vârste!
Dacă mintea cea mai luminată a geniului românesc a spus că nu credea
că va învăţa a muri vreodată, noi, cei care credem în Jertfa lui Iisus pentru
ispăşirea păcatelor omenirii şi, mai ales, aşteptând ziua întâmpinării prin
8
Filipeni 1,20.
9
II Corinteni 4,10.
10
II Corinteni 4,11.
11
II Corinteni 5,6.
îmbrăţişarea împărătească a iubirii dumnezeieşti, „avem încrederea şi voim
mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul. De aceea ne şi străduim
ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bine plăcuţi Lui.”12
Între noi, oamenii, şi Iisus Hristos este absolut necesar să fie o legătură
ca între Părinte şi fiii Săi, ca între Prietenul împărătesc şi zidirea Sa
binecuvântată, şi, mai ales, ca între prieteni de viaţă, binecuvântaţi cu toate
virtuţile şi bucuriile duhovniceşti. Din clipa în care Domnul Iisus Hristos,
Logosul Divin şi Fiul Omului, S-a coborât din Ceruri, S-a născut, a vieţuit, S-a
jertfit, a murit pe Cruce, a înviat, a coborât la iad, a încurajat pe ucenicii Săi şi
apoi S-a înălţat la ceruri şi stă de-a dreapta Tatălui, guvernând Universul,
având grijă de fiecare dintre noi, mai ales că: „Noi toţi trebuie să ne înfăţişăm
înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare, după cele ce a
făcut prin trup, ori bine, ori rău.”13
Totdeauna, când auzim cuvântul biblic, rostit cu necruţare, că vom fi
judecaţi de toate păcatele făcute prin trup, ni se întunecă privirea şi ne apucă
îngrijorarea. Toate îmi sunt dragi, în afară de judecata din urmă! La noi, în
Ortodoxie este, în cadrul Sfintei Liturghii, cea mai completă şi îndrăzneaţă
cerere. Auzim mereu rostindu-se: „Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere,
neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos!”
Ce poate fi mai bine şi frumos? „Sfârşit creştinesc vieţii noastre!” Chiar
şi „fără durere”! Ba, mai mult: „neînfruntat”! Cum să nu fie şi „în pace” ? Iar ca
vârf al cererii: „Şi răspuns bun la înfricoşata Judecată a lui Hristos!”
Nu-i nicio problemă, dacă păzim poruncile lui Iisus şi facem fapte bune,
vom avea şi răspuns bun la înfricoşata Judecată a lui Hristos! Dacă am făcut
doar 50% fapte bune, ce va fi? Imediat, să mărim procentul la 100%. Dacă n-
am prea făcut nimic? Să ne apucăm deîndată de bună comportare socială şi
morală.
Cred, nestrămutat, că nimeni dintre noi, nu poate lăsa la voia întâmplării
viaţa sa, dăruită din iubire de Domnul Dumnezeu. Este darul unic şi cel mai de
preţ! Se impune ca noi să avem o grijă deosebită faţă de trupul şi sufletul
nostru, zidirea care poartă pecetea Sfintei Treimi, chiar din clipa Creaţiei. Nu
ne putem delăsa în privinţa salvării şi mântuirii noastre. Trupul şi sufletul
nostru nu sunt sortite pieirii prin trecerea din viaţa aceasta, pentru că putem zice
ca poetul despre Iisus: „Ai cunoscut moartea/ nu de deasupra ei/ ne-ai promis
veşnicia/ ci prin ea ai trecut/ O, Iisuse!, învăţându-ne şi pe noi trecerea.”14
12
II Corinteni 5,8-9.
13
II Corinteni 5,10.
14
Tiberius Frim, Inventus.
 Garant şi nădejde tare, Îl avem pe Iisus Cel înviat din genunea morţii şi,
mai mult, dacă ne îndreptăm viaţa şi punem început bun, s-ar putea ca
Dumnezeu să ne cruţe de judecata Sa, iar despre înfricoşata Judecată, să ne ierte
pentru totdeauna, cum a făcut-o în Istoria Iertărilor, cu locuitorii din oraşul
Ninive, care erau toţi păcătoşi, într-un oraş de 120.000 de suflete.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Viaţa noastră, uneori, seamănă cu planetele şi stihiile naturii

Universului, din care face parte integrantă. Cum este viaţa noastră? Este ca
soarele! Cu menirea de a străluci, lumina si încălzi! Dar vor fi schimbări şi în
soare, ca şi în viaţa noastră: „Soarele se va schimba întru întuneric şi luna în
sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare si strălucită”15.
Dacă va fi aceasta în timpul vieţii noastre, nu vom şti niciodată, dar
pentru a ne lua măsuri de întâmpinare, este de luat aminte la sfaturile biblice, pe
care ni le îmbie şi Sfântul Evanghelist Luca: „Şi tot cel ce va chema numele
Domnului, se va mântui”16.
Pentru a ne bucura pe deplin de salvarea sufletelor şi a trupurilor noastre
şi a ne integra viaţa în poruncile lui Dumnezeu, trebuie să ne lăsăm de toate
păcatele noastre, săvârşite până în clipa de faţă: „Deci, pocăiţi-vă şi vă
întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre. Ca să vină de la fata Domnului
vremuri de uşurare si ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus
Hristos, a Cărui înviere o prăznuim cu mare bucurie duhovnicească.
Atitudinea noastră, pe parcursul vieţii, trebuie să fie plină de îngrijire şi
prudenţă, pentru că viaţa în sine este taina supremă la care trebuie să medităm
cu hărnicie, ca să nu fim înstrăinaţi în înşelăciune, auzind Cuvântul apostolic:
„Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul,
aceea va şi secera. Cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică.
Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom
lenevi. Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi!”17
Când pomenim în rugăciune numele lui Iisus Hristos, cerând ajutorul
Său: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine
păcătosul, sau pe noi păcătoşii!”, şi să o facem mereu, în minte şi în inimă, dar
şi în fata ochilor, ni se arată aievea Însuşi Iisus Hristos, „Cel ce a murit pentru
toţi...şi a înviat...şi dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au
15
Faptele Apostolilor 2,20.
16
Faptele Apostolilor 2,21.
17
Galateni 6, 7-10.
trecut, iată toate s-au făcut noi prin învierea lui Hristos şi toate sunt de la
Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă
slujirea împăcării”.18
Ce trebuie să ştim noi, de îndată ce suntem întrebaţi despre Iisus Hristos,
Domnul? Că Iisus Hristos a fost asemenea nouă şi este şi azi, ducând chipul de
Fiu al Omului în Sânul Sfintei Treimi si că a fost si a rămas pururea fără niciun
păcat!
Că pe Iisus Domnul, Cel fără de păcat „Care n-a cunoscut păcatul, L-a
făcut pentru noi păcat, ca să dobândim întru El, dreptatea lui Dumnezeu”, ca să
ne ridice pe noi din păcate, l-a făcut asemenea nouă, ca noi să ştim asta şi să nu
mai uităm niciodată, ce înseamnă Iisus! Adică, Mântuitorul nostru, de-a pururi!
Totul este copleşitor!
Niciodată nu vom înţelege măreţia gândirii lui Dumnezeu, cuprinsă în
Sfânta Scriptură: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său, Cel
Unul Născut, L-a dat, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci
ca să se mântuiască prin El lumea”19.
Ziua învierii lui Iisus Hristos este Ziua Bucuriei Universale!
Ziua învierii, să ne luminăm popoare!
Ziua învierii lui Iisus înseamnă ziua Sfintei împăcări!
Ziua învierii lui Iisus este ziua învierii noastre şi a bucuriei veşnice!
Prin învierea Sa, Iisus Hristos, Domnul, a biruit păcatul şi moartea, a
nimicit împărăţia întunecată a Satanei, a dezrobit neamul omenesc de povara
păcatelor din întreaga omenire şi a rupt pentru totdeauna cele mai mari şi
nepătrunse taine între Dumnezeu şi om!20
În istoria şi viaţa românilor, Iisus Hristos a fost totdeauna prezent şi ne-a
salvat fiinţa din marile încercări la care am fost supuşi, fără încetare. Să ne
aducem aminte şi să ne bucurăm de grija Sa pentru noi!
Astăzi suntem, încă, pentru că Iisus Hristos a vegheat asupra noastră şi
ne-a fost Părinte şi Prieten, mai ales în primejdiile cele mari, drept pentru care
Ii mulţumim cu recunoştinţă!
Să nu-L uităm pe Iisus Hristos!
Că nici El nu ne-a uitat pe noi!
Cu Iisus Hristos, Omul si Dumnezeul mântuirii noastre, nu mai suntem
singuri şi nu ne mai temem de moarte, cântând mereu: Hristos a înviat din
18
II Corinteni 6, 15-19.
19
Ioan 3, 16-17.
20
Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana, Bucureşti, 2000, p. 221.
morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le!
Să ne rugăm Domnului Iisus Hristos de Ziua Învierii Sale, să ne ajute să
biruim toate răutăţile din lume şi să ne dăruiască spor binecuvântat în toate
lucrările şi să domnească pacea sfântă între popoare, dar şi pacea în casa noastră
si tara noastră strămoşească!

Hristos a înviat!
Al Vostru rugător,
† Calinic Argeşeanul,
Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

Dată în Reşedinţa Noastră Arhiepiscopală,

Curtea de Argeş
28 Aprilie 2019