Sunteți pe pagina 1din 9

1.

Considerații introductive

Victima, care a fost studiată mai mult în cea de-a doua jumătate a secolului XX, alimentează
discursuri şi dezbateri şi în mileniul III. Dicţionarele şi enciclopediile rezervă acest termen
persoanei care a suferit un prejudiciu corporal grav, deseori mortal1. În textele juridice, acest
concept este sinonim cu cel de parte vătămată, parte civilă, persoană păgubită, neexistând o
definiție unanim acceptată pentru victimă.
În criminologie, interesul acordat victimei s-a reflectat în numeroase anchete internaţionale
privind victimele, construirea şi dezvoltarea unor teorii victimologice2, realizarea unor tipologii
ale victimelor3, cadrul global şi procesual al drepturilor victimelor.4
  Rezumând priorităţile cercetărilor victimologice, prof. canadian D. Szabo distinge câteva
direcţii5:
– perfecţionarea şi generalizarea anchetelor de victimizare;
– îmbogăţirea studiilor tipologice şi monografice consa-crate diadei victimă-agresor,
situaţiilor de grup şi activităţilor victimogene;
 – descifrarea mecanismelor psihologice ale victimizării şi identificarea consecinţelor sociale,
psihologice şi psihopatologice ale statutului de victimă;
 – evaluarea impactului măsurilor de politică penală;
 – realizarea unor studii comparative privind fundamentul rolului şi funcţiei victimei în
sistemul penal şi social;
– finalizarea unor monografii consacrate tipurilor particulare de victime, care pot releva,
implicit, gradul de vulne-rabilitate a anumitor medii sociale.
Autorul recomandă, ca obiectiv al politicii penale, extinderea regimurilor de compensare ale
victimelor. În acest context, el observă incapacitatea sistemelor de protecţie socială de a oferi
servicii adecvate, mai ales pentru anumite grupuri vulnerabile – bătrânii, copiii, femeile,
consumatorii.
Chiar dacă nimeni nu a reclamat crearea unei Şcoli de victimologie, prof. Szabo 6 aprecia că
”învăţământul victimologic” trebuie să figureze nu numai în programele de formare universitară
a criminologilor, ci şi în cele ale ofiţerilor de poliţie şi ale juriştilor (tehnicienilor justiţiei), în
general.
 Având în vedere strânsa legătură dintre victimologie şi modelul de prevenire promovat de
politica penală, autorul invocat consideră că se impune mediatizarea mai largă a cercetărilor, a
reformelor şi preocupărilor proprii victimologiei pentru a sensibiliza opinia publică şi a stimula
spiritul preventiv.

1 R. Cario, Victimologie. De l`effraction du lien intersubjectif a la restauration sociale, vol.I, 3 edition,


L`Harmattan, Paris, 2006, p. 27
2 Este vorba despre teoriile clasice, teorii contemporane ( de factura psihologica, sociologica)
3 Principalele teorii aparţin lui Von Hentig şi Ellenberger, Mendelsohn, E.A. Fattah, S. Schafer, E. Neuman, V.V.
Stanciu, G. Landrove-Diaz, R. Gassin
4 R.Cario,op.cit., p. 167, 225
5 D.Szabo, Victimologie et Criminologie, tendances et applications, communication presente avec l`occasion du
Troisieme Symposium International de Victimologie, 2-7 sept.1979, p.24
6 Idem, pag.25 și următ.
2. Aspecte din Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25
octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția
victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului

Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea


și protecția victimelor criminalității se asigură că persoanele care au fost victimele unor
infracțiuni sunt recunoscute și tratate cu respect și beneficiază de protecție, sprijin și acces la
justiție. Această directivă înlocuiește Decizia-cadru din 2001 privind statutul victimelor în
cadrul procedurilor penale și consolidează în mod considerabil drepturile victimelor și a
membrilor familiilor acestora la informații, sprijin și protecție, precum și drepturile procedurale
în cadrul procedurilor penale. 7
Printre beneficiile importante ale Directivei menționate se numără obiectivele generoase,8
cele două definiții ale victimei, cuprinse în art.2 al.1, lit.a9, analiza explicită a fiecărui drept
prevăzut pentru victima, 10.
Relevant în analiză și pentru un control social cât mai eficace este articolul 22 referitor la
Evaluarea individuală a victimelor pentru identificarea nevoilor de protecție specific, evaluare ce
are în vedere 3 criterii esențiale: a) caracteristicile personale ale victimei; (b) tipul sau natura
infracțiunii; și (c) circumstanțele infracțiunii.
De asemenea, se atrage atenția, în art.23 asupra valențelor multiple ale Cooperării și
coordonării serviciilor în vedrea atingerii următoarelor obiective: a) schimbul de bune practici;
(b) consultarea în cazuri individuale; și (c) asistența acordată rețelelor europene care lucrează în
domenii direct relevante pentru drepturile victimelor.
Deosebit de important este , mai ales dintr-o perspectivă medie și îndepărtată, formarea unui
corp de specialiști. Regăsim în Capitolul 5, respective art. 25 o dispoziție legată Formarea
practicienilor în acest domeniu și, deopotrivă,

Statele membre ale UE trebuiau să transpună dispozițiile directivei menționate anterior în


legislația lor națională până la 16 noiembrie 2015.

3. Prezentare cronologică sintetică a legislației în domeniu

7 https://e-justice.europa.eu/content_victims_of_crime_in_criminal_proceedings-66--maximize-ro.do
8 Scopul prezentei directive este de a garanta faptul că victimele criminalității beneficiază de informații, de sprijin și
protecție adecvate și sunt în măsură să participe în procedurile penale. Drepturile prevăzute de prezenta directivă se
aplică victimelor de o manieră nediscriminatorie, inclusiv în ceea ce privește statutul acestora din punctul de vedere
al reședinței.
9 Art.2, alin.1 a) „victimă” înseamnă: (i) o persoană fizică ce a suferit un prejudiciu, inclusiv o vătămare a integrității
sale fizice, mentale sau emoționale, sau un prejudiciu economic, cauzate în mod direct de o infracțiune; (ii)
membrii familiei unei persoane al cărei deces a fost cauzat în mod direct de o infracțiune și care au suferit
prejudicii în urma decesului persoanei respective;
10 Cap.2, art.3-art.9, Cap.3, art.10-17, Cap.4, art.18-24.
Dat fiind specificul Directivei menționate, am selectat legislația românească în vigoare, după
apariția directivei și care au legătură cu drepturile victimelor ( la informare, asistență, consiliere,
reprezentare, etc. ). Avem în vedere, ca instrumente juridice:
-Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (în vigoare de la 1 februarie
2014)
-Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Codului de procedură penală (în
vigoare de la 1 februarie 2014)
-Legea nr. 52/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind
protecția și promovarea drepturilor copilului
-Legea nr. 97/2018 privind unele măsuri de protecție a victimelor infracțiunii
- Legea nr. 174/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru
prevenirea și combaterea violenței în familie
- Legea nr. 208/2019 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2019
pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru
asigurarea protecției victimelor infracțiunii, precum și alte acte normative.

În ceea ce privește prima lege, potrivit art. 24 alin. 1 din Codul de procedură penală
partea vătămată, așa cum arătam în supra 1) este definită ca fiind persoana care a suferit prin
fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială. În alineatul 2 al art. 24 din Codul de
procedură penală este definită partea civilă ca fiind persoana vătămată care exercită acţiunea
civilă în procesul penal. Posibilitatea persoanei vătămate de a se constitui parte civilă este
menţionată şi în art. 15 alin. 1 din Codul de procedură penală 1 , iar în alineatul 3 al aceluiaşi
articol se face precizarea că atunci când persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune se
constituie parte civilă această împrejurare nu înlătură dreptul acelei persoane de a participa în
calitate de parte vătămată în aceeaşi cauză. Codul de procedură penală acordă persoanei vătămate
care participă în procesul penal, adică părţii vătămate, precum şi persoanei vătămate care se
constituie parte civilă în procesul penal, numeroase drepturi şi obligaţii în funcţie de calitatea în
care participă în procesul penal.11
Ulterior, am selectat articolul în care sunt enumerate drepturile victimei, respective art.
81 - (1) În cauza penală, victima are următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
b) dreptul de a propune administrarea probelor de către autoritățile judiciare, de a ridica
excepții și de a trage concluzii;
c) dreptul de a face orice alte cereri privind soluționarea părții penale a cauzei;
d) dreptul de a fi informat, într-un termen rezonabil, despre starea urmăririi penale, la
cererea expresă a acestuia, doar dacă indică o adresă din România, adresa de e-mail sau
adresa de e-mail, la care ar putea informatii comunicate;
e) dreptul de a consulta dosarul, potrivit legii;
f) dreptul de a fi ascultat;
g) dreptul de a pune întrebări inculpatului, martorilor și experților;
g ^ 1) dreptul de a beneficia gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu vorbește
bine sau nu poate comunica în limba română. În cazuri urgente, pot fi utilizate mijloace

11 https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2008/RSJ4/A02HantiuAdi.pdf
tehnice de comunicare, dacă se consideră că acest lucru este necesar și nu împiedică
exercitarea drepturilor persoanei vătămate;
g ^ 2) dreptul de a fi tradus orice soluție pentru a nu acționa în judecată într-o limbă pe
care o înțelege, atunci când nu înțelege limba română;
h) dreptul de a fi asistat de un avocat sau reprezentat;
i) dreptul de a apela la mediator, în cazurile permise de lege;
j) alte drepturi prevăzute de lege.

Art.48 din Codul de procedură penală conține modificări ce implică drepturile victimelor
traficului de persoane, respectiv Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului
de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001,
cu modificări și completări. Este vorba, de această data, despre câteva articole care au
conexiune cu drepturile acestui tip de subcltură a victimelor , respectiv:
Art. 24 a căpătat următorul conținut:
(1) Audierile judecătorești în cauzele privind infracțiunea de trafic de minori, prevăzute de art.
211 din Codul penal, și de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 din Codul penal, sunt
nepublicate. La ședințe pot participa părțile, reprezentanții lor, avocații, reprezentanții Agenției
Naționale împotriva Traficului de Persoane, precum și alte persoane a căror prezență este
considerată necesară de către instanță.
(2) În cazurile referitoare la infracțiunile menționate la cap. VII din titlul I din partea specială a
Codului penal și în cazurile privind infracțiunile de facilitare a șederii ilegale în România,
prevăzută de art. 264 din Codul penal, și de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 din Codul
penal, audierea minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se face în prezența a cel puțin unuia
dintre părinți sau a unui alt reprezentant legal, al unui psiholog sau al unui reprezentant al
Direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
 Un alt articol, din legea anterioară, al cărui conținut s-a modificat este art. 26:
(1) Victimele infracțiunilor de trafic de persoane beneficiază de protecție și asistență
specială, fizică, juridică și socială.
(2) Confidențialitatea și identitatea victimelor infracțiunilor de trafic de persoane sunt
protejate.
(3) Victimele infracțiunilor de trafic de persoane au dreptul la recuperarea lor fizică,
psihologică și socială.
(4) Victimele minore ale infracțiunilor de trafic de persoane beneficiază de protecție și
asistență specială în funcție de vârsta lor.
(5) Femeile victime ale infracțiunii de trafic de persoane, precum și cele care prezintă un
risc ridicat de a deveni victime ale acestor infracțiuni, beneficiază de protecție și
asistență socială specifice. "
Legea nr. 174/2018 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru
prevenirea și combaterea violenței în familie, aduce schimbări în special pentru art.5 și 7.Astfel,
art. 5, literele a) -c) se modifică în sensul că :
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele
devenite rude prin adopție, potrivit legii;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției
sau ai fostului soț/fostei soții;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii,
actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenții și
descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;".
 De asemenea, la art. 5, se introduce paragraful 2, cu următorul conținut:
(2) În sensul prezentei legi, victima este înțeleasă ca fiind persoana fizică care este
supusă uneia sau mai multor forme de violență prevăzute la articolul 4, inclusiv martorii
acestor forme de violență.
Art. 7, după paragraful 2, se introduc alineatele (3) - (7), cu următorul conținut:
(3) Autoritățile administrației publice centrale și locale competente în prevenirea și
combaterea violenței domestice au obligația de a colecta date statistice relevante, dezagregate și
la intervale regulate privind cazurile de violență domestică. Aceste date sunt colectate în vederea
monitorizării funcționării serviciilor sociale destinate victimelor, precum și în vederea studierii
cauzelor și efectelor violenței domestice și sunt centralizate de către Agenția Națională pentru
Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, care are obligația de a realiza anual un studiu național
și defalcat pe județe privind violența domestică.
Ordinul Nr. 146/2578/2018 din 11 decembrie 2018 privind modalitatea de gestionare a
cazurilor de violenţă domestică de către poliţişti 12 întregește cadrul normativ al acestui tip de
violență. Relevant pentru tematica studiată este: art. 4 (1) Pe parcursul intervenţiei, poliţiştii
desfăşoară, după caz, următoarele activităţi: a) iau măsuri pentru separarea victimei de agresor şi
realizează orice alte demersuri necesare eliminării riscurilor imediate; b) observă şi adresează
întrebări cu privire la starea fizică a persoanelor implicate şi, dacă se impune, solicită intervenţia
echipelor medicale; c) informează atât victima, cât şi agresorul cu privire la drepturile şi
obligaţiile acestora, măsurile ce vor fi dispuse în urma evaluării situaţiei de fapt, prin ordinul de
protecţie provizoriu;
Cel mai relevant act normativ în raport de
Legea nr. 208/2019 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2019
pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea
protecției victimelor infracțiunii, precum și alte acte normative: Titlul legii este modificat și va
avea următorul conținut: "Legea privind unele măsuri pentru asigurarea informațiilor,
sprijinului și protecției victimelor infracțiunii"
După articolul 3, se introduc șase alineate noi, cu următorul conținut:
(1) Pentru a oferi servicii de sprijin și protecție pentru victimele infracțiunilor, în structura
organizatorică a fiecărei direcții generale de asistență socială și protecție a copilului, se

12 http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/O146-2578-2018.pdf
înființează un compartiment pentru susținerea victimelor infracțiunii, structura în care vor
funcționa cel puțin trei specialiști, respectiv: asistent social, psiholog, consilier juridic.
(2) Compartimentul prevăzut la alin. (1) care se stabilește prin reorganizare ………………….
(3) În cazul copiilor victime ale violenței, evaluarea și furnizarea serviciilor de sprijin și protecție
prevăzute în prezenta lege se fac de către departamentele specializate de intervenție în situații de
abuz, neglijare, trafic, migrație și repatriere. în direcția generală, conform Legii nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, și anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-
cadru privind prevenirea și intervenția în echipa multidisciplinară și în rețea în situații de violență
împotriva copilului și violenței domestice și a Metodologiei intervenției multidisciplinare și
interinstituționale cu privire la copiii exploatați și cu risc de exploatare prin muncă, copii victime
ale traficului de persoane, precum și copii migranți români victime ale altor forme de violență pe
teritoriul altor state.
(4) În cazul victimelor violenței în familie, serviciile de asistență și protecție indicate în prezenta
lege sunt furnizate de instituțiile specializate conform Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și
combaterea violenței în familie, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(5) În cazul victimelor traficului de persoane, identificarea, sesizarea, asistența și protecția sunt,
de asemenea, furnizate de instituții specializate în conformitate cu Legea nr. 678/2001 privind
prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, și
Mecanismul național de identificare și trimitere a victimelor traficului de persoane.
(6) În cadrul serviciilor publice de asistență socială de la nivelul municipalităților, orașelor,
comunele pot înființa Serviciul de susținere a victimelor infracțiunilor numai dacă numărul de
solicitări justifică existența unui astfel de serviciu pe teritoriul lor administrativ-teritorial. zone.
(7) Serviciile de asistență și protecție furnizate victimei unei infracțiuni pot fi, de asemenea,
asigurate de furnizori privați de servicii sociale.
(8) ............................................... ...................................
(9) Serviciile prevăzute la alin. (1) și (3) - (7) își desfășoară activitatea cu respectarea
dispozițiilor legale privind protecția datelor cu caracter personal

 4. Prevenirea și controlul social la victimizării


4.1.Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor - RO
Rețeaua de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor este o structură
informală, fără personalitate juridică, care reunește organizații active în domeniul promovării
drepturilor femeilor, protejarea victimelor violenței bazate pe gen și combaterea discriminării de
gen. Cifrele din statistici sunt relevante și justifică pe deplin o asemenea structură.13 În primele 6
luni din 2019 au fost raportate Poliției un număr de 11.456 de fapte de loviri și alte

13 https://violentaimpotrivafemeilor.ro/violenta-domestica-si-sexuala-in-statistici-semestriale/
violențe comise între membrii familiei, conform statisticilor Inspectoratului General al Poliției
Române (IGPR), furnizate la solicitarea Centrului FILIA. Majoritatea agresorilor adulți sunt de
sex masculin (92%), iar majoritatea victimelor adulte sunt de sex feminin (81%).
Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor este o structură
informală, fără personalitate juridică, ce reunește organizații active în domeniul promovării
drepturilor femeilor, al protejării victimelor violenței de gen și al combaterii discriminării pe
criterii de gen. Organizațiile membre în Rețea sunt:
1. Asociaţia TRANSCENA, Bucureşti
2. Asociaţia Femeilor Împotriva Violenţei  ARTEMIS, Cluj-Napoca,
3. Fundaţia SENSIBLU, București,
4. Asociaţia GRADO – Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului, Bucureşti,
5. Fundaţia Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Bucureşti,
6. Asociatia pentru Libertate şi Egalitate de Gen, A.L.EG., Sibiu,
7. Asociaţia Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: FILIA, Bucureşti
8. Asociaţia FRONT,  Bucureşti,
9. Asociaţia ANAIS, Bucuresti,
10. E-ROMNJA – Asociatia pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome,
Bucuresti,
11. Institutul Est European pentru Sănătatea Reproducerii – IEESR, Tg Mureş
12. Fundaţia Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară – CMSC, Iasi
13. PAS  ALTERNATIV, Braşov
14. Asociaţia pentru Promovarea Femeilor din România, Timişoara
15. Societatea Doamnelor Bucovinene, Suceava
16. Asociația ATENA DELPHI, Cluj-Napoca
17. Asociația SEVA – Șanse egale – Valoare – Autoritate, Suceava
18. Asociația SPICC – Solidaritate, Participare, Incluziune, Comunicare, Cooperare,
Timișoara
19. Asociatia Quantic, București
20. Asociația All for family, Constanța
21. Asociația Femeilor Universitare, București
22. Asociatia „Business Profesional Women -Romania”
23. Asociația Viitor – Integritate – Succes (V.I.S), Constanța
24. Asociația Psihosfera Brașov
25. Asociația Szentkereszty Stephanie Egyesület

Organizațiile membre sunt independente politic, promovează dreptul fiecărei persoane


pentru șanse egale în societate, susțin libertatea de alegere privind drepturile reproductive și a
celor maritale, au raporturi cu administrația publică ce se bazează pe principiile autonomiei,
legalității și responsabilității,  în manifestările lor combat discriminarea, rasismul, sexismul,
homofobia și alte forme de manifestare a urii. Ele au domenii de expertiză variate: advocacy,
reformă penală, educație, servicii pentru victimele violenței în familie, servicii pentru victimele
violenței sexuale, drepturile omului și drepturile femeilor, lucru în comunități cu femei rome,
cercetare și activism feminist. În cadrul rețelei există 10 furnizori de servicii pentru victime.

Rețeaua s-a cristalizat în perioada 2011 – 2014 prin activități în special de lobby,
advocacy și campanii publice pentru modificarea Legii 217/2003 Republicată, în special pentru
introducerea ordinului de protecție. Rezultatele activităților realizate ca Rețea au fost:
promovarea și popularizare ordinului de protecție pe canalele specifice fiecărei organizații,
monitorizarea implementării ordinului de protecție prin culegerea datelor referitoare la dosarele
de cerere de emitere a unui ordin de protecție din toate instanțele din România, harta serviciilor
pentru victimele violenței în familie realizată în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vîrstnice – Direcția pentru Protecția Copilului (2013) și
actualizarea acesteia, conștientizarea publicului larg cu privire la necesitatea implicării
instituțiilor centrale și locale pentru creșterea gradului de protecție al femeilor victime ale
violenței în familie, “Studiul la nivel național cu privire la implementarea ordinelor de
protecție” edițiile 2013, 2014 și 2015, “Studiul exploratoriu privind serviciile sociale pentru
victimele violenței în familie – 2013”, „Cât costă o victimă a violenței în familie? – Analiza
finanțărilor serviciilor publice 2014”, campanie de strângere de semnături din rândul membrilor
Parlamentului României pentru susținerea celor 6 măsuri urgente pentru siguranța femeilor în
familie în urma căreia 100 de politicieni au semnat Declarația promovată de Rețea, campanii de
informare și sensibilizare realizate în 2013 și 2014 pe durata celor 16 zile de activism împotriva
violenței supra femeilor.

4.2.Proiecte pentru protecția victimelor violenței în familie


Proiectele se pot derula atât la nivel national, cât și la nivel local. Astfel, pe 4 martie
2019, prim-ministrul a anunțat proiectul „Venus - Împreună pentru o viață sigură”, lansat de
Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), în care vor fi
folosiți 11 milioane de euro (din fonduri europene), printre altele, pentru dezvoltarea de servicii
și măsuri pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, dar și pentru 42 de case protejate.
La nivel local, semnalăm că Primarul Capitalei a anunțat, în martie 2019, lansarea
proiectului pilot „Împreună”, prin care acorda suma de până la 1.500 de lei (cc. 300 de euro)
pentru plata chirii lunare, în cazul victimelor violenței domestice din București, pe perioada
reabilitării.
Câteva cifre din 2018 despre violența în familie îndreptățesc pe deplin proiectul local menționat:
- 32 696 cazuri de violență în familie, dintre care 3.424 sunt în București
  - au fost emise mai multe ordine de protecție cu 30% față de 2017.14
4.3.Asistența victimelor traficului de persoane
În afara Agenției împotriva traficului de persoane, structură publică, afată în subordinea MAI, cea mai
implicată orrganiyație private în soluționarea problemelor cu care se confruntă victimele traficului de persoane ,
este Asociatia pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare si Educatie (ADPARE) este o
organizație nonguvernamentala independenta din Romania care lucrează în domeniul traficului
de persoane la nivel de prevenire și protecție a persoanelor traficate 15. Asociația a fost înființată
în anul 2003, având ca membrii fondatori psihologi si asistenti sociali cu experiență în asistarea
victimelor ale traficului de persoane, a adulților cu probleme de sănătate mintală, a victimelor
violenței domestice și a persoanelor private de libertate, totuși de la înființare și până în prezent

14 https://www.vice.com/ro/article/yw8kgm/primaria-capitalei-le-lasa-pe-victimele-violentei-in-familie-fara-
adapost-de-urgenta
15 https://www.adpare.eu/ro/
activitatea ADPARE s-a desfășurat exclusiv în domeniul traficului de ființe umane, obiectivele
de lucru fiind următoarele:
 Dezvoltarea de programe de asistență și reintegrare pentru victimele traficului de
persoane și pentru tinerii cu potențial de risc crescut;
 Facilitarea accesului la servicii guvernamentale și nonguvernamentale care desfășoară
activități similare;
 Facilitarea accesului la sistemele educaționale si vocationale;
 Sensibilizarea opiniei publice în legatură cu fenomenul traficului de persoane;
 Promovarea drepturilor victimelor traficului de persoane.