Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tehnologia Acţionari
Alte instituţii
sociale
Clienţi
Concurenţă
FIRMA
Furnizori
Pieţe
Bănci
Sindicate Instituţii statale
CAi
C pa 100
CAi
2. Cota de piaţă specifică (Cps) se determină ca un raport între
vânzările firmei analizate (CAi) şi vânzările firmei cu cea mai bună
poziţie pe piaţă (CAb).
CAi
C ps 100
CAb
Puternică
Slabă
Ridicată Redusă
Poziţia concurenţială a firmei (Cota specifică de piaţă)
Cadranul II Cadranul IV
Vacile cu lapte Poverile
Gnl = + Gnl = 0
GL ++ GL +
-NL + NL +
Dezavantaje:
- la baza modelului stă curba de experienţă ce are o serie de limite,
întrucât reducerea costului unitar nu se bazează doar pe creşterea
volumului de activitate, ci şi pe alţi factori: dezvoltarea tehnologiei,
specializarea şi redistribuirea muncii;
- preţul este considerat principalul instrument al luptei
concurenţiale şi deci modelul nu are valori operaţionale în
domeniile în care cererea nu este sensibilă la variaţia preţurilor.
Luându-se în considerare dezavantajele acestui model şi faptul că
mediul economic s-a modificat radical, s-au modificat gusturile
consumatorilor, au avut loc modificări în tehnologiile productive, s-a
accentuat concurenţa, creşterea economică nu a mai fost continuă, autorii
modelului au propus o variantă îmbunătăţită care să cuprindă pe lângă
variabilele cantitative, o serie de variabile calitative.
Noua matrice se bazează pe două criterii, şi anume:
gradul de diferenţiere a produselor şi activităţilor;
partea de piaţă a firmei.
Din combinarea acestor criterii a rezultat următoarea matrice:
+
Partea de piaţă
Slab Ridicat
Posibilităţile de diferenţiere concurenţială
Strategia de diferenţiere Strategia de specializare
prestări servicii hoteliere, funcţionează firme din domeniul
alimentaţie publică, industrii industriei de lux şi a produselor
artizanale; farmaceutice;
existenţa unor obstacole slabe la numeroase firme specializate;
intrare şi la ieşire; firmele prezente pe piaţă sunt
mulţi concurenţi adaptabili rentabile;
rapid cerinţelor pieţei; concurenţii obţin părţi importante
pieţe limitate în capacitate şi de piaţă.
marje instabile.
-
Maturitate 0>Rc>10% largă spre stabil spre Stabilă stabilă bariere cunoscute stabilă
restrângere diminuare puternice
Favorabilă
DEZVOLTAREA
Nefavorabilă
SELECTIVĂ ABANDON
Marginală
Medie
Menţinere
Abandon
Slabă
(Atuuri)
1
M. Porter, “Avantajul concurenţial”, Editura Teora, Bucureşti, 2001, pag. 70
rezultatele obţinute în urma experienţei şi transferului de
cunoştinţe de care firma a beneficiat în cadrul fiecărei activităţi;
costuri de producţie reduse datorită controlului riguros al
resurselor utilizate în procesele de fabricaţie;
gradul de integrare care influenţează diferit de la o industrie la alta;
gradul de utilizare a capacităţilor de producţie;
momentul de intrare în industrie. Vechimea poate aduce după sine
avantaje, precum notorietate, efectul de formare, etc, însă poate fi
urmată şi de dezavantaje ca necesitatea de a găsi furnizori, de a
forma distribuitori, clienţi, etc;
acces privilegiat la unele resurse care sunt oferite la preţuri
atractive;
relaţiile cu partenerii insituţionali (guvern, sindicate, puterea
publică etc.) care sunt inaccesibili celorlalţi concurenţi şi care
permit realizarea de economii importante cum ar fi: exonerări
financiare, absenţa de conflicte sociale, preţuri bune etc.;
economii de scară în diferitele activităţi elementare.
Avantajul competitiv de cost se poate crea şi menţine pe două căi:
- prin controlul riguros al utilizării instrumentelor de cost
comparativ cu realizările firmelor concurente, ceea ce presupune
identificarea tuturor surselor de reducere a costurilor şi luarea
măsurilor adecvate în acest sens;
- prin reanalizarea structurii lanţului activităţi-costuri în vederea
determinării corecţiilor de fond necesare realizării unei reduceri
semnificative a costurilor cumulative.
În analiza strategică a costurilor este necesară parcurgerea mai
multor etape ce presupun: identificarea activităţilor şi subactivităţilor
generatoare de cheltuieli, stabilirea factorilor care acţionează asupra
costurilor, determinarea costurilor concurenţei, identificarea elementelor
de diferenţiere a costurilor proprii de cele ale celorlalţi producători,
conturarea direcţiilor strategice în vederea reducerii costurilor, aplicarea şi
verificarea strategiei.
Strategia de diferenţiere permite obţinerea unui avantaj concurenţial
în funcţie de o anumită caracteristică a produsului, spre exemplu, calitatea
produsului sau a serviciului.
Acest tip de strategie se bazează pe faptul că o creştere a preţului
datorată creşterii calităţii produsului achiziţionat de client este acceptată
de acesta, considerând-o ca o plată pentru o calitate superioară.
Strategia de focalizare se bazează pe concentrarea asupra unei
anumite particularităţi a unui produs sau asupra unei pieţe, sau asupra
unei zone geografice restrânse privind desfacerea produsului.
Strategiile de focalizare corespund unor segmente înguste - nişe.
CAPITOLUL II
ANALIZA MEDIULUI CONCURENŢIAL AL FIRMEI
3. Mediul geografic:
a) este constituit dintr-un ansamblu de factori: climă,
calitatea solurilor, resursele de apă, resursele minerale,
factorul uman;
b) se caracterizează printr-un cumul de elemente stabile şi instabile
aferente situaţiei economice generale;
c) conţine elemente legate de politica economică;
d) este strâns legat de modul de manifestare a nevoilor şi dorinţelor
indivizilor;
e) toate variantele de mai sus.
4. Mediul economic:
a) se caracterizează printr-un cumul de elemente stabile şi instabile
aferente situaţiei economice generale;
b) influenţează ritmul investiţiilor umane şi materiale şi natura
acestora;
c) se poate situa în amonte faţă de firmă;
d) se poate situa în aval faţă de firmă;
e) toate variantele de mai sus.