1.6.3.

Calea cutanată

Este utilizată mai ales pentru terapie locală, dar în ultimul timp în urma numeroaselor
studii de biofarmacie, tehnologie farmaceutică, în afară de formele care acţionează la suprafaţa
epidermului s-au obţinut şi forme cu acţiune profundă prin utilizarea bazelor de unguente
emulsive A/U) şi chiar unguente diadermice prin utilizarea bazelor de unguent tip emulsie U/A.
Calea cutanată prezintă următoarele avantaje:
- aplicare netraumatizantă, uşoară;
- medicamentul este administrat la locul de acţiune etc.
Dezavantajele utilizării căii cutanate sunt:
- pătrunderea nedorită a unor substanţe medicamentoase în mediul intern;
- sau fenomene de hipersensibilizare.
Formele utilizate cutanat sunt: soluţii, suspensii, emulsii, linimente, spray-uri, sisteme
adezive, pudre şi sisteme terapeutice transdermice S.T.T.
 1.6.4. Căile transmucoase

Ca şi în cazul căii cutanate administrarea pe mucoase poate urmării un efect topic sau
sistemic. Spre deosebire de piele, mucoasei ii lipseşte stratul cornos ceea ce uşurează
absorbţia substanţelor medicamentoase prin mucoase, fenomen de importanţă majoră când se
urmăreşte un efect sistemic. În cazul leziunilor mucoaselor absorbţia transmucoasă este mărită.
În continuare vor fi prezentate căile transmucoase de interes terapeutic.

A. Căile mucoaselor bucofaringiene

În această porţiune putem vorbi despre patru căi:
a. Calea sublinguală (perlinguală) – medicamentul absorbit pe această cale evită
eventualele degradări în tractul digestiv cât şi primul pasaj hepatic, substanţa fiind transferată
rapid în circulaţia generală. Pe această cale se pot administra diferite forme farmaceutice ca de
exemplu: comprimate, soluţii, comprimate retard, granule şi globule homeopatice etc.
b. Calea bucofaringiană este utilizată pentru efect local folosindu-se in acest sens
diferite forme farmaceutice ca de exemplu: comprimate (comprimate bucale), soluţii,
gargarisme.
c. Calea gingivală este utilizată pentru efect local. Forme utilizate în acest scop sunt:
badijonaje, comprimate etc.
d. Calea bucodentară este utilizată pentru acţiunea sistemică şi locală mai ales în
stomatologie. Forme farmaceutice utilizate astfel sunt: soluţii, geluri, unguente, microcomprimate
etc.
B. Calea rectală este utilizată atât pentru tratamente locale cât şi sistemice, evitându-se
în procent mare primul pasaj hepatic în situaţia în care substanţele sunt absorbite în circulaţia
generală. Forme utilizate pe această cale sunt: supozitoarele, clismele, unguentele etc.
C. Calea vaginală este utilizată în primul rând pentru tratamente locale dar în acelaşi
timp nu trebui subestimată o absorbţie sistemică transmucoasă care la doze mari poate
produce efecte adverse evidente. Forme utilizate sunt: ovule, spălături, unguente U/A, aerosoli,
comprimate vaginale etc.
D. Calea uretrală este utilizată cu preponderenţă pentru efect topic. Forme utilizate în
acest scop sunt: soluţii sterile, hidrogeluri, suspensii uretrale (bujiuri) etc.
E. Calea pulmonară este utilizată atât pentru o terapie locală cât şi pentru efect
sistemic. Medicamentele pătrund în C.R.I. (Căi Respiratorii Inferioare) adică în bronhii-plămâni,
după administrarea nazală sau pe gură prin C.R.S (Căi Respiratorii Superioare). În acest scop
se utilizează următoarele forme: aerosoli, inhalaţii etc.
F. Calea nazală este utilizată mai ales pentru efect topic, dar în ultimul timp s-au
introdus şi forme sistemice: administrate nazal ca de exemplu: substanţe neabsorbabile per oral
(insulina, hormoni hipofizari etc.).
G. Calea oftalmică. Pe această cale se urmăreşte în primul rând un efect local dar în
acelaşi timp se pot obţine şi efecte sistemice. Forme utilizate oftalmic sunt: colire, unguente etc.
H. Calea auriculară este utilizată pentru tratament local ca de exemplu: picături pentru
ureche, spălături, spray-uri, pudre etc.
 1.6.4. Căile transmucoase

Ca şi în cazul căii cutanate administrarea pe mucoase poate urmării un efect topic sau
sistemic. Spre deosebire de piele, mucoasei ii lipseşte stratul cornos ceea ce uşurează
absorbţia substanţelor medicamentoase prin mucoase, fenomen de importanţă majoră când se
urmăreşte un efect sistemic. În cazul leziunilor mucoaselor absorbţia transmucoasă este mărită.
În continuare vor fi prezentate căile transmucoase de interes terapeutic.

A. Căile mucoaselor bucofaringiene

În această porţiune putem vorbi despre patru căi:
a. Calea sublinguală (perlinguală) – medicamentul absorbit pe această cale evită
eventualele degradări în tractul digestiv cât şi primul pasaj hepatic, substanţa fiind transferată
rapid în circulaţia generală. Pe această cale se pot administra diferite forme farmaceutice ca de
exemplu: comprimate, soluţii, comprimate retard, granule şi globule homeopatice etc.
b. Calea bucofaringiană este utilizată pentru efect local folosindu-se in acest sens
diferite forme farmaceutice ca de exemplu: comprimate (comprimate bucale), soluţii,
gargarisme.
c. Calea gingivală este utilizată pentru efect local. Forme utilizate în acest scop sunt:
badijonaje, comprimate etc.
d. Calea bucodentară este utilizată pentru acţiunea sistemică şi locală mai ales în
stomatologie. Forme farmaceutice utilizate astfel sunt: soluţii, geluri, unguente, microcomprimate
etc.
B. Calea rectală este utilizată atât pentru tratamente locale cât şi sistemice, evitându-se
în procent mare primul pasaj hepatic în situaţia în care substanţele sunt absorbite în circulaţia
generală. Forme utilizate pe această cale sunt: supozitoarele, clismele, unguentele etc.
C. Calea vaginală este utilizată în primul rând pentru tratamente locale dar în acelaşi
timp nu trebui subestimată o absorbţie sistemică transmucoasă care la doze mari poate
produce efecte adverse evidente. Forme utilizate sunt: ovule, spălături, unguente U/A, aerosoli,
comprimate vaginale etc.
D. Calea uretrală este utilizată cu preponderenţă pentru efect topic. Forme utilizate în
acest scop sunt: soluţii sterile, hidrogeluri, suspensii uretrale (bujiuri) etc.
E. Calea pulmonară este utilizată atât pentru o terapie locală cât şi pentru efect
sistemic. Medicamentele pătrund în C.R.I. (Căi Respiratorii Inferioare) adică în bronhii-plămâni,
după administrarea nazală sau pe gură prin C.R.S (Căi Respiratorii Superioare). În acest scop
se utilizează următoarele forme: aerosoli, inhalaţii etc.
F. Calea nazală este utilizată mai ales pentru efect topic, dar în ultimul timp s-au
introdus şi forme sistemice: administrate nazal ca de exemplu: substanţe neabsorbabile per oral
(insulina, hormoni hipofizari etc.).
G. Calea oftalmică. Pe această cale se urmăreşte în primul rând un efect local dar în
acelaşi timp se pot obţine şi efecte sistemice. Forme utilizate oftalmic sunt: colire, unguente etc.
H. Calea auriculară este utilizată pentru tratament local ca de exemplu: picături pentru
ureche, spălături, spray-uri, pudre etc.
 1.6.4. Căile transmucoase

Ca şi în cazul căii cutanate administrarea pe mucoase poate urmării un efect topic sau
sistemic. Spre deosebire de piele, mucoasei ii lipseşte stratul cornos ceea ce uşurează
absorbţia substanţelor medicamentoase prin mucoase, fenomen de importanţă majoră când se
urmăreşte un efect sistemic. În cazul leziunilor mucoaselor absorbţia transmucoasă este mărită.
În continuare vor fi prezentate căile transmucoase de interes terapeutic.

A. Căile mucoaselor bucofaringiene

În această porţiune putem vorbi despre patru căi:
a. Calea sublinguală (perlinguală) – medicamentul absorbit pe această cale evită
eventualele degradări în tractul digestiv cât şi primul pasaj hepatic, substanţa fiind transferată
rapid în circulaţia generală. Pe această cale se pot administra diferite forme farmaceutice ca de
exemplu: comprimate, soluţii, comprimate retard, granule şi globule homeopatice etc.
b. Calea bucofaringiană este utilizată pentru efect local folosindu-se in acest sens
diferite forme farmaceutice ca de exemplu: comprimate (comprimate bucale), soluţii,
gargarisme.
c. Calea gingivală este utilizată pentru efect local. Forme utilizate în acest scop sunt:
badijonaje, comprimate etc.
d. Calea bucodentară este utilizată pentru acţiunea sistemică şi locală mai ales în
stomatologie. Forme farmaceutice utilizate astfel sunt: soluţii, geluri, unguente, microcomprimate
etc.
B. Calea rectală este utilizată atât pentru tratamente locale cât şi sistemice, evitându-se
în procent mare primul pasaj hepatic în situaţia în care substanţele sunt absorbite în circulaţia
generală. Forme utilizate pe această cale sunt: supozitoarele, clismele, unguentele etc.
C. Calea vaginală este utilizată în primul rând pentru tratamente locale dar în acelaşi
timp nu trebui subestimată o absorbţie sistemică transmucoasă care la doze mari poate
produce efecte adverse evidente. Forme utilizate sunt: ovule, spălături, unguente U/A, aerosoli,
comprimate vaginale etc.
D. Calea uretrală este utilizată cu preponderenţă pentru efect topic. Forme utilizate în
acest scop sunt: soluţii sterile, hidrogeluri, suspensii uretrale (bujiuri) etc.
E. Calea pulmonară este utilizată atât pentru o terapie locală cât şi pentru efect
sistemic. Medicamentele pătrund în C.R.I. (Căi Respiratorii Inferioare) adică în bronhii-plămâni,
după administrarea nazală sau pe gură prin C.R.S (Căi Respiratorii Superioare). În acest scop
se utilizează următoarele forme: aerosoli, inhalaţii etc.
F. Calea nazală este utilizată mai ales pentru efect topic, dar în ultimul timp s-au
introdus şi forme sistemice: administrate nazal ca de exemplu: substanţe neabsorbabile per oral
(insulina, hormoni hipofizari etc.).
G. Calea oftalmică. Pe această cale se urmăreşte în primul rând un efect local dar în
acelaşi timp se pot obţine şi efecte sistemice. Forme utilizate oftalmic sunt: colire, unguente etc.
H. Calea auriculară este utilizată pentru tratament local ca de exemplu: picături pentru
ureche, spălături, spray-uri, pudre etc.