1. Ce reprezintă personaliatea?

Personaitatea este profilul general sau o combinatie de caracteristici psihologice care

cuprind natura unica a unei persoane si care influenteaza modul în care acea persoana
reactioneaza si interactioneaza cu celelalte persoane în medii sociale variate.

2. Origine

Cuvântul „personalitate” provine din cuvântul latin „persona”, care înseamnă „masca”
purtată de actorii de teatru în Grecia antică şi care a ajuns să însemne şi rolul jucat de aceştia.

3. Personalitati dificile: Personalitatea agresiv- pasivă

O personalitatea este dificilă atunci când unele trasături ale caracterului său sunt mult
prea accentuate, sunt rigide, inadaptate situațiilor și cauzeză suferință propriei persoane și
celor din jur.

Pesonalitatea pasiv-agresivă poate fi definită ca incapacitatea unei persoane de a-și

manifesta agresivitatea direct sau expresia indiectă a ostilității.

Atitudinea pasiv-agresiva este o combinație între defensiv (de apărare) și agresiv

(ofensiv).

Exista 2 tipuri de atitudini pasiv–agresive:

 Constientă: persoana conștientizează ceea ce simte, dar nu-și dă voie a pune in act
 Inconstientă: persoana nu conștientizează agresivitatea

Se regăseşte doar în sistemul de clasificare DSM-IV, fiind definită prin criterii de

cercetare, si avem urmatoarele trăsături proeminente:

 “uitarea” obligaţiilor sau a responsabilităţilor

 proteste vehemente în cazul unor solicitări nejustificate din partea altor persoane
 refuz până la certuri când li se solicită să facă ceva
 evaluare pozitivă nerealistă a propriilor performanţe
 obstrucţionarea eforturilor celorlalţi prin performanţă personală voit scăzută
 rejectarea oricărei forme de autoritate
 Conform DSM-IV

Personalitatea pasiv–agresivă se referă la un patern pervasiv de atitudini negativiste si de

rezistență pasivă la cererile de performanță adecvată. Începe precoce in perioada adultă și
este prezentă într-o varietate de context precum:
1) se opune pasiv îndeplinirii sarcinilor sociale și profesionale de rutină;

2) se plange că nu este înțeles și apreciat de alții;

3) este sumbru și certăreț;

4) critică și disprețuiește fără motiv autoritatea;

5) își exprima invidia și resentimentele față de cei mai prosperi;

6) își exprimă în mod exagerat și persistent acuzele de neșansă personală;

Cauze

Este posibil ca personalitatea pasiv-agresivă să îşi aibă originea în mediul familial în care
s-a dezvoltat persoana în copilărie. Copiii crescuţi în familii în care exprimarea sinceră a
sentimentelor este descurajată pot să dezvolte această trăsătură de personalitate. Ei învaţă să îşi
reprime şi să îşi mascheze trăirile şi să îşi exprime frustrările în manieră indirectă.
S-ar putea ca acei copii care s-au învăţat să îşi camufleze ostilitatea să nu ajungă niciodată ca
adulţi să depăşească această fază. Astfel, în spatele unei atitudini aparent binevoitoare ei vor
păstra resentimente.

Cum se manifestă

 Amânare

Când li se dă ceva de făcut, aceste persoane au obiceiul să amâne la infinit realizarea

sarcinii. Dacă li se aduce la cunoştinţă că nu au realizat ce li s-a cerut inventează fel de fel de
scuze pentru a justifica întârzierile. Totuşi, se poate observa din atitudinea lor că nu vor să facă
ce li se cere. Dacă li se spune în faţă acest lucru vor da vina pe altcineva.
  Ineficienţa

Dacă nu pot amâna, îşi vor îndeplini sarcinile în mod defectuos. Dacă li se atrage atenţia,
se vor scuza că “au crezut că aşa trebuie făcut” sau vor spune că altcineva este de vină.

 Răzbunare

Când consideră că interesele lor au fost lezate grav de alte persoane, pasiv-agresivii vor
considera că trebuie să se răzbune. Felul lor de a fi îi predispune să nu îşi exprime direct
ostilitatea, ci mai degrabă să însceneze ceva prin care să facă rău persoanelor vizate.

Agresivitatea – pasivă la locul de muncă

În mod special, comportamentul pasiv-agresiv la locul de muncă vine cu niște costuri

uriașe: productivitate scăzută, frustrare, stres, anxietate. Persoanele cu tendințe pasiv-agresive își
exprimă indirect ostilitatea, evitând, de cele mai multe ori, conflictele. Poate părea greu de
crezut, dar calea către a crește productivitatea și a reduce stresul este prin abordarea conflictelor
și gestionarea lor într-un mod sănătos, nu prin evitarea lor.

De obicei pasiv-agresivul nu participă la discuții, nu-și expune punctul de vedere, nu

obiectează deschis, nu are nimic de propus. Când participă la ședințe suportă cu greu adunarea de
oameni și îl plictisesc schimburile de idei.

Devine agresiv în momentul în care ar trebui să aplice deciziile luate. Atunci contestă
totul, de la justețea deciziilor și până la competența celor care le-au luat. Iar dacă n-are încotro și
trebuie să se conformeze, exagerează ostentativ dificultatea și complicațiile considerate inutile
ale sarcinii.

Expresii des folosite:

1) “Ma enerveaza foarte tare, dar ma abtin”- e vorba despre pasiv-agresivitate constienta.
2) „Nu m-am supărat". - negarea mâniei este comportamentul clasic al unei persoane
agresiv-pasive.
3) „Bine. Oricum ar fi". - Retragerea dintr-o discuţie pe fondul lipsei argumentelor
reprezintă una dintre strategiile unui om agresiv-pasiv.
4) „Nu ştiam că vrei acum!" Persoanele agresiv-pasive sunt „maeştrii amânărilor". Aceștia
se bazează pe tergiversări mai mereu, în ideea de a-i frustra pe ceilalţi.
5) „Tu vrei ca totul să fie perfect!" stategia de a îndeplini sarcinile superficial. Practic,
persoana agresiv-pasivă se conformează cu ceea ce i s-a cerut, dar o face superficial, iar
atunci când este trasă la răspundere pentru munca prestată, va invoca drept scuză
perfecţionismul celeilalte.
6) „Te-ai descurcat bine pentru o persoană ca tine" Acest aparent „compliment" este o
altă strategie agresiv-pasivă care insultă.
7) „Glumeam doar!" O altă metodă de a-şi exprima ostilitatea ar fi sarcasmul. Dacă eşti
ofensat de o aşa-zisă glumă, persoana agresiv-pasivă îşi va juca rolul de victimă până la
capăt, iar în final tot tu vei fi de vină pentru că nu te-ai amuzat. 
8) „Dar de ce te superi?" Persoana agresiv-pasivă este un as în menţinerea calmului atunci
când toţi ceilalţi izbucnesc într-un şoc sau au un puseu de furie, arată specialiştii. De fapt,
agresiv-pasivii găsesc o plăcere destul de mare în a-i enerva pe ceilalţi şi în a le pune
întrebări referitoare la reacţiile celor din jurul lor.

Cum trebuie să ne purtăm cu o personalitate pasiv-agresivă

a) Recomandabil
 Să fim ambili. În general, contează nu atât ce spunem cât cum spunem. Dar cu
pasiv-agresivul, care este și puțin paranoic, este cu atât mai important ca tonul,
cuvintele alese să nu sune cu totul și cu totul imperativ. Puțină empatie – nu până
la compătimire! – va fi de mare folos.
 Să-i cerem părerea atunci când este cazul. Participarea la decizie îl va stimula în
executarea ei. Se va simți respectat și unde mai pui că părerea lui se poate dovedi
chiar utilă!
 Să-l stimulăm să se exprime deschis deoarece comportamentul lor exprimă un
mod indirect de a-și exprima agresivitatea.
 Să-i reamintim regulile jocului. Poate că pasiv-agresivul nostru chiar are o
problemă cu regulile. Va trebui să-i amintim că regulile au rolul de a asigura
coerența și unitatea în acțiune precum și coexistența pașnică și respectarea
drepturilor tuturor. Pentru coerență și unitate este importantă stabilirea unei
 ierarhii ca și existența unei autorități. O funcție de comandă nu presupune
neapărat superioritatea persoanei care o exercită. Și, desigur, există și principiul
democratic conform căruia fiecare are dreptul la opinie și, prin acesta, la
participarea la luarea deciziilor.

Bibliografie:

DSM – lV “Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale” (Carte de Asociaţia Americană

de Psihiatrie),1952.