Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acunularea Capitalului
Acunularea Capitalului
cel mai necrutator vandalism si sub impulsul patimilor celor mai infame, mai murdare, mai meschine
si mai odioase”. Cel ce urmeaza să fie expropriat acum nu mai este muncitorul care lucreaza
independent, ci capitalistul care exploateaza un numar mare de muncitori. Aceasta expropriere se
înfaptuieste prin jocul legilor imanente ale producţiei capitaliste însasi, prin centralizarea
capitalurilor. Un capitalist rapune un numar mare de alţi capitalişti. Mana in mana cu aceasta
centralizare, adica cu exproprierea unui numar mare de capitalisti de catre un numar mic, se dezvolta
pe o scara mereu crescanda cooperarea în procesul muncii, aplicarea tehnica constienta a stiintei,
exploatarea sistematică a pamantului, transformarea mijloacelor de munca in mijloace de munca ce
nu pot fi intrebuintate decit in comun, economisirea tuturor mijloacelor de productie prin
intrebuintarea lor ca mijloace de productie ale muncii sociale combinate, atragerea tuturor
popoarelor în orbita pietei mondiale, si prin aceasta caracterul international al regimului capitalist.
Monopolul capitalului devine o catusa pentru modul de productie care a înflorit o dată cu el şi prin el.
Centralizarea mijloacelor de productie si socializarea muncii ajung la un punct in care ele devin
incompatibile cu invelisul lor capitalist. Acesta este sfaramat.
Extrem de importantă este si analiza reproductiei capitalului social luat in intregime, facuta de Marx
în volumul al II-lea al „Capitalului”. Si aici Marx ia nu un fenomen individual, ci fenomenul de masa,
nu o particica din economia societătii, ci aceasta economie în ansamblu. Corectind gresala clasicilor
mentionata mai sus, Marx imparte intreaga productie sociala în doua mari sectoare:
Cercetand amanuntit, cu ajutorul unor exemple cifrice, circulatia intregului capital social, atat in
cazul reproductiei in proportiile anterioare, cat si in cazul acumularii.
El rezolva, pe baza legii valorii, problema formarii ratei mijlocii a profitului. Un mare progres realizat
pe tarîmul stiintei economice de catre Marx este faptul ca aceasta analiza ia ca punct de plecare
fenomenele economice de masa, ansamblul economiei sociale, si nu cazuri izolate sau aparenta
exterioara a concurentei, la care se limiteaza adesea economia politica. Marx analizeaza mai intai
originea plusvalorii, apoi trece la împartirea ei în profit, dobanda si renta funciara.
Profitul este raportul dintre plusvaloare si intregul capital investit intr-o intreprindere.
Astfel, faptul abaterii preturilor de la valori si al egalizării profiturilor, fapt necontestat si indeobste
cunoscut, a fost complet elucidat de Marx pe baza legii valorii.