1

PRONUNŢARE

Limba engleză foloseşte literele alfabetului latin, ca şi în limba română,

atribuindu-le însă, în multe cazuri, alte valori. Deoarece între scrierea
cuvintelor şi pronunţarea lor există mari deosebiri, manualele şi dicţionarele
recurg la transcrierea fonemică, adică reprezentarea pronunţării cu ajutorul
unui alfabet fonemic ale cărui simboluri corespund în cele mai multe cazuri
cu literele alfabetului latin, la care se adaugă însă şi un număr de semne
speciale pentru cazurile în care literele obişnuite nu pot fi folosite.
Fiecare simbol al alfabetului fonemic reprezintă un singur sunet şi totdeauna
unul şi acelaşi în orice combinaţii de simboluri ar apărea. Pentru transcrierea
pronunţării limbii engleze se folosesc în general 44 de simboluri fonemice,
reprezentând tot atâtea foneme.

1. CONSOANE
§ 1.1 Consoanele [b], [g], [m], [s], [v]
Pot fi considerate ca identice cu consoanele corespunzătoare din limba
română.
Exemple: big, give, me, see, Eve
§ 1.2 Consoana [ts]
Este aproape identică cu consoana “ ţ “ din limba română, de exemplu
cuvântul nuts [nʌts] se poate reda aproximativ în ortografia noastră “ naţ “.
§ 1.3 Consoana [ l ]
Înaintea unei vocale corespunde consoanei “ l “ din limba română.
§ 1.4 Consoanele [t], [d], [n]
Corespund, în general, consoanelor “ t, d, n “ din limba română. Ele se
formează însă sprijinind vârful limbii pe alveolele incisivilor superiori şi nu pe
incisivii superiori ca în limba română.
§ 1.5 Consoanele [p] şi [k]
Se articulează ca “ p “ şi “ c “ din limba română, cu deosebirea că se
păstrează surde (fără vocalizare, adică fără a fi urmate de sunetul vocalic [î] ca
în limba română). În silabă accentuată (mai ales la începutul cuvintelor), când
sunt urmate de o vocală, [p], [k] şi [t] sunt însoţite de o puternică aspiraţie –
un uşor sunet “ h “ – care le păstrează şi mai bine ca sunete surde. Pentru
inceput o transcriere fonemică ca cea de mai jos este foarte utilă pentru a ne
atrage atenţia asupra articulării corecte a acestor consoane:
pen [phen] – stilou
cup [khʌp] – ceaşcă
tie [thai] – cravată
Cuvântul românesc “ potecă ” ne poate ajuta să ţinem minte aceste trei
consoane.
Nota a : În transcrierea fonemică consoanele “ c “ şi “ k “ se reprezintă prin
simbolul [k], iar grupul “ ph “ prin [f].
Nota b : De regulă “ e “ final, după consoană, nu se citeşte, de exemplu: ice
[ais] – îngheţată, like [laik] – a plăcea, five [faiv] – cinci, nine [nain] – nouă,
give [giv] – a da.
Observaţie importantă:
a). Una şi aceeaşi literă poate reprezenta sunete diferite, de exemplu litera “ i
“ în five [faiv] şi give [giv], litera “ e “ în elephant [‘elifənt] – elefant.
b). Unul şi acelaşi sunet poate fi reprezentat prin litere diferite, de exemplu:
me [mi:] – mie, see [si:] – a vedea, tea [ti:] – ceai.
 2
§ 1.6 Consoanele [ ʃ ] şi [z]
Pot fi considerate identice cu “ ş “ şi “ z “ din limba română: [ ʃ ] = ş şi [z] = z.
Exemple: English [‘iŋgliʃ ], please [pli:z]
§ 1.7 Consoana [h]
Este puternic aspirată (aerul este suflat cu putere) şi se păstrează surdă în
limba engleză.
Exemple: he [hi:] – el, house [haus] – casă, hill [hil] – deal
§ 1.8 Consoana [ʧ]
Este o combinaţie a sunetelor [ t+ʃ ] pronunţate repede, ca un singur sunet.
[ʧ] seamănă foarte mult, ca pronunţie, cu sunetul consonantic românesc din
grupurile de litere “ ce, ci “ din cuvinte ca “ cea, cine “ etc. Consoana
engleză rămâne perfect surdă, adică nu este însoţită de sunetele “ e, i “, ca în
limba română. Nu se pronunţă “ ciaild “, ci [ʧaild], nici “ maci “ ci
[mʌʧ] (child – copil, much – mult).
§ 1.9 Consoana [ŋ]
Este identică cu “ n “ românesc din cuvintele în care acesta este urmat de “ c
“ sau “ g “, de exemplu: încă, englez, unde “ n “ se pronunţă ca [ŋ] sub
influenţa consoanei următoare.
§ 1.10 Consoana [ l ]
Reprezintă două sunete în limba engleză foarte diferite între ele:
[ l ] clar, apare numai înainte de vocale şi este identic cu “ l “ din limba
română. Exemple: like [‘laik] – a place, live [‘liv] – a locui
[ l ] velar, apare în poziţie finală şi înainte de consoane. Exemple: hill [hil] –
deal, mill [mil] – moară, pencil [‘pensl] – creion, table [‘teibl] – masă.

§ 1.11 Consoana [r]

Se deosebeşte mult de “ r “ din limba română. În limba engleză sunetul [r]
trebuie să fie pronunţat cât mai şters şi fără ca vârful limbii să atingă cerul
gurii. Exemple: red [red] – roşu, repeat [ri’pi:t] – a repeta, brown [braun] –
maro.
§ 1.12 Consoanele [θ] şi [ð]
Constituie o pereche, în sensul că se articulează la fel, cu singura deosebire că
prima este surdă şi a doua sonoră.
Pentru pronunţarea lui [θ] trebuie să ţinem vârful limbii între dinţi şi să rostim
un “ s “ românesc, suflând uşor şi fără a adăuga sunetul “ î “, cum facem
când spunem “ s “ în limba română. Exemple: thank [‘θæŋk] – mulţumesc,
third [θə:d] – al treilea
Pentru pronunţarea lui [ð] trebuie să ţinem limba în aceeaşi poziţie, între dinţi,
ca şi pentru [θ] şi să pronunţăm un “ z “ românesc. Exemple: the [ðə, ði] –
articol hotărât, they [ðei] – ei, ele, this [ðis] – acesta, aceasta, those [ðəuz]
– aceia, acelea.
§ 1.13 Consoana [ʒ]
Este, putem spune, identică cu “ j “ românesc din cuvintele: jos, joc etc. Se
întâlneşte rar în limba engleză. Exemplu: garage [‘gæra:ʒ] – garaj
§ 1.14 Consoana [ʤ]
Este aproape identică cu consoana românească din grupurile “ ge, gi “ şi este
urmată întotdeauna în limba română de vocalele “ e, i “. În limba engleză,
consoana [ʤ] poate fi urmată şi de alte vocale. În acest caz trecerea de la [ʤ]
la vocală se face direct, fără acel uşor “ i “ care se aude în limba română.
Aşadar, nu pronunţăm numele John ca “ gion “ sau Jack ca “ giac “. În limba
 3
engleză [ʤ] apare în cuvinte ca: Jack [ʤæk], John [ʤɔn], cage [keiʤ] –
colivie.
2. VOCALE
Limba engleză are 12 vocale, faţă de 7 vocale câte are limba română.
§ 2.1 Vocalele [i:] şi [ i ]
Vocala [i:] este o vocală lungă şi este aproape identică cu “ i “ din limba
română întâlnit în exclamaţii, unde “ i “ este accentuat şi prelungit: Tii, ce
întâmplare! sau Dii! (îndemn la cai).
Vocala [ i ] este o vocală scurtă şi în acelaşi timp diferită de [i:] ca timbru. El
este intermediar între “ i “ şi “ e “ din limba română. Comparaţi cele două
vocale în următoarele cuvinte:
[i:] [i]
see in
tea tin
Eve big
eat it
please six
§ 2.2 Vocala [e]
Este o vocală scurtă şi foarte apropiată de vocala “ e “ din limba română; [e]
englez este foarte apropiat de sunetul “ e “ românesc din cuvinte ca: mere,
pere etc. Comparaţi pronunţarea următoarelor cuvinte:
[i] [e]
tin ten
big bed
Dick desk
in egg
§ 2.3 Vocala [ʌ]
Este o vocală scurtă semănând foarte mult cu un “ a “ românesc în poziţie
finală, de exemplu “ uşa “. Depărtaţi foarte puţin buzele. Repetaţi
următoarele cuvinte conţinând vocala [ʌ]: bus [bʌs] – autobuz, nut [nʌt] –
nucă, cup [kʌp] – ceaşcă.
§ 2.4 Vocala [ə]
Este o vocală scurtă şi se întâlneşte numai în silabe neaccentuate. Ea este
foarte apropiată de “ ă “ scurt românesc neaccentuat, întâlnit în cuvinte ca:
masă etc. Nefiind întâlnită decât în silabe neaccentuate, vocala [ə] apare
numai în cuvinte de cel puţin două silabe şi în fluxul vorbirii. Exemple:
elephant [‘elifənt] - elefant, a pen [ə ‘pen] – un stilou, a cup of tea [ə
‘kʌp əv ‘ti:] – o ceaşcă de tei.
§ 2.5 Vocalele [u] şi [u:]
Vocala [u] este o vocală scurtă şi foarte apropiată de “ u “ românesc, dar ceva
mai deschisă (spre “ o “). Exemple: to eat [tu ‘i:t] – a mânca, book [buk] –
carte, look [luk] – a privi, a se uita, good [gud] – bine.
Vocala [u:] este mai lungă decât “ u “ românesc şi se pronunţă cu buzele
foarte strânse. Ea apare în cuvinte ca: school [sku:l] – şcoală, two [tu:] – doi,
blue [blu:] – albastru.
§ 2.6 Vocala [a:]
Este o vocală mai lungă decât “ a “ românesc. [a:] se întâlneşte în cuvinte ca:
star [sta:] – stea, far [fa:] – departe, car [ca:] – maşină (nu se pronunţă “ r “
în aceste cuvinte).
 4

§ 2.7 Vocala [æ]

Este un sunet intermediar între “ e “ şi “ a “ şi se pronunţă cu gura foarte
mult deschisă, similar cu pronunţarea cuvintelor: mea, teamă etc. Vocala [æ]
se întâlneşte în cuvinte ca: black [blæk] – negru, cat [kæt] – pisică, map
[mæp] – hartă, apple [‘æpl] – măr.
§ 2.8 Semivocalele [w] şi [ j ]
Nu prezintă dificultăţi pentru români deoarece se întâlneşte şi în limba noastră.
[w] este un “ u “ foarte scurt pronunţat cu oarecare sforţare şi fricţiune ca în
cuvintele: oaie, oameni, oală etc. Se întâlneşte în cuvinte ca: we [wi:] – noi,
away [ə ‘ wei] – departe.
[ j ] este un “ i “ foarte scurt pronunţat cu sforţare şi fricţiune şi se întâlneşte
în cuvinte ca: ia, ieri etc. [ j ] este reprezentat în cuvinte de cele mai multe ori
de litera “ y “ dar şi de litera “ u “. Exemple: you [ju:] – tu, student
[ ‘stju:dənt] – student, cursant.
§ 2.9 Vocalele [ɔ] şi [ɔ:]
Vocala [ɔ] este o vocală scurtă, intermediară între “ o “ şi “ a “. Cuvinte
conţinând această vocală: clock [klɔk] – ceas, dog [dɔg] – câine, watch
[wɔʧ] – ceas de mână.
Vocala [ɔ:] este o vocală lungă. Este mai profundă şi mai lungă decât “ o “
românesc, de care se apropie. Cuvinte care conţin această vocală: your [jɔ:] –
a ta, al tău, four [fɔ:] – patru, ball [bɔ:l] – minge.
3. DIFTONGI
§ 3.1 Diftongul [ai]
Seamănă foarte mult cu diftongul din cuvintele româneşti: ai, dai, mai etc.
Elementul al doilea este însă sunetul [ i ] englez. Comparaţi următoarele
cuvinte făcând deosebirea între cei doi “ a “ reprezentaţi de simbolurile [ʌ] şi
[ai]:
my cup [mai ‘kʌp] – ceaşca mea
my bus [mai ‘bʌs] – autobuzul meu
my puppies [mai ‘pʌpiz] – căţeluşii mei.
Repetaţi propoziţiile:
I buy five ties [ai ‘bai ‘faiv taiz] – Cumpăr cinci cravate
I like my tie [ai ‘laik mai tai] – Îmi place cravata mea
§ 3.2 Diftongul [au]
Se apropie foarte mult de diftongul românesc din cuvinte ca: sau, au etc.
Sunetul [u] din partea a doua a diftongului englez este însă mai scurt şi mai
slab pronunţat ca în limba română. Exemple: house [haus] – casă, mouse
[maus] – şoarece.

§ 3.3 Diftongul [ei]

Se apropie foarte mult de diftongul românesc din cuvinte ca: lei, bei etc.
Partea a doua a diftongului este însă [ i ] scurt englez (între “ e “ şi “ i “) şi
trebuie pronunţată mai scurt şi mai slab decât în diftongul românesc. Exemple:
cake [keik] – prăjitură, plane [plein] – avion, table [‘teibl] – masă.
§ 3.4 Diftongul [əu]
Se apropie foarte mult de diftongul românesc din cuvinte ca: tău, său etc.
Trebuie să ţinem seama că elementul “ u “ este mai scurt şi mai deschis în
diftongul englez. Cuvinte care conţin acest diftong: old [əuld] – bătrân, vechi,
home [‘həum] – casă.
 5
§ 3.5 Diftongul [ɔi]
Este foarte apropiat de diftongul românesc “ oi “ din cuvinte ca: oi, doi etc.
Partea întâi a diftongului englez este totuşi un sunet “ o “ mai deschis, iar
partea a doua este “ i “ scurt englez. Apare în cuvinte ca: boy [bɔi] – băiat,
toy [tɔi] – jucărie etc.
§ 3.6 Diftongul [uə]
Este o combinaţie a celor două sunete engleze [u] şi [ə] în care [u] este rostit
cu mai multă intensitate, iar [ə] este foarte scurt şi slab pronunţat. Apare în
cuvinte ca: plural [‘pluərəl] – plural, sure [ʃuə] – sigur, etc.
§ 3.7 Diftongul [iə]
Este format din [ i ] scurt englez şi vocala [ə] cu care se termină o serie de
diftongi şi toţi triftongii din limba engleză. Se întâlneşte în cuvinte ca: pier
[piə] – dig, debarcader, near [niə] – lângă, aproape de, beer [biə] – bere,
here [hiə] – aici, etc.
§ 3.8 Diftongul [ɛə]
Este format din vocala [ɛ], o variantă foarte deschisă a lui “ e “ şi vocala [ə].
Diftongul [ɛə] se întâlneşte în cuvinte ca: bear [bɛə] – urs, chair [ʧɛə] –
scaun, etc.
4. TRIFTONGI
§ 4.1 Triftongul [aiə]
Este format din diftongul [ai] urmat de vocala [ə] şi apare în cuvinte ca: fire
[faiə] – foc, tyre [‘taiə] – anvelopă, cauciuc.
§ 4.2 Triftongul [auə]
Este format din diftongul [au] şi vocala [ə] şi se întâlneşte în cuvinte ca:
flower [‘flauə] – floare, shower [‘ʃauə] – duş, tower [‘tauə] – turn, etc.
§ 4.3 Triftongul [eiə]
Este format din diftongul [ei] şi vocala [ə] şi se întâlneşte în cuvinte ca: player
[‘pleiə] – jucător, they’re [ðeiə] – ei sunt.