Jurnalism – clasa a IX-a

Lecția 2 –Jurnalismul faptului sau jurnalismul „adevărului”?

Jurnalismul: adevărul sau faptul?
● Jurnalismul faptului şi cel al „adevărului”
● Fapte şi comentarii – ce este mai important?

S-ar părea că ar fi absurd însuşi felul în care este pusă – în titlul acestui capitol – problema:
adevărul e constituit din fapte, iar punerea acestora în antiteză ar fi lipsită de orice noimă.
Să examinăm însă un exemplu. Să presupunem că într-un inexistent stat din Asia Centrală
se desfăşoară alegeri prezidenţiale. Preşedintele în exerciţiu, Ibraghimov, decis să fie reales
pentru un al doilea mandat, se deplasează în oraşul provincial Dost, la o întâl- nire cu
alegătorii. Aceasta se desfăşoară la Căminul cultural, care dispune de cea mai încăpătoare sală
din oraş. După cum se întâmplă întotdeauna în asemenea cazuri, publicul este ales pe
sprânceană: vezi în sală numai cetăţeni dintre cei mai fideli preşedintelui. La un moment dat,
se întâmplă ceva neprevăzut: o locuitoare a acelui oraş se ridică din scaun şi, cu voce tare, se
adresează lui Ibraghimov: „Cât timp veţi mai suge sângele unor oameni paşnici, cât timp ne
veţi ucide şi jefui? Ajunge!”.
Pentru cei care cunosc situaţia din ţările din Asia Centrală este limpede că un asemenea
eveniment este cu totul ieşit din comun, aproape neverosimil. Să vedem cum ar putea fi el
relatat.

Varianta întâi

„O locuitoare din oraşul Dost a adresat preşedintelui Ibraghimov următoarele

cuvinte: „Cât timp veţi mai suge sângele unor oameni paşnici, cât timp ne veţi ucide
şi jefui? Ajunge!”. Incidentul s-a întâmplat în timpul întâlnirii şefului statului cu
alegătorii, care a avut loc în incinta Căminului cultural din Dost, unde femeia,
ridicându-se din scaun, a vociferat aceste cuvinte”.
Aceasta este expunerea simplă a faptului.
Varianta a doua

„Ce femei curajoase există pe pământul nostru! Faptul că o femeie absolut ne-
cunoscută s-a încumetat să-i spună verde în ochi dictatorului Ibraghimov aces- te
cuvinte demascatoare: „Ajunge! Ajunge cât ai băut sângele concetăţenilor, cât ai ucis
şi ai jefuit!”, ar putea fi calificat ca absolut nesăbuit”.
În acest fel ar putea scrie un ziar de opoziţie, dacă în această ţară ar exista presă de
opoziţie.
Varianta a treia

„Un incident dezgustător a marcat întâlnirea pe care preşedintele Ibraghimov a

avut-o cu populaţia din oraş. Cu toate acestea, provocatorul nu a reuşit să deturneze
reuniunea, care s-a desfăşurat într-o atmosferă constructivă. Opinia publică
condamnă această ieşire care s-a produs tocmai în momentul în care ţara noastră se
confruntă cu dificila problemă de tranziţie spre democraţie”.
O asemenea expunere a evenimentului ar putea-o face un ziar proprezidenţial dacă acesta
ar fi dispus să-l reflecte în paginile sale.

Toate aceste trei variante pot fi întâlnite în presă. Există, desigur, şi alte modalităţi de a
relata într-un ziar despre acest eveniment, dar, raportat la obiectivele pe care le ur- mărim, sunt
 Jurnalism – clasa a IX-a
Lecția 2 –Jurnalismul faptului sau jurnalismul „adevărului”?
destule şi aceste trei. Să le examinăm. Prima variantă reprezintă o descriere simplă a celor
întâmplate. Este relatat faptul brut, fără a fi comentat şi fără a se emite judecăţi de valoare.
Variantele a doua şi a treia au însă un element comun: un comentariu aparţinând redacţiei (sau
autorului ştirii), care nu însoţeşte, pur şi simplu, informaţia pro- priu-zisă, ci chiar o dislocă,
devenind mult mai importantă decât faptul însuşi. Mai mult decât atât, în cea de a treia variantă
nici măcar nu se spune clar ce anume s-a întâmplat. Am putea afirma că, aici, informaţia şi
comentariul se împletesc, se condiţionează reci- proc de o asemenea manieră încât nu mai poţi
face o distincţie între ele.
Aşadar, putem constata următoarele: prima variantă a fost scrisă în spiritul tradiţiilor
jurnalismului „ştirist”, unde contează faptul, comentariul autorului fiind inoportun; pe când cea
de a doua şi cea de a treia variantă – în tradiţia jurnalismului de opinie şi a comentariului, unde
interpretarea contează adesea tot atât de mult precum faptele, ba chiar uneori mai mult. În
acest caz, ziarul are datoria să lămurească cititorului în ce cheie urmează să fie interpretate cele
întâmplate.

unui fapt, propunem cititorului să tragă el însuşi concluzii- le ce se impun. Autorul are încredere în cititor, în puterea sa
ititorului, îi propunem soluţii de-a gata, apreciind ab ini- tio evenimentul ca fiind „bun” sau „rău”, în funcţie de atitudin

Jurnalismul faptului Jurnalismul opiniei

Un fapt este mai important decât un Comentariul nu este mai puţin important
comentariu, întrucât cititorul este în măsu- ră decât faptul, în unele cazuri fiind chiar mai
să tragă el însuşi concluziile. important, deoarece educă şi formează
cititorul.
Ziaristul încearcă să prezinte cititorului
Ziaristul expune faptele.
„adevărul”.
Se apelează la sentimentele şi emoţiile
Se mizează pe inteligenţa cititorului.
cititorului.

Ziaristul rămâne imparţial. Ziaristul are o atitudine partizană.

Sarcină de lucru:

1. Concepeți trei texte pentru a ilustra jurnalismul faptului sau al opiniei (pro sau contra) în
legătură cu situația socio-economică a cetățenilor din orașul/satul în care trăiți.