Întrebările la care suntem datori să răspundem în orice articol

Cine? – Who?
Ce? – What?
Când? – When?
Unde? – Where?
De ce? – Whi?
Cum? – How?

Sunt întrebările fundamentale ale jurnalismului.

În engleză, cinci din cele şase întrebări încep cu litera „W” şi doar una cu „H”. Iată
de ce în limbajul ziariştilor acestora li se mai spune „Cinci de W şi un H”. Cel care a
lansat expresia în mediul gazetăresc a fost Rudyard Kipling.

A mele şase credincioase sluge, I keep six honest serving-men

Vă datorez tot ce ştiu eu acum. (They taught me all I knew);
Vă strig din nou, iară pornim la drum – Their names are What and Whi, and When,
Cine, Ce, Când, Unde, De Ce şi Cum! And How, and Where, and Who.

Înainte de a începe a scrie un articol, este necesar să ştiţi ce structură va avea

aces- ta, ordinea în care vor fi expuse evenimentele şi multe altele. Totuşi, lucrul cel
mai greu este începutul. Mai întâi, vom vedea dacă în bloc-notesul de reporter avem
răspunsurile la cele şase întrebări. Odată clarificate acestea, putem purcede la scris.
Vom începe, aşadar, cu începutul oricărei informaţii – cu liedul.

Liedul
Începutul unui articol se numeşte lied. Liedul reprezintă un enunţ simplu, clar, con-
stituit din prima, sau din primele două propoziţii ale articolului. Un lied are menirea să
capteze atenţia, să-l facă pe cititor să parcurgă textul până la capăt. Dintr-un lied
aflăm, de regulă, ce subiect este abordat, desfăşurările acestuia. Din punctul de vedere
al pro- fesiei de ziarist, este deosebit de important să ştim cum se scrie un lied.
Pentru ştiri şi pentru materialele informative se recomandă a folosi aşa-zisul lied
direct, care ne introduce nemijlocit în miezul problemei sau al evenimentului. La modul
ideal, un lied va răspunde la majoritatea celor şase întrebări, dacă nu e cu putinţă să
răspundă la toate.

a toate cele şase întrebări:

a Godiva (CINE) a trecut călare (CE), goală puşcă (CUM), pe străzile din Coventry (UNDE), cerând reducere

Uneori, la scrierea unui lied, ziariştii neexperimentaţi caută să bage într-o singură
propoziţie răspunsuri la toate întrebările. Rezultatul e o frază prea încărcată, stufoasă,
ilizibilă în cele din urmă. De aceea vom adopta formula: textul va conţine răspunsuri,
dacă aceasta e cu putinţă, la toate cele şase întrebări, iar ziaristul se va strădui să răs-
pundă la ele cât mai repede, de preferinţă chiar în lied. După ce articolul a fost scris,
ar fi bine să-l recitim şi să verificăm dacă ne-am achitat de această sarcină.

Tipurile de lieduri
Liedul rezumativ
Acesta va cuprinde o scurtă expunere a evenimentului sau va accentua asupra mo-
mentelor-cheie a celor întâmplate, pe când textul ca atare va desfăşura subiectul, ofe-
rind amănuntele.
Preşedintele Gruziei, Eduard Şevarnadze, a declarat că îşi vede
„misiunea sa supremă” în a reface integritatea teritorială a ţării
până în aprilie 2005, momentul când expiră mandatul său de şef
al statului.
Astăzi, în luarea sa obişnuită de cuvânt la postul naţional de ra-
dio, el a declarat că în timpul apropiat va da publicităţii materi-
alele privind o concepţie proprie de reglementare a conflictului
din Abhazia. În context, liderul georgian a menţionat că puterea
de la Tbilisi este pregătită pentru acceptarea unor compromisuri
în problema reglementării diferendului gruzino-abhaz.
Liedul rezumativ este recomandabil pentru ştiri şi materiale informative. Avantajul
său este că îl introduce direct pe cititor în contextul situaţional. Este un lied energic şi
laconic.
Celelalte tipuri de lieduri, pe care le vom prezenta în continuare, sunt recomandate
pentru texte scrise în alte genuri jurnalistice.

Liedul amânat
Acest tip de lied conţine mai puţină informaţie, însă incită la lectură. Informaţia va fi
oferită mai târziu, când cititorul este deja captivul textului.
Preşedintele Vladimir Putin, care a venit la putere la sfârşitul
anului 1999 şi a promis că va soluţiona o dată şi pentru
totdeauna problemele Rusiei în Cecenia, acum evită să
vorbească despre situaţia din această republică.
Pentru a nu pierde controlul asupra regiunii rebele, Rusia poartă
deja al doilea război din ultimii cinci ani, cu toate acestea
armata lui Putin s-a împotmolit. Astăzi consilierii acestuia
afirmă că răz- boiul va dura ani, poate chiar decenii la rând.
Militarii şi observa- torii politici au tot mai multe îndoieli
referitor la existenţa unei strategii a Kremlinului de încheiere a
războiului.
S-a învederat că războiul început de Putin, pentru a se răfui cu
„bandiţii” ceceni, şi acel război pe care acesta îl poartă în
prezent sunt două lucruri absolut diferite.
Liedul-secvenţă
După cum se vede şi din titlu, în acest tip de lied este relatat un anumit episod legat
de conţinutul articolului. Un asemenea lied este potrivit pentru a inaugura articolele
descripti- ve.
Sus, în munţii Kuramin, grăniceri uzbeci înarmaţi până în dinţi
urmăresc nervos maşinile ce se apropie, îi fixează cu privirea pe
insurgenţii islamişti, controlează actele şi percheziţionează
cami- oanele, căutând arme.

Liedul-citat
Adeseori, ştirile informează despre declaraţii importante sau despre comentarii pe
marginea unor evenimentelor curente, aparţinând unor oameni politici, şefi de state sau
oameni de cultură. Asemenea ştiri încep, de regulă, cu un citat.
„Statul intenţionează să dezvolte şi în continuare Forţele
Armate, în special, să acorde atenţie modernizării armamentului
şi tehni- cii militare”, a declarat astăzi, într-o conferinţă de
presă, preşe- dintele Rusiei, Vladimir Putin.
Folosirea unui citat ca lied pentru o ştire ar putea, totuşi, să-l descumpănească pe
cititor. De exemplu:
„Pentru ţările din CSI, ameninţarea teroristă cea mai gravă pro-
vine din Afganistan”, a declarat conducătorul Centrului
Antitero- rist, generalul-colonel Boris Mîlnikov.
Ambiguitatea ce dezorientează este că, la începutul ştirii, se afirmă că pentru ţările
din CSI ameninţarea teroristă cea mai gravă provine din Afganistan, afirmaţie
prezentată ca un fapt. Nu este însă un fapt, ci doar opinia generalului Mîlnikov, şi acest
lucru îl aflăm din aceeaşi frază. Iată un alt exemplu:
„Unica posibilitate de a se depăşi situaţia critică ce s-a creat în
legătură cu alegerea primarului Chişinăului este retragerea
cere- rii de a se anunţa alegeri anticipate, pe care Consiliul
municipal a depus-o la CEC a RM şi anunţarea unor alegeri
anticipate”, trans- mite agenţia de presă „INFOTAG”, cu referire
la analişti ce au dorit să-şi păstreze anonimatul.
Din acest exemplu se vede că situaţia de criză legată de alegerea primarului poate fi
depăşită, probabil, şi prin alte mijloace, însă analişti anonimi (şi nu ei înşişi, ci prin inter-
mediul unei agenţii de presă) consideră ca lucrurile stau întocmai aşa.
În ambele exemple, o opinie este prezentată ca un fapt, ceea ce este inadmisibil
din punctul de vedere al jurnalismului, nu însă şi din cel al Public Relations.

Cum se scrie un lied

După ce am văzut că liedul rezumativ este cel mai potrivit în cazul unei ştiri, să în-
cercăm să învăţăm a-l scrie.
În primul rând, este necesar să înţelegem pe care dintre cele şase întrebări vom
pune accentul, care dintre ele va purta încărcătura informativă maximă. În funcţie de
această
opţiune, există şase tipuri de lieduri rezumative – cine, ce, când, unde, de ce, cum. Aşa-
dar, liedul va începe răspunzând la întrebarea-cheie, respectiv şi întregul text.

CINE?
În acest tip de lied, în prim-plan apare personalitatea, care, de obicei, este un şef de
stat sau un cunoscut om politic.
„Preşedintele Azerbaidjanului, Gheidar Aliev, a sosit joi la Moscova,
pentru a participa la reuniunea jubiliară a şefilor de state ale CSI”.

CE?
La acest tip de lied se va apela în cazurile când evenimentul este mai important
decât actorii implicaţi.
Luaţi aminte că în acest lied în prim-plan apare întâmplarea, făpta. Tocmai de
aceea îl şi numim liedul-ce.
„Ben Laden a reuşit să treacă frontiera datorită sprijinului ce i l-a
acordat o grupare etnică aflată în opoziţie faţă de Teheran, care l-a
şi adăpostit.

CÂND?
Este unul dintre liedurile preferate ale jurnalismului postsovietic. O ştire începe, de
obicei, cu „Azi…” sau cu „În perioada 14-16 octombie…” . Se subliniază astfel urgenţa,
promptitudinea cu care a fost difuzată ştirea. Totuşi, ar fi bine să tratăm cu o anumită
rezervă liedurile-când. Unele texte pot începe cu „În timpul apropiat…” sau cu „În anul
trecut…”, dar aceasta nu înseamnă deloc că factorul temporal ar fi lucrul cel mai
impor- tant în acel articol.
„Acum câteva minute, la Kremlin s-a încheiat întâlnirea dintre preşedin-
tele Rusiei, Vladimir Putin, şi preşedintele Armeniei, Robert Kocerean”.
Din exemplul de mai sus se vede clar că aici este important momentul încheierii
reu- niunii şi nu cum s-a desfăşurat sau ce decizii au fost luate la ea.

UNDE?
Acest tip de lied concentrează atenţia noastră asupra locului unde s-a produs eveni-
mentul.
„La New York arde cuprinsă de flăcări Catedrala Sf. Ioan Făcătorul de
mi- nuni, cel mai mare aşezământ de cult catolic din SUA. În prezent, la
stin- gerea incendiului sunt antrenaţi 200 de pompieri şi 48 de
autospeciale”.

DE CE?
Liedul de ce se foloseşte în cazurile când se accentuează pe motivele ce se află îndă-
rătul evenimentului sau cauzele ce au condus la producerea acestuia.
„În pofida condiţiilor meteorologice nefavorabile şi a unui mare deficit
de apă, recolta de bumbac din Uzbekistan este destul de bună”.
 În acest lied accentul se pune pe condiţiile meteo vitrege. Tocmai de
aceea momentul acesta este plasat în capul ştirii.

CUM?
„După câteva zile de dezbateri şi de consultări, a fost ales
preşedintele parlamentului Gruziei. În fruntea organului
legislativ suprem al ţării a fost desemnată Nino
Burdjanadze, care până astăzi a deţinut funcţia de
preşedinte al comitetului parlamentar pentru relaţii
externe”.
După cum vedem, în acest lied contează cum, în ce atmosferă s-a
desfăşurat exami- narea candidaturilor pentru funcţia de speaker.

Şi, în final…
Se întâmplă câteodată ca un ziarist foarte bine documentat să nu ştie
cum să-şi încea- pă articolul, cum să formuleze liedul. E o situaţie cunoscută
multora dintre noi. Pentru a depăşi această stare de impas, vă recomandăm
acest exerciţiu: imaginaţi-vă că aţi aflat o veste-trăsnet pe care vă grăbiţi s-
o împărtăşiţi celor apropiaţi. Închipuiţi-vă că aţi trecut pragul casei şi, dintr-
o răsuflare, în gura mare, anunţaţi vestea la ai casei… Ceea ce aţi strigat în
acel moment este de fapt liedul cu care urmează să începeţi a scrie o ştire
ce va atrage atenţia cititorului…

Câteva sfaturi sau

ce trebuie să evitaţi la scrierea unui lied
Evitaţi, în lieduri, să scrieţi despre lucruri arhicunoscute, banale.
Evitaţi cuvintele şi expresiile de tipul: „iarăşi”, „continuă”, „după cum am mai comu- nicat…”, „se ştie că...” etc.
nume ale unor persoane necunoscute fără a arăta cine sunt aces- tea. Dacă le folosiţi în text, indicaţi, cel pu
orilor ce atitudine să adopte faţă de eveniment, prin fraze de felul: „O tristă istorie s-a întâmplat…” sau „Veşti

Acum, după ce am învăţat cum se scrie un lied, cum trebuie să

procedăm şi ce anume ar fi bine să evităm, vom face următorul pas spre
scrierea articolului propriu-zis.