Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Brașov
Brașov
Cuprins
1Istorie
o 1.1Calamități abătute asupra Brașovului
2Numele și stema
o 2.1Etimologia toponimelor Brașov și Corona
2.1.1Ipoteza provenienței slavo-române
2.1.2Ipoteza provenienței turco-bulgare
2.1.3Termeni derivați
o 2.2Stema și steagul municipiului
3Geografie
o 3.1Localizare
o 3.2Hidrografie
o 3.3Flora si Fauna
o 3.4Climă și precipitații
4Demografie
o 4.1În trecut
4.1.11850
4.1.21890
4.1.31930
o 4.22002
o 4.3Astăzi
5Cultură și educație
o 5.1Istoric
o 5.2Instituții de cultură
o 5.3Arhitectură
o 5.4Festivalul Internațional „Cerbul de Aur”
o 5.5Junii Brașoveni
o 5.6Alte manifestări culturale
o 5.7Cinema și teatru
o 5.8Educație
6Economie
o 6.1Turism
6.1.1Obiective turistice
6.1.2Hoteluri, pensiuni și restaurante
o 6.2Transport
6.2.1Transporturi interne
6.2.2Transporturi externe
7Politică și administrație
o 7.1Primarii orașului
o 7.2Cartiere
o 7.3Zona Metropolitană
8Relații externe
9Personalități
o 9.1Cetățeni de onoare
10Presă
11Sport
12Note
13Bibliografie
14Legături externe
Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Brașovului.
Istoria apartenenței statale
România 1918–
Austro-Ungaria 1867–1918
Imperiul Austriac 1804–1867
Imperiul Habsburgic 1711–1804
Principatul Transilvaniei 1570–1711
Regatul Ungariei Răsăritene 1526–1570
Regatul Ungariei –1526
Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Dealu-Melcilor) pe
teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Nu departe de Brașov s-au găsit bare de
aur, cu ștampila oficiului din Sirmium și monograma lui Crist, emise în a doua jumatate a sec-. IV[3]
Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existența unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon, a unor
depozite de alimente în Piața Sfatului, a unor așezări și cetăți pe Dealu-Melcilor și în cartierul Valea Cetății.
Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către autoritățile comuniste, în cadrul programului de
sistematizare.
Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, niciun document nu pomenește de Brașov. Totuși, se remarcă o
continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea mai multor
nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Șcheii Brașovului, Blumăna, Noua, Dârste, Stupini.
Tot aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare românească cu numele
"Cutun" sau "Cotun" de formă circulară, limitată de actualele străzi: Pe Coastă, I. Barac, Valea Morilor și Coastei, ai
căror locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după
înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei.[4] O altă
explicație cu privire la vechea așezare românească era că aceasta era locuita și de slavii bulgari (denumirea ei veche
fiind Bolgarszeg). Denumirea de "Cutun" este străină de limba română, fiind de fapt de origine cumană (Kotony).[5]
Conform studiului lui Dragoș Moldovanu, numele orașului Brașov vine de la numele râului local Bârsa (pronunțat și
Bărsa), denumire care desemna piesa de lemn (lat. bercium) ce lega, în plugurile de odinioară, cormana și plazul;
preluată și transformată mai târziu de slavi în Baršov, a evoluat în final în Brașov.[6]
1203: Tradiția și cronicile calendarelor brașovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”. Totuși
documentele și izvoarele sigure nu confirmă această dată.
1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt așezați în Țara
Bârsei (Numele apare sub formele Borza în diplomă și Burszam în bula papală care a aprobat-o) Se pare că au
întărit Cetatea Brassovia de pe Tâmpa. Cavalerii teutoni construiesc cel mai vechi edificiu din oraș, Biserica Sfântul
Bartolomeu din cartierul Bartolomeu, o biserică construită în secolul al XIII-lea (cca. 1260), cu modificări substanțiale
în secolul al XV-lea. Întreaga construcție este tributară bisericii mănăstirii cisterciene de la Cârța. Partea originală,
rămasă neatinsă, cuprinde corul și încăperile adiacente acestuia, inclusiv cele două capele pătrate cu care se închid,
spre răsărit, brațele transeptului. Planul bisericii este asemănător cu cel de la Cârța, numai că acesta dispune de
trei travee pătrate. La fațada vestică există două turnuri, din care doar unul este în întregime executat. Turnul de
astăzi este construit în 1842, în locul turnului vechi, prăbușit la cutremurul din 1822.
1228: Se întemeiază la Brașov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al premonstratensilor, aflată
lângă Biserica Neagră de mai târziu, având ca patroană pe Sf. Catharina.
1234 - Corona: Cercetătorul Norbert Backmund a editat așa-numitul „Catalogus Ninivensis”, care conține o listă a
tuturor mănăstirilor premonstratense din Ungaria și Transilvania. 1234 corespunde cu anul în care abatele Fredericus
cunoaște „Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”.
1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Șprenghi, ale cărei începuturi nu se cunosc (cel mai probabil
pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construiește la poartă un turn hexagonal pentru
apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci.
1252 - Barassu: În acest an, regele Bela al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui Vincențiu, fiul lui Akadas, proprietate
așezată între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor „de Barasu” și cele ale secuilor de Sebeș. Fr. Killyen,
referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ținut întreg. După afimația
sa, toate cele trei toponime la care face referință documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și
nu la vreun oraș. În acest caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea.
1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului din Budapesta și în
fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ștefan, regele Ungariei, aproba contractul dintre „Chyel comes,
filius Erwin de Calnuk” și „Teel, filius Ebl de Brasu cognatus eiusdem”. Într-un alt document emis de regele
Ungariei, Venceslav, la 10 decembrie 1301, se confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în
posesiunea localităților Mikofalva și Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum și a altora, privind familia
comiților din Prejmer, nu este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea Brașov sau la Țara Bârsei.
1288 - Braso: Este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, iar în copie la
Institutul de Istorie din Cluj. Se dovedește a fi primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea
expresă: „Datum in Braso”, fiind emis de regele Ladislau al IV-lea.
Urmează menționarea tot mai frecventă a
municipiului: Brașov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336) etc.
1323: Se întemeiază mănăstirea dominicană în Braso.
1364: Brașovul primește privilegiul pentru târg anual, urmat de privilegiul de „etapă și depozit” din 1369.
Brașov în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
1377: Se începe construcția bisericii Sf. Maria (sau Biserica Neagră, cum va fi numită după incendiu) pe locul unei
mai vechi basilici.
1395: Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de alianță împotriva puterii otomane. Doi ani
mai târziu, regele Ungariei eliberează un act care dă dreptul Brașovului de a-și construi fortificații de piatră, urmărind
îndeaproape ridicarea acestora.
1399: O bulă a papei Bonifaciu al IX-lea (1389 - 1404) vorbește despre biserica Sf. Nicolae din Șchei și lasă să se
întrevadă existența unui locaș de învățătură în jurul ei.
1421 și 1438: Invazie a turcilor. În urma acestor acțiuni militare, prin tratat, dobândesc cetatea de pe Tâmpa.
1424: Blănarii brașoveni își alcătuiesc primul statut dintre bresle. În 1798 la Brașov ființau 43 de bresle, deservite de
1.227 meșteri. Îi putem aminti aici pe fierari, blănari, postăvari, funari, curelari, cizmari, cuțitari, cojocari (tăbăcari),
măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuși, țesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari.
1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără și dă ordin de distrugere a cetății Brassovia de pe șaua Tâmpei, piatra
și materialele de construcție ale acesteia fiind folosite la întărirea cetății medievale a Brașovului din vale, cu opt
bastioane dispuse din 100 în 100 de metri, 4 (sau 5, în lumina descoperirilor recente) porți fortificate și 32 turnuri de
apărare (numite și „de pulbere”). Cetatea avea două sau chiar trei rânduri de ziduri și era înconjurată de un șanț de
apărare plin cu apă.
Articol principal: Fortificațiile Brașovului.
1477: Este terminată Biserica Neagră. Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al doilea turn al bisericii nu va mai fi
construit niciodată.
1486: Brașovul și toată Țara Bârsei intră în Universitatea Săsească, prin confirmarea privilegiului Andreanum pentru
toți sașii din Sibiu, Mediaș, Brașov și Țara Bârsei.
1521: Judele Brașovului, Johann (Hans) Benkner, primește de la Neacșu din Câmpulung, într-o epistolă scrisă în
limba română, vești despre mișcările trupelor turcești de dincolo de Dunăre.
1524: Se construiește în lemn Cetățuia, o puternică fortăreață pe Dealul Cetății. Curând, va fi cucerită și distrusă din
ordinul lui Petru Rareș, acesta punând bazele actualei clădiri din piatră. Incendiată în 1618, avea să fie refăcută
în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81 m adâncime (1627) și patru bastioane la colțuri (1630). A servit ulterior
drept garnizoană pentru armatele habsburgice și închisoare în perioada anilor 1940 - 1950.
1533: Umanistul Johannes Honterus înființează prima tipografie din Brașov, urmată de primul gimnaziu din localitate,
la 1544.
1546: La Brașov se înființează prima moară de hârtie din sud-estul Europei.
1559: Diaconul Coresi tipărește la Brașov prima sa carte în limba română: „Întrebare creștinească”.
1583: Primele cursuri în limba română au avut loc în Brasov la Prima școală românească în acelasi loc unde a tiparit
si Coresi si a poposit si Anton Pann.
1599: La 4 octombrie, Mihai Viteazul intră în Brașov unde își unește oastea cu trupele secuilor răsculați. În ziua
următoare voievodul primește cheia orașului. După cucerirea Transilvaniei, va ține prima dietă în Casa Sfatului.
1628: Protopopul Vasile din Șcheii Brașovului scrie prima cronică locală cu subiect românesc.
1688: Brașovenii se răscoală împotriva noilor autorități habsburgice. Mișcarea este înăbușită, iar capii ei executați.
1689 21 aprilie: Un mare incendiu pustiește cetatea. Puține clădiri rămân neatinse. În urma acestei calamități,
autoritățile brașovene decid interzicerea construcției caselor din lemn. Refacerea orașului a durat mai bine de un
secol, timp în care și-a schimbat aspectul arhitectonic al fațadelor.
1731: Dascălul șcheian Petcu Șoanu tipărește primul calendar-almanah românesc.
1757: Dimitrie Eustatievici scrie prima gramatică românească. Este perioada de vârf a activității dascălilor șcheieni.
1804: Se introduce iluminatul public în interiorul cetății prin instalarea felinarelor cu ulei.
1889: Brașovul dispunea de o centrală telefonică la care erau conectați 22 de abonați particulari. Exista o legătură
telefonică cu Zărneștiul.
1891: Se introduce primul tramvai cu aburi la Brașov pe itinerarul Gara Bartolomeu - Piața Sfatului - Satulung
(Săcele). Ulterior, locomotiva va fi înlocuită cu una pe bază de motorină.
1911: La 1 octombrie, Aurel Vlaicu efectuează un zbor cu noul său aparat, decolând din curtea Gimnaziului „Andrei
Șaguna”.
1916: 16 august Armata Română intră în Brașov. Dr. Gheorghe Baiulescu devine primul primar român al Brașovului.
Pe 8 octombrie garnizoana românească din oraș este înfrântă în așa-numita Tranșee a morții din Bartolomeu.
Administrația austro-ungară este repusă în drepturi.
1919: În Brașov este instalată administrația Regatului Român.
1930: Este înființată uzina electrică, cu finanțarea principalelor fabrici brașovene, nevoite până atunci să utilizeze
generatoare proprii.
1936, februarie-august: Nicolae Ceaușescu este arestat în închisoarea aferentă Palatului de Justiție din Brașov, după
care este condamnat la doi ani și șase luni de închisoare, pentru activitate subversivă și ultraj.
1940: Pe 10 noiembrie cutremurul puternic este resimțit și la Brașov (7,4 grade pe scara Richter).
1943: Până în 1944 Brașovul suferă distrugeri însemnate din cauza bombardamentelor aviației americane.
1945: În ianuarie, sașii din Brașov sunt deportați în U.R.S.S.
Brașoavă — Balivernă, minciună, scorneală, palavră. Provine de la obiceiul negustorilor brașoveni de a-și
lăuda marfa prin târguri, de cele mai multe ori în mod exagerat.
Brașovean — (formă învechită) Negustor care vindea mărfuri de Brașov.
Brașoveancă — Căruță sau trăsură mare cu coviltir. Au fost cunoscute românilor în primul rând cele
fabricate aici.
Brașovenește — Cu minciuni, cu palavre. „Nu-mi vorbi brașovenește că nu-mi plac brașoavele!” (V.
Alecsandri).
Brașovenie — Marfă produsă în Brașov, ori prăvălie unde se vindea astfel de marfă.
Ladă de Brașov — Ladă produsă în acest oraș, bogat ornamentată în culori și foarte solidă. „...Adevăratul
provincial nu merge niciodată la drum decât cu ladă de Brașov” (M. Kogălniceanu).
În 1353 stema Brașovului consta dintr-o coroană cu fleuroane în formă de crin, însoțită de o floare de crin.
Din 1429 a apărut și trunchiul de copac aflat sub coroană. Împreună, aceste simboluri sunt arme vorbitoare,
adică sugerează prin desen numele cetății (Corona). Stema actuală a municipiul Brașov, aprobată de Consiliul
Local în anul 1996, conține un scut albastru pe care apare un trunchi de copac cu 13 rădăcini argintii — cele 13
comune ale Țării Bârsei — care ies dintr-o coroană aurie cu trei lobi — simbolul puterii. Scutul este timbrat de
o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri — însemnul specific pentru municipii reședință de județ.
Semnificația în ansamblu a stemei este „Înțelepciunea și Puterea conduc de-a pururi Cetatea”. Stema a fost
aprobată de către Comisia Națională de Heraldică, din cadrul Academiei Române.
Steagul Brașovului, adoptat de Primărie, este realizat din mătase alb-argintie și are pe cele două fețe stema
municipiului. Deasupra stemei sunt inscripționate cuvintele „MUNICIPIUL BRAȘOV”, iar sub stemă „Deo vindici
Patriæ”. Totuși, steagurile existente diferă întrucâtva de prevederile hotărârii consiliului local. Pe steag se află
doar stema municipiului, sub care, cu litere groase roșii, scrie BRAȘOV. Aceste elemente se întâlnesc doar pe
aversul steagului, reversul rămânând alb.
Mai există și un steag neoficial, propus de Președintele Consiliului Județean, steag care datează din 1600. Este
realizat după o copie a acestuia aflată la Potsdam, în Germania.[necesită citare] A reprezentat un cadou pentru
împăratul Rudolf al II-lea din partea lui Mihai Viteazul.[necesită citare] Astfel, pe fundal vișiniu (probabil purpuriu inițial)
delimitat, sus și jos, de două benzi galbene, se află, într-un cerc albastru delimitat de o împletitură aurie, stema
Brașovului, sub care scrie „CORONA” cu litere gotice. De deasupra și de dedesubtul cercului central pornesc
panglici galbene către colțuri. În mod curent, acesta este expus astăzi în fața clădirii în care se află Consiliul
Județean (respectiv Palatul Justiției), pe Turnul Alb și la Belvedere, pe dealul Varte, deasupra Turnului Negru.
Locul din urmă beneficiază și de iluminat festiv pe timp de noapte, în mod similar drapelului național de pe
Tâmpa.
Geografie[modificare | modificare sursă]
Topografia Brașovului în curbe de nivel cu elevație de 3m.
Localizare[modificare | modificare sursă]
Municipiul Brașov, reședința județului, se află în centrul țării, la 161 km de București, în Depresiunea Brașovului.
Este situat la o altitudine medie de 625 m, în curbura internă a Carpaților, fiind delimitat în partea de S și SE de
masivul Postăvaru, care pătrunde printr-un pinten (Tâmpa) în oraș, și masivul Piatra Mare. Este accesibil
cu automobilul/autobuzul sau cu trenul. În apropierea sa se găsesc
localitățile Predeal, Bușteni, Sinaia, Făgăraș și Sighișoara. Municipiul are o suprafață de 167,32 km². Treptat, în
procesul de dezvoltare, Brașovul a înglobat în structura sa satele Noua, Dârste, Honterus (astăzi cartierul Astra)
și Stupini. De asemenea, pe lângă Tâmpa, municipiul s-a extins înconjurând și Dealul Șprenghi, Dealul Morii,
Dealul Melcilor, Dealul Warthe, Straja (Dealul Cetății) și Dealul Pe Romuri, Stejărișul și chiar vârful Postăvaru.
Prin înglobarea în structura sa a vârfului Postăvaru, Brașov a devenit orașul aflat la cea mai mare altitudine din
România.
Hidrografie[modificare | modificare sursă]
Prin municipiul Brașov trec râurile Șcheiu (numit și râul Graft), Valea Tei, Valea Răcădău, Valea Plopilor cu
Valea Scurtă, Valea Florilor, Gorganu, Râul Timiș și Canalul Timiș.
Strada Republicii
De-a lungul timpului, odată cu dezvoltarea economică a orașului și extinderea acestuia, a crescut și populația
sa. Numai pentru ultimele secole, se poate aprecia sporul aproape exponențial:
1890: ||½ 30 781 locuitori
1930: ||||| 59 232 locuitori
1941: ||||||| 84 557 locuitori
1948: ||||||| 82 984 locuitori
1972: |||||||||||||||| 192 205 locuitori¹
1992: |||||||||||||||||||||||||| 323 736 locuitori
2000: ||||||||||||||||||||||||||| 330 702 locuitori²
2002: |||||||||||||||||||||||| 284 596 locuitori
2011: |||||||||||||||||||||| 253 200 locuitori
Note: ¹ include și comuna suburbană Ghimbav; ² număr estimativ.
În trecut[modificare | modificare sursă]
1850[modificare | modificare sursă]
Conform recensământului din 1850 populația Brașovului era de 21.782 de locuitori, dintre care:
8.874 germani (40,8%)
8.727 români (40%)
2.939 maghiari (13,4%)
780 țigani (3,6%)
67 evrei (0,3%)
1.242 alții (greci, bulgari etc.)
1890[modificare | modificare sursă]
În anul 1890 Brașovul avea 30.739 locuitori, din care:
Conform recensământului din 1930 populația orașului Brașov era de 59.232 de locuitori, dintre care:
17.763 ortodocși (30,0%)
13.207 romano-catolici (22,3%)
13.050 luterani (22,0%)
8.237 reformați (13,9%)
2.594 mozaici (4,4%)
2.049 greco-catolici (3,5%)
1.905 unitarieni (3,2%) ș.a.
Restul confesiunilor reprezentau fiecare sub 1% din populația orașului Brașov.
2002[modificare | modificare sursă]
Piața Sfatului
Astăzi[modificare | modificare sursă]
Municipiul Brașov are, potrivit recensământului din 2011, o populație de 227.961 locuitori.[1] Structura etnică a
acesteia este următoarea:
Teatrul Dramatic
Cultura și învățământul și-au croit loc în viața brașovenilor încă de timpuriu. Este destul să amintim de Prima
școală românească, din Șchei, apărută se pare înainte de 1399, cu seria sa de dascăli
(familia Tempea, Diaconu Coresi, Dimitrie Eustatievici etc.) și tiparniță proprie. Lucrările apărute aici s-au
răspândit în întreg spațiul românesc. Totodată, preoți șcheieni plăteau sume, exorbitante uneori, pentru
înzestrarea școlii și a bisericii Sf. Nicolae cu manuscrise și tipărituri. În cetate a activat în secolul XVI umanistul
sas Johannes Honterus, care a înființat o școală, o bibliotecă și o tiparniță. A editat numeroase cărți, iar
biblioteca sa a fost faimoasă prin colecția sa de incunabule. Din păcate, incendiul din 1689 le-a mistuit aproape
în întregime. Începând cu secolul XIX s-au înmulțit școlile, au apărut teatre, publicații, s-au organizat diverse
serbări cu specific, au apărut telegraful și telefonul. Acest veac a dat brașovenilor crema intelectualității sale,
prin familii precum cea a Mureșenilor, Bariț, Pușcariu, dascălii de la Gimnaziul românesc, profesorii de la liceul
Honterus, grupați în majoritate în jurul Casinei române, ori a ASTREI. Secolul XX a
adus cinematograful, radioul, televiziunea, internetul. Astăzi cultura și învățământul sunt reprezentate și
promovate cu succes în rândul tuturor brașovenilor, prin cele mai diversificate mijloace.
Arhitectură[modificare | modificare sursă]
Poarta Ecaterinei, în stil clasic
În fiecare an, în Șcheii Brașovului, în prima duminică de după Paști - a Tomii - atât brașovenii cât și turiștii asistă
la un spectacol cu elemente de mit, rit, ceremonial și magie. Este vorba despre defilarea junilor și manifestarea
obiceiurilor pe care aceștia le-au moștenit din timpuri străvechi. „Junii trebuie priviți ca un rest de epocă păgână,
o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii și
gerului iernii, începutul vieții noi... iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreștin, confirmată și de
împrejurarea că ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci” (Julius Teutsch,
cronicar sas). Junii din Șchei și cei din Brașovul Vechi împart tradiții comune și au fost uniți spațial, înainte de
venirea sașilor, care treptat i-au despărțit cu Cetatea. Abia după 1918 li s-a permis revenirea în Șchei a
brașovechenilor. Există șapte grupuri de juni, după cum urmează: Junii Tineri, Junii Curcani, Junii Bătrâni, Junii
Dorobanți, Junii Albiori, Junii Roșiori și Junii Brașovecheni.
Vasile Oltean in cartea Junii din Șcheii Brașovului - Monografie Istorica - menționează că: "George Barițiu, fără a
semna articolul, în primul periodic brașovean, la 26 martie 1839 prezintă obiceiul junilor, asemuindu-l călușarilor,
afirmații care sunt actuale" si "Ocupându-se de buna desfășurare a acestui obicei, protopopul brașovean Vasile
Voina susține în fața studenților teologi din Sibiu o conferință, publicată apoi în puțin cunoscuta revistă a
acestora (scrisă de mână), păstrată în arhiva Mitropoliei considerentelor privind originea dacică a așezării de la
Pietrele lui Solomon, profesorul brașovean se ocupă de etnogeneza junilor, găsindu-le origini îndepărtate și
proveniență geto-dacică, romană și nu slav-bulgară"
Educație[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Lista liceelor din Brașov.
Municipiul Brașov deține un număr de 46 de grădinițe cu program normal sau prelungit, 28 de școli generale, 8
colegii naționale, 8 licee, un seminar teologic, 11 grupuri școlare, o universitate de stat cu 18 facultăți[23] și 4
colegii, o academie a forțelor aeriene, precum și 6 universități private și un număr de școli postliceale. De
asemenea, în Brașov se organizează periodic cursuri de limbi străine și de (re)calificare de către diferite firme
sau de către Oficiul județean al forțelor de muncă.
Economie[modificare | modificare sursă]
Avioane IAR80
Dezvoltarea industrială a Brașovului a început în perioada interbelică, atunci când aici a fost înființată fabrica
de avioane „I.A.R.” (1925). Aceasta a produs primele avioane românești, folosite în timpul celui de-Al Doilea
Război Mondial împotriva Uniunii Sovietice. O dată cu terminarea războiului și venirea Armatei Roșii în Brașov,
fabrica a fost desființată și transformată în uzină de tractoare, iar utilajele și echipamentul au fost confiscate,
luând integral drumul Uniunii Sovietice. Astăzi, o altă fabrică de avioane IAR funcționează lângă Ghimbav,
producând elicoptere Puma după standardele europene.
În ceea ce privește industria alimentară, Brașovul are o veche tradiție a fabricilor de bere, începând cu cele ale
lui Wilhlem Czell, cea de la Dârste și terminând cu „Aurora” de azi. Este de menționat și vechea fabrică
de ciocolată „Poiana” (ulterior Kraft Jacobs Suchard) care continuă să producă dulciuri. Mai amintim fabrica de
panificație „Postăvarul” și fabrica de produse lactate „Prodlacta”.
În 1921 la Brașov se înființa fabrica de locomotive și vagoane [24] „ROMLOC”. După venirea comuniștilor la
putere, fabrica a fost redenumită „Steagu Roșu” (astăzi „Roman S.A.”). Aceasta a fabricat numeroase modele
de camioane, atât sub licență străină, cât și după design românesc. După 1989, firma brașoveană a încercat
mereu să țină pasul cu cerințele europene, astfel că astăzi produce o gamă largă
de autobuze, autoutilitare și autocamioane cu design nou și elegant. În prezent "Roman S.A." aparține firmei
"Prescon S.A." din Brașov.
Alte firme importante în perioada interbelică erau Scherg (1823) de stofe, Schiel de utilaje hidraulice
(1919), Teutsch de scule (1833) și Kügler de ciment. Actual ele se
numesc Carpatex, Hidromecanica, I.U.S. și Temelia, sunt în majoritate firme cu capital privat și continuă
producția.
În perioada comunistă s-au remarcat două mari întreprinderi: Uzina „Tractorul”, ce a produs diferite modele și
tonaje de tractoare, și Întreprinderea de Produse Cosmetice „Nivea”, firmă care a monopolizat întreg Orientul
Apropiat și Europa estică (blocul comunist) datorită raportului calitate/preț [1]. „Beiersdorf” a fost prezentă în
România încă din 1906, mai precis, de când compania „Samy Hornstein” din București devenea distribuitor unic
al produselor „Beiersdorf”. În 1949, fabrica „Nivea” din Brașov a fost naționalizată, iar directorul ei, Tarția
Vasilică, a suferit tortura aplicată de autoritățile de represiune brașovene, după care a fost trimis în temniță
la Aiud. Datorită faptului că, după război, firmei germane i-a fost confiscată marca, chestiune reparată abia
în 1997, în urma unui proces, Nivea Brașov a deținut, o vreme, monopolul asupra dreptului de utilizare a
numelui său. Firma brașoveană nu mai există astăzi, locul ei fiind luat de fabrica „Colgate-Palmolive”. Și alte
companii străine și-au deschis laboratoare și centre de producție în Brașov de curând (d. ex. „GlaxoSmithKline”).
O importantă parte a economiei brașovene se bazează pe servicii, construcții, și industria ușoară.
Efectivul salariaților la sfârșitul lunii iulie 2015 a fost de 169.559 persoane, iar câștigul salarial mediu nominal net
a fost de 1.761 lei.[25]
Numărul mediu de pensionari de asigurări sociale de stat a fost în județul Brașov de 141.846 persoane, iar
valoarea medie a pensiei a fost de 1.061 de lei.[26]
Turism[modificare | modificare sursă]
Biserica Neagră
Schimbarea gărzii
În primele 7 luni ale anului 2015 Brașovul a avut 534.581 de turiști.[27] Locația centrală în cadrul țării de care se
bucură municipiul Brașov fac din acesta un important punct de plecare pentru turiștii din țară și străinătate. De
aici se pot face excursii catre: Biserici fortificate din Transilvania, Marea Neagră, Bucovina cu vestitele sale
mănăstiri, Maramureș, munții din lanțul carpatic, zona cetăților dacice din Țara Hațegului etc.
În municipiu, autoritățile au demarat un amplu proces de renovare a vechilor monumente și de transformare a
acestora în puncte muzeale, în mare parte finalizat.
Cea mai bună vedere asupra orașului se poate obține din vârful muntelui Tâmpa (960m), unde se poate ajunge
cu telecabina sau pe jos.
Biserica Neagră - cea mai celebră din oraș, construită între 1377 și 1477 pe locul unei vechi
bazilici romane
Biserica Sf. Nicolae - secolul al XIV-lea
Biserica Sf. Bartolomeu - secolul al XIII-lea
Biserica Sf. Martin de pe Strajă
Biserica Sf. Gheorghe, înființată într-un vechi conac de vânătoare
Sinagoga
Sinagoga Ortodoxă
Biserica evanghelică din Obere Vorstadt
Biserica Sfânta Treime - Dârste
Biserica Sfânta Treime-Grecească
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”
Alte clădiri, monumente și locuri
Cercul Militar
Casa Armatei
Casa Negustorilor din Brașov (Podul Bătușilor sau Cerbul Carpatin)
Strada Sforii
Parcuri
Parcul Nicolae Titulescu, Parcul Consiliul Europei, Parcul Trandafirilor, Parcul Tractorul
Scuarul Berzei, Scuarul Mihai Eminescu
Grădina Zoologică din Noua
Arii naturale protejate (rezervații naturale, situri Natura 2000), zone de agrement
Muntele Tâmpa
Stejerișul Mare (Colții Corbului Mare)
Postăvarul (sit de importanță comunitară)
Poiana Brașov
Pietrele lui Solomon
În apropiere poate fi vizitat Castelul Bran sau bisericile fortificate din satele care înconjură
Brașovul.
Transport[modificare | modificare sursă]
Transporturi interne[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Lista mijloacelor de transport în comun din Brașov.
Brașovul are peste 550 de străzi nominalizate, însumând mai mult de 260 km în lungime.
Construcția unor noi cartiere de case și blocuri modifică aceste cifre de la an la an. Rețeaua
stradală este puternic dezvoltată, fiind asigurate iluminatul public, semaforizarea intersecțiilor
importante sau realizarea de sensuri giratorii, canalizarea și salubrizarea lor. În municipiul
Brașov există o rețea vastă de transport, călătorii putând opta
pentru autobuz, troleibuz sau taxi.
În Brașov sunt 47 de linii de autobuz și troleibuz[28]. De asemenea, exista, până de curând, o
linie de tramvai, dată în folosință la 23 august 1987 (pe linia 101). Acesta a fost înlocuit cu
troleibuze (linia 8) la 15 octombrie 2006.
Pentru a folosi autobuzul sau troleibuzul, călătorul este nevoit să achite un anumit preț pentru
a primi la schimb un bilet. Acest bilet se acordă și se plătește în funcție și de vârstă (de
exemplu, cei sub 5 ani pot călători gratuit).
Biletul pentru autobuz/troleibuz costă 2 lei, fiind valabil 50 de minute pe orice mijloc de
transport [29], cu excepția liniei 20 (5 lei/călătorie) și liniei 100 (5.50 lei/călătorie), aceasta
circulând doar pe perioada iernii, pe traseul Gara Brașov - Poiana Brașov, iar pentru
pensionari/studenți biletul costă 1 leu. Se oferă posibilitatea procurării de abonament lunar,
valabil pe toate liniile (excepție liniile 20 și 100 care necesită abonament separat), la prețul
de 70 de lei. Pentru turiști, dar nu numai, există posibilitatea procurării unui abonament de zi,
valabil pe toate liniile-excepție linia 20 și linia 100, la prețul de 8 lei (aproximativ 2 euro).
În Brașov există 7 mari companii de taxi.
Din Brașov se pot închiria mașini prin intermediul firmelor specializate.
În Brașov, transportul pe cablu este bine reprezentat. Există un teleferic ce leagă poalele de
culmea Tâmpei și două telecabine în Poiana Brașov: Kanzel și Capra Neagră, care merg
până pe masivul Postăvaru. Tot în Poiana Brașov mai funcționează o telegondolă și 6
teleschiuri. În vederea municipalității se află realizarea unei telegondole care va parcurge
traseul Gara Centrală - Centrul Vechi - Pietrele lui Solomon - Poiana Brașov.
Gara Brașov
Municipiul Brașov are unul dintre cele mai importante noduri de cale ferată. Există 5 gări:
Drumuri naționale:
Politică și administrație[modificare | modificare
sursă]
Articol principal: Administrația Brașovului.
Componența
Partid Consilieri
Consiliului
Partidul Național Liberal 10
Candidat independent 1
Cartiere[modificare | modificare sursă]
Brașovul are 15 cartiere, după cum urmează:
Cartierul Noua
Personalități[modificare | modificare sursă]
Johannes Honterus (1498-1549), teolog reformator sas
Valentin Bakfark (1507 sau 1527 - 1576), compozitor renascentist
Diaconul Coresi (d. 1583), meșter tipograf, traducător
Dimitrie Eustatievici (1730-1796), dascăl și autor de manuale și gramatici.
Matthias Lassel (1760-1834), oftalmolog de faimă europeană
Friedrich Hensel (1781-1809), ofițer imperial austriac, comandant al cetății Malborghetto
Johann Martin Honigberger (1795-1869), farmacist și explorator
Constantin Lecca (1807-1887), profesor, pictor, tipograf, editor, scriitor și traducător româ
al XIX-lea, care s-a remarcat în domeniul picturii cu tematică istorică, picturii religioase și al p
Christian Tell (1808-1884), politician și general unul din fondatorii societății secrete Frăția
Andrei Mureșanu (1816-1863), poet, profesor, parte din familia Mureșenilor, gazetari și s
Mișu Popp (1827-1892), pictor român, reprezentant al academismului românesc.
Ioan Meșotă (1837-1878), profesor, membru corespondent al Academiei Române
Nicolae Teclu (1839-1916), chimist, inventator
Gheorghe Dima (1847-1925), muzician și compozitor
Friedrich Mieß (1854-1935), pictor
József Koszta (1861-1949), pictor
Vasile Saftu (1863-1922), delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
Ilie Savu (delegat) (1868-1938), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 191
Ștefan Octavian Iosif (1875-1913, București), poet și traducător român
Ioan Pricu (1875-1949), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
Sextil Pușcariu (1877-1948), academician, scriitor și filolog
Adolf Meschendörfer (1877-1962), scriitor
Petru Muntean (1877-1940), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
Mihai Popovici (1879-1966), ministru, deținut politic
Hans Mattis-Teutsch (1884-1960), pictor
Lajos Áprily (1887-1967), scriitor, traducător
Brassaï (Gyula Halász) (1899-1984), fotograf
Harald Meschendörfer (1909-1984), pictor și grafician
Presă[modificare | modificare sursă]
Presa brașoveană își are începuturile în ziarele secolelor XVIII-XIX. În 1838 a
apărut, „cu prea înaltă voe”, primul ziar românesc din Brașov, „Gazeta
Transilvaniei”, la doi ani după „Foaia pentru minte inimă și literatură”. Dintre
publicațiile scrise sunt de remarcat Kronstadter Zeitung, Brassói Lapok, Bună
ziua Brașov, revista Chip, Dacia Jurnal Brașov, Gazeta de
Transilvania, Monitorul Expres, Transilvania Expres, revista Zile și Nopți.
Televiziunile și posturile de radio locale au apărut după 1990. În mare parte
sunt studiouri teritoriale ale posturilor naționale.
Sport[modificare | modificare sursă]
Complexul Sportiv «Olimpia»
FC Brașov
Forex Brașov
Rulmentul Brașov
Federația Română de Karate Modern (F.R.K.M.)
Baza sportivă „Olimpia”, cu Muzeul Sportului Transilvănean.
Bazinul Olimpic Brașov
Tineretului
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: recensamantromania.
ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8. xls „Tab8. Populația stabilă după
etnie – județe, municipii, orașe, comune” Verificați valoarea |
url= (ajutor). Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013.
Accesat în 5 august 2013.
2. ^ http://www.geopostcodes.com/Brasov Lipsește sau este vid: |
title=(ajutor)
3. ^ cf. Mommsen, Coldbarren aus Sirmium, în Zeitschrift fur Numismatik, XVI,
1888, p. 351 citat în “Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-
roman” de Vasile Pârvan București, Atelierele grafice SOCEC & Co.,
Societate anonimă, 1911
4. ^ Junii Brașoveni și troițele lor din Șcheii Brașovului de Vasile Oltean
5. ^ Miklosics Ferenc, Die Bildung der Ortsnamen aus Personennamen im
Slavischen, Brassó 1897
6. ^ Dragoș Moldovanu, Toponimie de origine romană în Transilvania și în sud-
vestul Moldovei, în Anuarul de lingvistică și istorie literară, XLIX-L, București
2009-2010, p.59
7. ^ DECRET pentru schimbarea numelui orașului Brasov în acela de ORAȘUL
STALIN: "Art. unic. — Cu începere dela data publicării prezentului Decret,
orașul Brașov va purta numele de orașul Stalin, în cinstea marelui geniu al
omenirii muncitoare, conducătorul poporului sovietic, eliberatorul și prietenul
iubit al poporului nostru, Iosif Vissarionovici Stalin. Dat în București, la 22
august 1950". (semnat:) C. I. Parhon, Marin Florea Ionescu
8. ^ Istoria Românilor: Din cele mai vechi timpuri pînă la întemeierea statelor
românești, Constantin C. Giurescu Dinu C. Giurescu, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1974
9. ^ Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei și onomasticei, Nicolae
Drâganu, 1933
10. ^ a b c “Vasile Oltean, cartea Istoricul tradițiilor din Șcheii Brașovului"
11. ^ Die Bildung der Ortsnamen aus Personennamen im Slavischen de Franz
Miklosich (Ritter von)
12. ^ “Dar de la Bratoslav mai avem o formă hipocoristică, Brașa, care e la baza
numelui Brasov, precum a presupus N. Drăganu” vezi Sextil Pușcariu
Brașovul de altădată. Cluj: Ed. Dacia 1977 . OCLC 3446164.
13. ^ Al. Cioranescu în Dicționarul etimologic român, Universidad de la Laguna,
Tenerife, 1958-1966 spune:"
“Brașóv s.m. Numele unui oraș din Trans. Probabil de la numele sl.
“ Braša (Drăganu, Dacor., VII, 236), cf. însă bîrsă. – Der. brașovean,
s.m. (locuitor al Brașovului; vînzător de mărunțișuri; trăsură cu
acoperiș boltit); brașoveancă, s.f. (prăvălie de mărunțișuri); brașoavă,
s.f. (minciună, gogoașă), al cărui semantism se explică desigur prin
tendința de a exagera proprie vânzătorilor, cf. fr. boniment (Șeineanu,
Semasiol, 173) brașovenește, adv. (în mod exagerat)" Acest citat este
”
preluat din Dictionarul Explicativ al Limbii Romane
Online (Copyright (C) 2004-2010). Copierea definițiilor este permisă
sub licența GPL, cu condiția păstrării acestei note)
14. ”
15. ^ “Dar de la Bratoslav mai avem o formă hipocoristică, Brașa, care e la baza
numelui Brașov, precum a presupus N. Drăganu” vezi Sextil Pușcariu
Brașovul de altădată. Cluj-Napoca: Ed. Dacia 1977 . OCLC 3446164.
16. ^ a b “Vasile Oltean, Istoricul tradițiilor din Șcheii Brașovului" carte inclusa la
bibliografie
17. ^ Hasdeu, Russu și alții consideră cuvântul Brad (*bradzŭ) un cuvânt de
origine dacică (cf. albanez bradh / bredh). en:List of Romanian words of
possible Dacian origin
18. ^ Acta Philologica, Volume 4 , Sever Pop, 1966
19. ^ Latomus, Volume 36, Issues 1-2, Marc Antoine Kugener, Léon Herrmann,
1977, ISSN: 0023-8856
20. ^ Sorin Paliga în lucrarea "Etymological Lexicon of the Thracian Elements in
Romanian" include numele Trace NP Brazaca, Brais f., Braiades m., Brasais,
Brasus etc.
21. ^ Dicționarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la
Laguna, Tenerife, 1958-1966 / Dicționarul etimologic al limbii române,
București : Editura Saeculum I.O., 2002, Alexandre Ciorănescu Tudora
Sandru Mehedinți Magdalena Popescu-Marin, ISBN 973-9399-86-
X9789739399869
22. ^ Coord. Ioan Aurel Pop,Thomas Nagler, Nagler (2016). Istoria Transilvaniei.
Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei. p. 215-216.
23. ^ Populația după etnie
24. ^ Universitatea Transilvania din Brașov: Facultăți
25. ^ Istoria; „Fabrica de locomotive si vagoane” www.roman.ro
26. ^ http://www.brasov.insse.ro/phpfiles/7.Salariati_Iulie2015.pdf
27. ^ http://www.brasov.insse.ro/phpfiles/2.Pensii_TrimII_2015.pdf
28. ^ http://www.brasov.insse.ro/phpfiles/07_Turism%202015.pdf
29. ^ ::: Regia Autonoma De Transport Brașov | Trasee :::
30. ^ bilete tichete abonamente RAT BRASOV muzee expozitii
31. ^ „Brașov: Președintele CJ asigură că aeroportul internațional de la Ghimbav
va fi gata până la sfârșitul anului 2020”, Agerpres.ro, 29 ianuarie 2018,
accesat în 8 iunie 2018
32. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral
Central pentru alegerile locale din 2016.
33. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 1996
34. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 2000
35. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 2004
36. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 2008
37. ^ Lista primarilor din județul Brașov la alegerile din anul 2012
38. ^ Date al sitului oficial al Brașovului, din 12 februarie 2010
39. ^ România a primit acceptul pentru a găzdui ediția de Iarnă a FOTE
2013Accesat pe data de 22 februarie 2013
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
¹ ^ Valentin Bodea, Note asupra economiei brașovene din sec. XX
Silviu Pop, Ștefan Princz, Brașov, ghid turistic , Ed. Pentru Turism,
București 1974.
Sextil Pușcariu, Brașovul de altădată, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1977.
Dorina Negulici, Brașovul - Oraș cetate, Brașov, 2000.
Vasile Oltean, Istoricul tradițiilor din Șcheii Brașovului
Vasile Oltean, Junii brașoveni
Maria Dogaru, Din Heraldica României. Album, Ed. Jif, București 1994.
Dicționar Enciclopedic - vol. I, Ed. Enciclopedică, București, 1993
Gernot Nussbächer, Caietele Corona, Ed. Aldus, Brașov
Pagini Aurii, ediția 2005-2006
ADAC - Straßenatlas Ost-Europa, ADAC e.V., München, 1993
Octav Șuluțiu, "Brașov" - Fundația pentru literatură și artă "Regele Carol
II"
Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2011). Castele si cetati din
Transilvania: judetul Brasov. Bucuresti. ISBN 978-973-0-11186-6.
Brașov: monografie, Constantin Catrina, Ion Lupu, Ștefan A. Banaru,
Sport-Turism, 1981
La Wikivoyage găsiți
un ghid turistic
despre Brașov
Portal România
Municipiul Brașov, infoghidromania.com
Brasov.net
Turism