Indicaţiile transfuziilor de sânge

       Principala indicaţie a transfuziilor de sânge o reprezintă

ameliorarea transportului de oxigen la nivel tisular, grav afectat
în:

 a) anemiile severe de diverse etiologii. Se consideră

utilă administrarea de sânge atunci când hemoglobina
scade sub 7%, hematocritul scade sub 25%, iar
numărul de eritrocite scade sub
2.500.000/mm3. Pentru aprecierea volumului de sânge
necesar a fi transfuzat se poate utiliza o formulă devenită
clasică: Greutate (kg) x Volum de sânge procentual (7%) x
(Hematocrit dorit – Hematocrit actual x 10) / Hematocritul
sângelui de transfuzat. Valorile prezentate sunt relative,
apărând frecvent necesitatea de încadrare a lor în context
general organic şi hemodinamic. Astfel este cunoscut
faptul că pierderea rapidă a 1000 ml sânge determină o
reducere a hematocritului şi proporţional a hemoglobinei
cu 3% în prima oră, 5% în 24h, 6% în 48h şi 8% în 72h, în
timp ce transportul de oxigen şi schimbul tisular al
acestuia se modifică semnificativ, concomitent cu
instalarea palorii, tahicardiei şi hipotensiunii ortostatice.
 b) stările de şoc (în special, şocul hemoragic, traumatic,
infecţios, posttransfuzional, obstetrical, prin strivire
etc.) renumite prin scăderea capacităţii de transport şi
schimb tisular al oxigenului şi în care, funcţie de valorile
hematocritului, devine obligatorie administrarea de sânge
şi derivate.
 c) diatezele hemoragice prin deficit de factori
hemostatici sau procoagulanţi, situaţii în care, funcţie
de componenta deficitară, se poate administra masă
(concentrat) trombocitară, plasmă proaspătă sau
conservată, plasmă antihemofilică (îmbogăţită cu factori
VIII, IX sau XI), alţi derivaţi de plasmă (fibrinogen, complex
protrombinic, factori V, VII, X etc.).
 d) circulaţia extracorporeală în cazul operaţiilor pe cord
deschis (sau de altă indicaţie) necesită o suplimentare de
sânge pentru circuitul pulmon – cord artificial, strict
monitorizată şi asociată perfuziilor cristaloide şi
macromoleculare.
 e) exsanguinotransfuzia utilizată în cazul bolii
hemolitice a nou-născutului şi a altor hemolize acute
marcate (intoxicaţii exo sau endogene, incompatibilitate
transfuzională, coagulare intravasculară diseminată etc).
 f) dializa extrarenală foloseşte transfuzia pentru
umplerea circuitului aparatului de epurare.
 g) leucopeniile severe şi stările de
imunodeficienţă beneficiază de transfuzii de masă
leucocitară.