Epitaf- Plangerea lui IIsus,1437

 Epitaful este un văl de procesiune care în bisericile de rit ortodox se păstrează în altar,
de unde este scos în timpul ritualurilor dinainte de Paște. El este asociat din punct de
vedere liturgic Coborârii de pe Cruce, Plângerii, și Punerii în mormânt a lui Hristos, cele
trei teme figurate de această categorie de piese de cult.

 Vălul este realizat din mătase colorata si mici perle pe support din matase(perlele fiind
utilizate pentru a contura personajele principale), fir din argint si argint aurit.
 Epitaful reprezintă Plângerea lui Hristos: Iisus este întins pe piatra roșie din Efes; este
vegheat de Maica Domnului, asezata la capului Său, și de Maria Magdalena, aflată la
picioare, care pare ca isi smulge parul de durere. Cinci îngeri încadrează sus și jos scena,
în timp ce în colțuri apar simbolurile celor 4 evangheliști:
Ioan(vulturul),Luca(taurul),Matei(ingerul) si Marcu(leul).Chenarul care încadrează scena
centrală și motivul crucii înscrise în cerc au dublă valoare, simbolică și decorativă.
Chenarul conține o inscripție cu mențiunea că epitaful a fost dăruit în anul 1437.
 E foarte posibil ca vălul să fi fost brodat de călugări chiar în atelierele mănăstirii Neamț.
Lunga domnie a lui Alexandru cel Bun a asigurat Moldovei stabilitatea politică și
economică necesară dezvoltării unor ateliere locale care să preia și să continue tradiția
bizantină. Utilizând ca punct de plecare modele pictate pe carton, călugării de la Neamț
respectă atât tradiția iconografică cât și tehnica bizantină. Ei îmbină diferite tipuri de
cusătură prin care creează efecte speciale, făcând din broderie o adevărată „pictură cu
acul. Epitaful a fost dăruit de egumenul Silvan mănăstirii Neamț.
 Dimensiuni:240 cm x 156 cm
Localizare lucrare :Galeria de Artă Veche Românească, sala 1