1.6.

PANSAMENTE, BANDAJE

Pansamente

În sens strict, pansamentul chirurgical = actul prin care se realizează şi se menţine asepsia unei
plăgi, în scopul cicatrizării ei.

În sens larg, pansamentul reprezintă totalitatea mijloacelor şi metodelor care realizează protecţia
unui ţesut sau organ faţă de acţiunea agresivă a diverşilor agenţi; vezi şi pansament gastric
(administrarea unor medicamente cu rol protector asupra mucoasei gastrice), pansament antiinflamator
(aplicarea unor comprese umede peste o regiune inflamată).

Pentru a efectua un pansament chirurgical sunt necesare:

- cunoştinţe de asepsie-antisepsie,
- cunoştinţe de mică chirurgie,
- cunoştinţe de biologie a plăgii.

Materiale necesare:

1. Substanţe antiseptice (rol: să realizeze curăţirea şi dezinfecţia plăgii şi a tegumentelor din jur):

- alcool
- tinctură de iod
- apă oxigenată
- cloramină
- betadină
- acid boric, etc..

2. Materiale care realizează protecţia plăgii (proprietăţi generale: să fie uşoare, să nu fie iritante pentru
tegumente, să se poată steriliza, să aibă putere absorbantă, să se opună pătrunderii germenilor din afară,
să realizeze o compresiune elastică a plăgii):
- comprese din tifon (pânză rară de bumbac): capacitate de absorbţie mai mică decât a vatei;
- vată hidrofilă (bumbac prelucrat şi degresat)

3. Mijloace de fixare:
- galifix (mastisol) = soluţie de colofoniu (sacâz);
- leucoplast (se aplică pe tegument ras şi degresat; este impermeabil pentru aer);
- bandaj (realizează „înfăşarea” chirurgicală).

4. Instrumentar chirurgical.

5. Alte materiale:
- benzină, neofalină, eter, acetonă: realizează degresarea tegumentului (necesare pentru îndepărtarea
galifix-ului de pe tegument);
- unguente: protecţia tegumentelor din jurul unei plăgi secretante;

CUTADEN: ihtiol 1.5 g, oxid de zinc 15 g, oxid de titan 6 g, extract de Hamamelis 0.13 g, tetraborat de
sodiu 0.1 g, excipienţi ad 100 g; indicaţii: eczeme uscate, dermatite iritative (eriteme fesiere, fisuri ale
pielii, degerături, arsuri superficiale limitate); mod de administrare: aplicaţii locale pe piele, de 2-3 ori
pe zi, în condiţii de asepsie a leziunii.

1
DERMAZIN (FLAMMAZINE): sulfadiazină; indicaţii: arsuri infectate, răni suprainfectate, inclusiv
escare şi răni adânci netratate; mod de administrare: aplicaţii locale de 1-2 ori pe zi în strat de 2-4 mm.

JECOLAN: oleum jecoris 40 g, lanolină 17 g, vaselină ad 100 g; indicaţii: dermite uscate, plăgi atone,
ulcere varicoase, arsuri de gradul I, degerături; mod de administrare: aplicare locală, de 1-2 ori pe zi.

JECOZINC: oleum jecoris 12 g, oxid de zinc 38 g, talc 4 g, lanolină 12 g, vaselină ad 100 g.

TETRACICLINĂ, etc..

- meşă: bandă sterilă de tifon utilizată cel mai frecvent în scop hemostatic, dar şi pentru a permite
eliminarea secreţiilor dintr-o plagă sau cavitate în care este introdusă meşa;
- aleze (à l’aise = a se simţi bine) = bucăţi mari de pânză cu dublu rol: solidarizare a unei regiuni opera-
torii (plagă operatorie abdominală mare la pacient obez, etc.) + protecţie a rufăriei de pat.

Condiţiile unui bun pansament:

- să fie făcut în condiţii aseptice;

- să fie absorbant;
- să fie protector;
- să nu fie dureros;
- să fie schimbat la timp.

Tehnica efectuării unui pansament → mai mulţi timpi:

1. pregătirea medicului pentru pansament (mănuşi sterile, servire de către asistentă cu instrumentele
necesare);
2. dezlipirea vechiului pansament, îndepărtarea vechiului pansament (cu blândeţe, eventual după
umezire cu eter sau alcool, respectiv cu apă oxigenată sau permanganat de potasiu);
3. curăţirea tegumentelor din jurul plăgii, centrifug → tampon de vată sterilă îmbibat cu eter (pentru
degresare);
4. dezinfectarea pielii din jur cu alcool sau tinctură de iod;
5. tratamentul plăgii → în funcţie de natura sa şi momentul evoluţiei:
- plăgi operatorii cu evoluţie aseptică: nu necesită tratament special, în afară de scoaterea tuburilor de
dren, a firelor sau agrafelor;
- plăgi secretante: necesită curăţire (spălare cu jet de soluţie antiseptică, excizie a ţesuturilor mortificate),
- evacuare a colecţiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire de aţă, înţepare a cicatricei cu un stilet
butonat;
- colecţii purulente: deschidere largă, drenare cu tuburi;
- plăgi accidentale: curăţare de resturi vestimentare sau telurice, debridare, regularizare, lavaj antiseptic,
eventual suturare;
6. protecţia plăgii: stratul de comprese trebuie să depăşească marginile plăgii, iar grosimea să nu fie mai
mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o bună capilaritate);
7. fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, feşi.

Tipuri de pansamente:

1. pansament protector: pe plăgi care nu secretă şi nu sunt drenate;

2. pansament absorbant: pe plăgi drenate sau secretante;
3. pansament compresiv: pe plăgi sângerânde (scop hemostatic), pentru imobilizarea unei regiuni, pentru
reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare; se realizează fixare cu feşi în cadrul unui bandaj;
4. pansament ocluziv: pentru plăgi însoţite de leziuni osoase (acoperire a plăgii cu comprese şi vată,
peste care se aplică un aparat gipsat).

2
 BANDAJAREA
definiţie, reguli şi tipuri

Bandajarea sau înfăşarea este o metodă de fixare a pansamentului cu ajutorul feşelor de tifon,
de pânză sau de material plastic.
Feşele cel mai des utilizate sunt cele de bumbac, pentru că se menţin bine pe loc, exercită o presiune
uniformă asupra locului de aplicare şi, fiind hidrofile, absorb exudatele şi sângele din plagă. Dimensiunile
feşelor variază între 5 şi 25 cm lăţime şi 5-20m lungime. Dimensiunea feşei se alege în raport cu regiunea
unde se aplică.

Poziţia bolnavului. Bolnavul va fi aşezat comod în poziţie şezând sau în decubit, în aşa fel ca
regiunea care urmează să fie înfăşată, aşezată pe un suport (pelvisuport, taburet, suluri de pătură etc.) sau
susţinută de o infirmieră, să fie uşor accesibilă pentru asistentă.
Asistenta care aplică pansamentul va sta cu faţa spre bolnav, iar infirmiera care susţine regiunea
pansată se va aşeza la spatele bolnavului sau lângă el, ca să nu împiedice mişcările asistentei în timpul
manoperei.

Principii de respectat

 Faşa să nu fie aplicată prea strâns, pentru a nu produce dureri sau tulburări de circulaţie şi să
nu fie prea largă pentru ca să nu alunece, lăsând plaga descoperită
 Turele feşei trebuie să acopere pe cele precedente, în aşa fel încât acestea să adere reciproc,
să nu se desfacă una de alta şi să nu prezinte încreţituri
 Să se execute cu mişcări blânde pentru a nu accentua suferinţa bolnavului
 Faşa se ţine cu mâna dreaptă şi cu ruloul spre cel ce execută bandajul derulând faşa într-o
singură direcţie, de obicei de la stânga spre dreapta
 Bandajarea membrelor se începe de la extremitatea lor distală
 Se stă cu faţa spre pacient
 Bandajul începe şi se termină cu 2-3 ture circulare, capătul feşei fixându-se în partea opusă
regiunii bolnave şi se leagă într-un loc în care nu va incomoda bolnavul

Tipuri de bandaje

 Circulară – se suprapun turele de faşă exact una peste alta; indicată în regiuni cilindrice ca:
gât, torace, articulaţia pumnului

 În spirală – se conduce faşa şerpuind acoperind turele o 3-ime, restrângând faşa pe alocuri
prin manevra policelui; este indicată pentru bandajarea gambei şi a antebraţului

 În formă de 8 – se începe cu ture circulare subarticulare; se trec oblic peste articulaţii şi se

conduc deasupra articulaţiei alte ture circulare, se continuă de câteva ori şi se termină
înfăşarea deasupra articulaţiei cu ture circulare; este indicată pentru înfăşarea articulaţiei
cotului şi genunchiului, regiunii capului, pumnului

 În „spic de grâu” sau spica – se efectuează ture circulare deasupra articulaţiei; faşa se duce în
forma cifrei „8” , fiecare tură acoperind-o pe cea dinainte 1/3 sau 2/3 ; se termină înfăşurarea
cu ture circulare la punctul de sprijin; este indicată pentru regiuni articulare sau inghino-
abdominale, scapulo-humerale

3
 În evantai – se efectuează o tură oblică deasupra articulaţiei şi turele următoare se conduc din
ce în ce mai oblic, ajungând circulare în mijlocul articulaţiei;de la acest punct se desfăşoară
oblic în sens invers; este indicată în regiunea cotului şi genunchiului

 Capelină (calotă) – faşa se fixează în jurul capului, deasupra arcadelor sprâncenoase, lăsând
libere pavilioanele urechii, apoi se acoperă bolta craniană cu ture oblice fixate prin ture
circulare; la cap

 Mono- şi biocular –faşa se fixează în jurul capului cu ture circulare, apoi , la monocular, se
trece cu ture oblice peste ochi, aducând faşa sub urechea bolnavului; se face din nou o tură
orizontală pe frunte, apoi oblic, repetând succesiunea de ture oblice şi orizontale până la
acoperirea completă a ochiului; la binocular, în locul turelor orizontale, faşa se conduce oblic
peste celălalt ochi, turele încrucişându-se deasupra rădăcinii nasului formând o spică; la 1 sau
ambii ochi

 Praştie –se ia o faşă lungă de 0,5-1m şi lată de 5-6cm, se despică capetele astfel încât să
rămână numai în mijloc o bucată de 5cm nedespicată, care se fixează pe nas; capetele
superioare se trec sub pavilionul urechii şi se înoadă în regiunea occipitală; ramurile
inferioare se trec pe deasupra urechilor, încrucişând pe cele superioare şi se fixează în partea
posterioară a capului puţin lateral, ca să nu deranjeze bolnavul în decubit dorsal; la nas

 Căpăstru –la fel ca la praştie, mijlocul se aplică pe bărbie sau buze, ramurile superioare se
încrucişează în regiunea occipitală şi se leagă deasupra frunţii, iar ramurile inferioare
deasupra creştetului capului, lăsând libere urechile; la bărbie

 Faşa în T –este compusă din 2 feşe; una se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor
iliace, aceasta servind drept sprijin pentru cealaltă, care se trec dublu între coapse , acoperind
perineul; se utilizează pentru perineu

 Basmaua –se foloseşte pentru imobilizarea membrului superior şi fixarea pansamentelor; este
formată dintr-o bucată de pânză albă de formă triunghiulară, pătrată sau dreptunghiulară,
forma şi dimensiunile ei variind după scopul şi regiunea unde se aplică basmaua
triunghiulară, numită şi eşarfă;

 Eşarfa – menţine în poziţie de repaus mâna, articulaţia mâinii, cotului şi antebraţului. Se

aşează mâna lezată pe mijlocul basmalei triunghiulare, care are vârful îndreptat spre cot.
Capetele ei se strâng în jurul gâtului şi se înnoadă, dând antebraţului poziţia necesară. Vârful
basmalei se aduce înainte peste cot şi se fixează cu un ac de siguranţă. Basmaua se poate
folosi şi pentru bandajare : cap, mâna şi laba piciorului, toracele, sânul, ochiul şi urechea.

4
 Înfăşarea chirurgicală (bandajul)

- metodă de fixare a unui pansament la nivelul unei plăgi (eventual compresivă) sau de imobilizare
temporară a unei fracturi, luxaţii sau entorse; se realizează cu ajutorul unei faşe = o bandă de tifon,
pânză, altă ţesătură elastică sau chiar hârtie specială cu proprietăţi elastice şi absorbante, a cărei lăţime
se recomandă a fi aproximativ egală cu cu diametrul regiunii care se înfaşă (excepţie degetele).

Se descriu mai multe modalităţi de înfăşare:

1. înfăşare circulară: rapidă şi simplă, este indicată în regiuni cilindrice (cap, gât, torace,
abdomen, braţ);
- suprapunere de ture fără a deplasa pansamentul

Pasul 1:

Pasul 2:

5
Pasul 3:

Pasul 4:

!!!NU ASA!!!

6
2. înfăşare în spirală: este indicată la membre, în regiuni tronconice şi pe suprafeţe întinse;
- spirală ascendentă, acoperind ½ din tura precendentă
Se începe la fel ca şi la înfăşarea circulară(paşii 1,2,3,4), şi se continuă:

Pasul 5:

Pasul 6:

7
Pasul 7:

Dacă nu se foloseşte o faşă elastică la efectuarea înfăşării în spirală, rezultatul va fi cu volănaşe:

8
3. înfăşare răsfrântă: este indicată în aceleaşi regiuni ca înfăşarea în spirală, fiind mai etanşă;
Se începe la fel ca şi la înfăşarea circulară(paşii 1,2,3,4), şi se continuă:

Pasul 5:

9
 Pasul 6:

Pasul 7:

10
Pasul 8:

11
 Finalitatea:

4. înfăşare „în spic de grâu” („spica”): se aplică la rădăcina membrelor sau în cazul
pansamentului compresiv după amputaţia de sân la femei;
- succesiuni de ture în crescendo-descrescendo
Se începe la fel ca şi la înfăşarea circulară(paşii 1,2,3,4), şi se continuă:

Pasul 5:
12
 Pasul 6:

Pasul 7:

13
 Finalitatea:

5. înfăşare în evantai: este indicată în cazul fixării pansamentului în jurul articulaţiilor cotului şi
genunchiului;

Pasul 1:

14
Pasul 2:

Pasul 3:

15
 Pasul 4:

Rezultatul:

16
6. înfăşarea în carapace : pentru regiunea genunchiului
- circular pe mijlocul articulaţiei, alternativ: 1 deasupra, 1 dedesubt

Pasul 1:

Pasul 2:

17
 Pasul 3:

Rezultatul:

7. înfăşare în formă de 8: este indicată în plăgile mâinii, în plăgile periarticulare şi în entorsele

articulaţiei tibio-tarsiene;

18
19
20
Reultatul:

8. înfăşarea helicoidală : acoperirea unei suprafeţe extinse cu puţin material;

- fixarea aparatului gipsat, arsuri

21
 ÎNFĂŞAREA PE REGIUNI ANATOMICE:
CAP
1. Capelina = boneta (tip răsfrânt)
- ture circulare occipito-frontale (nu acoperim ochiul)
- răsfântă, apoi alternativ(stg-dr)

22
23
24
25
2. Mitra lui Hipocrate:
- înfăşare de tip recurent
- 2 executanţi, 2 feşe
- Ture circulare occipito-frontale(faşa fixatoare)
- Cealaltă faşă circulă antero-posterior pe calotă

3. Basmaua Petit

26
4. Praştia
- nazală şi mentonieră
- faşă 50 cm – despicăm – braţele superoiare se leagă pe sub
ureche
- braţele inferioare deasupra urechii

27
28
NAZALĂ:

29
MENTONIERĂ:

30
5. Căpăstru:
- pentru fracturi şi intervenţii
- pe sub urechea dr., menton, pe zigomatic, pe deasupra
urechii stg., occipital, menton, sub ureche

31
32
33
34
35
6. Monoclu(dr,stg):
DR: ture circulare fronto-occipitale (!NU PESTE NAS!)
Pe sub ureche – postero-anterior: se acoperă ochiul drept
STG: din anterior spre posterior (invers ca la cel DR)
După prima tură, la mijlocul frunţii descendent peste ochiul
stg, apoi pe sub urechea stg.

!!!NU AŞA!!!

DREPT
(nu se acoperă nasul)

AŞA

36
 !!!NU AŞA!!!

STÂNG
(nu se acoperă nasul)

AŞA

7.

Binoclu:
- ambii ochi; alternativ(dr,stg)
- nas + urechi rămân liber

37
8. Spica mică a cefei:
- carbunculi, infecţii
- de la dreapta, ture circulare fronto-occipital, a doua tură urcă puţin

38
39
40
41
 TORACE

9. Spica mare a cefei:

- începutul la fel dar se coboară la nivelul axilei, apare un X pe spate, şi rombul
cervical

42
43
44
45
 10. Spica sânului:
- ridică, suspendă, comprimă pe torace
- 2 tipuri de ture: - ascendent: ridică, suspendă
- descendent: apasă, comprimă

DREAPTĂ

46
47
STÂNGĂ

48
49
50
11. Bandaj DESAULT
- 4 axe: - axul transversal: fixează braţul de torace
- axul vertical: ridică
- axul oblic: în eşarfă
- axul posterior: ridică antebraţul

51
52
12. Spica umărului:

53
54
55
56
13. Pansamentul 8 al spatelui

57
58
59
 Abdomen
14. Spica inghinală, femurală, gluteală: - aproximativ identice, diferenţa fiind locul de intersecţie
a feşei(locul unde se formează spica);

1 3

2 4

60
 7
5

61
10 13

11 14

12 15
62
16
19

17
20

18
63
21
15. Pansamentul T al perineului
- înfăşare recurentă, ca la mitra lui Hipocrate(2 persoane, 2 feşe)
- la femei: aspect de T cu ture ce se suprapun
- la bărbaţi: aspect de T posterior, V anterior

BARBAŢI:

64
65
66
FEMEI:

67
68
69
 Înfăşarea mâinii şi a degetelor

Spica policelui:

1 2

70
3 7

Sau:

6
10

71
Mănuşa în 5 degete:

4
1

72
7
8

Mănuşa în 4 degete unite:

1
4

3
73
6 7

Spica mâinii:

1 3

2 4

Spica palmară:

74
1
4

2
5

Spica piciorului:

75
1 3

2 4

Spica halucelui:

!!!NU AŞA!!!
(halucele este forţat)

!AŞA!

76
2 6

3
7

5
9

Evantaiul/carapacea călcâiului:

77
78
1.7. COMPLETAREA DOCUMENTELOR DE EVIDENȚĂ ȘI
ÎNGRIJIRE A PACIENȚILOR

79
80