Igor Stravinsky: Octet for wind instruments

Nu am auzit această piesă mai înainte.

Cunosc o altă lucrare de I. Stravinsky: Fantaisie sur Petrouchka

care am auzit la harpă de Al. Boldachev.

Acest Octet este structurat de 3 părți:

Prima parte se numește Sinfonia care începe cu un motiv jucăuș

din partea fagotului care cântă triluri și din partea flautului,
clarinetului care cântă stacatto-uri. Pentru un scurt timp vine o
melodie mai melancolică, lentă dar atmosfera jucăuș revine
înapoi. Partea această se termină în forte în mod prestigios.

A doua parte se numește Tema con variazioni. Începe misterioasă

efect care dau contratimpurile în acompaniament și notele lungi
la temă. Aici se schimbă întotdeauna notele lungi cu ritmurile
forte rapide.

A treia parte, Finale, continuă linia această și apropiind spre sfârșit

apar din nou contratimpurile iar acum sugerează echilibru și astfel
ajungem la final.

În total mi-a plăcut lucrarea pentru că este colorată, plină de

ritmuri și efecte foarte diferite.
 Aaron Copland: Fanfare for the Common Man
Nu am auzit mai înainte nici de piesă nici de compozitorul
respectiv.
Toată lucrarea sugerează o atmosferă glorioasă. Totul
începe cu percuția foarte pregnantă. Tema principal
prezintă trompeta apoi cântă împreună cu cornul. Linia
melodic continuă trombonul și după aceea vine și tuba.
După fiecare prezentare de temă intervinerea percuției
accentuază seriozitatea acestei melodie.
Îmi place foarte mult fiindcă îmi amintește de muzică de
filme.

Olivier Messiaen: Oiseaux exotiques

Încă nu am întâlnit cu lucrarea Oiseaux exotique, și nici
altă piesă de Olivier Messiaen.
Piesa începe în fortissimo pe care cântă suflătorii. Melodia
formează un dialog între instrumentele. Suflătorii cântă
ceva în forte după ce urmează un răspuns mai liniștit
împreună cu alte instrumente, de exemplu xylofonul.
Xylofonul creează un efect special în melodie.
Pianul ocupă locul solistic, imită orchestra singur,
dialogurile instrumentelor cu caracter diferit.
În piesă nu sunt instrumente corzi, doar suflători și
percuție.
Din privința mea, lucrarea este prea exotică și abstractă
din cauza melodiei, pe care într-un fel inițializează și titlul.

John Adams: Harmonielehre part 3

Am cunoscut alte lucrări al compozitorului, iar acaestă nu
am auzit.
După părerea mea, toată lucrarea are o formă de
exprimare mai liberă.
Nu are foarte mari fortissimo-uri surprinzători, dar însă
este colorată, plin de viață și interesantă. Instrumentele
sunt folosite foarte bine ca culori simbolice. Fiecare are un
efect unic și combinarea acestelor în acest mod, sugerează
atmosferă fermecătoare ca în povești.
Îmi place foarte mult, mai ales pianissimo-urile
representative, caracterul instrumentelor fabulous.
 Gustav Holst: Jupiter
Am auzit această lucrare, dar nu cunosc altă de G. Holst.
Când ascult lucrarea am impresia că sună o orchestră
completă pentru că compozitorul folosește tonurile
instrumentului cu o mare variozitate. Bineînțeles, apar mai
multe tipuri al saxofonului pentru crearea vocilor.
Holst folosește o armonie curată, plăcută, pregnantă și
ritmuri obișnuite dintr-o perspectivă. Vocile diferite
creează impresia că auzim și alte instrumente, nu doar
saxofon.
Îmi place foarte mult, cred că seamănă cu muzica din
filmele sci-fi.

Body percussion
Încă n-am auzit această piesă.
Cred că este foarte inovativă deoarece oamenii folosesc
doar părțile corpului pentru a crea muzică.
Acest lucru arată că muzica poate fi oriunde, oricum.
Dar ca și cum în orchestră sau orice fel de muzică format
cu ajutorul instrumentelor, body percussion are nevoie de
o cooperare, comunicație și punctualitate complexă.
Ritmul trebuie să fie perfect de accord să sune astfel.
Îmi place și după părerea mea, ar fi o alternativă foarte
folositoare să învețe copiii ritmica în acest mod.