Curs II

- Stabilitatea dispozitivului de cunoaștere renascentist – dată de autoritatea Bisericii Catolice.

- Iconografia medievală: vizibilul e secundar ca importanță față de invizibil (relația dintre privitor
și pictură e una cultică). Universul iconografiei e simbolic/alegoric.
- Dimensiune mai ales narativă, potrivită pentru o populație analfabetă ce trebuie educată teologic.
Are loc stabilizarea narațiunilor principale ale dogmei.
Ex. vitraliile din Sainte Chapelle Paris, care conțin o narațiune de la geneză până la instaurarea
regelui (narațiunea politică)
Ex. la fel, catedralele gotice prezintă narațiuni sculptate în piatră.
- Creștinul medieval e învățat că tot ceea ce vede ascunde un ceva de dincolo (Sf. Pavel: doar în
viața de apoi vom vedea față către față, lucrurile de acum ocultează o realitate ulterioară)
- Experiența sublimului pentru mase (distanța uriașă dintre construcțiile uzuale și catedrală)
- Scotus Eriugena: nu există nimic care să nu comunice ceva inteligibil și necorporal

- Renașterea timpurie: Accent pus pe formă nu doar ca semn, ci și ca experiență a vizibilului.

Apare producția de forme care nu semnifică neapărat (ex. vegetația ornamentală)
- Spațiul renascentist e construit pentru ochiul care privește, e scenic.
- Rolul privitorului devine important – omul nu mai e supus la o simplă încercare în sens cultic, ci
participă la dispozitivul de cunoaștere.
- Invenția perspectivei decurge de aici.
- Se constituie o filozofie ce va trece în concepte abia ulterior (concepte raționaliste)
- Tendința renascentistă este tendința spre complet, spre spațiul cuprinzător și organizat.
- Ce rol are subiectul în cunoaștere? Elementul unui mecanism. Perspectiva nu are sens decât dacă
privitorul se află în afara tabloului.
- Pictura renascentistă e una esențialistă (nu lumea așa cum apare ea e reprezentată, ci esențele ei) –
de aici se naște relevanța fenomenologică a formei (totul depinde de conștiința care percepe)
Giotto
3 etape
1. Frescele din Padova
Montaj cu cele mai importante episoade din istoria creștinismului. Însă aici construcția vizuală tinde spre
un realism figurativ (deși puterea narațiunii rămâne importantă).
Studiu de caz Plângerea la mormânt
- Corpurile au volum – o anumită adâncime
- Compoziție care așază personajele în relația unele cu altele
- Două diagonale duc privirea nu spre centrul picturii, ci spre scena centrală a înmormântării
(trupul și stânca)
- Personaje cu spatele (care sugerează poziția din care noi privim)
Efectul nu e de reprezentare, ci de introducere într-o scenă la care participăm
Deci spațiul e un sistem de relații, nu doar o sumă de elemente.
- Îngerii din partea de sus & copacul echilibrează compoziția.
- Personajele sunt pictate diferit, au legături vizuale
2. Frescele cu Sf. Francisc din Firenze
 - Imaginea a câștigat în dinamică și perspectivă
- Distanță mult mai mare față de iconografia bizantină
- Arhitectura folosită pentru echilibru compozițional
.........................................
Lorenzetti, Bunavestirea
- De ce e tema bunavestirii importantă pentru epocă? Vorbește despre materializarea/încarnarea
invizibilului/divinului. Întrebarea funcționează și în arta sacra (cum poate fi reprezentat divinul?)
- Anul începea în 25 martie
- E păstrată dimensiunea alegorică + puterea figuralului (conținută în reprezentarea fecioarei)
- Scena centrală (extrem de fragilă) a istoriei creștinismului – fiat – nimic în creștinism nu se poate
întâmpla fără acceptul subiectului
** articularea legii cu grația (harul) și cu libertatea = dispozitivul de cunoaștere renascentist
(adevăr, spirit/frumusețe, libertatea de creație)

Fra Angelico, Bunavestire

- Adâncime, arhitectură, păstrarea simbolismului (semnele roșii – sângele lui Isus), grădina
(alungarea din Rai, legată ulterior de mântuirea prin întrupare), compoziția echilibrată de la
stânga la dreapta
- Cuvintele Mariei sunt cu susul în jos, fiindu-i adresate lui Dumnezeu
- Atenția la culoare, la sublim, la atracția exercitată de densitatea simbolică și de imagine în sine –
pentru a transforma privirea într-o experiență estetică a formei
Filippo Lippi, Bunavestire
- Mult mai realistă, cu adâncime
- Vaza de cristal – simbol al Mariei
Lorenzo din Credo
- Vălul Mariei repetă culorile pragului (iluminat de la sine)
Fra Angelico
- Aripile îngerului – pictura ca o compoziție de forme (ceea ce devine mult mai important în baroc
și apoi în rococo, ulterior în impresionism) – Fra Angelico e mai aproape de acești pictori mai
târzii
Francesco del Cosa
- Devine clară poziționarea în Italia. Deci, deși istoria e biblică, e sugerată relevanța ei pentru
contemporaneitate.
- Melcul: Daniel Arasse spune că ne putem imagina melcul nu în pictură, ci pe pictură, ceea ce
sugerează o conștiință de sine a picturii (meta)
Bellini, pictor al dispozitivului venețian
- Îmbrăcămintea îngerului e aproape cubistă
Masaccio, Izgonirea din rai
 - Element cheie al dispozitivului
De ce? Aici se văd toate elementele tipice artei renascentiste
Forța plasticului
Volumele sculpturale
Perspectiva în așezarea corpurilor
Nuduri construite pictural prin relații de lumini și umbre (element inovator) – adâncimea nu mai
fusese redată prin joc lumină/umbră
= puncte de ruptură

Masaccio va fi considerat inventatorul picturii în artă. Importanța plastică a creațiilor lui

depășește importanța de cult.

- Scenele de grup cu relații între personaje

- Folosirea unei surse de lumină
- Nuanțarea culorilor contribuie la perspectivă
- Aura respectă regulile perspectivi
Sf. Petru tămăduind
- Dinamica dintre clădirea (ce pare să se îndepărteze) și grupul (care pare să vină spre public)
Împărțirea pomenilor
- Lumini și umbre pe corpuri
- Diferențe de nuanțe
- La Giotto cutele erau sugerate prin linii (desen), aici sunt date de nuanțele de lumină/umbră
Donatello, Sf. George
- Arhitectura cu adâncime construiește o scenă pentru personaj
- Accentul pus pe existența vieții în sculptură
Madona cu pruncul
- Folosirea unor reguli care de abia se dezvoltau în interiorul dispozitivului de cunoaștere

Piero della Francesca, Bunavestire

- Personaje-coloană
- Marmura din spate încalcă regulile perspectivei (nuanțele dau impresia că pasajul vine în față)
- Placa de marmură = trupul lui Cristos
Fecioara cu pruncul
- Spațiu foarte stabil, fiecare personaj e o coloană
- Primul pictor care gândește în culori, prin gradarea luminozității
- Echilibru coloristic (deși culorile sunt multiple și puternice)
** Daniel Arasse: perspectiva joacă un rol politic în această perioadă, fiindcă această perioadă foarte
stabilă și prosperă pentru Italia e lipsită de tumult. Unul dintre teoreticienii vremii, Alberti, cerea tocmai
ca pictura să fie ordonată, calmă, fără agitație. Pentru el, Narcis era întemeietorul picturii ( este oare
pictura altceva decât ideea de a îmbrățișa suprafața unei picturi?)
= o renunțare la atingere în favoarea văzului
Există o temere a acestei societăți care nu voia să se schimbe. De aceea, spațiile trebuie să pară eterne,
neschimbabile.

Andrea Mantegna, considerat de unii cel mai important pictor al secolului al XV-lea
- Privilegierea valorilor tactile.
- Hristosul lui nu e un mimesis al unui corp real, ci un corp deja transformat în piatră
- Perspectiva de tip broască (de jos în sus, noi suntem în genunchi, corpul e amplificat, nu corect
anatomic)
- Respectul pentru perspectivă se apropie deja de sfârșit, accentul cade pe semnificație, nu pe
reprezentare
Botticelli, Nașterea lui Venus
- Echilibru, compoziție date de gestica și de dinamica personajelor
** Aby Warburg susține că pictura renascentistă dialoghează cu antichitatea (supraviețuiri)

Leonardo, Adorația magilor (neterminat)

- Indiferență față de perspectivă
- Tablou profund anti-albertin. Plin de tumult, de haos, de expresivitate și patos (formulele de
patos ale vizibilului – AW)
- Răzmeriță a detaliilor (Baudelaire despre acest tablou)
= dimensiune politică importantă – arta explorează formule care ies din cadrul rigid dat

Cina cea de taină

- Echilibrul e dat de secțiunea de aur și de folosirea arhitecturii
- Se credea că proporția de aur e divină, fiindcă creează impresia de armonie
- Masa este adusă în prim plan, nu respectă perspectiva (ca și cum ar fi pe pictură)
- Lectura picturii nu poate fi decât cinematografică (privirea trebuie să fie mobilă)
** perspectiva nu va fi abandonată integral, ci va fi folosită în alte scopuri

Gioconda
- Primul surâs din istoria picturii
- Linia orizontului coboară, la fel ca zâmbetul
- Peisaj fără arhitectură. Relief aproape romantic. Articularea dintre haos și grație.
- Sfumato – pictura și desenul ca un fum (nu e nevoie de contururi)
- Surâsul – timpul care trece (se va regăsi în pictura olandeză, fluidă)
Rafael, punctul de intensitate, model pentru pictura academică timp de trei secole
Școala din Atena
- Multe personaje, fără tumult
- Accent pe desen, pe armonie
- Vasari aseamănă forța tabloului cu forța literaturii (narațiune, expresie)
- Modelul venețian – culorile au intensitate gradată li luminozitate
- Articularea perfectă între ideea de cultură și putere
- Antichitate & contemporaneitate (scopul Renașterii)
Madonna Sixtină
- Conform lui Vasari, armonia e completă
- Folosește pentru fața și piele tehnica de chiaroscuro (tehnică devenită foarte populară ulterior)
** dacă arta este perfectă la 1510/1512