133

2. TEHNOLOGIA FABRICĂRII BUCŞELOR

2.1. Rol funcţional şi forme constructive

Bucşele sunt organe de maşini care susţin elemente în mişcare de rotaţie

(arbori, osii etc.), translaţie (coloane de ghidare etc.), roto-translaţie (arbori filetaţi,
şuruburi speciale etc.) sau ghidează sculele aşchietoare (burghie, alezoare etc.).
Formele constructive de bază ale bucşelor sunt prezentate în fig. 2.1 (fig. 2.1,a-
bucşă simplă; fig. 2.1,b – bucşă cu guler; fig. 2.1,c – bucşă filetată cu guler; fig. 2.1,d –
bucşă cu guler cu alezaj în trepte; fig. 2.1,e – bucşă cu guler cu degajări pentru
reţinerea lubrifiantului).
Din punct de vedere al raportului dintre lungime şi diametru bucşele se împart
în:
- bucşe scurte, atunci când l/d ≤ 0,5;
- bucşe normale, atunci când 0,5 < l/d ≤ 3;
- bucşe lungi, atunci când 3 < l/d ≤ 10;
- bucşe foarte lungi, atunci când l/d >10.

Fig. 2.1 Tipuri uzuale de bucşe

 134

2.2. Condiţii tehnice de execuţie a bucşelor

Bucşele trebuie să îndeplinească anumite condiţii de precizie dimensională, de

formă şi poziţie reciprocă a suprafeţelor, mai greu de realizat decât la arbori.

Principalele suprafeţe ale bucşelor sunt suprafeţele cilindrice interioare,

exterioare şi suprafeţele plane frontale.

De asemenea, trebuie făcută deosebirea între găuri şi alezaje, ambele fiind

suprafeţe cilindrice interioare. Alezajele sunt suprafeţe cilindrice interioare prelucrate
în condiţii de precizie înaltă, pe când găurile sunt suprafeţe cilindrice interioare
prelucrate în condiţii de precizie scăzută. În general, alezajele sunt suprafeţe interioare
care formează, în cuplu cu suprafeţe exterioare, ajustaje.

Prelucrarea suprafeţelor interioare se face în condiţii mai grele în comparaţie

cu suprafeţele exterioare ale arborilor. Trebuie avut în vedere că realizarea unei
anumite toleranţe la un alezaj este mai dificilă decât la o suprafaţă cilindrică exterioară,
deoarece suprafaţa alezajului este mai greu accesibilă, iar rigiditatea sistemului
tehnologic de prelucrare este mai mică decât la prelucrarea arborilor, ceea ce impune
ca prelucrarea să se facă cu regimuri de aşchiere mai uşoare. De asemenea, nu în toate
cazurile se poate realiza o ghidare corectă şi o răcire corespunzătoare a sculei
aşchietoare, iar evacuarea aşchiilor este mai dificilă. Astfel, se prevăd, de obicei,
toleranţe mai mari pentru alezaje decât pentru suprafeţele exterioare de revoluţie cu
aceleaşi dimensiuni.

La piesele de tip bucşă (bucşele pentru lagărele de alunecare şi alte bucşe de

precizie) se prevede pentru diametrele exterioare, treapta 7 … 9 ISO şi Ra = (3,2 …
0,8) µm; pentru diametrele interioare, treapta de precizie 7 ISO, iar pentru ajustaje de
precizie, treapta de precizie 6 ISO şi Ra = (1,6 … 0,1) µm, de exemplu φ40H7/h6;
abaterea de la coaxialitatea suprafeţelor exterioare şi interioare nu trebuie să
depăşească (0,01 … 0,1) mm; abaterea de la perpendicularitatea suprafeţei frontale faţă
de axa de simetrie a suprafeţei interioare nu trebuie să fie mai mare de 0,2 mm la o rază
de 100 mm. Atunci când bucşa este supusă şi unei forţe axiale preluată de suprafeţele
ei frontale, abaterea de la perpendicularitate nu poate fi mai mare de (0,02 … 0,3) mm.

O problemă tehnologică specifică prelucrării este aceea de asigurare a

coaxialităţii suprafeţei interioare faţă de suprafaţa exterioară, precum şi a
perpendicularităţii suprafeţelor frontale pe axa suprafeţei interioare. Această problemă
poate fi rezolvată după trei metode de prelucrare şi anume:
- prelucrarea suprafeţelor exterioare şi interioare, precum şi a unei suprafeţe
frontale să se facă dintr-o singură prindere;
 135

- prelucrarea tuturor suprafeţelor să se facă din două prinderi sau în două

operaţii, orientarea făcându-se pe suprafaţa exterioară pentru prelucrarea
suprafeţelor interioare la dimensiunea finală;
- prelucrarea tuturor suprafeţelor să se facă din două prinderi sau în două
operaţii, orientarea făcându-se pe suprafaţa interioară pentru prelucrarea
suprafeţelor exterioare la dimensiunea finală;
Prelucrarea după prima metodă este posibilă atunci când semifabricatul este
bară sau ţeavă laminată. După această metodă se face prelucrarea bucşelor, în general,
în producţia de serie mare şi masă.
După această metodă se pot prelucra şi bucşele confecţionate din semifabricate
turnate, matriţate sau forjate, însă cu un adaos mare de prelucrare la lungime pentru a fi
posibilă fixarea cu un capăt în universal. Întrucât consumul de material este mare, acest
caz se întâlneşte numai în producţia individuală sau de serie mică.

2.3. Materiale şi semifabricate utilizate la fabricarea bucşelor

Materialele utilizate la fabricarea bucşelor sunt asemănătoare cu cele folosite la

construcţia arborilor. Pentru bucşele de ghidare a coloanelor sau a sculelor aşchietoare
se utilizează ca materiale, de obicei, oţeluri carbon de cementare C10 (notaţia veche
OLC 10), C15 (OLC 15), oţeluri de scule ca OSC 8, OSC 10 (STAS 1700-80) sau
oţeluri aliate ca 18MnCr10 (STAS 791-88).

Semifabricate utilizate la fabricarea bucşelor. Pentru bucşe cu diametrul

interior până la 20 mm confecţionate din oţel, alamă, aluminiu se folosesc drept
semifabricate bare laminate trase. Semifabricatele pot fi, de asemenea, turnate sau
forjate individual fără alezaj.

Pentru bucşe cu diametrul interior mai mare de 20 mm, semifabricatele trebuie

să fie confecţionate cu alezaj direct din laminare sau turnate, cele mai des folosite
semifabricate pentru astfel de bucşe fiind ţevile laminate. Semifabricatele turnate sub
presiune pot fi realizate şi cu alezaj cu diametrul mai mare de 3 mm, funcţie de
materialul folosit. Semifabricatele din masă plastică se obţin prin presare.

În general, prelucrarea suprafeţelor interioare prin aşchiere, ţinând seama de

precizia de prelucrare şi calitatea suprafeţelor, se poate face prin unul sau mai multe
procedee de prelucrare, şi anume: burghiere, adâncire, strunjire, broşare, rectificare,
strunjire de netezire, honuire, rodare, lepuire, vibronetezire, netezire însoţită de
ecruisare prin deformare plastică.
 136

2.4 Procesul tehnologic tip de prelucrare a bucşelor

Procesul tehnologic tip pentru piese din clasa „BUCŞE" cuprinde următoarele
prelucrări:
o prelucrarea de degroşare a suprafeţei interioare şi a unei suprafeţe frontale;
o prelucrarea de degroşare a suprafeţei exterioare şi a celei de a doua suprafeţe
frontale;
o prelucrarea de semifinisare a suprafeţei interioare;
o prelucrarea de semifinisare a suprafeţei exterioare;
o control intermediar;
o prelucrarea canalelor de pană sau a canelurilor;
o prelucrarea alezajelor secundare (axiale sau radiale);
o tratament termic;
o prelucrarea de finisare a suprafeţei cilindrice interioare;
o prelucrarea de finisare a suprafeţei cilindrice exterioare;
o control final.
Gruparea prelucrărilor se poate face în operaţii simple sau în operaţii
complexe.
Având în vedere că piesele din familia bucşelor prezintă suprafeţele cilindrice
şi conice interioare atunci se vor prezenta diferite tehnologii de prelucrare a acestor
suprafeţe, după cum urmează.

2.5. Prelucrarea găurilor prin burghiere

2.5.1. Caracteristici tehnologice. Burghierea este prelucrarea care are ca scop

tehnologic executarea unei găuri în material plin, unde adaosul de prelucrare ocupă
toată gaura. Gaura poate fi străpunsă (fig. 2.2) sau înfundată (fig. 2.3). Burghierea în
material plin (fig. 2.4) asigură precizii în treptele 11 … 13, funcţie de calitatea ascuţirii
burghiului, şi o rugozitate a suprafeţei Ra = 12,5 … 6,3 µm.
În funcţie de diametre, găurile pot împărţite în:
o microgăuri (d = 0,005 … 1mm);
o găuri propriu zise (d ≥ 1mm).
Prin burghiere se pot prelucra, în general, găuri cu d ≥ 0,1 mm. Pentru
dimensiuni mai mici se folosesc procedee neconvenţionale (laser, flux cu electroni,
electroeroziune, electrochimie).
Găurile se execută, în general, cu burghie elicoidale. Burghie speciale se
folosesc numai în cazuri deosebite ca de exemplu la executarea alezajelor cu diametru
mai mic de 0,5 mm şi a găurilor adânci.
De asemenea, burghie speciale se folosesc la executarea găurilor cu diametru
mai mare de 80 mm.
 137

Fig. 2.2 Gaură străpunsă Fig. 2.3 Gaură înfundată Fig. 2.4 Burghierea găurilor

În cazul unor diametre mari, datorită mărimii tăişului transversal al burghiului,

forţa axială este foarte mare, de aceea găurile cu diametrul mai mare de 30 mm se
recomandă să se execute în două treceri. Diametrul primului burghiu trebuie să fie
astfel ales, încât inima celui de-al doilea burghiu (la a doua trecere) să lucreze în gol.
Acest lucru se întâmplă atunci când diametrul primului burghiu este egal cu 0,2 d, unde
d este diametrul final al găurii. Pentru a se împărţi însă lucrul mult mai egal pe ambele
burghie se alege diametrul primului burghiu egal cu (0,5 – 0,6)d.

Burghiele elicoidale cu diametrul de 50 - 80 mm se folosesc la executarea

găurilor din plin numai a pieselor masive pe maşini-unelte grele, foarte rigide, deoarece
pentru a lucra cu avansul corespunzător diametrului este necesară o forţă de aşchiere
foarte mare. De exemplu, pentru executarea în plin a unei găuri cu diametrul de 50 mm
într-un material cu Rm = (50 … 60) daN/mm2, cu un avans de 0,85 mm/rot este
necesară o forţă axială de 3000 daN.

Găurile cu diametrul de la 80 până la 400 mm şi cu adâncimea de 150 – 200

mm se execută cu burghie speciale numite burghie tubulare.

La executarea găurilor mici în diametru, forţa de avans nu se calculează în

funcţie de rigiditatea maşinii-unelte, ci în funcţie de rigiditatea burghiului.

Experienţa practică a arătat că ruperea burghielor de diametre mici este evitată,

dacă se lucrează cu viteze mari de aşchiere şi cu avansuri mici.

Pentru găuri normale se utilizează burghie a căror coadă are acelaşi diametru
cu partea activă. Pentru executarea găurilor normale se cunosc două scheme de
aşchiere:
• scula execută şi mişcarea principală de aşchiere şi mişcarea de avans (fig. 2.4);
• piesa execută mişcarea principală de aşchiere iar scula mişcarea de
avans (fig. 2.5 şi 2.6).
 138

Fig. 2.5 Burghierea găurilor cu piesa în Fig. 2.6 Burghierea găurilor cu piesa în
mişcare de rotaţie mişcare de rotaţie – cazul strungurilor

Când piesa are mişcarea de rotaţie se obţin, în general, găuri mai precise. În
acest caz o eroare de ascuţire asimetrică a burghiului are o influenţă mai mică asupra
preciziei de prelucrare. De asemenea, se impune ca abaterile dintre axele piesei de
prelucrat şi axa burghiului să fie foarte mici, respectiv cu cât burghiul este mai rigid
această valoare putând să fie mai mare (fig. 2.7,b)

a) b) c)
Fig. 2.7 Valori admise ale abaterii dintre axele piesei de prelucrat şi axa burghiului
a) cu burghiu dintr-o bucată b)cu burghiu cu plăcuţe schimbabile c)burghiu cu cap schimbabil

Burghiele standardizate se realizează până la diametrul de 80 mm. Peste

această valoare se realizează burghie la comandă.
Pe maşinile automate, atât cele convenţionale cât şi cele cu comandă numerică,
este obligatorie pregăurirea (centruire) pe o adâncime mică cu un burghiu de centruire
(fig. 2.8). Acesta, datorită construcţiei robuste a cozii, asigură o bună precizie de
poziţie a găurii ce urmează a fi executată. În fig. 2.9 sunt prezentate câteva tipuri
de burghie de centruit.

Fig. 2.9 Tipuri de burghie de centruire

Fig. 2.8 Centruire
a) cu con rotunjit b) cu con simplu c)cu con dublu
 139

2.5.2. Alegerea maşinii-unelte şi a sculei. Burghierea se poate efectua pe

maşini de găurit de masă, maşini de găurit verticale (cu coloană sau montant), maşini
de găurit radiale, maşini de găurit în coordonate, maşini de găurit cu comandă
numerică, maşini de alezat şi frezat orizontale, maşini-unelte agregat, strunguri-
revolver, strunguri automate, strunguri universale etc.
Alegerea tipului de maşină este determinată de dimensiunile găurilor,
configuraţia şi dimensiunile (respectiv masa) pieselor şi poziţia găurilor faţă de
suprafeţele principale de aşezare ale piesei.
Maşinile de găurit de masă se folosesc pentru găuri cu diametre până la 10mm,
avansul fiind manual.
Maşinile de găurit cu coloană se folosesc pentru prelucrarea pieselor mici şi
mijlocii cu diametrele găurilor până la 40 mm. Pentru potrivirea axei burghiului pe axa
găurii trasate sau pe axa bucşelor dispozitivului de prindere a piesei este necesară
deplasarea piesei cu dispozitivul de prindere pe masă. În general, se recomandă ca pe
aceste maşini să se prelucreze piese cu masa până la 30 kg, inclusiv dispozitivul.
Pentru burghierea găurilor cu masa peste 30 kg, trebuie să se folosească maşinile de
găurit radiale.
Maşinile de găurit cu montant se utilizează la prelucrarea găurilor cu diametrul
de 25 … 100 mm.
Maşinile de găurit radiale sunt folosite pentru prelucrarea găurilor cu diametre
de la 8 … 10 mm până la 60 … 100 mm, la piese cu dimensiuni mijlocii şi mari. Braţul
radial poate pivota în jurul coloanei, ceea ce permite ca arborele principal în care este
fixat burghiul să poate fi deplasat într-un spaţiu de lucru cuprins între doi cilindri
concentrici, având razele definite prin poziţiile extreme ale arborelui pe braţul radial.
Această maşină de găurit este mai puţin rigidă decât maşinile de găurit cu coloană
obişnuite.
Maşinile de găurit în coordonate sunt maşini de găurit de foarte mare precizie,
folosite pentru găurire, adâncire şi alezare.
Prelucrarea la maşinile de găurit în coordonate este puţin productivă şi
costisitoare. De obicei, precizia distanţei dintre axele a două găuri poate fi asigurată în
limitele ±0,002 mm, iar abaterea diametrală a găurii este de 0,01mm sau mai mică. Cea
mai mare întrebuinţare o au aceste maşini în producţia individuală a pieselor foarte
precise (lucrări precise de sculărie pentru executarea matriţelor, dispozitivelor,
prototipurilor etc.).
Prelucrarea găurilor la maşinile de găurit în coordonate se poate realiza
după coordonate rectangulare sau coordonate polare.
 140

Maşinile de găurit cu comandă numerică sunt maşini de găurit de mare

precizie, destinate prelucrări pieselor precise (găurire, adâncire, alezare, filetare) în
producţia de serie mijlocie, mică şi unicat. Faţă de maşinile de găurit în coordonate se
prezintă câteva avantaje: se îmbunătăţeşte organizarea producţiei, flexibilitatea lor este
ridicată (atât din punct de vedere al programării prelucrării, al schimbării sculelor – cu
magazin de scule, turelă etc.), pot lucra în regim automat sau semiautomat etc.
La fabricaţia de serie mare şi de masă, prelucrările de burghiere, precum şi cele
de alezare şi tarodare/filetare se execută pe maşini-unelte agregat, care realizează
prelucrarea simultană a unui mare număr de găuri dispuse în diferite plane, pe ambele
părţi ale piesei. Maşinile agregat sunt prevăzute cu mai multe capete de forţă amplasate
pe batiu în poziţiile şi înclinările necesare, corespunzătoare cu forma piesei de
prelucrat.
Prelucrarea găurilor adânci şi foarte adânci se execută pe maşini specializate
de găurit orizontale (fig. 2.10). Mişcarea principală o execută piesa 1, burghiul 2 are
mişcarea de avans longitudinal.

Fig. 2.10 Maşină de găurit orizontală [1]

1) piesa de prelucrat 2) burghiu
Maşinile de alezat şi frezat orizontale pot fi considerate ca maşini universale,
având în vedere numeroasele posibilităţi de prelucrare. Aceste maşini sunt folosite
pentru prelucrarea găurilor în piese cu forme complicate şi grele: carcase, batiuri etc. la
care este imposibilă sau neraţională prelucrarea pe strung sau pe maşini de găurit.
În general, pe majoritatea maşinilor cu comandă numerică (strunguri CNC,
maşini de frezat CNC, centre de prelucrare orizontale sau verticale CNC, centre de
strunjit şi frezat CNC etc.) se poate executa prelucrarea găurilor.
În fig. 2.11,a se prezintă un strung CNC pe care se pot executa şi prelucrări de
burghiere. Sculele se prind într-o turelă (fig. 2.11,b). Pe centrele de prelucrare verticale
(fig. 2.12) sau orizontale se pot executa, de asemenea, prelucrări de burghiere. Sculele
sunt depozitate într-un magazin de scule (fig. 2.13).

a) b)
Fig. 2.11 Strung CNC cu turela de prindre a sculelor
a) strung CNC Morie Seiki b) Modul de prendere asulelor pe turelă [S2]
 141

Fig. 2.12 Centru de prelucrare Fig. 2.13 Magazinul de scule al unui

vertical – firma Haas centru de prelucrare

Alegerea sculei. Burghie elicoidale. Acest tip de burghiu este utilizat mult la
prelucrarea găurilor, cu diametre cuprinse de la d = 0,4 – 80mm şi lungimi, în general,
mai mici de 12 d (l ≤ 12d). Partea activă a burghielor se confecţionează din:
o oţel rapid, pentru prelucrarea oţelului, fontei şi aliaje neferoase (fig. 2.14,
2.16);
o în întregime din carbură metalică pentru prelucrarea găurilor de diametre
mici (fig. 2.15, 2.17,a);
o plăcuţe din carburi metalice, pentru prelucrarea materialelor dure sau cu
acţiune abrazivă intensă (piesele din fontă dură, din oţel călit cu peste 40
HRC, din oţel aliat etc.). Plăcuţele pot fi lipite (brazate) sau schimbabile
(fig. 2.17,b 2.19).

Burghiele din oţel rapid dau rezultate bune la burghierea oţelurilor cu

rezistenţa de rupere Rm ≤ 70 daN/mm2.
Parametrii principali ai geometriei părţii aşchietoare a burghiului elicoidal din
oţel rapid sunt:
• unghiul la vârf 2χ se stabileşte în funcţie de materialul de prelucrat; pentru
prelucrarea oţelului cu rezistenţa de rupere Rm ≥ 70 daN/mm2 şi a fontelor se
recomandă să se folosească burghie cu ascuţire dublă, întrucât solicitarea
termică a acestora este mai favorabilă. Pentru oţeluri obişnuite, fonte moi,
unghiul la vârf 2χ=1180 ; pentru oţeluri călite (≥ 50HRC), fonte cu
duritatea ≥ 350HB, unghiul la vârf 2χ=130 0; pentru materiale plastice
termorigide, unghiul la vârf 2χ=85 0; pentru aliaje pe bază de aluminiu sau
cupru, unghiul la vârf 2χ=140 0;
 142

• unghiul de aşezare α se stabileşte în funcţie de diametrul burghiului. De obicei,

unghiul de aşezare α are valori cuprinse 80-100 (α ≈ 80-100) [P2];
• unghiul de degajare γ are valori ce depind de unghiul de înclinare al canalului
elicoidal ω. (ω=300 pentru oţeluri de construcţii; ω=200 pentru oţeluri aliate,
inoxidabile, fonte cenuşii; ω=400 pentru aliaje de aluminiu, materiale plastice) [P2];
• uzarea burghiului este definită prin uzarea feţei de aşezare la prelucrarea
oţelului şi uzarea muchiilor aşchietoare la prelucrarea fontei;
• durabilitatea economică a burghielor T, în min, se stabileşte în funcţie
de natura materialului de prelucrat, precum şi de diametrul, materialul şi
costul burghiului.

Fig. 2.16 Burghie elicoidale din

Fig. 2.14 Burghie elicoidale Fig. 2.15 Burghie elicoidale
carbură metalică lungi şi
din oţel rapid [Y1] din carbură metalică [S2]
extralungi [S2]

a) b) c)
Fig. 2.17 Utilizarea burghielor elicoidale în funcţie de dimensiunile găurii [S2]
a) burghiu monobloc b) burghiu cu cap schimbabil c) burghiu cu plăcuţe schimbabile
 143

Fig. 2.18 Burghie monobloc cu sau fără găuri de răcire [S2, I2]

Diametrele burghielor din carbură metalică sunt cuprinse între 0,3 ÷ 20 mm,
astfel de la:
o 0,3 mm crescător cu 0,1 mm până la 2,9 mm;
o 3 mm la 20 mm (3 3,1 3,17 3,20 3,40 3,34; 19,25 19,50 19,8 20).

Carbura metalică poate să fie de tip: P, M, K, N, S, H, acoperită cu straturi de

TiN/TiAlN sau cu un strat de TiN, AlCrN, TiAlN, diamant artificial (pentru materiale
compozite) etc. Se pot prelucra şi oţeluri tratate termic la 45-60 HRC.
Toleranţa găurii rezultate prin prelucrare este de IT(8 – 10). Rugozitatea Ra a
găurilor prelucrate este 1 ÷ 2 µm (oţeluri, fonte); 1 ÷ 5 µm (materiale compozite).

Răcirea se face cu emulsie sau ulei pe partea exterioară (D ≤ 3)sau

exterioară/interioară (3< D ≤ 20 mm) a părţii utile a burghiului.
Adâncimea maximă a găurii prelucrate: 2-3 x D, 4-5 x D, 6-7 x D; 5 x D, 4 x
D, 5 x D, 20 x D etc. (depinde de firmă producătore).
Coada burghiului poate fi: cilindrică; cilindrică cu canal de pană; cilindrică cu
parte plată etc.
Burghiele elicoidale pot fi cu două (fig. 2.15, 2.18) sau trei tăişuri (fig. 2.19).

Fig. 2.19 Burghiu elicoidal cu trei tăişuri [I2]

 144

Burghiele cu cap schimbabil din carbură metalică cu canale elicoidale (Sandvik

Coromant) sunt asemănătoare cu burghiele elicoidale monobloc, cu diferenţa ca

Fig. 2.20 Burghiu elicoidal cu cap schimbabil [S2]

pe suportul (corpul) sculei se pot monta diferite capete de găurit (P, K M etc.) în funcţie
de materialul de prelucrat. De asemenea, pe acelaşi suport se pot monta capete de găurit
diferite ca diametru, dar în anumite game dimensionale (9,5 ÷ 9,9; …; 15 ÷ 15,9; etc.).
Forma ascuţirii plăcuţei scade puterea consumată în aşchiere. Un avantaj al
acestor burghie este că răcirea se realizează intern direct pe muchia aşchietoare. Nu se
pot executa găuri pe suprafeţe care au o înclinare mai mare de 60 faţă de orizontală sau
găuri de contur incomplet (fig. 2.20).
În fig. 2.21 se prezintă o altă modalitate de prindere a capului de găurire.

Fig. 2.21 Altă modalitate de prindere a capului de găurire schimbabil [S2]

 145

Burghie cu plăcuţe scbimbabile cu canale elicoidale (fig. 2.17,c ) au diametrele

de la 12 mm la 63mm (12, 12,5 12,7 13, … 62, 63). Lungimea găurii prelucrate:
2xDc; 3xDc; 4xDc; 5xDc (CoroDrill-Sandvik).
Toleranţa diametrului găurii prelucrate este, în general, de 0,2 ÷ 0,4 mm şi
depinde de diametrul şi lungimea sculei. Rugozitatea Ra a găurilor prelucrate este
cuprinsă între 1 şi 5µm.
Răcire se face prin interiorul sculei. Corpul sculei şi plăcuţele sunt de
concepţie robustă, pot lucra şi în condiţii instabile (fig. 2.23). Este o alegere bună şi
pentru prelucrarea cu scula fixă (fig. 2.23).
Scula are două plăcuţe. Plăcuţa are două muchii aşchietoare, cu o geometrie
universală pentru toate grupurile de materiale. Carbura metalică poate să fie de tip: P,
M, K, N, S, H.
Pe lângă găurire, cu aceste scule prinse în turelele strungurile comandate
numeric se pot executa strunjiri de mărire a diametrului a unei părţi a găurii, strunjiri
interioare conice, găuri de diametru mai mare decât diametrul sculei sau finisări ale
alezajului (fig. 2.23).

Fig. 2.22 Condiţii de lucru dificile Fig. 2.23 Modalităţi de lucru

ale sculei [S2] ale sculei [S2]

Fig. 2.25 Unghiul la vârf al

Fig. 2.24 Posibilităţi de lucru ale sculei [S2] burghiului [S2]
şi forma găurii rezultate

Unghiul la vârf al burghiului cu plăcuţe schimbabile are valori mari (2κ = 2

0
88 ), ceea ce înseamnă că se pot obţine găuri cilindrice fără parte conică (fig. 2.25).
 146

De reţinut, burghiele cu plăcuţe schimbabile (fig. 2.26, a) pot prelucra găuri a

căror suprafeţe (plane etc.) de intrare sau ieşire prezintă înclinări mai mari în
comparaţie cu burghiele din oţel rapid sau din carbură metalică (atunci când suprafaţa
plană are înclinări mai mari trebuie să se facă o frezare pentru a se realiza
perpendicularitatea dintre axa burghiului şi suprafaţa plană –fig. 2.26,c).

a) b) c)
Fig. 2.26 Utilizarea burghielor cu plăcuţe schimbabile şi a celor monobloc [S2]
a)intrare sau ieşire cu înclinare mare b) intrare sau ieşire cu înclinare relativ mică c)cu intrare
cu înclinare mare şi frezare

Burghie cu suporţi de plăcuţe schimbabile cu canale elicoidale, pentru

diametre mari (firma Iscar). Burghiul este prevăzut cu doi suporţi de plăcuţe, unul
exterior şi altul interior, în care se prind câte două plăcuţe identice (fig. 2.28). Fiecare
burghiu se livrează cu un set de pene paralele pentru a se realiza diametre ale găurilor
într-o anumită gamă dimensională (61 … 62,8; 63… 67; 67…74,6 etc).

a) b)
Fig. 2.27 Burghiu cu suporţi de plăcuţe schimbabile pentru diametre mari [I2]
a) vedere a burghiului b)schiţa burghiului

Modul de prindere a suporţilor, plăcuţelor şi a seturilor de pene distanţier se prezintă în fig. 2.28.

Fig. 2.28 Modul de prindere a suporţilor şi plăcuţelor [I2]

 147

Pentru prelucrarea găurilor adânci se folosesc următoarele tipuri de burghie [S2]:

o elicoidale (fig. 2.16), ce au canale mai mari pentru evacuarea aşchiilor;
o monotăiş (fig. 2.30);
o ce lucrează cu sistemul BTA;
o ce lucrează cu sistemul ejector.
Prelucrarea cu burghiu monotăiş este un procedeu foarte vechi de prelucrare a
găurilor lungi sau adânci (utilizat în realizarea ţevilor de arme - gun drill).
Caracteristica burghielor cu singur tǎiş este că lichidul de răcire circulă prin interiorul
sculei şi se elimină împreună cu aşchiile prin canalul în formă de "V" (fig. 2.29).
Eliminare aşchiilor este posibilă doar dacă lichidul de răcire (ulei/emulsie) are debit şi
presiune suficientă.

a) b)
Fig. 2.29 Schema prelucrării cu burghiu monotăiş
a)simplă[S2] b)detaliată [1]

În general, acest sistem poate fi folosit pentru un domeniu de diametre

cuprinse între 3 şi 50 mm.
Cele mai bune rezultate sunt obţinute pe maşinile proiectate special pentru
acest procedeu. În funcţie de dimensiunile găurii de realizat (diametrul şi lungimea), de
materialul prelucrat, sculele de burghiat au forme distincte, deosebindu-se între ele prin
forma constructivă dar şi prin modul în care detaşează aşchiile. În fig. 2.31 este
prezentată geometria unui burghiu monotăis cu dimetrul mai mare de 20mm [S2].

Fig. 2.30 Vederi ale burghiului monotăiş [S2] Fig. 2.31 Geometria burghiu monotăiş [S2]
 148

Vârful burghiului este deplasat faşă de axa sculei cu 1/4 din diametru, pentru a
realiza în timpul găuririi suprafeţe conice coaxiale cu axa găurii, care nu permite
devierea burghiului de la direcţia corectă de găurire. La aceasta mai contribuie şi
suprafaţa de ghidare a capului burghiului. Înainte de burghierea cu acest burghiu,
semifabricatul trebuie să aibă o gaură prealabilă de adâncime mică de circa (0,75 …
1)d, realizată cu un burghiu de centruire şi un burghiu elicoidal scurt, acesta fiind
necesare pentru evitarea devierii burghiului special de găurire adâncă. Pentru a se mări
productivitatea burghierii cu burghiul cu un singur tăiş, acestea pot fi prevăzute cu
plăcuţe din carburi metalice brazate sau cu capul de găurire integral din carbură
metalică, astfel, fiind posibile viteze de aşchiere mai mari.
Găurire adâncă cu sistemul BTA. Sistemul BTA (Boring and Trepanning
Association sau STS – Single Tube System - după [S2]) este un procedeu special al
maşinilor de găurit în adâncime, ce necesita un singur tub de găurire, unde lichidul de
răcire este pompat cu mare presiune către capul de găurire prin intermediul zonei
circulare situate între zona găurită si diametrul exterior al tubului de găurire (este
dirijat prin exteriorul sculei). Aşchiile sunt evacuate de lichidul de răcire prin interiorul
tubului de găurire. Dirijarea lichidului de răcire se face printr-o unitate de îmbinare cu
etanşare, care asigură un sistem închis de răcire.

Fig. 2.32 Schema burghierii cu sistemul BTA [1]

Procedeul BTA oferă trei posibilităţi de prelucrare:

• burghiere directă în material (fig. 2.33, 2.36);
• burghiere cu miez (fig. 2.34);
• lărgirea găurilor (fig. 2.33).
La burghierea directă în material, scula îndepărtează prin aşchiere întregul
material corespunzător dimensiunilor găurilor (fig. 2.33). Diametrul maxim al acestor
scule este de circa 120 mm. De multe ori rectilinitatea şi calitatea suprafeţei sunt
corespunzătoare încât nu necesită prelucrări ulterioară.
 149

Fig. 2.33 Burghiere directă în

Fig. 2.34 Găurirea cu miez [S2] Fig. 2.35 Lărgirea găurilor [S2]
material [S2]

Fig. 2.36 Forme de capete de găurire la burghierea directă [S2]

Burghiele (fig. 2.36) se construiesc cu partea activă scurtă care se termină cu o
parte filetată ce se asamblează cu o tijă tubulară prin interiorul căreia se evacuează
lichidul de răcire şi aşchiile detaşate. Capul de găurire este prevăzut cu mai multe
plăcute pentru detaşarea aşchiilor dar şi cu trei sau patru plăcuţe pentru ghidare.
La găurirea cu miez sculele pot avea diametre până la 600 mm şi detaşează
aşchii numai pe o porţiune inelară a cărei lăţime se alege între 20 şi 30 mm (fig. 2.34).
Se consumă mai puţină energie decât la burghierea directă în material.
În cazul în care puterea maşinii-unelte este insuficientă pentru găurirea într-o singură
etapă, gaura poate fi executată cu un burghiu mai mic şi apoi lărgită la diametrul dorit (fig. 2.35).
Găurire adâncă cu sistemul ejector. Sistemul ejector este uşor şi ieftin de
aplicat la maşinile cu ax orizontal. Scula denumită burghiul ejector s-a dezvoltat din
sculele BTA. Diametrul minim este limitat la aproximativ 20 mm pentru a permite
evacuarea uşoară a aşchiilor [S2].

Fig. 2.37 Schema burghierii cu sistemul ejector [1]

Pentru dirijarea lichidului de răcire este nevoie de o ţeavă de îmbinare-Ejector,
cu pereţi subţiri, iar capul burghiului este prevăzut cu mai multe găuri radiale.
 150
Circuitul lichidului de răcire şi a aşchiilor este conform schemei din fig. 2.37,
alimentarea cu lichid făcându-se prin spaţiul dintre cele două ţevi şi evacuarea prin
ţeava centrală. Nu este necesară etanşarea semifabricatului. Cu acest sistem adâncimea
găuririi poate atinge 100xD. Sculele de găurit în sistem ejector se construiesc în special
cu plăcute amovibile.
Prin folosirea unei găuri de ghidare, nevoia folosirii unei bucşe de găurit este
eliminată ceea ce face ca sistemul ejector să poate fi folosit pe centrele de prelucrat cu
comandă numerică.
Toate burghiele de construcţie specială prezentate anterior, realizează
aşchierea continuă a găurilor adânci. În afară de burghierea cu burghie speciale, se mai
foloseşte şi metoda de burghiere întreruptă, cu ajutorul burghielor elicoidale cu bară
prelungitoare, corespunzătoare cu lungimea găurii. În acest caz, după un anumit timp
de prelucrare stabilit în prealabil, burghiul se retrage din gaură pentru evacuarea
aşchiilor; acest fapt conduce la mărirea timpilor auxiliari. Metoda burghierii întrerupte
se întrebuinţează, de obicei, la găuri cu diametre mici, în piese cu forme asimetrice:
arbori cotiţi, carcase etc. În producţia de masă, burghierea întreruptă a găurilor adânci
se realizează pe maşini-agregat, iar în producţia de serie mijlocie şi mică – pe maşini
de găurit cu comandă numerică, strunguri-revolver, strunguri normale.
Burghie elicoidale în trepte sunt scule combinate (fig. 2.38) pentru găurire şi
adâncire conică, găurire şi adâncire cilindrică etc. Într-o singură fază se execută
găurirea şi adâncirea (fig. 2.39). Se economiseşte timp cu prelucrarea, dar ascuţirea
tăişurilor este mai dificilă. Pot fi cu degajare unică sau separat pentru fiecare treaptă.
Sunt standardizate câteva tipuri.

Fig. 2.38. Burghie elicoidale în trepte [T11] Fig. 2.39. Găuri cu adâncire conică
şi adâncire cilindrică [T11]
Partea activă poate să
fie din oţel rapid, carbură
metalică, carbură metalică cu
acoperiri (fig. 2.40). Pentru
diametre mai mari se
construiesc burghie cu plăcute
schimbabile (fig. 2.40).
Fig. 2.40. Burghiu în Burghiele în trepte pot fi şi în
trepte din carbura cu Fig. 2.41. Burghiu în trepte în construcţie asamblată (burghiu
acoperiri şi burghiu cu construcţie asamblată [W1] clasic cu suport pentru plăcuţă
plăcuţe schimbabile [S2] – fig. 2.41).