i Juri manageriale ale cadrelor didactice Stilu i stil managerial: delimitari conceptuale ‘Sril educafional si stil m inta si acela de artd, cunoasterea , Suspendath tee stain aU a disputelor_privind mastng ee riméne un spatiu al eng REIS de care se serveste sumtin nofiunile, ist a erties actiunea profesorului in fata grupuly decd ee ae a ere care deschid expresivitatii, emofionalitai si subicctivitag sau vane (Cerghit, 2002) spatiu de manifestare depli va. in masura in alec ntel manifest o tendin{d de toleranja — continua argumentul auton citat - de deviere de la norma stintifie (..) apare posibilitatea includerii in cupringy eia unor elemente sau momente de noutate, de originalitate, de inventie SaU Creatie; a dezyoltarii unor moduri mai personale de a gandi si realiza actul Pedagogic.Cu Scopul de a conferi continuturilor i experientelor educationale un grad sporit de Claritate, exactitate, caracter motivant si plus de transferabilitate, pentru a mobiliza mai viu disponibilitajile inteleetuale si emofionale ale elevilor in vederea obtinerit une invatari mai eficiente, fiecare cadru didactic are posibilitatea de a Personaliza maniera de conducere, gestionare, facilitare si participare in clasa de elevi, ajungandu-se astfel la constituirea unor variate stiluri educationale'. Stilurile, ne araté Cerghit (2002) sunt cele cari Concept, inteligenfei, imaginatiei constructive; © dau expresie géndiii, se leaga de modul in care profesorul ele si capacitatile sale; se leaga deo © un mod de a fi si de a face care tinde osecin{a, stilul pedagogic poate fi definit ca: ie ; model relativ stabil ce caracterizeazd activitatea unui invafator | °@" profesor, si care se obiectiveaza : in anumite practici tipice de instruire gi Leducayie. (Neaesu 1, 1999, Instruire si invaqare, Editu A ~ esl nvafare, Editura $tiintific’, Bucuresti can re aeStilul, apreciaza Joita (2000) este o expresie a maturitafii pedagogice, al unei experiente solide, in masura si influenteze cat mai corect elevii. , in privinfa asocierii terminologice stil managerial ~ stil didactic, Joita (2002) se alaturi altor pedagogi romAni (vezi Potolea, 1989) in sublinierea importante diferentierii a cele doua. In aprecierea lui Potolea (idem), in educatie exista tendinja de a gisi echivalente educationale ale stilurilor manageriale, de conducere menfionate in diverse cercetiri, sau chiar transferuri forjate. Or, nu putem neglija specificul actiunii educafionale pentru care obiectivele (de formate deca resursele (inclusiv oamenii), strategiile, criteriile de evaluare, etc configureazi directii specifice de actiune gi la nivelul conducerii ei, IatA cum prezinta Joita (2000) frasiturile definitorii pentru fiecare dintre cele doua categorii de stiluri: educational ys, managerial, considerdnd dimensiunile personalititii, eficienta actiunii, si factorii determinanti ai fiecaruia dintre cele dowd: 4 ‘Stilul educational Stilul managerial a) a) In raport cu dimensiunile personalitafii rt z ‘Are felativi constanji, este | Reprezinti tendinjele fundamentale care Ihemodificat in notele sale generale sau | motiveaz comportamentul managerului. El| cu mici schimbari de la 0 activitate la | ramane constant, dar comportamentul se alta (G. Allport, 1981) schimba prin modificarea situatiilor externe, | a sarcinilor (F. Fielder, 1967) Evidentiazi tot ceea ce este specific fiecdrui profesor, nota sa personal in| Arati modalititi comportamentale de realizarea atributiilor, pe care le|realizare a functiei de conducere, de incumbé propriul statut, si difera de la | exercitare a atributiilor rezultate din acestea; profesor la profesor (Nicola, 1996) reflecti modul de gandire si actiune, atitudinea proprie (A. Prodan, 1999) b) In raport cu acfiunea eficienta | Este linia directoare, adecvati|Preocupare pentru deefinirea _strategiei rezolvarii problemelor —_didactice | generale gi a celor functionale in realizarea concrete; un anumit mod de a concepe | obiectivelor, a organizarii realizirii lor, a organizarea invatirii, de a conduce | analizei cauzelor functionarii sistemului; a comportamentele elevilor, in conditii| lua operativ decizii optime, a organiza de maximi eficienta (A. Dragu, 1996) | aplicarea lor, a exercita controlul sistemului, in baza aplicarii stiintei, logicii, principiilor rationale, prin participare, a comunica pentru prevenire si combatere, a utiliza eficient resurse umane ( Petrescu, I., 1993) Ca manifestare a comportamentului , apare sub forma unor structuri unitare de influentare si actiune (D.Potolea, 1989) ‘Arati. modul de lucru al managerului ca expresie a pesonalitatii, a originalitatii sale, fn legatura cu mentalitatea, experienta, rutina, deprinderile de munca, a priceperii de fezolvare si se concretizeazi in reguli, conditii si cerinte specifice (Mihuleac, 1999) | 31 ———Stilul, oe iz Joita (2000) este o expresie a maturitatii pedagogice, al unei hte solide, in masura si influenteze cét mai corect elevii ; in Plton Gsocierii terminologice stil managerial — stil didactic, Joita (2002) Se atheit eer eokt Fomini (vezi Potolea, 1989) in sublinieres importangei difetentierit Mntre cele douk. fn aprecierea lui Potolea (idem), in educatie exist expel iar trans forta i specific! acfiunit educational pentru care ‘obisstive tie oie eslla Pesttscle neem emmeratectile, critcriile de evaluate, ete cooheeenet Hee ce ae meen nivel conduceri i, teth cum prezinth Tote ODER Eisihurile definitoriipemituifiecare dintre ccle doud categorii de stil ca i vs. managerial, considerdnd dimensiunile personalititi, cfleiecty 7 Se determinanti ai fiecaruia dintre cele doug i aime ‘Stilul educational Stilul managerial a) In raport cu dimensiunile personalitatii - Are 0 relativa constanfa, este | Reprezinta tendintele fundamentale care | nemodificat in notele sale generale sau | motiveaza comportamentul managerului, El feu nue schimbari de Ia © activitate la | riméne constant, dar comportamentil se alta (G. Allport, 1981) schimba prin modificarea situatiilor exteme, a sarcinilor (F. Fielder, 1967) EvidentiazA tot ceea ce este specific fiecdrui profesor, nota sa personala in| Arata modalitati comportamentale de realizarea atributiilor, pe care le|realizare a functiei de conducere, de incumbé propriul statut, si ditera de la | exercitare a atributiilor rezultate din acestea; profesor la profesor (Nicola, 1996) teflecti modul de gandire si actiune, atitudinea proprie (A. Prodan, 1999) b) In raport cu actiunea eficienta Este linia directoare, _adecvata | Preocupare pentru definirea _ strategiei rezolvarii problemelor —_didactice | generale si a celor functionale in realizarea concrete; un anumit mod de a concepe | obiectivelor, a organizarii realizarii lor, a organizarea invatarii, de a conduce| analizei cauzelor functionarii sistemului; a comportamentele elevilor, in conditii| lua operativ decizii optime, a organiza de maximi eficienta (A. Dragu, 1996) | aplicarea lor, a exercita controlul sistemului, in baza aplicarii stiintei, logicii, principiilor Ca manifestare a comportamentului ,| rationale, prin participare, a comunic: apare sub forma unor structuri unitare | pentru prevenire si combatere, a utiliza de influentare si actiune (D.Potolea, | eficient resurse umane ( Petrescu, I., 1993) 1989) Arati modul de lucru al managerului ca expresie a pesonalitatii, a originalitatii sale, in legatura cu mentalitatea, experienta, rutina, deprinderile de munca, a priceperii de rezolvare si se concretizeazi in reguli, conditii si cerinte specifice (Mihuleac, 1999) | 31dimensiunilor —conducerit profesional, capacitigi 9. Spal gi] mentinerea climatulu_fayopgptt ing : e@]Rezulti din = i | eee sect jucaticl i 9 | nen obiectivelor © Ly modalitati de motivare, atitud) Slt |e 1996) performanta, delegarea aytouta fay | a - sal educayiona, nu} de decizic, principialitate « | Depinde de oa si interpretat Seis P waa conn Atitudines | Se senlind seissler, | nivelul ierarhic superior poat cv educatie (Geissler, (Zamfir, joe Mi, | tehnologizant in © » Logg | Arata adaptarea la cuno, | 1997) | Pleo . Fi Ci nitatii, pe baza a . | reficienta stilului nu poate fi apreciata) ur iti, pe culegerit inp | Bfic { prin raportarea la factorii | relatiilor directe; se bazeazy a . Jin sine, ci : Berets is | So dare fin de personalitatea| seriozitate, ficient, aut Mis [Sefesordui si de —_contextul [continu in plan managerial se | a Sting, | psihosocial in care se integreazé (Petrescu, 1993) sting, | (Nicola, 1996) : Tabelul I; Prezenfare comparatind a modalititilor de conceptualizare @ nope educasional si stil managerial [Extras din Joifa (2000. p157 -158) ] Hino in incercarea de a identifica acele conditii, parametti si grea influenteaza eficienta stilului managerial in spatiul actiunii didacteg a recurge la 0 sintezi din literatura in domeniu pentru a argumenta n on alegeea silului, de a analiza paramentrii situatici (obiective, cms eee Patticulartti ale profesorutui si elevilor, evaluate) si formularea sae oa de lucru (leadership, strategie). Vroom & Yetton (1973) indi ae ale eficientei stilului: apelul la anumite standarde de calitate a deciziei, ¢ Leadership si lership gi management educational in calit i In calitate de lider desemnat al clasei, la disciplj orite fall de Sel, la disciplina pe care 0 predi, profest! ws, on "mpla transmitere a continuturilor init “Ponsabilitate pe Bin indrumarea, stimularea sunt tot ail Conducerea . * Cit), ac olin oa sofinea ae ee oie de clevi og Tecership juplimentare actionala face trecerea a fis Serie dist; Bee: An i i Majoritateg lit Satur, me distingerij ee fa, oman = ea : cele doua notiuni, asa cum it Necesar yi l0logi siun buy BICe sub putere, manager, Puterea argumentului: nu orice lider eel a al ta Tea Peas sf: r ‘ati managementului, ca parte a pe , » in timpul realizairii obiectivelor, prin Soniis oaaoS ; Saat managerial al profesorului S ue mot lata de la A. Prodan (1 i confi, leadership-ul ca proces de mobilixar, incurajare si re oe tee ncGt CRSA SA COMPBite cx ce este mini pat in realiz. ciclo Ne hale alizarea obiectivelor. ropunetea lui Joie a ‘lay definitia lui D.R, Forsyth (in Neonlnn oa Holla de definite a notiue Neculau, 2001) Propunem | Leadership-ul este un : ae oe PS a Zactional si transformational. prin care Bes i motiveze pe c scopurilor individuale si de grup. % Pe ceilali pentru promovarea Reciprocitatea procesului presupune cd orice aspect precum cadrul de actiune, fi influentat de orice alta elemente (Barrow, 1977), Tranzactionalitatea leade forma de schimb social: liderij energia in schimbul unor benef ship-ului presupune c& relatia lider! membru este v siemembtii grupului isi comercializeazA timpul si grupului (Bass, 1985). Astfel configurat, leadership-ul propus de Forsyth se indepirteaza intr-o mai mare misurd decat o face definitia propusi de Prodan in lucrarea lui Joita (2002) de accepfiuni ale leadership-ului care subsumeaz& acest fenomen capacititii de control absolul incumbat in aserfiuni de tipul : ™ “a conduce inseamnd a mobiliza masele fie prin persuasiune, fie prin violenja” (Hitler) ™ “liderul este un om care este in stare s& puna pe alfii sai facd ce nu vor, gi sé le placa” (Harry 8. Truman) Atentie! : : Leadershipul este o forma de putere, dar 0 putere a oamenilor, nu asupra lor Atunci cand ne propunem identificarea unor stiluri de leadership, gasim ual i intra cu care s taxonomia metodelor de leadership a lui Vroom gi Zetton (1973) in raport remareé cinci stiluri de leadership:ic Is aa ie de e care le ay m Autocratic probleme gi ia decizii in functie de datele p Te Ta ac Liderul rezolva probleme § moment. atte i, apoi hotara . Aue informatiile necesare de la membri, apoi hotiraste care es. Liderul ol s roble1 legerea infor i ider joate sd nu le comunicg 1 blema. in culegerea informatiilor liderul poat uni solutia la prol 7 membrilor care este problema. J tiv I: a i mega q aerate in particular despre problema cu membi portanti aj rup! - i a a I. Apoi tot el j lui, preludndu-le ideile si sugestiile fara sé reuneascd grupul. Api ia grupului, s i decizia, care poate sa nu reflecte influenta grupului. . Itatiy I: e a _ ae discutd problema cu tofi membrii grupului, obtindnd in cola a si sugestii. Apoi liderul ia decizia care poate sa nu reflecte influenta membrilor grupului : ee esr problema cu membrii grupului reuniti ca grup. Impreuna propun si evalueaza alternative si ajung la o intelegere (consens) in privinta solutici, Liderul nu incearcd si influenteze grupul in sensul adoptarii unei solutii anume si doreste, de asemenea, si accepte si si ducd pana la capat Price solutie propusa de intregul grup. in privinfa eficienfei acestor stiluri in a Téspunde diferitelor situatii si contexte actionale, cei doi cercetatori ne atrag atentia asupra momentelor de utilizare a fiecdruia, sistematizandu-si Tecomandarile in sapte reguli generale: 1. Regula informarii liderului + anu se folosi AI in cazul in care calitatea deciziei este importanta si nu sunt obfinute suficiente informatii sau expertize pentru ca Problema sa fie rezolvati de un singur om, » Regula congruenfei scopurilor: a nu se folosi regula GI in cazul in care calitatea deciziei este importanta si daca este putin probabil ca subalternii 4 urmareascd scopurile organizatiei in cadrul eforturilor lor de a rezolva problema, vv we - Regula problemei nestructurate: a nu se folosi AI, AIl sau Cl d. decizii foarte bune este importanta, da pentru a rezolya problema si daca problem situatii, grupul trebuie si furnizeze un input. 4. Regula acceptarii: a nu se folosi metode autocratice (AI sau All) Acceptarea deciziei de catre subalterni Pune ir si daca nu este sigur faptul ca decizia autocrati 34 acd luarea unei nu se detin suficiente informatii na este nestructurata. in astfel de daca n pericol implementarea eficienta Ica va fi acceptata,5. Regula conflictu a tui: a nu se fol conditiile prevazute 4 Siesi Al, AIL sau CI cdi indeplinit dezacordi na a regula acceptarii de mai Me ES ee merlin mi, in as i de mai sus si cand ¢ posibi cerute de rezolvarea Rversentclon de situatii, ar trebuie foloska: aeeanl i metode autocratice va > fo le sau deciziei afecteazé in sens negati sig ef 3 eo C4 ar rezulta dintr-o decizie ste probabil s& rezulte dintr-o in conditii itiile Subalternii sunt motivati sa iz 3 : in care urméreasea scopurile organizationale Catre o posibilé tipologii iluril A Pe ipologie a stilurilor manageriale in educatie In lucrarea sa Joita militeaza it Pentru formarea_profesorului-mana: i 4 cia ner a aru cunoasterea stilurilor si posibilitatilor de combinare a acestora, pornind de ie oe ce profesorul cunoaste deja (stilurile educationale) la cele intuite, mai putin cunoscute si abordate de catre acesta (stilurile manageriale). Posibilitatile combinatorice sunt apoi deschise spatiului rational gi creativ, manierelor proprii, situationale. A. Stiluri educationale propriu-zise: 1. dupa modul de concepere a activitatii didactice: + centrat pe procesul de acomodare (trecere la experimentare activa) + centrat pe géndire convergenta (aplicare ~ analiza) + centrat pe gandire divergent (observare reflexiva, rispuns creativ) 2. dupa pozitia partenerilor in instruire + centrat pe profesor + centrat pe elevi + centrat pe interactiunea profesor-elevi 3. dupa modul de combinare a stilului personalitati si al muncii educative . tipul A — eficient, unitar, puternic; + tipul B— ineficient, divi al . tipul C= rigid, diviziv, puterni tipul D — dependent de circumstante, ul nitar, slab. a instruirii ; ‘jultate-actiunea elevului - wupervizarea elevuluiy re dirijata — autoinstruires 35 4, dupa modul de organizare + centrat pe relatia re + centrat pe antrenarea, St . centrat pe relatia instrut _ actiunea profesorului;(predomind volumul de informa, : itatii didactice _ a personalititi didat ire {i structura = 5. dupa sir rat pe transmitere oe , i unicarea, indrumay eruditia) funetile formative (predomind com rea) centrat pe funet i didactic E ll anti a normelor; z perfectionare, concesiv ortament i cu respectarea consti v, cu receptivitate, . dupa mobilitatea com Sree raid, inflexil + adaptabil, permisi 7. dupa tipul de relatii profesori-elevi autoritar democratic permisiv e experientei : modalitatea de folosire a e7 4 s 4 a rutinar, bazat pe utilizarea avelorasi scheme didaetic . creativ, inventiv, receptiv la noi abordari 9. dupa infelegerea gi realizarea evaluarii fetisizeaza evaluarea pentru afirmarea autoritifii A subestmeazi rolul evaluarii, nesistematic, superficial, inabil; ”, “infelegere” + recurge la “generozitate”, ae cu exigenta rationala, valorizeazi maxim obiectivitatea B. Stiluri manageriale propriu-zise: 1. dup& contingenta inte relatiile interpersonale, puterea ca lider (Fiedler, 1967) manager orientat pe sarcina ~ favorizat in situa ~ favorizat in situatii de control moderat; itatea depinde de variabilele ropriu-zis, structurarea sarcinilor si de control ridicat sau scazut; manager orientat pe rela manager orientat pe situatic — efi Situafionale mai mult decat de stilul pi sicel de colaborare (Petrescu, 1993); 2. dupa spiritul de angajare personal ar atributiile, insisti pe organizare, * organizatorul — defineste cl asigura interventia grupurilor, influenteaza discret se implica i a 5 a discret, nu se ii peo e implica in * Participativul — clarificg rolul fiecdruia in obtinerea rezultatelor, a PAZ. coonerarea, (nfl Promoveaza cooperarea, interinfluentarea, analizeazi cauzele conflictelor; + intreprinzatorul are influent’, deci * Tealistul — apeleg a asigura condi Pentru indeplin ranted on ool rea sarcinilor, utilizeazy i " ‘4 conexiunea ~ Stabileste relatii ievarhice pe baza de competenta,inversa, intervine rar, problemelor: x maximalistul Biseste solutii valabile 1a majoritatea 0 urmareste rezultate bi izeaza di Ee une, utilizeaza div pale reciproce ca surse de sohutii eficiente: oe ae ineficace — birocratul, a E i |, paternalistul, demago autocratul, oportunistul, utopistul modern. age once Referinte bibliografice: Cerghit, I., (2002), sisteme de instruire alternati ; nee ative $i col stiluri si strategii, Editura Aramis, Bucuresti; 5 CO sc, Dragu, A., (1996), Structura personalitéfii profesorului, Editura Di nm Pedagogic’, Bucuresti; ii profesorului, Editwa Didactic& si Fiedler, F.E., (1967), Theory and Leadership Effectiveness, McGraw — Hill Inc., New York; s Forsyth, D.R., (1990), Group Dynamics, 2nd edition, Brooks! Cole Publishing, Company, Pacific Grove, California; Geissler, E.E., (1977), Mijloace de educagie, Editura Didacticd si Pedagogic’, Bucuresti; Joita, E., (2000), Management educational. Profesorul manager: roluri $i metodologie, edit. Poliom, lasi; Iucu, R., (2006), Managementul clasei de elevi, edit. Polirom, lasts Mihuleac, E., (1999), S$tiinfa managementului. Teorie si practiea, Editura Tempus, Bucuresti; Neacsu I., (1999), Instruire $i invajare, Editura Stiintifica, Bucuresti; Nicola, I, (1996), Tratat de pedagogie scolard, EDP, Bucuresti; Petrescu, I, Domokos, E., (1993), Management general, Editura Hyperion XX, Bucuresti;