Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studiu Individual
La disciplina: Asigurări și Reasigurări
Tema: Asigurarea bunurilor persoanelor fizice și juridice
Chișinau 2019
Cuprins
Introducere…………………………………………….............3
Capitolul I. ,, Aspecte teoretice privind asigurările de bunuri”
1.1 Necesitatea asigurărilor de bunuri……………………...4-6
1.2 Clasificarea asigurărilor de bunuri……………………..6-8
Capitolul II. ,, Analiza aspectelor practice ale asigurărilor de bunuri”
2.1 Contractarea asigurărilor de bunuri………………........8-11
2.2 Date statistice privind asigurările de bunuri………...11-12
Capitolul III. ,, Asigurările de bunuri în Republica Moldova”
3.1 Problemele și deficiențele………………………….. 12-15
3.2 Căi de soluționare……………………………………..15-16
Concluzie……………………………………………………….17
Bibliografie…………………………………………………….18
2
Introducere
Activitatea de asigurare constituie pentru unii un mit, pentru alţii e ceva fascinant. Pentru
mulţi oameni, chiar şi întreprinzători, asigurările constituie o problemă complexă pe care nu o
pot explica în totalitate sau pe care o înţeleg doar parţial. Şi totuşi, asigurările sunt o realitate
economică socială care însoţeşte şi marchează istoria dezvoltării omenirii .
Activitatea de asigurare a apărut din nevoia firească de protecţie a omului împotriva
calamităţilor naturii, împotriva consecinţelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de
existenţă în condiţiile pierderii sau limitării capacităţii de muncă în urma bolilor sau
bătrâneţii.
Dezvoltarea societăţii a însemnat o continuă strădanie a omului în a găsi cele mai bune forme
de protecţie. În organizarea şi apărarea vieţii lor, ca şi în procesul producerii bunurilor
materiale şi desfăşurarea altor activităţi, oamenii s-au aflat într-o luptă continuă cu unele
fenomene ale naturii care pot împiedica desfăşurarea normală a activităţii umane. Deşi au
obţinut mari succese în lupta cu forţele naturii, oamenii sunt încă neputincioşi în faţa unor
calamităţi ale naturii, precum: furtunile, uraganele, cutremurele de pământ, alunecările de
teren, grindină, îngheţurile etc. Împotriva acestor fenomene ştiinţa nu a găsit deocamdată
mijloace tehnice suficiente de luptă, deci ele aduc în continuare societăţii mari prejudicii.
În această situaţie, omului i-a rămas calea solidarizării pentru a suporta în comun efectele
calamităţilor naturii şi ale accidentelor, şi anume calea asigurării şi reasigurării.
Economistul englez Adam Smith observă, că asigurările constituie o tehnică foarte eficientă
de a pulveriza pierderile individuale pe o arie cât mai largă, făcându-le mai ușor de suportat,
prin acoperirea lor de către un număr cât mai mare de persoane.
În continuare, voi reda aspectele teoretice și practice, precum și problemele cu soluțiile
respective legate de un anumit tip de asigurări, și anume Asigurările de bunuri pentru
persoanele fizice și juridice.
3
Capitolul I. ,, Aspecte teoretice privind asigurările de bunuri”
1.1 Necesitatea asigurărilor de bunuri
Un alt argument este faptul că asigurările îndeplinesc un rol educativ. Astfel asiguraţii sunt
stimulaţi și obligaţi să ia cele mai eficiente măsuri pentru buna conservare a bunurilor
proprietate publică, mixtă , cooperatistă , private şi personală .
4
creează o anumită stare psihică , o senzaţie de linişte , de siguranţă care le permite sa se
concentreze asupra activităţii lor specifice.
Elemente care atestă importanţa asigurărilor sunt şi funcţiile pe care ele le îndeplinesc în
cadrul societăţii. Funcţia principală a asigurării – funcţia de repartiţie – se manifestă, în
primul rând, în procesul de formare a fondului. Funcţia de control – ca funcţie
complementară a asigurării, urmăreşte modul în care se încasează primele de asigurare şi alte
venituri ale organizaţiei de asigurare, cum se efectuează plăţile cu titlul de indemnizaţie de
asigurare,cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrative şi gospodăreşti etc,
cum sunt respectate drepturile cuvenite asiguraţilor, dacă sunt îndeplinite integral şi la timp
obligaţiile financiare ale instituţiei de asigurare către terţi.
Ce se înţelege prin asigurare? Această întrebare a atras atenţia multor cercetători.
Problemele asigurării sunt tratate în numeroase lucrări ale economiştilor şi juriştilor din
diferite ţări. Aproape fiecare savant, care s-a ocupat de problemele asigurării, tindea să
formuleze definiţie a noţiunii proprie de asigurare.
Definiţia noţiunea de asigurare formulată în Legea Federaţiei Ruse cu privire la asigurări din
27 noiembrie 1992, articolul 2, sună astfel: “Prin asigurare se înţelege o totalitate de relaţii,
menite să apere interesele patrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice în cazul producerii
unor evenimente (cazurilor asigurate) din contul fondurilor băneşti create din depunerile de
asigurare (primele de asigurare) efectuate de ele”.
Asigurarea de bunuri este o asigurare cu caracter facultativ, inclusă în portofoliu tuturor
societăţilor de asigurare,Se poate încheia de persoane fizice şi juridice, în general cu sediul
sau reşedinţa în Republica Moldova. cu societate de asigurări care practică asigurări non-life.
Obiectul şi riscurile asigurate sunt în general acelaşi la toate societăţile de asigurare, diferit
fiind mecanismul de încheiere al asigurării.
Elementele asigurărilor
1. Asigurătorul este persoana juridică, societate de asigurări, care în schimbul primei de
asigurare de la asigurat își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor sau
serviciilor asigurate;
2. Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor evenimente ce
pot apărea în viața sa, care își asigură bunurile împotriva unor calamități naturale sau care se
asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane;
3. Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma
asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare;
4. Contractantul asigurării este element specific asigurărilor facultative și reprezintă
persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obțină
calitatea de asigurat;
5. Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice
dintre părțile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:
● cererea de asigurare;
● polița de asigurare;
5
● condițiile contractuale pentru asigurarea de bază și pentru clauzele suplimentare
atașate.
6. Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe
asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma
asigurată;
7. Evaluarea în vederea asigurării este element specific asigurărilor de bunuri;
8. Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă
răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea;
9. Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect
asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii;
10. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o
plătește asigurătorului, pentru ca acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar
achitarii despagubirilor;
11. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de
asigurare între asigurător și asigurat așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare;
12. Pagubă (sau daună) reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare a
producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea;
Asigurările obligatorii rezultă din interesul economic și social al întregii comunități pentru
protecția reciprocă și sunt impuse de legislația în vigoare.
Asigurările facultative - bunuri, persoane, răspundere civilă etc. Sunt asigurări ce nu sunt
impuse de lege.
Asigurările de bunuri fac parte din categoria a 2-a.
6
riscurile ce sunt excluse, iar daca riscul ce s-a produs nu este printre acestea implicit
înseamnă că riscul respectiv este acoperit de poliță.
7
Exemplu: - O catastrofă foarte cunoscută este scufundarea vasului Titanic pe data de 15
Aprilie 1912. - Titanicul era considerat o navă ce nu se poate scufunda. - În urma scufundării
Titanicului au murit 1.514 pasageri și membrii ai echipajului. - Daunele plătite de asigurători
în urma scufundării Titanicului au fost de aproximativ 2 miliarde de euro (valoarea banilor
din 2013).
6. Asigurarea afacerilor.
7. Asigurarea casei de locuit.
8. Asigurare răspundere civilă generală/ la obiectele industrial periculoase.
9. Echipamentele electronice.
10. Animalele
11.Culturile agricole.
12. Mijloacele fixe și activele circulante ale agenților economici.
Interesul asigurabil este o cerinţă de bază pentru existenţa oricărui contract de asigurare. În
cazul asigurării de bunuri, prin interes asigurabil se înţelege valoarea pecuniară a bunului
expusă pierderii sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută pentru asigurat sau beneficiar,
ca urmare a producerii evenimentului asigurat.
8
- bunurile care aparţin persoanelor fizice sau juridice;
- bunurile primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, vânzare sau expuse în muzee
şi expoziţii;
- bunurile sau activele ce fac obiectul unor contracte de cesionare, închiriere sau locaţie de
gestiune, leasing.
banii în numerar;
hârtiile de valoare (acţiunile, cecurile etc.);
documentele (manuscrisele, însemnările);
purtătorii de informaţie (unitate flash USB, casete, CD-uri);
substanţele explozive şi armele;
produsele din tutun şi din alcool;
produsele alimentare;
plantele de cameră;
obiectele de cult;
metalele şi pietrele preţioase;
colecţiile rare şi obiectele de anticariat (tip separat de asigurare);
lucrurile ce nu aparţin personal asiguratului.
Bunurile şi riscurile ce pot fi asigurate, precum şi situaţiile în care se acordă despăgubiri sunt
prevăzute în condiţii speciale stabilite de asigurător pe categorii de asigurări.
Perioada asigurată este perioada pentru care asigurătorul este obligat să acopere daunele în
baza poliţei. Asigurările de bunuri se încheie pe o perioadă de 1 an, dar la cererea
asiguratului se pot încheia şi pe perioade mai scurte.
c) la materii prime, materiale, produsele finite, mărfuri, - preţul de cost sau preţul de achiziţie
al acestora;
9
f) pentru metale nobile neprelucrate, bunuri din metale nobile, bijuterii, perle, pietre preţioase
– preţul pieţei;
g) pentru colecţii şi obiecte de artă – valoarea de circulaţie (de piaţă) determinată pe bază de
cataloage sau expertize.
Răspunderea asigurătorului începe de regulă după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au
plătit primele de asigurare şi s-a întocmit contractul de asigurare şi încetează la ora 24 a
ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.
La asigurarea de bunuri se aplică unul din cele trei principii de acoperire a pagubelor:
-principiul răspunderii proporţionale (cu cât suma asigurată este mai apropiată de valoarea
bunului asigurat, cu atât nivelul despăgubirii este mai apropiat de cuantumul pagubei);
-principiul primului risc D=P, în limita sumei asigurate (se aplică atunci când pagubele
totale se produc mai greu)
10
- daunelor provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare, prin distrugeri sau
avarii datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru împiedicarea şi/sau limitarea
consecinţelor producerii riscului.
- dacă dauna a fost provocată în mod intenţionat de către una din părţi (asigurat, beneficiar,
un membru din conducere, persoane juridice asigurate, persoane fizice majore care locuiesc şi
gospodăresc (în mod statornic) cu asiguratul, persoana asiguratului sau beneficiarului;
- dacă persoanele specificate mai sus nu au luat măsuri necesare împiedicării sinistrului sau
limitării acestuia, deşi puteau face acest lucru.
800
700
600
500
400
300
200
100
0
Asigurarea construcțiilor Asigurarea altor bunuri Asigurarea animalelor Asigurarea culturilor
agricole
11
16000000
14000000
12000000
10000000
8000000
6000000
4000000
2000000
0
Asigurare contrucții Asigurare alte bunuri Asigurare animale Asigurare culturi
agricole
Concluzie:
În urma analizei datelor statistice oservăm că cel mai mare circuit de finațe este în cadrul
asigurărilor de alte bunuri, acesta fiind și cel mai profitabil, după care urmează categoria
asigurării construcțiilor. Locul 3 îl ocupă asigurarea animalelor, cu o pondere foarte mică, iar
asigurarea culturilor agricole ocupă ultimul loc și nu este aproape deloc profitabilă în
Republica Moldova.
Datele oferite de către autorități spun că acestea au loc din următoarele cauze:
12
scurtcircuit (167 incendii);
imprudența în timpul fumatului (144 incendii);
nerespectarea regulilor de apărare împotriva incendiilor la exploatarea sobelor și
canalelor de evacuare a fumului (121 incendii).
Cifrele prezentate mai sus au scopul de a informa cetăţenii despre importanţa asigurării
bunurilor pe care le deţin, deoarece aceasta oferă confortul financiar în cazul producerii unor
evenimente neprevăzute, a căror consecinţe sunt foarte costisitoare. Cu părere de rău,
obişnuinţa de a procura o asigurare care nu este impusă în mod obligatoriu, cum ar fi
asigurarea locuinţei, se formează abia după producerea unor situaţii neprevăzute ce necesită
cheltuieli semnificative.
Spre deosebire de legislaţia din România, unde din anul 2010 funcţionează legea cu privire la
asigurarea obligatorie împotriva dezastrelor naturale, în Republica Moldova nu există o lege
care ar impune acest tip de asigurare. Există o singură situaţie în care proprietarul bunului
imobil este obligat să deţină o asemenea poliţă de asigurare, şi anume la încheierii unui
contract de ipotecă. În acest caz legea stabileşte următoarele: ”(1) Debitorul ipotecar este
obligat să asigure obiectul ipotecii în beneficiul creditorului ipotecar, la valoarea de
înlocuire, împotriva tuturor riscurilor de pieire sau deteriorare fortuită. Creditorul ipotecar
poate asigura bunul ipotecat pe cheltuiala debitorului ipotecar dacă bunul nu a fost asigurat
de debitorul ipotecar. ” (legea nr.122, cu privire la ipotecă, Art.22, aliniatul 1.)
Deşi nu există o lege care ar impune asigurarea locuinţei şi bunurilor casnice, dacă nu sunt
gajate la bancă sau procurate în ipotecă, situaţiile neprevăzute în viaţa de zi cu zi presupun că
ar trebui măcar să ne informăm mai mult despre acest tip de asigurare.
Asigurătorii din Republica Moldova vin către client cu un produs complex, care acoperă pe
lângă riscurile de asigurare a bunurilor imobile şi mobile, riscuri auxiliare cum ar fi:
asigurarea benevolă de accidente şi asigurarea de răspundere civilă faţă de terţe persoane (de
exemplu: vecini).
13
viaţă”. Totodată, noile condiţii legislative au impus reorganizarea prin transformare a
societăţilor de asigurări din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni. Noua
Lege a permis instituirea noilor servicii de asigurare şi, deci, diversificarea portofoliului de
asigurări, astfel apărând iniţial brokerii de asigurări/reasigurări, iar ulterior şi agenţii de
bancassurance.
Penetrarea şi densitatea asigurărilor. Gradul de penetrare al asigurărilor în economie este un
indicator sintetic care arată contribuţia sectorului de asigurare la crearea produsului intern
brut (PIB) şi care se calculează ca raport între volumul primelor de asigurare brute directe şi
PIB. În Republica Moldova, valoarea acestui indicator a scăzut de la 1,36% (2007) până la
1,01% (2015). O penetrare atât de mică arată că importanţa sectorului nu este percepută încă
de autorităţi şi de populaţie, demonstrându-se astfel că în domeniul asigurărilor există un
potenţial nevalorificat. Acest lucru este confirmat de experienţa altor ţări, în care gradul de
penetrare al asigurărilor în PIB poate ajunge la 20-40%. Densitatea asigurării se exprimă ca
prime de asigurare brute directe încasate pe cap de locuitor. Valoarea acestui indicator în
Republica Moldova a crescut continuu ajungând la 345 lei/locuitor (circa 17,5 USD), în 2015.
În comparaţie cu alte ţări, se observă un nivel scăzut de dezvoltare al industriei asigurărilor
din ţara noastră. Indicatorul ne mai arată că nivelul de cultură şi educaţie financiară a
populaţiei este încă destul de redus şi cetăţenii nu realizează importanţa gestionării riscurilor
prin cedarea lor către companiile de asigurare.
Chiar dacă principalii indicatori ai pieţei asigurărilor de la noi sunt cu mult în urma mediei
globale, totuşi merită apreciat caracterul constant al evoluţiei pieţei, care se reflectă prin
volumul primelor subscrise încasate, dar şi prin mărimea activelor nete. Industria asigurărilor
a înregistrat cele mai spectaculoase creşteri în perioada de după modificarea cadrului de
reglementare din anul 2006. În anul 2013, a fost înregistrată o scădere bruscă a volumului
activelor nete pe piaţă, ceea ce poate fi explicat prin obligaţia asigurătorilor de a-şi majora
capitalul social, cerinţă care, în 2012, a ajuns în ultima etapă de realizare.
De menţionat că sectorul de asigurare este interconectat cu alte sectoare financiare, aceasta
fiind și cauza repercusiunilor crizei bancare din Republica Moldova de acum trei ani (2014)
asupra pieţei de asigurări.
Profitabilitatea sectorului atestă fluctuaţii majore. Odată cu scăderea numărului de
companii, în anul 2012, au început să scadă şi profiturile. După ce pe piaţa din Republica
Moldova au rămas doar companiile puternice, care s-au putut conforma cerinţelor legale,
aceasta a început a înregistra un nivel constant de profit. Se atestă o fortificare a pieţei care
este demonstrată şi prin volumul subscrierilor per companie.
Companiile cu cele mai mari profituri din Republica Moldova, conform rezultatelor pentru
anul 2016, sunt Grawe Carat Asigurări SA, care a obţinut aproape jumătate din profitul
înregistrat pe piaţă în anul 2016, Klassika Asigurări SA și Moldasig SA, care a fost leader în
anii 2014 și 2015.
Analiza indicatorilor de activitate ai diferitor companii sugerează însă prezenţa concurenţei
neloiale şi existenţa tendinţelor de monopolizare a pieţei.
Cea mai mică cotă în portofoliul de asigurare o deţin asigurările benevole, printre care şi
asigurările de viaţă, sănătate şi bunuri. Se observă că populaţia apelează la companiile de
asigurări doar în cazurile când aceasta este forţată de legislaţie.
14
Atractivitatea sectorului de asigurări din Republica Moldova pentru investitorii străini se
exprimă prin volumul investiţiilor străine în capitalul social al companiilor moldoveneşti.
Conform datelor disponibile, valoarea totală a capitalului social înregistrat la finele anului
2015 de către societăţile de asigurare a constituit 525,7 milioane de lei, majorându-se cu 20,2
milioane de lei (4%) faţă de valoarea acestuia la finele anului precedent. Principalele ţări
investitoare în sectorul de asigurări de la noi sunt Austria cu o cotă de 58% din totalul
investiţiilor străine, urmată de Marea Britanie (23%), Cipru (8%) și Olanda (7%).
Modificările legislative, orientate spre ajustarea cadrului legislativ la rigorile Uniunii
Europene, în special Legea cu privire la asigurări în 2006 şi Strategia de dezvoltare a pieţei
financiare nebancare pentru 2011-2014 au permis dezvoltarea infrastructurii de funcţionare şi
oferirea produselor de asigurare mai calitative. Criteriile dure de activitate pentru participanţi
au înlăturat de pe piaţă companiile nesigure. Totodată, prin introducerea unor reguli clare de
joc, a sporit gradul de încredere a investitorilor străini. La aceasta a contribuit și alegerea
vectorului european de dezvoltare, după anul 2009. Schimbările produse în mediul economic
şi financiar au condus la o nouă abordare, orientată spre transparenţă, protecţia
consumatorului, educaţie financiară şi, nu în ultimul rând, la standarde de înalt
profesionalism în activitatea de asigurare. Astfel, investitorii din Europa au obţinut încrederea
că pot investi în Republica Moldova.
Se observă și aspecte negative, care ţin de incertitudini macro-economice, reglementarea
prudenţială insuficientă, asigurarea insuficientă a respectării legislaţiei, insuficienţa de
personal calificat în domeniu etc.
Concluzie
15
Această transformare forţează companiile de asigurări să acţioneze rapid și să adopte noile
tehnologii ca strategie de afaceri durabilă. Apariţia Google, Facebook, a tabletelor digitale, a
aplicaţiilor și a telefoanelor inteligente a determinat o mare schimbare în comportamentul
consumatorilor, în special în cerinţele acestora. Transformarea digitală a industriei de
asigurare reprezintă, fără îndoială, o oportunitate pentru dezvoltarea pieţei de asigurare din
Republica Moldova, dar este şi o provocare pentru companiile de asigurare care trebuie să
investească în implementarea softurilor şi a mijloacelor necesare digitalizării. În lume există
multe inovaţii în domeniul asigurărilor care se datorează digitalizării societăţii în general. Un
exemplu în acest sens este serviciul de asigurare pentru drone, care, la rândul lor, pot fi
utilizate în inspecţia riscurilor şi evaluarea daunelor, inclusiv în sectorul agricol. Totodată, în
ultimii ani tehnologia este tot mai conectată cu sănătatea. Accesoriile inteligente (wearables
devices) ne monitorizează ritmul cardiac, calitatea somnului, distanţa parcursă pe zi, iar, în
multe ţări, în cadrul unui contract de asigurare de sănătate, se iau în calcul datele acestor
device-uri, care oferă clienţilor posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ. Digitalizarea
asigurărilor aduce schimbări prin oferirea următoarelor posibilităţi:
analiza datelor despre clienţi pentru o percepere mai bună a necesităţilor şi riscurilor
pieţei;
determinarea exactă a riscurilor de sănătate prin folosirea accesoriilor inteligente;
transformarea serviciilor de asigurare într-o activitate iniţiată de asigurător, nu de
clientul care vine să ceară o asigurare;
reducerea timpului de soluţionare a cererilor datorită serviciilor de localizare (în
special în cazul accidentelor rutiere);
disponibilitatea non-stop pentru deservirea clienţilor;
folosirea IoT senzorilor ca sistem de avertizare pentru reducerea frecvenţei şi
severităţii reclamaţiilor etc.
Digitalizarea asigurărilor creează un șir de oportunităţi pentru dezvoltarea pieţei:
16
Concluzie
După cercetarea asigurărilor de bunuri am indicat caracteristicile ei principale și am explicat
particularitățile și tipurile acestora.
Am dedus că asigurările au un rol major asupra dezvoltării economiei naţionale ,iau măsuri
pentru prevenirea daunelor , compensează pagubele care ar avea influență grea asurpa
economiei țării , asigură desfăşurarea continuă a procesului de producţie, ajută la interesele
generale cu cele locale şi personale.
17
Bibliografie
I. www.cnpf.md
II. Codul civil al Republicii Moldova Nr. 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova N 82-86 din 22.06.2002, Articol 1301.
III. Asigurăru și Reasigurări, Șerban Ion Viorel
IV. Asigurări și Reasigurări - A. Tugulschi, S.Fotescu, 2006
18