Când vine timpul

de Maroneac Cristian

Când vine timpul

eu fug.
Fug săltat, fug ghemuit, fug
în zig-zag sau în cercuri.
Asta într-o zi de miercuri.
Sunt grozav de rapid pe distanțe scurte,
nu sunt alergător de cursă lungă!
Dar ce păcat!!!
El este!!!!
Îl las rapid în urmă un an sau doi sau trei
Dar când ajung la zece...
m-ajunge, mă întrece
și ... m-așteaptă !
Culmea e timpul ăsta, zău!
Când vine timpul mă ridic și plec
iepurește.
Mă enervează când mă
privește
cu privirea de broască țestoasă.
Și-n gândul meu zic:
” Îți vine ție timpul, timpule!”