62 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI

Vectorul de poziţie: 
  

3.
r  xi  yj  zk (3.1)
   .
este o funcţie de r0 şi de timp: r  r (r0 ,t)
Vectorii vitezei şi acceleraţiei se obţin ca derivate parţiale în raport cu timpul:

 r
v (3.2)
t
CINEMATICA FLUIDELOR  
  v  2r
a  v   (3.3)
t  t2
 
Utilizarea fluidelor, în general, implică un anume fel de mişcare. De fapt, Fiind ai unei particule anumite, vectorii v şi v se numesc substanţiali sau materiali.
prin “fluid” se înţelege, aşa cum s-a arătat, un mediu “liber” la schimbarea formei. Urmărirea particulelor în mişcare este dificil de realizat. De aceea se asociază
Cinematica fluidelor studiază mişcările acestora, fără a lua în considerare unui punct fix din spaţiu proprietăţile particulelor care trec prin acest punct.
cauzele de producere. Mişcarea reprezintă schimbarea poziţiei unui sistem După metoda Euler particularităţile mişcării sunt determinate dacă  se
material, faţă de un sistem de referinţă, adică deplasarea lui în spaţiu. Pentru a cunosc în fiecare moment caracteristicile particulelor într-un punct fix P (r ) al
cunoaşte complet mişcarea unui fluid, ar trebui să se determine pentru fiecare domeniului în care are loc mişcarea fluidului. Viteza va fi funcţie de punct
particulă, viteza, acceleraţia şi alte caracteristici. Acest lucru nu este posibil - şi (vectorul r ) şi de timp:

nici necesar – deoarece, pentru scopurile practice se poate studia fluidul în    dr dx  dy  dz    
ansamblu ca un sistem, cu mărimi distribuite continuu, iar în unele cazuri ca un v  v r ,t    i j  k  vxi  v y j  vz k (3.4)
sistem cu mărimi discrete. Pentru studiul mişcării, unei particule materiale i se va dt dt dt dt
asocia punctul geometric cu care aceasta coincide într-un sistem de referinţă în care v x ,v y ,v z sunt componentele vitezei după cele trei direcţii ale sistemului
ales arbitrar. Uzual, se va considera un sistem de referinţă inerţial, triortogonal. de axe de coordonate:
dx
v x  v x ( x,y,z,t ) 
3.1. Metode pentru studiul mişcării fluidelor. dt
dy
Viteza şi acceleraţia v y  v y ( x,y,z,t )  (3.5)
dt
Mişcarea mediilor fluide se poate studia urmărind mişcarea unei particule dz
v z  v z ( x,y,z,t ) 
materiale, ce se identifică cu particula geometrică din spaţiu, prin aşa-numita dt
descriere materială sau substanţială (Lagrange), sau studiind ce se întâmplă Viteza variază local cu timpul, precum şi în spaţiu la trecerea de la un punct la altul.
într-un punct fix din spaţiu, când particula fluidă trece prin acel punct, aceasta Componentele acceleraţiei rezultă prin derivarea în raport cu timpul a
fiind metoda locală, sau spaţială (Euler). componentelor vitezei ca funcţii compuse de timp şi de punct:
În metoda Lagrange particula fluidă este urmărită, începând cu o poziţie iniţială
  dv x  v x  vx  vx  vx
P0 ( r0 , t0 ) , de-a lungul întregului parcurs până la o poziţie oarecare P( r , t ) , fig. 3.1. v x    vx  vy  vz
dt t x y z
dv y  v y  vy  vy  vy
v y    vx  vy  vz (3.6)
dt t x y z
dv  vz  vz  vz  vz
v z  z   vx  vy  vz
Fig. 3.1. Mişcarea particulei fluide dt t x y z
  
Înmulţind succesiv cu i , j , k şi adunând componentele, se obţine:
    
  v v v v v  
a  v   vx  vy  vz   v   v (3.7)
t x y z t
Cap. 3. Cinematica fluidelor 63 64 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI

sau: b) din punctul de vedere al variaţiei în spaţiu a câmpului vitezelor:

 
dv  v    mişcări tridimensionale în care viteza are componente după toate axele:
=  (v  )v (3.7a)    
dt  t v  v x ( x,y,z,t ) i  v y ( x,y,z,t ) j  v z ( x,y,z,t) k (3.14)
Se observă că, în locul vectorului viteză din membrul stâng –funcţie de timp şi  mişcări plane:
de punct – poate fi aşezată orice altă funcţie (  ), şi expresia:   
v  v x ( x,y,t ) i  v z ( x,y,t ) j (3.15)
d   
=  (v  )  (3.7b)  mişcări axial simetrice:
dt t     
v  vr (r,z,) er  v z ( r,z,) ez (3.16)
se numeşte operatorul derivată substanţială.
  dacă se utilizează coordonatele cilindrice r ,  , z .
Termenul al doilea al membrului drept din relaţia (3.7), (v  ) v ,se mai poate
   mişcări paralele:
exprima din dublul produs vectorial v  (  v ) cunoscându-i expresia analitică:  
          v  v x ( x,y,z,t ) i (3.17)
v  (  v )  (v  v )  v (v  )  (v  v )  (v  )v (3.8)
deci:      
(v  )v  v  (  v )  (v  v ) (3.9) 3.3. Spectrul cinematic al mişcării. Debitul
         
(v  v )  (v  v0 )  (v0  v )  2(v  v0 )  2(v0  v ) (3.10)
Pentru cunoaşterea mişcării fluidelor este importantă cunoaşterea liniilor
unde inicele 0 s-a introdus pentru sublinierea mărimii neafectate de operatorul spectrului cinematic.
de derivare. Linia de curent (fig. 3.2), este curba tangentă la un moment dat la vectorii
  1   1  v2  viteză. Poziţia liniilor de curent este determinată de distribuţia vitezelor. Ecuaţiile
(v0  v )  (v  v )  (v 2 )    (3.11) liniilor de curent se deduc din condiţia de coliniaritate a vitezei cu elementul de
2 2  2 
  linie de curent, care exprimată vectorial are forma:
atunci:  
v  dl  0 (3.18)
     v2   v2   
(v  ) v  v  rot v        rot v  v (3.12) de unde rezultă sistemul de ecuaţii:
 2   2 
    dx dy dz
  (3.19)
Cu acestea, expresia acceleraţiei este: v x ( x,y,z,t) v y ( x,y,z,t ) v z ( x,y,z,t )
   v2   
 dv  v
v       ω  v (3.13)
dt  t  2 
 
 
în care ω    v este vectorul vârtej sau turbion.

3.2. Clasificarea mişcării fluidelor Fig. 3.2. Linia de curent şi

traiectoria
Pentru
  studiul mişcării fluidelor este importantă cunoaşterea câmpului
vitezelor v ( r ,t ) . În funcţie de aceasta, mişcările fluidelor pot fi clasificate astfel:
a) din punct de vedere al variaţiei în timp a câmpului vitezelor:
 mişcări nepermanente (nestaţionare), în care câmpul vitezelor variază în
  
timp v  v ( r ,t ) .
 mişcări semipermanente (semistaţionare), în care vectorul viteză nu variază Prin fiecare punct al câmpului de viteze trece numai o singură linie de curent.
în direcţie. Dacă în unele puncte ale câmpului viteza se anulează, punctele respective se
 mişcări permanente (staţionare), în care câmpul vitezelor nu variază în numesc puncte critice sau singulare. Dacă un corp este introdus în curent,
   fig. 3.3, atunci linia de curent care urmează conturul corpului se împarte la
timp, adică v  v (r ) .
Cap. 3. Cinematica fluidelor 65 66 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI
    
începutul lui, urmărind toate părţile corpului şi se uneşte iarăşi la capătul lui. dA  dl dA  v dt  
Punctele R1 şi R2 se numesc puncte de retenţie anterior şi posterior. dQ    n  vdA (3.20)
dt dt
Integrând:
 
Q   n  vdA (3.21)
Fig. 3.3. Puncte de retenţie A

se obţine expresia debitului volumic prin suprafaţa A , în care n este versorul
normalei la suprafaţa dA .
Traiectoria unui element de fluid este curba descrisă de centrul de masă Dacă viteza este constantă (egală cu v) şi normală la secţiunea A în toate
al particulei (fig. 3.2.). Trebuie observat că traiectoria se referă la aceeaşi punctele sale, se obţine:
particulă în momente diferite, pe când linia de curent se referă la toate Q  v A (3.22)
particulele care ocupă la un moment dat o poziţie anumită în spaţiu, cele două
curbe fiind diferite, aşa cum rezultă din fig. 3.2. Pentru calculul debitului masic, se înmulţesc expresiile obţinute cu densitatea :
Dacă prin fiecare punct al unei curbe oarecare C , fig. 3.4, se duc liniile  
m    n  vdA (3.23)
de curent, se obţine o suprafaţă formată din acestea, numită suprafaţă de A
curent. Vectorul viteză este tangent în fiecare din punctele sale la suprafaţa de
curent şi fluidul se scurge de-a lungul ei fără să o traverseze. m    v  A (3.24)
ultima relaţie fiind scrisă în ipoteza că densitatea  este constantă în toate
punctele secţiunii.
Viteza medie v dintr-o secţiune dreaptă a unui tub de curent, reprezintă
Fig. 3.4. Suprafaţă de curent o mărime convenţională de calcul şi se consideră a fi normală la secţiune,
egală în toate punctele acesteia, iar modulul său determinat de raportul dintre
debitul volumic Q şi aria secţiunii:
Q 1  
Tubul de curent este o suprafaţă de curent construită pe o curbă închisă, v   v  n dA (3.25)
fig. 3.5. Fluidul din interiorul unui tub de curent poartă numele de curent de A AA
fluid sau vână fluidă.
Circulaţia vitezei, notată cu  , de-a lungul unei curbe închise C , este
definită de integrala curbilinie:
 
Γ   v  dr   (v x dx  v y dy  v z dz) (3.26)
C C
   
în care C este o curbă închisă, ca în fig. 3.7, v  v x i  v y j  v z k este câmpul
   
vitezelor, iar r  x i  y j  z k este vectorul de poziţie al unui punct curent M.

Fig. 3.5. Tub de curent Fig. 3.6. Tub elementar de curent

Introducerea noţiunii de tub de curent permite definirea noţiunii de debit
al fluidului printr-o secţiune dată.
Fig. 3.7. Circulaţia vitezei
Debitul masic m este cantitatea din masa unui fluid care traversează o
suprafaţă oarecare în unitatea de timp.  
În fig. 3.6 se observă un tub elementar de curent de lungime dl  v dt .
 
Volumul de fluid care trece prin secţiunea dA în timpul dt, va fi dA  dl , iar debitul
volumic prin această secţiune este:
Cap. 3. Cinematica fluidelor 67 68 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI

Câmpul vârtejurilor este o funcţie: Cum viteza este funcţie de punct şi de timp, timpul t este un parametru în
      acest caz.
 ( r ,t )    v ( r ,t )  rot v (r ,t ) (3.27)
Locul geometric al punctelor pentru care (x,y,z,t) = constant reprezintă o
Expresia câmpului vârtejurilor în coordonate carteziene este:
suprafaţă echipotenţială. În plan, linia pentru care funcţia (x,y,z,t) = constant,
      v  vy     v  v     vy  v   reprezintă o linie echipotenţială, iar pentru valori diferite ale constantei se
ω  ωx i  ω y j  ωz k   z  i  x  z  j  x 
 y  z    z  x    x   y  k (3.28) obţine o familie de linii echipotenţiale.
   
Alături de funcţia  , în cazul mişcărilor irotaţionale plane se introduce
Se numeşte linie de vârtej, o linie de câmp a câmpului vârtejurilor, adică o linie şi funcţia ψ( x,y,t ) ,denumită funcţie de curent, care satisface relaţiile:
tangentă în fiecare punct al ei, la vectorul vârtej din acel punct. Ecuaţia
vectorială a liniei de vârtej consemnează coliniaritatea elementului liniei câmpului ψ ψ
cu vectorul turbion:
vx  ; vy   (3.34)
  y x
  dl  0 (3.29)
Funcţia de curent are valori constante pe o linie de curent   ct , aceasta
Expresia scalară este:
fiind ecuaţia unei linii de curent. Liniile echipotenţiale şi de curent se intersecteză
dx dy dz ortogonal şi formează spectrul hidrodinamic al mişcării care este o reprezentare
  (3.30)
x  y z a mişcării printr-o reţea de linii.
Ca şi la câmpul vitezelor, se pot defini noţiunile de suprafaţă de vârtej,
ca fiind suprafaţa formată de liniile de vârtej ce trec la un moment dat prin 3.4. Analiza mişcării unui element de volum
punctele unei curbe, şi tub de vârtej, care este o suprafaţă de vârtej construită
pe o curbă închisă. Mişcarea unui fluid este mult mai complexă decât mişcarea corpurilor

Mişcările pentru care   0 în tot câmpul, se numesc mişcări fără vârtejuri, solide. care se compune dintr-o translaţie şi o rotaţie. În cazul fluidelor trebuie
sau irotaţionale (neturbionare). adăugată la acestea şi o mişcare de deformaţie. Deci, fiecare particulă fluidă în

Dacă   0 şi componentele sale se vor anula, iar din relaţia (3.28) rezultă: mişcare suferă o schimbare de poziţie, de orientare şi de formă.
Pentru a pune în evidenţă cele trei mişcări ale particulei fluide se
 vy  vz consideră la un moment t , un element de volum oarecare ca în fig. 3.8., în care
  
z y se marchează punctele P şi P1 ,infinit vecine. Fie v ( r ,t ) câmpul vitezelor în
 vz  vx   
 (3.31) P(r ) , un punct oarecare al domeniului D de fluid în mişcare şi v1 ( r1,t ) viteza
x z 
din punctul P1 (r1 ) . La momentul t1 , variaţia spaţială a vitezei la trecerea
 vx  v y    
 particulei fluide din punctul P r  în P1 ( r1 )  P1 (r  dr ) este:
y x   
 v v v
care sunt condiţiile ca v x ,v y ,v z să fie derivatele parţiale ale unei funcţii (x,y,z,t) dv  dx  dy  dz (3.35)
x y z
numită funcţie de potenţial sau potenţialul vitezelor.
În cazul mişcării fără vârtejuri viteza va fi dată de:

v   (3.32)
cu componentele:

vx  Fig. 3.8. Element de volum arbitrar
x

vy  (3.33)
y

vz 
 z
Cap. 3. Cinematica fluidelor 69 70 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI

deci, viteza P1 din poate fi scrisă sub forma:

  
    v v v 3.5. Ecuaţia de continuitate
v1  v  dv  v  dx  dy  dz (3.36)
x y z
adică: Principiul conservării masei arată că masa conţinută într-un volum V ,
mărginit de suprafaţa S rămâne constantă în timpul mişcării, dacă nu are loc
         
v1  v   dx  dy  dz v  v  dr   v (3.37) nici un schimb de fluid cu exteriorul, indiferent de modificările de formă şi
 x y z mărime pe care le suferă volumul considerat, în timpul mişcării.
  Masa de fluid conţinută în volumul V , fig. 3.10, se calculează cu relaţia:
Evaluarea termenului dr   v rezultă din expresia:
          m   dm    dV (3.43)
dr  (  v )   ( dr  v )  v (dr   )   ( dr  v )  ( dr   ) v (3.38) V V
     
(dr  ) v  ( dr  v )  dr  (  v ) (3.39)

Dar ω    v este vectorul vârtej sau turbion sau vorticitate. Deci:
          
v1  v  ( dr  v )  dr  (  v )  v  (dr  v )  ω  dr (3.40) Fig. 3.10. Volum de fluid în mişcare

Se notează cu vd viteza de deformare:
 1      
vd  ω  dr  (dr  v )  vr  ( dr  v ) (3.41)
2
Se presupune că, între volumul V şi exterior are loc un schimb de masă de fluid.
iar viteza în punctul P1 va fi: 
    Atunci, în unitatea de timp, suprafaţa dS va fi traversată de debitul masic elementar:
v1  v  vr  vd (3.42)    
dm  ρ v  dS  ρ n  v dS (3.44)
ceea ce exprimă conţinutul teoremei lui Helmholtz.  
Deci, în vecinătatea infinitezimală a unui punct aparţinând domeniului Semnul acestui debit este dat de produsul n  v , în funcţie de direcţia fluidului
ocupat de un fluid aflat în mişcare, câmpul vitezelor poate fi privit ca fiind care iese sau intră in volumul considerat V .
obţinut prin suprapunerea a trei câmpuri de viteze: Prin suprafaţa S va trece debitul masic:
 câmpul vitezelor corespunzător unei translaţii rigide;  
m   ρ n  v dS (3.45)
 câmpul vitezelor corespunzător unei rotaţii rigide în jurul unei axe instantanee S
de rotaţie ce trece prin punctul considerat;
 câmpul vitezelor corespunzător unei deformaţii, constând dintr-o deformare Dacă o cantitate de fluid iese din V , atunci masa totală se va micşora, în
liniară şi o deformare unghiulară. unitatea de timp, cu o cantitate:
Cele trei mişcări fundamentale pot fi schematizate ca în fig. 3.9.  
O particulă infinitezimală paralelipipedică, în deplasarea sa din
  dm    t  ρ dV
 tV
(3.46)
V
punctul P în P1 suferă o translaţie, o rotaţie şi o deformaţie, ceea ce se
Această cantitate de fluid, cu care se micşorează masa totală în unitatea de
observă privind una din cele şase feţe ale sale, în timpul mişcării.
timp, este egală cu debitul masic ce trece prin suprafaţa S , adică:
   
  ρ dV    ρ n  v dS (3.47)
 tV  tS
Aplicând o transformare Gauss-Ostrogradski ultimei integrale rezultă:
 
 ρ dV     ( ρ v ) (3.48)
Fig. 3.9. Mişcarea unei particulei fluide infinitezimale paralelipipedice  tV V
Cap. 3. Cinematica fluidelor 71 72 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI

Dacă se efectuează derivarea în raport cu timpul, sub semnul integralei Aceste relaţii exprimă faptul că în mişcarea permanentă de-a lungul unui tub de
se pot trece ambii termeni de aceiaşi parte a egalităţii: curent debitul rămâne constant. De exemplu, dacă se consideră un volum de fluid
ce curge printr-un tub cu secţiune variabilă, ca în fig. 3.11, se observă că, pereţii
 ρ 
     ( ρ v ) dV  0 (3.49) fiind impermeabili, debitul de fluid ce trece prin tub rămâne constant, adică:
V  t  Q  v1S1  v2 S 2  v3S 3 (3.58)
Aceasta este forma integrală a ecuaţiei de continuitate. În esenţă, relaţia În relaţiile (3.56 – 3.58) v este viteza medie pe secţiunea S , această secţiune
(3.49) arată că orice variaţie a masei volumului de fluid în mişcare este egală
fiind perpendiculară pe linia de curent centrală.
cu zero, respectându-se principiul conservării masei.
Deoarece volumul V a fost ales arbitrar, egalitatea este valabilă şi pentru
volumul elementar dV :
ρ 
   ρ v   0 (3.50)
 t
sau dezvoltând: Fig. 3.11. Conductă cu secţiune
ρ   variabilă
 v  ρ  ρ   v  0 (3.51)
 t
Aceasta este forma locală a ecuaţiei de continuitate şi ea reprezintă principiul
conservării masei aplicat în mecanica fluidelor.
Ecuaţiile (3.49) şi (3.51) sunt valabile pentru toate mişcările şi fluidele,
diferitele forme particulare rezultând când se adoptă ipoteze asupra naturii
fluidului, sau mişcării, astfel:
 pentru fluide incompresibile ( = ct.):
 
div v     ρ v   0 (3.52) 3.6. Măsurarea vitezelor şi debitelor

v 
 pentru fluide compresibile în mişcare permanentă   0 : 3.6.1. Măsurarea vitezelor
 t 
  Ţinând cont de structura fizică a fluidelor, care sunt alcătuite din particule
div  ρ v      ρ v   0 (3.53)
discrete, măsurarea vitezelor poate urmări determinarea acestora în mod punctual
pentru mişcarea permanentă în tuburile de curent unde variaţia locală este în fluid, sau stabilirea unor valori globale – medie spaţială - a vitezei fluidului
nulă, iar din relaţia (3.49) va rămâne: într-o secţiune a unui tub de curent. În ambele cazuri se poate urmări determinarea
 vitezei la un moment dat (viteza instantanee) sau o valoare mediată în timp. În
   ρ v   0 (3.54)
funcţie de scopul urmărit, principiile şi aparatele de determinare a vitezelor
V
diferă esenţial. În cele ce urmează se vor expune principiile pe care se bazează
Aplicând transformarea Gauss-Ostrogradski va rezulta: unele metode şi aparate de măsură uzuale.
  
   ( ρ v )   ρ n  v dS  0 (3.55) 3.6.1.1. Cupe, morişti şi clapete
V S
Aceste dispozitive, în esenţă mecanice, sunt folosite în special la măsurarea
Dacă viteza este constantă şi normală în toate punctele secţiunii vitezelor cursurilor de apă, a curenţilor atmosferici, în canale şi în conducte sub
transversale (ipoteza vitezei medii), iar densitatea fluidului este de asemenea presiune, oferind o valoare mediată în spaţiu şi în timp a vitezei în secţiunea
constantă, ecuaţia de continuitate are forma: (locul) de măsură. Afişarea sau înregistrarea valorilor vitezei este realizată
ρ  v  S  ct. (3.56) mecanic sau electric. Corespondenţa între numărul de rotaţii şi viteza curentului
respectiv: se obţine prin etalonare.
v  S  ct. (3.57) Anemometrul cu cupe. Este un instrument dotat cu un rotor pe a cărui
periferie se afla doua până la patru cupe semisferice, ca în figura 3.12. Este
Cap. 3. Cinematica fluidelor
destinat măsurării vitezei aerului. Numărul de rotaţii, integrat în timp, este sesizat
de un ac indicator care se roteşte în fata unui cadran gradat. Numărul de rotaţii
în unitatea de timp este proporţional cu viteza curentului de fluid şi se obţine
prin împărţirea la timpul t de măsură – măsurat cu un cronometru – a numărului
de rotaţii k înregistrat: n  k / t [rot/secundă].
Fig. 3.13. Anemometrul cu cupe
1 – cupele; 2 – ax; 3 – ac indicator;
4 – buton pornire / oprire
Morişca hidraulică. Funcţionează pe acelaşi principiu, al proporţionalităţii
turaţiei cu viteza curentului. Rotorul 1 este dotat cu palete profilate şi cu un
traductor cu inducţie a cărui semnal este transmis la un aparat electric pentru
citire. Paleta 2 orientează rotorul totdeauna în direcţia curentului, iar cu ajutorul
prăjinii 3 aparatul se lansează şi se poziţionează în curent.
Fig. 3.14. Morişca hidraulică
Domeniul de măsură se extinde de la 10-2-2.10 m/s, în clasa 1%, deviaţia
maximă de direcţie tolerată fiind de 10%.
Clapete. Un dispozitiv aproximativ, folosit în meteorologie este clapeta,
constituită dintr-o piesă plată de formă dreptunghiulară care este articulată
pentru a descrie o mişcare pe un sfert de cerc în plan vertical. Deviaţia ei de la
poziţia verticală este proporţională cu viteza curentului de aer. De obicei aceste
clapete se află la capătul unei prăjini verticale înalte de câţiva metri, iar viteza
se apreciază pe o scala de la 1 la 10, observabilă de la sol.
73 74 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI
3.6.1.2. Sonda Pitot-Prandtl
Tubul sau sonda Pitot-Prandtl, fig. 3.15., permite determinarea presiunii
dinamice, aceasta fiind o măsură a vitezei. Aşa cum se observă din figura 3.15,
tubul Pitot-Prandtl determină viteza într-o zonă de dimensiuni mici din fluid –
cvasipunctuale – fiind practic un instrument de trecere între cele ce dau o viteză
medie spaţială dintr-o secţiune a unui tub de curent şi cele care pot să ofere
determinări cu adevărat punctuale ale vitezei dintr-un fluid. Aşa cum este conectată
sonda, la un instrument de măsurare a presiunii cu lichid, valoarea presiunii dinamice
măsurate este mediată în timp. O conectare la un traductor de presiune,
capabil să preia un mare număr de valori în unitatea de timp, permite să se
determine valori instantanee ale presiunii dinamice. Viteza se obţine cu relaţia:
pt  p s
V  2 (3.59)

unde pt este valoarea presiunii totale măsurate în direcţia curentului, p st este
valoarea presiunii statice măsurată la orificiile laterale ale sondei,  fiind un
coeficient care depinde de forma sondei.
Fig. 3.15. Sonda
Pitot-Prandtl
Trebuie remarcat ca tubul Pitot-Prandtl nu este foarte sensibil la unghiul de
atac al curentului (unghiul dintre direcţia curentului şi axa sondei), acesta putând sa
varieze până la 17. Pentru determinarea exacta a direcţiei vitezei se folosesc
sondele de direcţie. Acestea se bazează pe faptul că distribuţia de presiuni pe un
corp sferic prezintă într-un plan două puncte unde îşi schimbă semnul, fiind egală
cu cea a curentului neperturbat, ca în reprezentarea grafică din figura 3.16.
Cap. 3. Cinematica fluidelor 75 76 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI

Părţile active ale aparaturii, prin care se realizează transferul de căldură,

sunt numite sonde, şi în mod curent ele au un fir sau o pelicula (film) fierbinte,
susţinute aşa cum se prezintă în figura 3.18.

Fig. 3.16. Distribuţia de

presiuni pe un corp sferic

Fig. 3.18. Sonde

termoenemometrice

Cele două puncte (unde coeficientul de presiune este nul) se află la

aproximativ 45 fata de direcţia curentului. Dacă în aceste puncte se practică
prize de presiune statică, racordate la un instrument diferenţial de măsurarea
presiunii, se va constata un semnal de presiune la instrument la orice abatere
de la simetrie faţă de direcţia curentului a poziţiei celor două puncte. În Pentru măsurători aerodinamice, materialele cel mai des folosite şi dimensiunile
consecinţă o sondă de direcţie trebuie sa aibă trei orificii pentru măsurarea uzuale ale părţilor active ale sondelor termice sunt date în tabelul 3.1.
presiunii – 1 pentru presiunea totală şi 2 pentru măsurarea presiunii statice, ca
în figura 3.17a. Sonda cu 5 orificii, din figura 3.17b, permite pe lângă stabilirea Tabelul 3.1
direcţiei curentului şi măsurarea vitezei acestuia. Dia- Coeficient de Temperatura
Nr. metrul rezistenţă maximă de
Material uzual funcţionare
crt. termică
0
[m] la 20C [%/ C] [0C]
1. Fir de platină acoperit cu tungsten 4,0 0,42 300
2. Fir de platină 5,0 0,30 800
3. Fir din aliaj platină - iridiu 6,3 0,09 800
Fig. 3.17. Sonde de direcţie 5. Fir din aliaj platină – rhodiu 10,0 0,16 800
4. Film de platină îmbrăcat în aluminiu 25,0 0,24 350
6. Film de platină îmbrăcat în cuarţ 25,0 0,24 80

Raportul lungimii firului către diametrul acestuia L / d este un parametru

3.6.1.3. Termoanemometre
Aceste instrumente de măsură se bazează pe determinarea vitezei unui
fluid prin intermediul schimbului de căldură dintre un mic fir sau film încălzit
electric şi curentul de fluid. Schimbul de căldura se poate face la temperatura
constantă sau la curent constant, care sunt de fapt cele două modalităţi de
funcţionare pe care se construiesc termoenemometrele.
Termoanemometria, cu state vechi de serviciu (din 1914) este şi astăzi
una din cele mai răspândite metode de măsurare a vitezelor instantanee
punctuale. Termoanemometria se aplică atât la măsurări de viteze în gaze, în
domeniul subsonic şi supersonic, cât şi în lichide.
important pentru optimizarea performantelor termoanemometrului. În stabilirea
valorii acestui raport trebuie ţinut cont de rezoluţia spaţială a măsurării, de
fiabilitate şi de repartiţia temperaturii de-a lungul firului. O analiză a tuturor
factorilor menţionaţi conduce la valori L / d  200...600 .
Filmele fierbinţi sunt cu precădere utilizate în cazul măsurărilor în lichide,
de aceea, de multe ori reclamă o acoperire cu un material electroizolant - cuarţul -,
daca lichidul de lucru este conducător de electricitate sau cu un material
rezistent la uzura abraziva - aluminiul.
Termoanemometrul cu funcţionare la intensitate constantă, figura
3.19, are sonda termică 1 ca ramură într-o punte Wheatstone. Dacă rezistenţa
de sarcina 2 este mult mai mare decât suma rezistentelor punţii, se cheamă ca
funcţionarea sondei are loc la curent constant, iar tensiunea pe diagonala punţii MN
este proporţionala cu viteza curentului de fluid care răceşte sonda. Rezistenta 3
de echilibrare este necesara pentru acordarea sondei. În mod normal răspunsul
Cap. 3. Cinematica fluidelor 77 78 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI

în frecventa al acestui montaj este de 1000 Hz, el putând fi mărit cu ajutorul frecventa depinde de viteza de deplasare a particulei difuzante în suspensie,
unui compensator 4, până la 500 kHz. deci de viteza particulei de fluid.
O aplicaţie a acestui principiu, unde defazajul de frecventa se sesizează
cu ajutorul heterodinei optice este redata în figura 3.21.

Fig. 3.19. Schema electrică

principială a termoanemo-
metrului cu funcţionare la
intensitate constantă

Fig, 3.21. Defazajul razei laser

Termoanemometrul cu funcţionare la temperatura constanta are schema
electrica principiala data în figura 3.20. Principiul de funcţionare se bazează pe
micşorarea într-atât a inertei termice a sondei 1, încât, curentul de alimentare al
acesteia, care o menţine la o temperatura constanta sa fie o măsura a vitezei
fluidului. Aceasta se realizează cu ajutorul unui regulator de tensiune 3, care
are ca mărime de intrare dezechilibrarea punţii Wheatstone pe diagonala RS, şi
are ca ieşire intensitatea curentului electric care menţine constanta temperatura
sondei. Rezistenta de echilibrare 2, serveşte la acordarea punţii la rece şi la
evitarea supraîncălzirii sondei. Răspunsul în frecventa al acestui sistem ajunge Relaţia între viteza particulei difuzante şi diferenţa de frecventa dintre cele
de asemenea la 500 Hz. doua raze - de referinţa şi difuzata - este liniara iar instalaţia nu necesita etalonare:
2V 
f  sin (3.60)
 2
unde  este lungimea de unda a luminii monocromatice.
Fig. 3.20. Schema electrică
O altă schemă optică a unui anemometru cu laser, mai performantă, este cu
principială a termoanemo-
două raze care se focalizează într-un anumit punct din fluid, ca în figura 3.22.
metrului cu funcţionare la
temperatură constantă

Fig. 3.22. Anemometru

3.6.1.4. Anemometre cu laser
Metoda utilizării anemometrelor cu laser presupune identitatea vitezei
unei particule de fluid cu a unei particule aflate în suspensie şi a cărei viteza se
poate determina cu ajutorul unei surse monocrome de lumina.
Primele realizări în domeniu au mers pe principiul măsurării unei distante
parcurse date, de particulele în suspensie şi timpul în care s-a parcurs aceasta
distanta, viteza rezultând din relaţia muscarii rectilinii uniforme. Acest sistem
simplu, care nu aplică efectul Doppler, nu are nevoie de etalonări speciale.
Anemoetria laser curenta se bazează pe efectul Doppler sesizat în mod
direct sau cu heterodina optica. Acest efect se refera la lumina difuzata de o
particula aflata în suspensie într-un fluid, şi anume frecventa luminii difuzate
prezintă un decalaj fata de frecventa luminii incidente. Acest decalaj de
cu laser cu 2 raze
În zona de focalizare a razei directe şi reflectate se produc franjuri de
interferenţă. Particula care traversează zona de interferenţă da o strălucire, iar
distanta între franjurile de interferenţă între cele două raze de lumină şi viteza
particulei determină defazajul de frecvenţă sau diferenţa de timp între
strălucirile luminii difuzate. Acesta este un sistem cu interferenţă reală a cărei
relaţie de inter-dependenta între mărimi este identica cu 3.60. De multe ori se
apelează la o interferenţă aparentă. Acest sistem poate fi perfecţionat pentru
măsurarea a mai multor componente ale vitezei.
Cap. 3. Cinematica fluidelor 79 80 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI

Trebuie menţionat ca toata aparatura care produce, transportă şi captează
razele laser este în general greoaie, ceea ce limitează aplicaţiile practice. O
soluţie moderna de anemometru laser este cea cu partea activa (care este şi
sursa şi captor) mobila. Viteza particulei micrometrice reflectante din fluid se
obţine împărţind distanta între doua franje de interferenţa succesive şi timpul în
care particula parcurge aceasta distanta. O asemenea schema de anemometru
laser este prezentata în figura 3.23.
Aplicarea acestei metode pentru măsurarea vitezelor într-un fluid, presupune
generarea unei suprafeţe în domeniul câmpului. Planul în care se află aceasta
suprafaţa trebuie sa conţină direcţia muscarii dominante. Acest plan este creeat
prin introducerea unor particule reflectorizante în fluid şi de o iluminaţie intensă
pulsatorie, care difuzează şi creează reţeaua mobila (figura 3.25).

Fig. 3.25. Planul

direcţiei dominante
Fig. 3.24. Anemometru de mişcare
cu laser cu parte
activă mobilă

Viteza se determina cu relaţia de principiu:

Anemometria laser de câmp. În mecanica fluidelor se pune problema,  xt  t  xt
de multe ori, în mod major, de a determina global proprietăţile unui câmp - de
V (3.62)
t
viteze, presiuni sau vârtejuri, adică de a determina în cât mai multe puncte ale 
unde x este vectorul de poziţie a particulelor, care se măsoară la intervale
unui domeniu valorile acestor mărimi fizice. Aceasta se realizează printr-o 
tehnica numita anemometria de câmp sau, mai explicit, anemometria imaginii scurte de timp, iar V este valoarea aproximativa a vitezei locale. În figura 3.26
particulelor. Metoda provine de la studiul cu ajutorul laserului a deformaţiilor se prezintă câmpul de viteza măsurat la trecerea fluidului peste o supapă, în
corpurilor solide. În figura 6.34 se exemplifica principiul "reţelei de urme", care comparaţie cu un câmp determinat prin calcul numeric.
apare la iluminarea unei suprafeţe rugoase cu lumina laser, sub forma unei
reflecţii. Dimensiunile rugozităţilor sunt comparabile cu lungimea de unda a
luminii laser. Dimensiunea urmelor din reţea, captate pe o placa fotografica
este o mărime mediata dintre distanta dintre regiunile adiacente de strălucire
maxima şi minima şi este calculabila cu: Fig. 3.26. Câmp de viteză
d u  2,44f # 1  M  (3.61) determinat cu amemometria
de câmp şi prin calcul
unde d u este dimensiunea grăuntelui urmei,  este lungimea de unda a luminii
laser, f # este numărul punctelor din reţea, iar M este factorul de mărire a sistemului
optic. În mod curent se preiau doua fotografii, înainte şi după deformaţie, care
pot fi analizate daca deformaţia este mai mare decât d u .
Cap. 3. Cinematica fluidelor 81 82 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI

3.6.2. Măsurarea debitelor

Măsurarea valorii debitelor de fluid se face atât pentru exprimarea volumică
cât şi masică a debitului. În cazurile când densitatea fluidului se cunoaşte cu
suficienta certitudine, măsurătorile de debit se rezuma la cele volumice. Fig. 3.30. Diafragma

3.6.2.1. Aparate deprimogene

Aceste aparate se bazează pe introducerea în curentul de fluid a unui
element care modifica local câmpul de viteze şi măreşte rezistenta hidraulica
locala provocând o cădere de presiune. Ele au geometrii fixe, curentul Valoarea reala a debitului Qr este mai mica decât cea data de relaţia (3.63):
străbătând întotdeauna aceeaşi suprafaţă contractată, la acelaşi aparat.
Câteva exemple tipice sunt: tubul Venturi, tubul Dall, ajutajele de diferite Qr  CQ  Qi (3.64)
forme şi diafragma redate în figurile 3.27-3.30. Căderea de presiune se CQ fiind coeficientul de debit care este funcţie de criteriul Reynolds. Astfel pentru
măsoară cu un instrument diferenţial. Expresia pentru calculul valorii ideale a
debitului Qi în cazul instrumentelor deprimogene este: Re = 106 CQ  0,99 şi pentru Re = 104 CQ  0,94 .
Tubul Dall, cu toate ca prezintă o forma cu o treapta brusca de reducere a
n 2 p1  p 2  secţiunii, are în general o cădere de presiune aproximativ la jumătatea din valoarea
Qi  S1 (3.63)
n2 1  căderii de presiune la un tub Venturi de aceleaşi dimensiuni şi la aceleaşi
regimuri de funcţionare, iar coeficientul de debit scade de la CQ  0,68 pentru
unde raportul ariilor este n  S 2 / S1 , iar  este densitatea fluidului.
Re = 105, la C Q  0,66 pentru Re = 106, la un raport al ariilor A2 / A1  n  0,05 .
Ajutajele, ca cel din figura 3.28 au, ca şi tubul Venturi cu care se aseamănă,
coeficienţi de debit de valori ridicate.
Fig. 3.27. Tubul Venturi

Fig. 3.31. Coeficientul de debit

pentru diafragmă
Fig. 3.28 Tubul Dall

Cel mai răspândit element de măsura al debitului este diafragma, de fapt

Fig. 3.29 Ajutajul o contracţie brusca urmata de o destindere brusca, aflate spate la spate.
Căderea de presiune pe diafragmă poate fi măsurată prin prize de presiune
aşezate în locuri diferite:
 în imediata vecinătate a diafragmei, adică amonte şi aval la distanţe egale
(2,5 cm) prin aşa-numitele „prize de flanşă”
Cap. 3. Cinematica fluidelor 83 84 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI

 la 1 diametru amonte de diafragmă şi la un 1,½ diametre aval de diafragmă, Alte relaţii de calcul a debitului pentru un deversor drept sunt:
prin prizele numite „prizele de contractare a vânei fluide” 3

 în locuri îndepărtate de diafragma propriu-zisă, la 2,1/2 diametre amonte şi  formula Francis: Q  1,29bh 2 (3.65)
8 diametre val de diafragmă prin aşa numitele „prize de conductă”  5,347 h  3
 formula Rehbock: Q   3,234   0,428 0  h 2 (3.66)
Trebuie menţionat că diafragma este aparatul cu cea mai mare cădere de  320h  3 h 
presiune dintre cele bazate pe contracţia vânei fluide.
aplicabile cu anumite restricţii.
Diafragma are un coeficient de debit CQd de valoare mai mică decât ajutajele, Se poate spune că, din cauza existenţei pereţilor laterali, deversorul drept
evidenţiat în figura 3.31 ca funcţie de un număr Reynolds scris pentru diametrul are o lungime în ceea ce priveşte fenomenul fizic - infinită, strangularea curgerii
contractat. făcându-se numai de placa dreaptă, în mod constant pe toată lungimea ei.
Deversorul cu decupare frontală dreptunghiulară, ca în fig. 3.34, strangulează
3.6.2.2. Aparate cu secţiune variabilă vâna fluidă pe fiecare parte ca şi lama dreaptă. Formula Francis devine:
Spre deosebire de aparatele cu secţiune de trecere fixă, prezentate mai sus 3

şi care dau o cădere de presiune pentru fiecare valoare a debitului, există aparate Q  1,29b  0,2h h 2 (3.67)
care indică valoarea debitului prin modificarea secţiunii de trecere la aceeaşi ceea ce înseamnă că acest tip de deversor reduce înălţimea lamei deversante
cădere de presiune. Un asemenea aparat este rotametrul prezentat în fig. 3.32. cu 0,1h pe fiecare parte.
Un flotor de metal este antrenat de fluid până la obţinerea echilibrului său.
Pe acelaşi principiu, al secţiunii variabile, funcţionează şi deversoarele,
care sunt plăci verticale dispuse transversal pe direcţia curentului, în canale cu
suprafaţa liberă şi care creează o strangulare a curgerii (de secţiune variabilă). Cea
Fig. 3.34. Deversor cu decupare
mai simplă realizare constă într-o placă dreaptă ascuţită, montată transversal
pe toată lăţimea curentului. O reprezentare schematică este dată în figura 3.33. frontală dreptunghiulară
Relaţia teoretică de calcul pentru un deversor liniar, de lăţime b , este:
2
Q CQ bh 2 gh (3.65)
3 Relaţia de calcul (3.67) este valabilă pentru b  2h .
Deversorul cu decupare frontală trapezoidală, reprezentat schematic în
figura 3.35, compensează efectul de capăt al deversorului cu decupare
dreptunghiulară dacă se respectă condiţia ca decuparea să fie distanţată cu cel
puţin 3h de pereţii laterali şi de fund ai canalului.
Fig. 3.32. Schema principială a
rotametrului
Fig. 3.35. Deversor
trapezoidal

Deversorul triunghiular se pretează la măsurări de debite atât mari cât şi

mici cu aceeaşi acurateţe. Relaţia teoretică de calcul este:
Fig. 3.33. Schema 8 
Q C d h 2 2 gh tg (3.68)
curgerii peste 15 2
deversor unde  este unghiul de la vârful decupării triunghiulare. Din practică a rezultat
că valoarea coeficientului de debit este C d  0,58 pentru deversoare de 60 şi
90 şi C d  0,59 pentru deversoare de 28 şi 120.
Cap. 3. Cinematica fluidelor 85 86 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI

Pentru o pereche de traductori aşezaţi faţă în faţă, cu poziţiile emiţătorului

3.6.2.3. Aparate cu turbină şi receptorului inversate, ca în figura 3.37, se obţine o sensibilitate dublă:
Introducerea într-un curent de fluid, dintr-un canal sau o conductă, a unui
rotor de turbină, va provoca rotirea acestuia. Debitul este funcţie de turaţia
astfel obţinută, respectiv de viteza unghiulară  . Dacă se ignoră efectul frecării
în lagăre, la numere Reynols mari se poate scrie: Fig. 3.37. Schema debitmetrului
Q ultrasonic dual
 ct (3.69)
D 3
ceea ce înseamnă că la un diametru D cunoscut, al rotorului de turbină, debitul
Q este proporţional cu viteza unghiulară  . La astfel de aparate determinarea
L L 2 LV 2 LV
valorii turaţiei se face de obicei cu ajutorul unui traductor inductiv, (cu efect t    2 2
 2 (3.72)
Hall), care are drept mărime de ieşire impulsuri electrice (de tensiune). Debitul se V  c V  c c V c
determină ca o funcţie liniară de frecvenţa f a impulsurilor: O problemă delicată este variaţia vitezei sunetului în fluid c , în special
cu temperatura. O metodă de evitare a acestei influenţe este dea introduce în
Q  a  bf (3.70)
circuit o legătură de reacţie, în aşa fel încât emiterea impulsurilor sonore să fie
autocomandată. Dacă două semnale oscilatorii sunt multiplicate împreună,
3.6.2.4. Debitmetre cu maşini volumice diferenţa de frecvenţă între ele se poate măsura. Aceasta va fi:
Maşinile volumice au volumul geometric interior strict determinat. La fiecare V  c  V  c 2V
rotaţie, prin maşină trece un volum de lichid V g , debitul fiind dat de multiplicarea     (3.73)
L L L
acestui volum cu turaţia. Aparatele ultrasonice funcţionează pe principiul propagării valurilor relativ
la direcţia curgerii. Cu ele se obţine o medie spaţială a vitezei şi permit
3.6.2.5. Aparate ultrasonice şi electromagnetice determinarea debitului volumic cu o precizie bună.
Debitmetrele ultrasonice funcţionează pe principiul că pertubaţiile de Debitmetrele electromagnetice sunt generatoare electrice, care
mică amplitudine ale presiunii dintr-un fluid, se propagă cu viteza sunetului c funcţionează cu acelaşi principiu al străbaterii unui câmp magnetic de către un
relativă faţă de viteza fluidului. Adică, într-un fluid cu viteza V sunetul se conductor, ca şi maşinile electrice rotative. După legea lui Faraday, într-un
propagă cu viteza V  c în direcţia curentului şi cu viteza V  c în direcţie conductor de lungime L , care traversează o linie de flux magnetic de densitate
contrară curgerii. Pentru utilizarea acestui principiu se introduc într-un curent  , cu viteza V se va induce un potenţial:
de fluid un emiţător acustic E (cu cristal piezoelectric) şi un receptor R E    L V (3.74)
(traductor de presiune), la distanţa L unul de celălalt, ca în figura 3.36. În mod similar, într-un fluid conducător de electricitate, conţinut de un
segment de conductă dintr-un material dielectric, aşezat într-un câmp magnetic
de densitate  , electrozi aşezaţi normal la direcţia curentului şi a fluxului
magnetic vor sesiza o tensiune electrică proporţională cu viteza medie a
Fig. 3.36. Reprezentarea schematică fluidului, cu densitatea fluxului şi cu lăţimea canalului de curgere (diametrul
a debitmetrului ultrasonic conductei). O reprezentare schematică explicativă este dată în figura 3.38.

Recepţia unui impuls sonor se produce la un interval de timp t după ce Fig. 3.38. Reprezentarea schematică
acesta a fost emis. Considerând viteza medie a curentului V , intervalul de timp a debitmetrului electromagnetic
dintre emitere şi recepţie se determină cu:
L L LV LV
t     2 (3.71)
c V  c c(V  c) c