COLEGIUL NAȚIONAL ,,GIB MIHĂESCU”, DRĂGĂȘANI

PROF. DRĂGUȘIN ALINA

FAMILIA- ÎMPLINIRE A FIINȚEI

ÎNCERCAREA LABIRINTULUI
de Mircea Eliade
Textul memorialistic:
- Specie de graniță care îmbină trăsături specifice textului nonliterar cu trăsături specifice
textului literar;
- Text reflexiv, asemenea jurnalului, scrisorilor, în care autorul vorbește despre sine;
- Are caracter evocator, conține însemnări despre evenimente petrecute în viața autorului,
așadar experiențe de viață trăite nemijlocit, dar și experiențe de viață ale persoanelor din
imediata apropiere a autorului, evenimente la care a fost martor și care au avut o însemnătate
deosebită pentru el.

Trăsături distinctive ale textului memorialistic:

- relatarea la pers. I ( narațiune homodiegetică);
- subiectivitatea expunerii;
- instanțele comunicării- autor, narator, personaj- se suprapun, în sensul că autorul nu se mai
dedublează în ipostaza unui narator fals (alter ego al său, ca în romanul psihologic), nu se
ascunde sub o mască, ci există o suprapunere perfectă între identitatea autorului și vocea
naratorului;
- naratorul este și actantul principal;
- textul are funcție referențială pentru că oferă informații despre lumea reală (ca toate textele
nonliterare);
- este o importantă sursă documentară, oferind informații nu numai despre viața și viziunea
asupra vieții a autorului, ci și despre lumea în care a trăit;
- se apropie de literatură pentru că textul trezește imagini sensibile în mintea cititorului prin
utilizarea, de către autor, a limbajului expresiv;
- reflexivitatea limbajului se realizează prin imagini artistice și figuri de stil, care nu
diminuează autenticitatea scrierii;
- senzația de autenticitate e dată de comunicarea cu sinceritate a amintirilor și reflecțiilor
autorului;
- există un decalaj temporal între momentul derulării faptelor (povestite folosind timpul
trecut) și momentul evocării (cuprins în timpul prezent al narațiunii);

Exemple de texte memorialistice:

Dinicu Golescu- Însemnare a călătoriei mele;
Vasile Alecsandri- Călătorie în Africa;
Nicolae Iorga- Memorii;
Lucian Blaga- Hronicul și cântecul vârstelor;
Mircea Eliade- Memorii;
Iacob Negruzzi- Amintiri de la Junimea;
Nicolae Steinhardt- Jurnalul fericirii;
Ioan Slavici- Lumea prin care am trecut;
Liviu Rebreanu- Jurnal;
Marin Preda- Viața ca o pradă;
Au mai scris memorii: Napoleon, Regina Maria, Casanova, Simone de Beauvoir, Valeriu
Anania, I.D.Sârbu etc.
 COLEGIUL NAȚIONAL ,,GIB MIHĂESCU”, DRĂGĂȘANI
PROF. DRĂGUȘIN ALINA

ÎNCERCAREA LABIRINTULUI

SEMNIFICAȚIA TITLULUI: lumea e dominată de principii ilogice, întâmplătoare, e un

labirint imens în care fiecare încearcă să recupereze drumul către sine. Atunci se întoarce la
fapte biografice esențiale pentru a le pătrunde sensurile adânci și a găsi în ele repere pentru
abordarea drumurilor viitoare prin viață.

TIPOLOGIA TEXTULUI: face parte dintr-un volum de convorbiri. Rolul reporterului este
acela de a stimula meemoria și dispoziția confesivă a personalității intervievate, persoana
ziaristului trecând, cu discreție, în plan secund. Răspunsurile lui Mircea Eliade iau forma unor
lungi șiruri de monologuri, întrerupte doar din când în când de jurnalist pentru a reorienta
discursul, a propune un nou subiect sau a cere o precizare suplimentară.

SUBIECTUL FRAGMENTULUI: familia lui Mircea Eliade privită din perspectiva acestuia.
Este un mod de a vorbi, în fond, despre sine, pornind de la rolul decisiv pe care părinții și
moștenirea spirituală a acestora l-au avut în influențarea personalității savantului de mai târziu.

TRĂSĂTURI ALE TEXTULUI CONFESIV/ MONOLOG:

- sunt prezente mărcile subiectivității: În ce mă privește, mă consider, sunt mândru să spun
etc. (forme verbale și pronominale de persoana I);
- termeni din aria semantică a sentimentelor: eram fericit, aveam crize de deznadejde și de
melancolie;
- verbe și adverbe ale percepției subiective: mă consider, s-ar putea, bineînțeles, nu-mi aduc
aminte;
- punctele de suspensie marchează o pauză în discurs și sugerează prelungirea meditației
asupra celor comunicate;
- construcții eliptice- Mai ales mama.;
- cuvinte folosite cu sens figurat: noapte(înclinarea spre reverie, spre melancolie);polul
sentimental;
- autoironia: a patra generație de... pantofi;
- intervenția neașteptată a stilului direct în plină vorbire indirectă: La douăzeci și unu de ani
le-am spus: plec în India;
- mărcile îndoielii, ale aproximării (modalizatori): un fel de, să zicem, cred;
- fraze nu foarte lungi, cu o structură sintactică relativ simplă;

OBSERVAȚIE: chiar dacă , în mod firesc, monologul pune accent pe emițător, nici
receptorul nu e neglijat. Punctele de suspensie, semnele de exprimere sunt mijloace grafice prin
care se indică particularitățile de intonație prin intermediul cărora scriitorul își influențează
afectiv interlocutorul. Un rol asemănător joacă și construcțiile care vor să întărească
credibilitatea afirmațiilor și să atragă ascultătorul în spațiul propriilor amintiri: Ca toată
lumea,ca toți tinerii, aveam crize de deznădejde .

IDEI DEZVOLTATE DE TEXT:

Scriitorul caută în labirinturile propriei origini sensurile adânci ale propriei deveniri:
• cine este el ( o sinteză genetică și culturală neobișnuită/ a treia generație care
poartă pantofi),
• ce trăsături temperamentale a moștenit de la fiecare părinte (firea activă,
dinamică- de la mamă; melancolia, firea reflexivă- de la tată),
 COLEGIUL NAȚIONAL ,,GIB MIHĂESCU”, DRĂGĂȘANI
PROF. DRĂGUȘIN ALINA

• ce relație are cu membrii familiei (trei frați, Mircea fiind cel de-al doilea/ iubit
de părinți, dar nu sufocat de aceștia, bun prieten pentru frații săi),
• cum l-a influențat educația primită în familie (familie mic-burgheză, oameni
de cultură, dar fără pretenția de erudiție, i-au oferit libertate de mișcare, l-au
susținut financiar în achiziționarea cărților etc.),
• sentimentele scriitorului față de propria familie (recunoștință- le datorez mult
amândurora),
• cât de împăcat este cu propria origine.

FAMILIA- COINCIDENTIA OPPOSITORUM

În viziunea autorului, familia sa este o armonizare norocoasă a două tendințe: una către
pasivitate și melancolie, alta către acțiune și entuziasm. Înclinația pentru contemplație
superioară și simțul realității concrete se întâlnesc astfel și se completează. Se poate observa
chiar o simetrie în organizarea ideilor: scriitorul vorbește pe rând despre fiecare părinte:
generalizează, observă în ființa lor individuală trăsături simbolice ale spațiului care i-a dat
naștere, apoi particularizează și se definește pe sine din perspectiva identificată anterior.

IMAGINEA TATĂLUI:
Tatăl e un moldovean înclinat mai degrabă spre speculație intelectuală, către proiecte și
abstracțiuni decât pentru acțiune propriu-zisă, fire contemplativă. Pentru Eliade, moștenirea
paternă este una nocturnă, ținând așadar de zona ascunsă a ființei, de interioritate, meditație,
adâncire în sine, contemplarea propriului eu. Este polul sentimental, partea sensibilă și
receptivă. Pasivitatea în fața vieții, despre care se vorbește, nu înseamnă inerție față de exterior,
ci, dimpotrivă, deschidere spre el și asimilare. Este ceea ce poate da fundament și justificare
adâncă acțiunii. Ziua se naște și se hrănește din noapte, tot astfel cum gestul înfăptuit este
precedat de variantele sale ipotetice, ideale: programul politic, revoluția pe hârtie.

DICȚIONAR:
• sinteză= Operație prin care se obține formarea unui compus chimic pornind de la elementele
chimice componente sau de la compuși mai simpli; metodă de cunoaștere constând din
recompunerea unui tot din părțile sale component; reunire; lucrare, operă care abordează
datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc.
• biografie= Expunere (scrisă și comentată) a vieții unei persoane;
• confesiune= Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime;
spovedanie; scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de
viața intimă a autorului;
• burghezie= Locuitorii de la târguri și orașe; mica-burghezie= Categorie socială situată între
burghezie și proletariat, formată din mici proprietari și comercianți;
• pasivitate= Lipsă de inițiativă, renunțare la acțiune ,inactivitate, inerție, indiferență,
nepăsare;
• metafizică= Parte a filozofiei care se ocupa de problemele care ieșeau din cadrul experienței
(Dumnezeu, suflet, libertate, voință etc.);
• indianist= Persoană care se ocupă cu studiul limbilor și civilizației din India;
• mitologie= Totalitate a miturilor unui popor, ale unei civilizații, ale unei religii; știință care
cercetează originea și evoluția miturilor;
• complementar= Care servește la întregirea unui lucru, a unui fapt etc.; care complinește,
completează; întregitor;
• coincidentia oppositorum= concept filosofic și religios care semnifică „coincidența
contrariilor”, o unire a contrariilor, credința într-o unitate finală a contrariilor;
 COLEGIUL NAȚIONAL ,,GIB MIHĂESCU”, DRĂGĂȘANI
PROF. DRĂGUȘIN ALINA

• mitul- o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea
universului (cosmogeneză) și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari. Mitul
implică ființe spirituale, precum Dumnezeu, îngeri sau demoni și personaje fantastice. Eliade
arată că acesta „povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc în timpul
primordial, timpul fabulos al «începuturilor». Altfel zis, mitul povestește cum, mulțumită
isprăvilor ființelor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală,
Cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o
instituție. E așadar întotdeauna povestea unei «faceri»: ni se povestește cum a fost produs
ceva, cum a început «să fie».