DIRECȚII ÎN LITERATURA INTERBELICĂ

Literatura dintre cele două războaie mondiale este diversă, neomogenă, manifestându-se în
paralel mai multe curente literare, grupate pe două direcții:

1. MODERNISMUL promovat de Eugen Lovinescu și cenaclul Sburătorul, își trage

sevele din Simbolism, promovând o literatură intelectualizată, in tendința de
sincronizare cu literatura europeană și cu descoperirile științifice (psihologie,
psihanaliză (Sigmund Freud) fizică,(teoria Relativității) fiziologie, progresul
tehnologic) și noile concepte filosofice (fundamentele mișcării se află în se regăsesc
in ideile promovate de F.Nietzsche, Edmund Husserl, Henri Bergson) Mișcarea
include o ramură extremă, de negare a vechilor valori, Avangarda, care cuprinde
curente cum ar fi Suprarealismul (cel mai important, prelungit și după război),
Expresionismul, Dadaismul, Futurismul, Constructivismul.

Poezia modernistă se caracterizează prin: lirism subiectiv, cu exacerbarea eului și

elan vitalist (influențe ale Expresionismului), limbajul metaforic, ambiguitatea
(ajungând până la ermetism), sugestia și reflexivitatea, versul liber (tehnica
ingambamentului), intelectualizarea emoției, nevoia de autodefinire (având drept
consecință cultivarea artei poetice), diversificarea limbajului, acceptarea termenilor
considerați nepoetici prin estetica urâtului. Poezia are ca trăsătură de fond
dobândirea conștiinței de sine.
Tematica se diversifică, se preiau teme din filosofie, psihologie, teologie, teme
existențialiste: relația omului cu transcendentul, raportul identitate-alteritate,
criza exsitențială, orașul,viața citadină, creația, teme care se alătură celor clasice.
Reprezentanți: Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Ion Vinea, Alexandru
Philippide.

2. TRADIȚIONALISMUL definește mișcările consevatoare, care apără românimul,

specificul național, folclorul, viața rurală patrirhală (idilizată), folclorul, ortodoxismul.
ideologul mișcării este Nichifor Crainic, prin articolul publicat în paginile revistei
Gândirea, „Sensul tradiției”. Mișcarea cuprinde 3 curente: Sămănătorismul,
Poporanismul și Gândirismul, cultivând eticul și etnicul în artă, spre deosebire de
Modernism, care afirmă primatul esteticului.

Poezia tradiționalistă este născută din convingerea că frumosul autentic are

rădăcini românești intim legate de originea neamului, de credința și obiceiurile
acestuia. Este o lirică sensibilă, armonioasă, cu un mesaj ușor perceptibil, teme
românești (istoria, satul, credința, natura) și motive născute din aceeași tendință de
valorificare a spiritualității naționale : ulița copilăriei, casa părintească, bunicii, eroul,
mama îndurerată, preotul,dascălul, rugăciunea, îngerul, sacrificiul, lumina
izbăvitoare a credinței, biserica, clopotul etc. Limbajul este simplu,colocvial,
dobândește note populare, cu regionalisme și arhaisme, iar tonul devine uneori
patetic, prin cultivarea bocetului, lamentației, rugăciunii / imprecației. Reprezentanți:
Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Adrian Maniu, Lucian Blaga (o parte a operei poetice),
Vasile Voiculescu.