Frate-meu şi cu mine. Din coji de nucă car cu boi Şi drumul broaştelor le-am dat. Făceam şi înhămam la el Săltau cu bucurie, Culbeci bătrâni cu coarne. Îbalt-adânc s-au cufundat Ca să nu mai revie. Şi el citea pe Robinson, Noi am pornit spre casă. Mi-l povestea şi mie; Eu zideam Turnul-Vavilon Atunci răsplata am cerut Din cărţi de joc şi mai spuneam Pentru a mele fapte - Şi eu câte-o prostie. Şi frate-meu m-a desemnat De rege-n miazănoapte Adesea la scăldat mergeam Peste popoare-ndiane. În ochiul de pădure, La balta mare ajungeam Motanul alb cel vistier, Şi l-al ei mijloc înotam Mânzac cel chior ministru - La insula cea verde. Când de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. Din lut acolo am zidit, Cordial i-am strâns eu l***. Din stuful des şi mare, Cetate mândră la privit, Şi împăratul milostiv Cu turnuri mari de tinichea, Mi-a dat şi de soţie, Cu zid împreşurată. Pe fiica lui cu râs lasciv Şi ţapănă, nurlie, Şi frate-meu ca împărat Pe Tlantaqu-caputli. Mi-a dat mie solie, Să merg la broaşte nempăcat, Am mulţămit cu umil semn, Să-i chem în bătălie - - Drept mantie-o prostire - Să vedem cine-i mai tare. M-am dus l-amanta mea de lemn, În sfânta mânăstire, Şi împăratul broaştelor, Într-un cotlonde sobă. C-un oacacà de fală, Primi - poruncì ostirilor Şi ah! şi dragă-mi mai era! Ca balta s-o răscoale. Vorbeam blând cu dânsa, Şi am pornit război. Dară ea nu-mi răspundea Şi de ciudă eu atunci Vai! multe broaşte noi am prins Am aruncat-o-n foc. - Îmi pare chiar pe rege - Şi-n turnul negru le-am închis, Şi pe şură ne primblam Din insula cea verde. Peste stuf şi paie Şi pe munţi ne-nchipuiam. Cu fiece bătaie Mărsileam alături.
Şi pe cap mi se îmfla Casca de hârtie. O batistă într-un băţ. Steag de bătălie. Cântam: Trararah!
Ah! v-aţi dus visuri, v-aţi dus!
Mort e al meu frate. Nimeni ochii-i n-a închis În străinătate - Poate-s deschişi şi-n groapă!
Dar ades într-al meu vis
Ochii mari albaştri Luminează - un surâs Din doi vineţi aştri Sufletu-mi trezeşte.
Eu? Mai este inima-mi
Din copilărie?
................................
Ah! îmi îmblă ades prin gând
O cântare veche. Parcă-mi ţiuie-aiurind Dulce în ureche: Lume, lume şi iar lume!