3.

ANALIZA ŞI PREGĂTIREA MODELULUI 3D ÎN VEDEREA

FABRICĂRII
3.1. Analiza modelului şi a tehnologicităţii acestuia utilizând programul
CAM
OBIECTIVELE CURSULUI / CAPITOLULUI sunt următoarele:
- să ofere informaţii cu privire la intrumentele disponibile în cadrul aplicaţiilor CAM, pentru
analiza modelului şi a tehnologicităţii acestuia;
- să ofere informaţii cu privire la modalitatea de amplasare a sistemului de coordonate al
semifabricatului şi impactul pe care aceasta îl are în cadrul fabricaţiei asistate de calculator;
- să dezvolte abilităţi ale studenţilor pentru alegerea convenabilă a sistemului de coordonate al
semifabricatului în funcţie de configuraţia modelului ce urmează a se prelucra precum şi de
MUCN utilizată în proces;
- să ofere informaţii cu privire la surse bibliografice pentru aprofundarea cunoştinţelor descrise în
acest capitol.

SCOPUL CURSULUI / CAPITOLULUI – Scopul acestui capitol este de a prezenta două

dintre cele mai importante aspecte tehnologice din cadrul fabricaţiei asistate de calculator
(analiza modelului şi a tehnologicităţii acestuia; amplasarea sistemului de coordonate al
semifabricatului) şi de a forma competenţe studeţilor în a rezolva probleme legate de aceste
aspecte

LEGENDĂ
elemente tip definiţie sunt BOLD
elementele importante, de bază sunt BOLD ITALIC

Analiza unui model 3D în vederea evaluării tehnologicităţii şi prelucrabilităţii acestuia,

precum şi identificarea zonelor critice presupune, în primul rând, vizualizarea şi manipularea
acestuia. Aceste operaţii sunt utilizate şi în cadrul realizării modelului, prin intermediul
aplicaţiilor CAD, şi din acest motiv se consideră a fi oportună abordarea lor comună. Abordările
de bază utilizate în ziua de astăzi în acest domeniu sunt: modelarea wireframe, modelarea cu
ajutorul suprafeţelor şi modelarea cu ajutorul solidelor. Restul sunt abordări combinate ale
celor de bază (de ex. modelarea / vizualizarea wireframe şi suprafeţe).

Modelarea de tip Wireframe

Este prima metodă de modelare şi este în acelaşi timp şi cea mai simplă (primitivă). Se
utiliza în trecut cu precădere pe calculatoarele care nu dispuneau de o putere mare de procesare şi
reprezentare. Entităţile grafice ale unui model wireframe pot include puncte, linii, arce şi cercuri
precum şi alte tipuri de curbe. Figura 3.1 cuprinde o astfel de reprezentare.

Curs Fabricatie Asistata de Calculator (Sef lucrari dr. ing. Vlad DICIUC ©) Page 1
 Mai este utilizată ca şi metodă de vizualizare, ajutătoare, pentru selectarea unor elemente
ale modelului de tipul muchiilor sau nodurilor şi poate fi combinată (suprapusă) cu altă metodă
de vizualizare.

Fig. 3.1. – Reprezentare wireframe a unei piese

Prezintă multe dezavantaje printre care amintim [Xun, 2009]:

- ambiguitate în reprezentare şi posibilitatea creării unor obiecte fără înţeles (fig.3.2);
- deficienţe în reprezentarea „de ansamblu”;
- limitare în ceea ce priveşte calcularea proprietăţilor mecanice şi a intersecţiilor
geometrice (cu precădere a suprafeţelor);
- valoare limitată ca şi bază pentru fabricaţie sau analiză.

Fig. 3.2. – Reprezentare wireframe „abstractă” [Xun, 2009]

Curs Fabricatie Asistata de Calculator (Sef lucrari dr. ing. Vlad DICIUC ©) Page 2
 Modelarea cu ajutorul suprafeţelor
Implică utilizarea unui set de faţete limitatoare. Reprezentarea unei suprafeţe în modul
wireframe afişează doar muchiile care limitează acea suprafaţă. În cazul unui cilindru sau a unui
plan, aceasta nu ar fi o problemă, însă pentru suprafeţe complexe, nu mai este atât de simplu şi
clar. Reprezentarea prin intermediul suprafeţelor poate implica reprezentarea matematică a
tuturor componentelor suprafeţei. Sunt adesea construite, din muchii ale suprafeţei, curbe pe
suprafaţă, combinate cu proprietăţile suprafeţei. Din această cauză reprezentarea suprafeţelor este
adesea combinată cu reprezentarea wireframe. Multe din ambiguităţile date de modelele
wireframe pot fi depăşite prin utilizarea reprezentării cu ajutorul suprafeţelor.
În general piesele sunt reprezentate prin suprafeţe utilizând un ansamblu de
„bucăţi/elemente” geometrice. (fig.3.3.).

Fig. 3.3. – Reprezentarea cu ajutorul suprafeţelor a unui pistol de pulverizat (stânga – cu

delimitarea suprafeţelor constituente, dreapta – fără delimitarea suprafeţelor constituente)
[Xun, 2009]

Sunt utilizate cu succes la determinarea traseelor sculei în cazul prelucrării prin aşchiere,
la diferite metode de prototipare şi la design-ul formelor libere. Au fost utilizate mult timp ca şi
tipuri de modele standard pentru transferul dintre aplicaţiile CAD.
Pe lângă avantajele enumerate, această metodă de modelare şi reprezentare are şi
câteva dezavantaje [Xun, 2009]:
- necesită pregătire avansată a celui care modelează utilizând această metodă;
- modelele, indiferent de complexitatea lor, sunt dificil de interpretat dacă nu se
îndepărtează detaliile ascunse;

Curs Fabricatie Asistata de Calculator (Sef lucrari dr. ing. Vlad DICIUC ©) Page 3
 - la fel ca şi în cazul modelării wireframe, această metodă de modelare permite
creearea de modele non-sense, imposibil de realizat practic;
În cazul acestor tipuri de modele delimitate de suprafeţe şi practic goale la interior,
există un defect care se întâlneşte frecvent în realitate şi care poate avea consecinţe grave
asupra prelucrării modelului. Acest defect este reprezentat de suprafeţe care nu sunt închise în
mod corespunzător. Suprafeţele neînchise vor fi interpretate de aplicaţia CAM ca fiind cavităţi
şi traseul sculei va fi calculat inclusiv pentru acele cavităţi, care în mod normal, nu trebuie să
existe pe modelul real. Pentru o mai bună înţelegere a acestor aspecte, se va considera exemplul
unui zar care este prelucrat pe faţeta cu 1 punct. În mod normal pe acea faţetă există o cavitate cu
o adâncime mică. Dacă acea cavitate nu este închisă complet, freza când ajunge în acea zonă, va
intra în zar până la faţeta opusă, găurind astfel zarul (în cazul în care nu se rupe freza în timpul
prelucrării).

Modelarea cu ajutorul solidelor

Un model solid este o reprezentare informaţională completă care permite (cel puţin în
principiu) calcularea automată a oricărei proprietăţi geometrice binedefinite. Datorită acestui
ansamblu complet de informaţii, este foarte uşor calculatorului să producă reprezentări sub
diferite forme ale aceluiaşi solid (fig.3.4)

Fig. 3.4. – Reprezentarea unei piese prin intermediul solidelor

Reprezentările wireframe sau cu ajutorul suprafeţelor au o utilizare limitată şi nu pot fi

folosite la analize precum FEA (analiză cu element finit), CFD (analiză computaţională a
dinamicii fluidelor), CAPP (Planificarea Asistată de Calculator a Proceselor). Mai mult,

Curs Fabricatie Asistata de Calculator (Sef lucrari dr. ing. Vlad DICIUC ©) Page 4
modelele reprezentate cu ajutorul solidelor pot fi utilizate pentru evaluarea greutăţii şi
volumului acelei piese încă din faza de concept.
Câteva din tipurile fişierelor în care sunt reprezentate entităţi grafice sunt următoarele
[Xun, 2009]:

• DXF (Drawing eXchange Format) (DXF, 2007);

• PDES (Product Data Exchange Specification) (PDES, 2007);
• IGES (Initial Graphic Exchange Standard) (IGES, 2007);
• STEP (Standard for the Exchange of Product model data) (ISO 10303-1, 1994);
• XML (Extensible Markup Language) (XML, 2007);
• 3DXML (3D Extensible Markup Language) (3DXML, 2007);
• alte formate.

Pe lângă aspectele legate de vizualizarea modelului, intervin şi cele legate de identificarea

anumitor particularităţi ale acestuia, cum ar fi: zone cu rază şi zone înclinate (valoarea razei
minime, valoarea înclinaţiei şi valoarea zonelor unde apare subtăierea), dimensiuni de gabarit şi
valori ale unor dimensiuni tehnologice, proprietăţi masice, toleranţa cu care este realizat modelul
3D etc. Sigur că aceste informaţii trebuie cernute prin filtrul cerinţelor de tehnologicitate şi
prelucrabilitate specifice construcţiilor de maşini (vezi [Lobonţiu, 1998]).
Majoritatea aplicaţiilor CAM oferă cel puţin un modul capabil să evidenţieze cu o culoare
diferită zonele cu o rază de racord sau o înclinaţie mai mică decât o anumită valoare introdusă de
utilizator. Cele mai complexe evaluează întregul model pe coduri de culori, afişând o legendă
pentru o identificare mai uşoară a zonelor de interes. Mai mult, există unelte pentru evaluarea
dimensională a diferitelor caracteristici ale modelului. Acestea permit utilizatorului selectarea
muchiilor/punctelor/faţetelor între care se face măsurarea şi afişarea cotei respective.
Pe lângă informaţiile cu privire la tehnologicitatea şi prelucrabilitatea unei piese, aceste
instrumente oferă utilizatorului o idee despre ce scule trebuie să utilizeze pentru prelucrarea
acelui reper (diametrul minim necesar sculei, lungimea în consolă a acesteia, lungimea părţii
active a sculei, etc.). În figura 3.5 se prezintă o astfel de analiză realizată cu aplicaţia NX de la
Siemens.

Curs Fabricatie Asistata de Calculator (Sef lucrari dr. ing. Vlad DICIUC ©) Page 5
 Fig. 3.5. – Exemplu de analiză a modelului utilizând instrumente ale aplicaţiei CAM

3.2. Stabilirea sistemului de coordonate al semifabricatului în raport cu

cel al maşinii unelte
Unul dintre primele lucruri ce trebuie realizate în cadrul fabricaţiei asistate de calculator
este alinierea sistemelor de referinţă utilizate în cadrul mediului virtual cu cele din mediul fizic.
Dacă aceste sisteme de referinţă nu sunt aliniate / nu corespund, vor apărea abateri serioase de la
forma reperului prelucrat. În continuare se va discuta alinierea sistemului de coordonate în cazul
prelucrării cu ajutorul unei aplicaţii CAM deoarece este una dintre cele mai frecvente operaţii
întâlnite în cadrul proceselor industriale.
Există mai multe puncte de referinţă în cadrul unei MUCN. Aceste puncte sunt prezentate
în figura 3.6 după cum urmează:
M=Punctul 0 al maşinii
Un punct care nu poate fi atins, stabilit de producătorul echipamentului. Acest punct este
utilizat pentru determinarea poziţiei sistemelor maşinii. În acelaşi timp, M este originea
sistemului de coordonate.
N=Punctul de referinţă al sculei
Punctul de start al măsurării sculelor. Punctul N este situat pe portsculă iar poziţia sa este
determinată de producător.

Curs Fabricatie Asistata de Calculator (Sef lucrari dr. ing. Vlad DICIUC ©) Page 6
 a. b.
Fig. 3.6. – Punctele de referinţă în cazul a. unei freze CN şi b. unui strung CN [EMCO, 2007]

R=Punct de referinţă
O poziţie în spaţiul de lucru al maşinii, determinat exact ca şi punct limită. Este folosit
pentru sistemul de poziţionare şi este un punct care se trebuie atins de fiecare dată când se
porneşte maşina.
W=Punctul de 0 al semifabricatului (originea)
Punctul de start pentru dimensionarea care se face în cadrul programului. Poate fi stabilită
de către programator şi mutată pe parcursul unui program. Acesta este marcat cu un cerc împărţit
în 4 sectoare de 2 drepte, având 2 dintre aceste sectoare umplute cu culoare. Este larg acceptată
această notare atât în cadrul prelucrărilor prin aşchiere cât şi în cazul altor prelucrări care necesită
stabilirea unei origini a sistemului de coordonate (traiectorii ale roboţilor, prototipare rapidă,
măsurare în coordonate, etc.).
Dintre aceste puncte, singurul care ne interesează a se stabili în cadrul aplicaţiei CAM
este punctul W adică originea sistemului de coordonate al semifabricatului. Acest punct
trebuie să corespundă cu punctul W din cadrul sistemului MUSDP. Este important de reţinut
faptul că amplasarea punctului W poate fi făcută de către utilizatorul aplicaţiei CAM oriunde pe
modelul 3D al piesei / semifabricatului, însă, se recomandă ca acest punct să fie poziţionat

Curs Fabricatie Asistata de Calculator (Sef lucrari dr. ing. Vlad DICIUC ©) Page 7
astfel încât să poată fi atins / palpat de către sistemul MUSDP la începutul prelucrării. Se va
evita amplasarea acestuia în zone şi la cote neprelucrate, pe suprafeţe curbe sau, literalmente
în aer cu excepţia situaţiei când este amplasat la jumătatea distanţei dintre 2 muchii/puncte
reale aparţinând piesei / semifabricatului. În figura 3.7 sunt prezentate câteva exemple de
stabilire a punctului W. Se poate observa cu uşurinţă că punctele marcate cu roşu sunt situate în
zone deja prelucrate ale modelului, care nu există în realitate pe semifabricat. Mai mult, acestea
sunt poziţiontate în zone de curbură ale modelului, ceea ce face dificilă stabilirea lor prin palpare,
chiar şi când piesa este realizată.

Fig. 3.7. – Exemplu de poziţionare a punctului W pe suprafaţa modelului / semifabricatului

Pe lângă acesta, este important a se stabili corect axele sistemului de coordonate,

orientarea acestora corespunzând în mod obligatoriu cu orientarea axelor maşinii în
momentul în care semifabricatul este fixat pe MU. De cele mai multe ori, orientarea axelor MU
(freză / strung) este conform figurii 3.8.
Dacă orientarea axelor utilizată în cadrul aplicaţiei CAM nu corespunde cu aşezarea
semifabricatului pe MUCN, întregul traseu al sculei va fi suprapus greşit peste semifabricat. Un
exemplu în acest sens este prezentat în figura 3.9.

Curs Fabricatie Asistata de Calculator (Sef lucrari dr. ing. Vlad DICIUC ©) Page 8
 a. b.
Fig. 3.8. – Orientarea axelor în cazul a. frezei CN şi b. strungului CN [Siemens, 2001]

Fig. 3.9. – Exemplu de poziţionare a axelor de coordonate pe semifabricat

În partea stângă a figurii, sistemul de coordonate este amplsat în punctul de sus din colţ a
semifabricatului, având axa Y orientată de-a lungul muchiei mai lungi a matriţei respectiv axa X
de-a lungul muchiei scurte a matriţei. Din această poziţie se generează traiectoria de deplasare a
sculei, marcată cu linie galbenă. Dacă în momentul amplasării semifbricatului pe masa maşinii,
acesta se orientează cu muchia lungă paralele cu axa X şi nu cu axa Y, aşa cum a fost în cazul

Curs Fabricatie Asistata de Calculator (Sef lucrari dr. ing. Vlad DICIUC ©) Page 9
aplicaţiei CAM, traiectoria sculei, generată de aplicaţia CAM, va fi efectuată de maşină după cum
se vede în partea dreaptă a imaginii 3.9.
Există situaţii în programarea manuală a MUCN în care se utilizează mai multe puncte W
sau origini de lucru ale semifabricatului. Două dintre aceste situaţii sunt prezentate în figura 3.10.
Se poate observa că în figura a. se utilizează două puncte W datorită sistemului de cotare,
pentru a înlesni calculul coordonatelor punctelor (sistemul cartezian respectiv sistemul polar). În
astfel de situaţii, utilizând aplicaţii CAM, nu este necesară modificarea originii sistemului de
coordonate, deoarece aplicaţia are capabilitatea de a calcula coordonatele tuturor punctelor de pe
modelul 3D, în raport cu un singur sistem de coordonate.

a. b. [Siemens, 2001]
Fig. 3.10. – Utilizarea mai multor puncte de referinţă W

În figura b. se observă prelucrarea mai multor semifabricate fixate pe masa maşinii,

rulând acelaşi program. În această situaţie, originea sistemului de coordonate se modifică la
trecerea de la un semifabricat la altul, practic sistemul de coordonate fiind poziţionat în acelaşi
punct. În astfel de situaţii, în cadrul post-procesorului (generatorul de cod ISO/G) se specifică
exportarea originii sistemului de coordonate la funcţia de tip G54/G55/G56 iar acestea trebuie să
corespundă cu cele din registrul maşinii unelte. O altă variantă ar fi exportarea tehnologiei în cod
ISO/G fără precizarea unei origini, aceasta urmând să fie setată în registrul maşinii unelte şi
introdusă cu un bloc suplimentar în cadrul programului NC.

Curs Fabricatie Asistata de Calculator (Sef lucrari dr. ing. Vlad DICIUC ©) Page 10
Întrebări:
1. Enumeraţi cel puţin 3 tipuri de vizualizare/modelare utilizate în cadrul aplicaţiilor CAD/CAM.
2. Enumeraţi cel puţin 2 dezavantaje ale metodei de modelare / vizualizare wireframe.
3. Enumeraţi cel puţin 2 dezavantaje ale metodei de modelare / vizualizare cu ajutorul solidelor.
4. Numiţi cel puţin 3 din tipurile fişierelor în care sunt reprezentate entităţi grafice.
5. Ce reprezintă punctul de referinţă M al MUCN?
6. Ce reprezintă punctul de referinţă N al MUCN?
7. Ce reprezintă punctul de referinţă W al MUCN?
8. Ce reprezintă punctul de referinţă R al MUCN?
9. Care dintre punctele de referinţă ale MUCN trebuie setat în cadrul aplicaţiei CAM?
10. Cum trebuie orientate axele sistemului de coordonate al semifabricatului, în cadrul aplicaţiei
CAM, în raport cu axele MUCN?

Problemă: Analizaţi piesa din figura de mai jos şi reprezentaţi cel puţin 2 puncte în care aţi
prefera să amplasaţi originea sistemului de coordonate al semifabricatului W. Argumentaţi
răspunsul.

BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ:
1. pentru considerente legate de tehnologicitatea pieselor prelucrate prin aşchiere :
Lobonţiu, M. Bazele elaborării proceselor tehnologice de prelucrare prin aşchiere. Editura
Universităţii de Nord Baia Mare, ISBN 973-98556-2-8, 1998, p. 15-20;

Curs Fabricatie Asistata de Calculator (Sef lucrari dr. ing. Vlad DICIUC ©) Page 11