mai in acest fel 2VvoltGri armonioas, indicatij Metodic ic Pregatirij tizice si tehnice,Biomecanica exercitiilor fizice si sportului cuprinde : ‘biomecanica generala — care studiazG legile obiective ge- nerale ale miscarilor ; biomecanica speciala — dedicata particularitatilor miscdrilor in diferite domenii ale activitatii motrice. Preocup4ri in directia studierii miscdrilor omului au existat din cele mai vechi timpuri $i au fost concretizate inca de Leonardo Da Vinci. In epoca modernd ele s-au ampli- ficat si diversificat, abordind aspectele medicale ale reedu- cGrii motrice ; de asemenea, a apdrut si o biomecanicé a muncii etc. In unele ari, biomecanica este denumité cine- ziologie, domeniul ei fiind studierea efortului fizic la omul sdnGtos si la cel bolnav. La noi in fara, cercetarea biomecanicé a apdarut ca urmare a orientarii functionale a anatomiei datorita fui fr, Rainer gi a fost continuata de scoala creata de acesta. Luerdri valoroase in acest domeniu sau in domenii apropiate au elaborat gi prof. dr, E. Repciuc, |. Th. Riga, Kromecher, Ghefie si alfii, De asemenea, in Institutul de educatie fizica #/ sport s-au intreprins cercetari atit la disciplinele metodice, cit si la cele medicale. Datele furnizate de cercetdrile efec- tuate pe plan mondial, ca si rezultatele propriilor studii au permis fundamentarea si dezvoltarea acestei stiinte, impli- cata in vastul domeniu al educatiei fizice si sportului, capa- bila s@ informeze si sé inarmeze specialistii cu cunostinte deosebit de utile, care conditioneaza eficacitatea procesu- jui de perfectionare motricd, indiferent de nivelul la care acesta se organizeazd. AUTORIIGRUPE $i LANTURI MUSCULARE Cupturile si lanturile cinematice — formate din pirghii osoase articulate mobil — au ca organe motorii muschii striati fn jurul articulatiilor. Un cuplu cinematic este mobilizat de mai multi muschi, care alcdtuiese pentru fiecare grad de libertate al cuplului cite o grupa musculara functionala. Astfel, la arti- culatia cotului,. care are douad grade de libertate, existé doua frupe musculare : a flexorilor si a extensorilor. La articulatiile eu mai multe grade de libertate vom avea mai multe grupe musculare functionale. De exemplu, la articulatia coxofemurala sint sase grupe musculare functionale : a flexorilor, extensori- Jor, abductorilor, adductorilor, rotatorilor mediali si cea a rota- Yorilor laterali. Pentru mobilizarea lanturilor cinematice, muschii formeaz& Tanjuri musculare care sint 0 inlantuire de grupe musculare cu june sinergicA sau antagonista. Intrucit miscdrile lanturilor «inematice sint complexe, participarea grupelor musculare la wmarea diferitelor lanturi este si ea variaté. Ceea ce caracteri- wii lanjurile musculare este modalitatea foarte variata de le- Jura functionala ce se stabileste intre diferitele grupe muscu- . Se poate afirma ca sint putine miscari complexe care sa efectuate de acelasi lan} muscular; pentru fiecare vatiatie iyetirii se adaugd alte componente musculare. De aceea, in (iul migetrilor complexe, de exemplu, este necesar sa-se pre- ye pentru fiecare in parte lanjul muscular care asigura mis- . Un exemplu de lant muscular, care intervine constant in firile de impulsie de la sol, caracteristic mersului, alerga- ‘siriturii ete. este lantul triplei extensii, format din contrac- concomitent&i a musgchilor extensori ai coapsei pe bazin, ai mbel pe coapsi gi a flexorilor plantari. Un alt exemplu de | museular poate fi dat la migcarea de lovire a mingii de fot-bal cu piciorul (fig. 1); acest lant este format din flexorii coapsei pe bazin, extensorii gambei pe coapsa si flexorii dorsali ai labei Ppiciorului. Pot fi enumerate o serie de exemple de lanturi musculare, cu atit mai variate, cu cit misca- rea este mai complexa. Modalitatea de dispunere a muschilor in jurul lanturilor cine- matice are o deosebita importanta mecanicé. Muschii asigura misci- rile permise de conformatia arti- culatiilor ; la articulatiile cu un singur grad de libertate, muschii sint dispusi de ambele parti ale axului de miscare ; la articulatiile cu doua grade de libertate, ei for- Fig. 1. Lantul triplei flexii si al meazi patru grupe functionale, triplei_extensii la membrele in- dispuse in asa fel incit pot realiza oon miscari atit alternativ, cit si si- multan. La articulatiile sferoidale, grupele musculare sint numeroase si asigura misc&ri in jurul multor axe, participind integral sau numai cu o parte din fibrele lor. In functie de modul cum se grupeaza in jurul articulatiilor, muschii indeplinesc roluri diferite ; ei pot fi agonisti, sinergici sau antagonisti. Muschii agonisti indeplinesc aceeasi miscare: de flexie, extensie, abductie, adductie ete. ; in aceasta categorie intra pu- ini muschi intrucit majoritatea produc sau pot participa la mai multe categorii de miscdri. Muschii sinergici indeplinesc in comun anumite miscari, dar fiecare in parte poate efectua actiuni diferite; din insumarea lucrului, lor mecanic rezult& miscarea respectiva. Muschii sinergici, neavind aceeasi directie de tractiune, joack si rolul de orientare a misc&rilor, de reglare a directiei mise&rii in ca- drul miscarilor complexe ale lanturilor cinematice. Ca exemple de muschi sinergici avem marele pectoral si marele dorsal in miscarea de coborire a centurii scapulare ; de asemenea, la ri- dicarea coastelor, muschii sinergici sint : marele pectoral, ma- rele dintat si scalenii. uonigti executd& migetiri opuse in articulatiile wi. P. F, Leshaft a arditat ch principala frina © constituie mugchii antagonisti, iar in cazul cind fu timp suficient si amortizeze miscarea datorité eu eare ea se executa, solicitarea se transmite liga- capsulei articulatiilor, care pot suferi traumatisme. nul muscular nu trebuie privit numai ca o frind in a migetirilor, ci si ca o adaptare in scopul realizarii unei ‘it mai fine si mai precise a actiunilor. Accasti adaptare Hi Se dezvolta in procesul antrenamentului, fiind depen- Seoarfa cerebrala. La incepatori se observa miscari omice, uneori inutile, lipsite de precizie, care insi cu lil, pe masura aparitiei si consolidarii legaturilor temporare coarja cerebrald, devin economice si precise. z timpul actiunii grupelor musculare antagoniste se pro- fenomenul de insuficien{a pasivé sau activa. Insuficienta di apare pe masura ce intinderea unui muschi creste ; astfel, scarea de flexie in articulatia coxofemurala, efectuata cu qunchiul in extensie, muschii ischiogambieri sint intinsi sila moment dat frineaz{ miscarea de flexie. Dac& executaém easi miscare, ins& cu genunchiul flectat, rolul de frind al ogambierilor dispare datoritd faptului cA insuficienta lor wsiva nu se mai produce ; in aceasta situatie, miscarea de flexie Oapsei pe bazin se prelungeste, avind o amplitudine mai e. Insuficienta activa se manifesta la muschii poliarticulari, de actiunea epuizata pentru mobilizarea unei articulatii poate continue si sa actioneze la nivelul altei articulatii. Astfel, in Miscarea de flexie a coapsei pe bazin cu genunchiul in flexie, muschiul drept femural are posibilitatea ca, dupa flexia maxim4 ‘Coapsei, si mai execute si extensia gambei. De asemenea, uschii flexori ai degetelor de la miini, dupa ce-si epuizeaza actiunea de flexie in articulatia radiocarpiana, sint capabili s& flexeze in continuare si degetele. In primul exemplu, insufici- ' enta activa se manifesta pentru flexia coapsei, iar in al doilea, pentru fiexia pumnului. Relatiile dintre ac difera in functie de tiunea grupelor musculare antagoniste particularitatile miscarilor executate si de caracterul rezistentei care trebuie invinsa, Este cunoscut faptul ca in timpul unei miscari trebuie invinsi o anumit4 rezistenta, care pe parcursul miscarii poate sA rdmini constanta ca valoare, sd creasca sau si scada. Un exemplu de rezistentaé constanta este frecarea, care lucreazd ca o forta de frinare a actiunii muschi- Jor ; datorité fortei de frecare, actiunea antagonistilor scade QaSARITURILE S&riturile sint misc4ri locomotorii aciclice ; spre deosebire de mers si alergare, sariturile constituie o activitate motrica independenta si completa, care nu se repeta ciclic si care repre- zint& proiectarea in aer a corpului prin contractia bruscd a musculaturii membrelor inferioare flexate in prealabil. Caracteristic la sarituri este ,,zborul prelungit“, corpul descriind in aer o parabolé. Forma si dimensiunile obstacolului conditioneazi forma traiectoriei, iar curba pe care o descrie corpul in aer depinde de viteza initial a acestuia si de unghiul de desprindere. Clasificare. Sdriturile se pot imparfi dupa mai multe criterii. a) Dupa caracterul traiectoriei (fig. 51 A, B): — s&rituri in lungime, cu traiectoria joasa ; — sarituri in inaltime, cu traiectoria inalta ; — sarituri pe inaltime (pe un obstacol), cind traiectoria are numai o parte ascendenta ; 974. La viteza orizontala mare, impulsia se face spre inainte, blocarea vitezei orizontale realizind ascensiunea. Cea mai buna bataie este aceea in care rezistenta la misca- rea orizontalé este redusd la minimum si unde, in limitele im— puse de viteza orizontalaé mare, impulsia dirijaté spre C.G.G. este cea mai mare posibila. _ La saritura in lungime cu elan, indiferent de procedeul tehnic folosit, principiile biomecanice sint aceleasi, cu atit mai mult cu cit fazele de elan, bataie si aterizare, care determina sdritura (lungimea sa), sint asemanatoare. Faza de zbor, care deosebeste de fapt un procedeu tehnic de altul, nu are insem-- ndtate pentru lungimea s&riturii, decit in mdsura in care’ realizeazi un bun echilibru general al sdritorului si o pregatire- favorabila unei aterizari eficiente, stiut fiind si faptul c& dupa. desprinderea saritorului de sol, traiectoria C.G.G. nu mai poate: fi influentata. Aterizarea realizeaza o lungire a sariturii prin luarea contac- tului cu solul (cu nisipul) cit mai departe posibil si, implicit, prin lungirea drumului parcurs si de C.G.G. al corpului prin: scoaterea lui din traiectoria impus& de bataie, lucru posibil da- torité reluarii contactului cu solul. Viteza corpului in deplasarea’ sa inainte asigura saritorului iesirea spre inainte, lucru ce se realizeaz prin impingerea genunchilor si a bazinului inainte si iesirea prin val. SARITURA IN INALTIME La saritura in inaltime, traiectoria descrisa de centrul-de- greutate reprezinta o parabola inalta (fig. 54). Unghiul de desprindere este mai mare de 45° (circa 65—80°): deoarece viteza de miscare pe verticala, datorit& impulsiei, este de 2—3 ori mai mare decit viteza orizontalA imprimata de elan. Elanul poate fi arcuit sau rectiliniu si de vitezi redusa, iar locul unde se face bataia trebuie sa fie cu atit mai departat de stacheta, cu cit aceasta se aflA la o indltime mai mare. Pentru ca stacheta s4 nu fie atins&, este necesar si se tind seama nu numai de traiectoria centrului de greutate, ci si de traiectoriile diferitelor parti ale corpului in timpul zborului, ceea ce are o importantaé foarte mare (contrar sdriturii in lungime), pentru: obtinerea unor performante sportive inalte. In timpul sariturii in indltime, corpul executa o miscare de rotatie in jurul centrului sau de greutate (fig. 120), pe parcursul careia segmentele membrelor se grupeazi cit mai aproape de 105ELEMENTE DE ANALIZA BIOMECANICA IN HANDBAL In ultimii ani, jocul de handbal a cunoscut 0 dezvoltare spectaculoasa. Printre factorii care au determinat perfectiona- rea tehnicii jocului se inscriu largirea registrului procedeelor tehnice de aruncare la poarta si cresterea fortei acestor exe- cutii. Fiecare dintre aceste elemente a inregistrat salturi valo- rice datoritaé preocuparii pentru sporirea eficientei jocului. Prezenta unor portari foarte bine pregatiti, cu calitati ex- ceptionale a impus pregitirea si executarea unor aruncari la poarta cit mai puternice. Pe de alt& parte, nota de specifici- tate a fiecdrui post in atac i-a determinat pe tehnicieni si pe jucdtori s& caute noi executii tehnice care si corespunda spe- cificului posturilor. Pe plan mondial se observa tendinta de continua crestere a fortei de aruncare si diversificarea tot mai largé a executiilor tehnice de finalizare. Care sint factorii care pot influenta puternic si eficient manifestarea acestei tendinte? In primul rind, insusirea corectd, aproape de perfectiune, a tehnicii executiilor in aruncdrile la poarta. Este cunoscut fap- tul c& orice incorectitudine in executia tehnicd globala influ- enteaza negativ eficacitatea acesteia, mai ales la nivelul inal- tei performante. In al doilea rind, cunoasterea exacti a grupelor si lan{urilor musculare care participa efectiv la fie- care dintre executiile tehnice respective. Avind asemenea cu- nostinte, antrenorul poate selecta exercitii corespunzdtoare care sa se adreseze analitic musculaturii active intr-un anumit pro- cedeu, in vederea imbunatatirii fortei specifice de aruncare. Cu alte cuvinte, pentru cresterea eficientei aruncarilor la poartaé este necesar si se cunoasci temeinic biomecanica aces- tor executii. Intrucit numarul procedeelor tehnice de aruncare este extrem de mare, am selectionat citeva, pe acelea de bazi, extrem de importante, mai ales in stadiul de invatare a jocu- lui, dar si in celelalte stadii de perfectionare si de ridicare a miaiestriei handbalistice. 1. Aruncarea din s&rituré este unul dintre procedeele teh- nice de aruncare la poarta foarte frecvent folosite in jocul de handbal. Principala caracteristicd a acestei executii const& in faptul c& lipseste sprijinul pe sol, ceea ce o diferentiazi de ce- Jelalte procedee de aruncare atit in ceea ce priveste forma exe- cutiei, cit si grupajul de lanturi musculare participante. De aceea, este necesaré analiza detaliataé a acestui procedeu teh- nic (fig. 89). 206 Fig. 89. Lanturile musculare care asiguré aruncarea la poarta din s@rituré la handbalDescriereaaruncdrii . Elanul pentru sariturd se face, de obicei, cu trei pasi de alergare dupa prinderea mingii. Aceasta este prinsa pe piciorul drept, dupa care se executaé un pas cu piciorul sting, apoi unul cu piciorul drept si, in sfirsit, ultimul pas cu stingul, urmat de bataia pentru saritura. La handbalistii mai avansati, elanul se poate reduce la doi pasi sau Ja unul singur, in raport de distanta ce a ramas — dupa prin- derea mingii — pina la semicerc sau pina la adversarul din fata. In cazul elanului de un pas, mingea este prinsi tot pe piciorul drept, urmind ca dupa un singur pas cu piciorul sting sd se efectueze bataia. La elanul cu doi pasi, mingea se prinde pe piciorul sting, dupa care se executé pas cu dreptul si din nou cu stingul, pentru bataie. Bataia se efectueaza pe piciorul sting (ne referim numai la handbalistii care aruncd cu bratul drept) care ia contact cu solul pe calcii. In acest moment se efectueazi concomitent doua actiuni importante pentru o desprindere cit maj energica de pe sol : indoirea genunchiului pina la un unghi de aproxi- mativ 120—130° si rularea pe sol a labei piciorului de bataie in ordinea calcii—talpi—virf. Trebuie mentionat faptul ca in tot acest timp trunchiul este usor flexat, iar mingea este ti- nuta (pentru protejare) cu doua miini, la nivelul abdomenului (fig. 89 a). ; Desprinderea si indltarea sau saritura propriu-zisi{ repre- zinta faza de pregatire a aruncarii. Ea trebuie facut& energic si cit mai inalt. In cazul unei inaltéri insuficiente, pregatirea pentru aruncare este incompleta (si incorect&), eeea ce influ- enteaza negativ aruncarea. Desprinderea si inaltarea se reali- zeaz& prin impingerea puternicd in piciorul de bataie, prin ru- larea dabei — dup& cum am mentionat — si prin intinderea energicd a genunchiului. In acelasi timp, piciorul drept, indoit din genunchi este ridicat cu rapiditate oblic fnainte si lateral dreapta, miscare ce ajuta la inaltare. Trunchiul si bratele exe- cuta concomitent o serie de manevre (miscari) care vor aduce corpul intr-o pozitie corespunzdtoare fazei de aruncare. Astfel trunchiul se rasuceste cu latura stinga in directia de aruncare, executa o extensie si, totodata, o usoara indoire laterald spre dreapta. In momentul inceperii desprinderii, bratele se afla intr-o pozitie corespunzatoare tinerij mingii cu doud miini la nivelul abdomenului, In timp ce trunchiul executa manevrele amintite, mingea este impins& puternic cu bratul sting spre cel drept care, {inind mingea prin apucare sau prin echilibrare, se ridicA deasupra umarului si inapoi. Toate aceste miseari aduc: one mpul handbalistului intr-o pozitie asemanadtoare cu un are \doit, pregatitoare pentru declangarea aruncarii (fig. 89 b). Aruncarea propriu-zisi incepe in momentul in care corpul afld in punctul maxim al sariturii. Trunchiul se rasuceste usc spre stinga si trece foarte energic din starea de extensie cea de flexie. Aceste miscari ale trunchiului sint ajutate de pendularea puternicd a piciorului drept in jos si inapoi. Bra- il drept incepe tractiunea asupra mingii, inspre inainte, ca o continuare a rasucirii trunchiului spre stinga. Folosind succe- siv mobilitatea articulatiilor uméarului, cotului, pumnului si apoi a degetelor, handbalistul biciuieste si azvirle mingea ina- inte, degetele fiind acelea care regleaza, in ultima instanta, traiectoria ei. In momentul in care mingea a fost azvirlita, corpul jucatorului se afld in c&dere cu piciorul sting pregatit pentru aterizare si piciorul drept inapoi, ca urmare a pendu- ‘l&rii executate mai inainte; trunchiul este usor rasucit spre stinga si foarte mult flexat pe coapse, iar umdrul si bratul drept, proiectate mult inainte, parca ar urma traiectoria mingii ca o ,,coada“ a acesteia (fig. 89 c, d). Aterizarea se face pe piciorul sting care, prin indoirea usoara a genunchiului, anu- leaz& efectele impactului dintre corpul in cadere si duritatea solului. ‘Am descris mai sus procedeul tehnic de bazé pentru arun- carea din s&ritura, aplicat numai in anumite situatii de joc (contraatac, patrundere printre apdr&tori etc). In jocul de handbal, aruncarea din séritura este mult mai des folosita, dar nu in aceasti forma de baz&, ci cu unele modificari in ceea ce priveste forma de executie, impuse de specificul diferitelor posturi in atac. Intilnim astfel, aruncarea din sdrituraé de la. distanté peste aparatori de pe extrema dreapta, de pe extrema sting, cu plonjon etc., executii atit de adaptate la cerintele posturilor respective, incit au devenit procedee tehnice de sine statatoare. 2, Aruncarea din s&ritura de la distantA peste aparatori, spre deosebire de executia de baz, in care saritura este efec- tuaté in indltime si in adincime, impune executarea sariturii numai in inaltime. In caz contrar, jucdtorul poate comite aba- teri de la regulament, intrind in aparatorul (aparatorii) care, de obicei, se aflA in fata lui, impiedicindu-l sa arunce. Pentru a. realiza aceasta indltare pe verticald, handbalistul foloseste ace- easi tehnicé de transformare a vitezei de deplasare (obtinuta in timpul elanului) in forté de desprindere in sus, pe care o foloseste saritorul in indltime la atletism. OnagaLa executia de baz&, forta de aruncare este sporita in bund méasura de viteza elanului care este continuath si in timpul zborului. In cazul aruncdrii de la distant’ peste apard- tori, acest element lipseste, iar forta de aruncare este realizata numai in contul fortei specifice a executantului. Pentru a exe- «cuta o aruncare puternicd prin acest procedeu, handbalistul trebuie si aiba musculatura abdominala foarte bine dezvoltata. -Astfel, el va putea realiza o flexie energicé a trunchiului in momentul in care incepe aruncarea mingii. De aceea este nece- ‘sara si o puternica musculatura a spatelui si a bratului de arun- care care executa tractiunea asupra mingii. 3. Aruncarea din sdritura de pe extrema dreapta (ne re- ferim la dreptaci) are o forma de executie foarte mult diferita de aruncarea din saritura de baza. Iaté care sint principalele ‘elemente caracteristice : in primul rind, pozitia corpului in ‘timpul sariturii trebuie s4 fie oblicd inainte si spre sol, formind cu acesta un unghi cit mai mic posibil, pind la limita la care ‘se poate pastra echilibrul pentru aterizarea pe piciorul de ba- taie ; dacd unghiul nu atinge aceasta limita, handbalistul este ‘silit sA continue saritura cu plonjon, ceea ce presupune un alt procedeu tehnic de aruncare ; in al doilea rind umarul sting al -aruncatorului este orientat inspre sol, corpul fiind cu fata la ‘poarta, spre deosebire de aruncarea de baza unde, asa cum am ‘vazut, umarul sting este indreptat spre directia de aruncare (spre poarta) ; in al treilea rind, bratul drept, in care este ti- uta mingea, este dus mult in sus si deasupra capului, contri- buind si prin aceasta, ca dealtfel si prin cele prezentate mai inainte, la marirea unghiului de aruncare (fig. 90). Intrucit pozitia corpului si a bratului aruncdtor este in- -comoda, iar executia mult diferité de miscarea naturala de aruncare, se intelege ca la acest procedeu participa un alt gru- paj de lanturi musculare fata de cel solicitat in aruncarea din -saritura de baza. Pentru invatarea si perfectionarea acestui pro- cedeu tehnic este necesara prelucrarea prealabild a lanturilor musculare respective, in sensul dezvoltarii fortei acestora ; alt- fel aruncarea va fi slab’, ineficace, usor de respins de c&tre portar. 4. Aruncarea din saritura de pe extrema sting&, ca si arun- carea de pe extrema dreapta, prezinta deosebiri importante in forma de executie, raportate la aruncarea de baz&. Modificarile -impuse de cerintele tactice ale postului respectiv se referd tot Ja pozitia trunchiului si a bratuluj aruncator, in faza de pre- gatire si in aruncare (faza de tractiune). In timpul sdritur: uunchiul este indoit spre lreapta (spre partea bra- i de aruncare) atit , cit executan- isi poate mentine echilibrul in aer, pentru a putea ateriza pe piciorul sting (acela pe care a exe- ‘cutat bataia). In cazul in -eare indoirea trunchiului este mai mare, jucatorul este nevoit si aterizeze pe piciorul drept, opus ace- luia de bataie, executia fi- ind o alta varianta a pro- cedeului pe care-] descri- em sau, dupa unii autori un alt procedeu de arun- care. Umiarul sting este usor orientat spre directia de aruncare, iar bratul aruncator, cu mingea, se aflA inapoi si deasupra ca- pului. In momentul in ca- re incepe aruncarea pro- priu-zisa, braful de arun- care, exercitind o tractiu- ne puternica si rapida asu- pra mingii, descrie in aer un arc de cere (din pozitia initiald amintita, pina in punctul in care a pierdut contactul cu mingea arun- cata spre poarta), depar- tindu-se cit mai mult po- sibil de trunchi spre par- tea dreapta, in scopul ma- ririi unghiului de arunca- re. Aterizarea se face pe piciorul sting, la fel ca la aruncarea de baz din sa- ritura (fig. 91). Din punct de vedere Fig. 90. Lanturile musculare care asiguré aruncarea de pe extrema dreapta la handballe musculare care asigura aruncarea de pe extrema stingé la handbal metodie trebuie precizat ci toate aceste procedee se in- susesc dupa ce a fost conso- lidataé si perfectionataé de- prinderea motricd a proce- deului tehnic de baza descris mai inainte. 5, Aruncarea cu pas incru- cisat este denumitd astfel dupé elanul care precede aruncarea si nu dupa actiu- nea bratului aruncator si a trunchiului. De obicei, denu- mirea este folositaé in accep- tia de aruncare azvirlité de deasupra umérului, executa- ta dupa un elan cu pas in- crucisat. Spre deoscbire de procedeele tehnice de arun- care la poarté din s&ritura, prezentate mai inainte, a- ceasté aruncare se executa ‘cu. sprijin la sol, fapt care permite angajarea in actiu- ne a unui grup mai mare de Janturi musculare, prin ur- mare, aruncarea este mai pu- ternicd. Intrucit in timpul executiei trenul superior si cel inferior au actiuni diferi- te si antagoniste, executan- tului i se pretinde 0 buna coordonare (fig. 92). Descrierea arunca- rid. In timpul alergrii spre poarta, handbalistul prinde mingea cu doua miini, pe pi- ciorul drept; in continuare face un pas cu piciorul sting, in directia de alergare, tinind mingea cu ambele miini la nivelul pieptului. Din acest Fig. 92. Lonturile musculare care asiguré aruncarea cu pas incrucisat la handbalmoment incep concomjtent actiuni diferite ale segmentelor cor~ pului. Astfel, latura stingd a trunchiului este orientatd in di- rectia aruncarii, iar piciorul drept execut& o incrucisare peste stingul, apoi este repus pe sol, cu genunchiul si laba orienta~ te oblic lateral spre dreapta. Mingea este impinsa cu mina stinga inspre mina dreapta care, odat& cu trunchiul, se duce inapoi, bratul si antebratul formind un unghi de cel putin 90°. In sfirsit, piciorul sting executa incd un pas inainte, in direc- tia de aruncare, si odata cu aceasta se incheie faza de pregatire a aruncarii. Din acest moment incepe faza de aruncare. Picio- rul drept impinge puternic pe sol, trunchiul se rdsuceste spre stinga si, In acelasi timp, executa o flexie energica, iar bratul aruncdtor executa, succesiv, prin articulatiile umérului, cotului sipumnului, miscarea de aruncare a mingii prin azvirlire (bi- ciuire). Datorita elanului, dupa aruncare, corpul se afl& cu piciorul drept inainte pentru echi ibrare, trunchiul aplecat ina- inte, in pozitie aproape orizontala, iar bratul aruncdtor oblic inainte si in jos. 6. Analiza biomecanic’ a efortului. muscular in jocul de handbal scoate in evidentaé o serie de particularitati generale, comune oricdrui joc sportiv, precum si caracteristici specifice fiecarei tehnici. Particularitatile generale se caracterizeazi prin imbinarea efortului muscular static, de echilibrare, cu efortul muscular care asigura miscarile si tehnicile de o variabilitate si finete extreme. Fiecare ‘tip biomecanie de efort muscular are impor- tanta lui si nu poate fi considerat ‘separat, ci intr-o interdepen- denta strinsa. Efortul muscular static, de echilibrare este indeplinit de grupele (Si lanturile musculare ale intregului ‘corp, prin ,,jocul* antagonismelor musculare, care asigura pozitia echilibrata co- recta si adecvata fiecdrei tehnici in parte. El are o valoare cu atit mai crescuta cu cit verticala C.G.G. cade mai in afara ba- zei de sprijin. De aceea, in metodica antrenamentului jucdtorilor de hand- bal trebuie dntroduse si exercitij de echilibrare, care si dez- volte capacitatea de echilibrare a organismului. Efortul muscular dinamic, caracterizat printr-o variabili- tate extrema a miscdrilor, antreneaz’, de asemenea, un mare numar de grupe si lanturi musculare care, adeseori, cuprind intreaga musculatura a corpului. De aceea, este greu de facut © analizd biomecanica concreti a efortului muscular dinamic. 214 r fi extrem de util si se precizeze, pentru fiecare tehnica in rte, grupele si lanturile musculare cele mai importante, care conditioneaza eficienta tehnicii respective. In tehnicile descrise mai sus, miscirile sint asigurate de -grupe si lanturi musculare antagoniste, dintre care unele depun activitate dinamica de invingere, iar altele, activitate dinamica de cedare. De imbinarea armonioasa si perfect coordonata a lu- crului antagonistilor depinde eficienta executiei in ansamblu. Pe acest fond motric dinamic se adauga, pentru fiecare din tehnicile descrise, caracteristici speciale, pe care le vom pre- _ zenta in continuare. 1. Arunedrii din saritura (vezi fig. 89) ti este specific faptul cA se efectueaza fara sprijin pe sol. Dupé cum s-a aratat, arun- carea propriu-zisd incepe in momentul in care corpul se afla in punctul maxim al sariturii. . Rasucirea trunchiului spre stinga se executa de complexul de lanturi musculare incrucisate ale muschilor peretilor abdo- minali in sinergie cu sistemele rotatorii ale santurilor verte- brale. . Din pozitia de extensie maxima bratul drept care va exe- cuta aruncarea incepe tractiunea si apoi biciuirea, activitate asi- gurata de un lant muscular format din : flexorii degetelor (cane regleazé miaiestria), flexorii carpului, ai cotului, retroductorii si adductorii bratului, muschii care coboara si basculeaza medial scapula. Acest lant muscular se continuad la nivelul trunchiului cu sistemele rotatorii ale lanturilor incrucisate. Activitatea dinamici ,,de invingere“ depusa de acest lant muscular trebuie si dezvolte forfa, viteza si precizic. Grupele musculare antagoniste lantului descris depun o activitate mus- culara dinamic’ ,,de cedare“ si au un rol important in coordo- narea find a tehnicii miscarii respective. Bikes Faptul cA efortul muscular de aruncare se executa fara sprijin pe sol impune musculaturii corpului un efort sporit care este complex, intrucit, pe linga forta, vitez& si precizia traiecto- riei care este asiguraté prin activitatea dinamica, pretinde si un efort de echilibrare al corpului in aer pentru ca acesta sa nu basculeze in jurul C.G.G. ae 9. Aruncarea din sdritura de la distanta, peste aparatori, are ca element tehnic specific sdritura in inaltime, in care forta de aruncare depinde numai de forta specifica a executantului. ‘Aruncarea se executa prin contributia musculaturii trun- chiului si a membrului superior care tine mingea. Ea este efec- tuata de un lant muscular lung, care incepe cu flexorii degetu- 215lui, ai pumnului, cotului si se continua cu retroductorii bratu- lui, coboritorii scapulei si muschii care basculeazi medial scapula. Acest lant al membrului superior care arune’ se con- tinua, la trunchi, cu lanturile incrucisate ale peretilor abdomi- nali, care asigura flexia viguroasa a trunchiului (vezi fig. 89 d). Activitatea musculara depusd de acest lant este dinamica »de invingere“, in timp ce antagonistii depun o activitate dina- mica ,,de cedare“. Trebuie si ardtim c& antagonistii au un rol important in reglarea precizici traiectoriei, dar in cazul cind ei lucreaza in forta, reprezinté un element de frind in realizarea unei aruncari eficiente. Pe linga aceasta, 0 componenté biomecanica importanta este saritura propriu-zisé, care trebuie s& fie cit mai inalta, Realizarea sariturii este asiguraté de lantul triplei extensii de ja membrele inferioare. In metodica pregatirii copiilor trebuie s& se structureze exercitiile in functie de lanturile musculare ardtate mai sus, precum si de tipul dinamic ,,de invingere* al activitatii pe care o desfasoara pentru executarea aruncirii. 3. Aruncarea din sariturA de pe extrema dreapta diferi mult ca structura motrica fata de saritura de baz&. Componenta mo- tnicé principala este asiguraté de efortul muscular al membru- lui superior care tine mingea, combinat cu o miscare de flexie si o usoara rotatie spre stinga a trunchiului. Din pozitia de abductie si basculd laterala extrema, mem- brul superior drept efectueazd o aruncare viguroasa in fort& si vitezd (vezi fig. 90). Miscarea membrului superior este asigurata de un lant muscular format din : flexorii degetelor, ai carpului, cotului, retroductorii si adductorii bratului, coboritorii, muschii care deplaseazi ventro-lateral si care basculeazA medial scapula. La trunchi lantul se continua cu flexorii si rotatorii catre stinga si este asigurat de sistemele rotatorii ale lanturilor incrucisate ale abdomenului. Una din particularit&tile biomecanice ale acestui stil de aruncare este componenta adductorilor bratului si a rotatorilor c&tre stinga ai trunchiului. Tipul de activitate musculard la aceste grupe si lanturi musculare este dinamic ,,de invingere“. 4, La aruncarea din saritur’ de pe extrema sting’ (drep- taci) componenta motric& principala, asigurata de membrul su- perior drept care executd aruncarea, este combinata cu apleca- rea si rotarea ugoaré spre dreapta a trunchiului (vezi fig. 91). 216 ? La membrul superior, aruncarea se executa de acelasi dant smuscular descris la aruncarea de pe extrema dreapta, in schimb, Ja trunchi actioneaza flexorii si rotatorii citre dreapta. Principala particularitate biomecanica a acestui procedeu de aruncare este componenta flexorie citre dreapta a trun- chiului. a 5. Aruncarea cu pas incrucisat este o aruncare cu sprijin ‘pe sol, ceea ce-i conferé o mai mare forta in comparatie cu aruncarile din saritura. La forta imprimata de miscarile trun- chiului si membrului superior, care executa aruncarea, se ada- ugi componenta motric& de forfé a celor dou membre inferi- oare (vezi fig. 85). , . 7 La trunchi si membrul superior actioneaza aceleasi lanfuri musculare descrise mai sus, iar la membrele inferioare, prin- ccipalul efort este asigurat de lantul triplei extensii, prin acti- vitate dinamica ,,de invingere“. Intrucit este vorba de pagi in- crucisati, se adaugd succesiv, pentru fiecare membru inferior in parte, si grupa muschilor adductori ai coapsei. as Cunoasterea grupelor si lanturilor musculare care asigura efortul in aruncdrile descrise mai sus ne permite o mai buna structurare a exercitiilor de pregatire a jucdtorilor de handbal. ELEMENTE DE ANALIZA BIOMECANICA IN FOTBAL Fotbalul modern se caracterizeaza printr-un dinamism ac- centuat, o miscare continua pe intreg terenul, cu dese schimbari de posturi, ceea ce determina o solicitare multilateralé atit mo- trica, cit si vegetativa si psihica. Intrucit miscarile jucdtorilor de fotbal in teren sint extrem de complexe, analiza biomecanicd nu poate fi facuta global, ci separat, pe diferite elemente tehnice. In ceea ce priveste pozitiile initiale si finale, desi sint ase- mA&natoare intr-o oarecare masura cu cele din gimnasticd sau atletism, exista totusj unele caracteristici, si anume : a) pozitia stind ; : - ’ b) pozitia jucdtorului care se pregateste si loveascd o minge statica ; ¢) pozitia in aruncarea mingii de la margine; __ ; a) pozitia jucatorului care se pregateste s& preia o minge cu pieptul ; e) pozitia fundamentala a portarului. 217In faza urmatoare a sariturii, dacd sdritorul a executat co- rect si la timp fiecare din fazele anterioare, tractiunea in brate (ca faz& activa) se va realiza cu mai putin efort, decit la prajina de metal. Corpul saritorului urca in spirala, intr-un ax vertical aproape de prajina, rasucindu-se spre stinga. Viteza de rasu- cire a corpului depinde de viteza de tractiune exercitata de sdritor si de apropierea picioarelor intre ele. Trecind in tmpin- ere, actiunea trebuie facuta in lungul prajinii, care trebuie sé fie verticalA pe sol, altfel impingerea departeazi prajina de saritor. Ultimele douad faze amintite (tractiunea, intoarcerea si im- pingerea in brate) urmaresc s& prelungeasca cit mai mult tra- iectoria C.G. a saritorului (in sus). Impingerea in brate este asigurata prin efortul dinamic ,,de invingere“ de cdtre lantul muscular format din flexorii dege- telor, extensorii cotului, anteductorii in articulatia scapulohu- merala, ridicdtorii si muschii care basculeaza lateral scapula. Impingerea in brate se exercitdé succesiv (intii in bratul de jos si apoi in cel de sus), iar eliberarea prajinii se face in acelasi mod. Cea mai eficace modalitate de trecere a stachetei este ,,in zbor“, aceasta fiind si forma cea mai rapida. $i trecerea sta- chetei ,,in arc“ este avantajoasd pentru sdritori, ea realizind o coborire a C.G. al atletului. Prin asigurarea aterizarii pe o zona mai inalta, cu bureti, se elimina, in general, pericolul de accidentare. ARUNCARILE Aruncarile sint probe atletice ce se pot clasifica — dupa modalitatile in care este aplicata forta aruncatorului, in functie de obiectul aruncat (greutate, sulita, disc si ciocan) care se pro- iecteaza, prin misc&ri specific adaptate, la o distanta cit mai mare — in: a) tip impingere (aruncarea greutatii) ; b) tip azvirlire (aruncarea sulitei) ; c) tip lansdri (aruncarea discului si ciocanului). In toate aruncirile, centrul de greutate al obiectului descrie in timpul zborului o traiectorie curba, asem&ndtoare unei para- bole, a cdrei parte finala, descendenta, este mai scurtd si mai inclinata din cauza rezistentei aerului si a fortei gravitatiei. 119Elementele care imprima forma traiectoriei parabolice sint inalfimea si lungimea aruncarii, care, la rindul lor, sint deter- minate de viteza initiala si unghiul de zbor al obiectului Forta muscularaé aplicaté obiectului in timpul miscdrilor specifice — elan si miscarea finalA — este dirijata astfel, incit s4 formeze cu orizontala un anumit unghi, sub care este eli- berat obiectul. Lungimea distantei de zbor (traiectoriei aruncarii), care este dealtfel si scopul final al eforturilor aruncatorului, depinde de mai multi factori, ale cdror relatii si importanta (valoare) se pot desprinde din formula : Vo? sin? « h & tg (X) = lungimea aruncarii (distanta de zbor) ; (Vo) = viteza initial (de eliberare), cu care obiectul para- seste mina aruncatorului ; (%)=unghiul de lansare teoretic si optim (fara a lua in considerare inaltimea la care se gaseste obiectul in timpul elibe- rarii, in raport cu locul de cadere — asa-zisul ,,unghi de teren“) ; (g) = acceleratia fortei gravitatiei ; (h) = inaltimea la eliberarea obiectului fata de sol. Componenta (=) reprezinté diferenta de inaltime de la punctul de lansare si punctul de aterizare al obiectului, cunoscut in practica sub numele de »unghiul de teren“, care are un rol mai mare in aruncirile scurte (greutate). Deoarece aruncarile atletice nu se desfasoara in ,,vid“, este necesar s4 fie luata in consideratie si rezistenta aerului (inclu- siv viteza si sensul vintului care au un rol mai insemnat pen- tru aruncarea discului si sulitei). Viteza initiala este cel mai important factor in determi- narea lungimii aruncirii, deoarece in calcul se ia in consideratie valoarea ei la pa&trat, ea fiind rezultatul aplicdrii mai multor forte care actioneazi asupra obiectului, in timpul elanului liniar sau circular si al efortului final. In aruncarile de tipul impingerii, forta se aplic’ sub forma unej presiuni exercitate asupra greutatii pe o traiectorie orizon- tal-ascensionala, segmentul de fort (mina) fiind plasat inapoia si dedesubtul obiectului. La aruncarea sulitei, in schimb, forta aplicata obiectului pe parcursul elanului liniar are forma unei tractiuni — bratul aflindu-se inaintea obiectului, iar miscarea 120 finala de ,,azvirlire“ avind caracterul unei biciuiri (brat intins — indoit—intins) foarte rapide. La aruncarea discului si a ciocanului — aruncdri de tipul Jansarii — care folosese un elan circular (0 pirueté sau mai multe), forta aruncatorului se exercité tot sub forma unei trac- tiuni, dar pe o traiectorie curbilinie, ceea ce produce in mod ine- rent o insemnata forta centrifuga, miscarea de rotatie avind in acest caz rolul hotaritor in crearea unei mari viteze initiale. Indiferent de specificul aruncirii, realizarea unei viteze initiale maxime este conditionaté de coordonarea tuturor fortelor de actiune, pe baza unei tehnici rationale, care si concorde cu legile biomecanicii. In efortul de aruncare, atletul trebuie si angreneze intreaga masé musculara, nu numai forta bratelor (cum sint tentati in- cepatorii), ci si a trunchiului si membrelor inferioare. Perfor- manta depinde de valoarea fortei care actioneaza si este propor- tional cu numarul grupelor musculare care participa la asigu- rarea miscarii. Este cunoscut faptul cA Jucrul mecanic efectuat de un muschi sau o grupa (lant) musculara se calculeazi dupa for- mula : Lm. = F.d unde (F) este forta, iar (d) = deplasarea (lungimea scurtarii mus- chiului). Formula aceasta este valabild in cazul cind forta ac- tioneaza in directia deplasdrii. Dacd insd forta face cu depla- sarea un unghi oarecare (« ), formula de calcul a lucrului mecanic este : L.m = F.d. cos « In acest caz, forta F are doud componente : una normala, care se anuleaza datorita rezistentei sprijinului si una tangen- fialé, care produce deplasarea obiectului sau a segmentului corpului. Valoarea acestei componente tangentiale este : F. cos % (o cateta este egala cu ipotenuza inmultita cu cosinusul unghiu- lui alaturat). Dupa legea lui Weber-Fick, scurtarea maxima a muschiului se face pina la o lungime egala cu 1/2 din lungimea partii sale carnoase in repaus. Dup& aceasta lege, scurtarea determina am- plitudinea misc&rii la nivelul articulatiilor si este in functie de lungimea partii cdrnoase contractile a muschiului. 121