ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr.

1/2013

INFLAŢIA, UN FENOMEN MONETAR!

ANALIZA DINAMICII INFLAŢIEI ÎN ROMÂNIA

Costescu Emilia Mihaela, Masterand

Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu,
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor
email: costescu_emilia@yahoo.com

Rezumat: Această lucrare prezintă o analiză a evoluţiei inflaţiei în România în perioada 2000-2012. Pentru
a face această analiză m-am folosit de datele statistice disponibile pe Institutul Naţional de Statistică al României,
date ce se referă la rata inflaţiei şi la indicele preţurilor de consum. Inflaţia necesită o atenţie deosebită din partea
specialistilor din domeniul economic deoarece este un proces socio-economic care a devenit persistent în toate
economiile lumii.
Efectele inflaţiei asupra economiei sunt diverse şi pot avea un impact negativ dar şi pozitiv în unele situaţii.
Efectele negative ale inflaţiei se refera la o creşterea costului de oportunitate al deţinerii de bani, incertitudinea
inflaţiei viitoare care ar putea descuraja investiţiile şi economiile. Efectele pozitive includ asigurarea că băncile
centrale pot ajusta ratele reale ale dobânzilor şi încurajarea investiţiilor în proiecte de capital non-monetare.

Cuvinte cheie: economie, inflaţie, preţ, creştere generală, P.I.B.

Clasificare JEL: E31, E24, E42

1. Introducere

Economia unei ţări reprezintă cadrul fundamental de dezvoltare şi afirmare economico-socială a oamenilor.
Privind aceste economii ca entităţi bine conturate, a căror dezvoltare presupune stabilirea unor rapoarte economice
optime, nu putem ignora fenomenele monetare, deoarece moneda este însăşi elementul cheie al vietii economice si
sociale.
Unul din cele mai importante obiective ale politicii economice este, în cazul majorităţii statelor
contemporane, combaterea sau măcar limitarea inflaţiei. Cu toate acestea, nu numai definirea şi măsurarea inflaţiei, ci
şi însăşi natura fenomenului inflaţionist actual, precum şi mijloacele cele mai potrivite de luptă contra inflaţiei
continuă să provoace numeroase controverse. Deşi există diferenţieri între diversele curente de gândire economică,
socială şi politică privind natura şi efectele inflaţiei, se poate vorbi de un consens privind necesitatea controlării
inflaţiei şi evitării procesului inflaţionist.
Inflaţia este considerată de cei mai mulţi specialişti ca fiind unul dintre cele mai grave dezechilibre
macroeconomice care pun în pericol dezvlotarea şi progresul economic al unei ţări. “Ce este inflaţia?” este o intrebare
pe care mulţi ne-o adresăm din curiozitate observând ca banii nu ne mai ajung de la o lună la alta. Chiar daca în
prezent, salariile angajaţiilor au crescut aceştia cumpără mai puţine mărfuri. Practic, vedem că salariul creşte pe hârtie
însă, în realitate el scade şi astfel oamenii nu îşi mai pot satisface integral nevoile, fiind nevoiţi să renunţe la acestea.

Specialiştii din domeniul economiei, atât teoreticienii cât şi practicienii, au încercat să elucideze conţinutul
principal al acestui concept, dar au dat răspunsuri diferite, de multe ori chiar contradictorii.
Aceştia au încercat o abordare a acestui fenomen din mai multe puncte de vedere. Un prim punct este legat
de provenienţa etimologică a termenului, inflaţia prvenind din limba latină de la termenul “inflare” însemnând
“umflătură”, respectiv “a umfla”, unii autori traducându-l şi prin “creştere”. Ce fel decreştere însă, pentru că în
economie, nu orice sporire cantitativă sau calitativă este dăunătoare. La prima vedere, această “creştere” ar trebui să
prezinte cel puţin două caracteristici: pe de o parte, ea ar trebui să fie anormală, iar, pe de altă parte, să constituie un
neajuns particular al activităţii economice. Astfel uni autori definesc inflaţia ca un proces general – atemporal şi
spaţial [1] sau doar o forma specială de creştere a preţurilor [2]sau natura inflaţiei este apreciată în legatură cu
fluxurile macroeconomice reale [3].
Deşi o definiţie general satisfăcătoare nu a fost înca acceptata, cea mai raspândita în literatura de specialitate,
este aceea care afirmă că “inflaţia este un proces de crestere cumulativă şi autoîntreţinută a nivelului general al
preţurilor” (Pierre Bezbakh). Aceasta definiţie reprezintă sumarizeaza toate definiţile întâlnite, constând în
subliniereaformei finale de manifestare a acestui proces. Inflaţia este un obstacol important în calea implementării
politicilor economice de creştere economică, datorită faptului că anticipările agenţilor nu mai pot fi efectuate corect, şi
de aici o risipă de resurse şi o neîncredere în politicile implementate de puterea publică.

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

~ 21 ~ 
 ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr.1/2013

Keynes explică procesul de formare a inflaţiei pornind de la efectul dublu pe care-l are creşterea cererii
efective sub influenţa creşterii cantităţii de monedă în circulaţie; dacă suplimentarea cererii efective nu mai determină
creşterea producţiei şi se manifestă exclusiv prin creşterea preţurilor, atunci putem vorbi de atingerea pragului
inflaţionist. [4]
Inflaţia este procesul de creştere semnificativă şi persistentă a nivelului preţurilor. În perioadele în care se
manifestă fenomenele inflaţioniste, influenţa preţurilor care cresc este mai mare decât a celor care scad, astfel încât, pe
total, nivelul mediu al preţurilor va creşte. De obicei, o creştere a nivelului mediu al preţurilor de sub 1% anual nu este
considerată inflaţie. Un nivel al inflaţiei între 1 şi 3 % pe an este considerat rezonabil pentru o economie în
expansiune, iar o astfel de inflaţie se numeşte inflaţie târâtoare. La polul opus se situează situaţia în care inflaţia este
de peste 50% pe lună, caz în care avem hiperinflaţie.
În concluzie, inflaţia reprezintă o problemă majoră pentru toate categoriile de agenti economici, de la un
simplu om din provincie pana la marile companii sau guverne, poate fi considerata un dezechilibru macroeconomic
care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile actualei economii, ceea ce duce la
deprecierea banilor si cresterea durabila a preturilor.

2. Evoluţia inflaţiei prin intermediul indicatorilor statistici în perioada 2000-2012

De-a lungul anilor, inflaţia şi-a lăsat amprenta sub diverse forme asupra economiei româneşti. Pe termen
lung aceasta este prezentă în orice economie, aşadar acest fenomen nu poate fi controlat în totalitate ci doar influenţat.
Intrarea in inflatie este dificil de determinat deoarece nu toate cresterile de preturi sunt inflationiste, atunci
cand se urmareste un anumit indice de preturi si se observa ca preturile cresc, nu se stie niciodata daca aceasta crestere
de preturi este sau nu inflationista. Cu toate acestea, daca exista o crestere continua de preturi, faptul ca tendinta de
crestere se mentine mai multe luni sau mai multi ani trezeste ingrijorare, justificand intrebarea daca nu cumva se intra
in inflatie.
In concluzie, inflatia ne afecteaza pe fiecare dintre noi. In momentul aparitiei se creaza un dezechilibru
deoarece preturile incep sa creasca iar puterea de cumparare a monedei nationale scade. In momentul actual, conform
datelor si rapoartelor Bancii Nationale Romane inflatia este in scadere.
Inflaţia poate fi cuantificata prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importanţi sunt:
- indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC);
- indicele preţurilor de producţie (IPP);
- indicele general al preţurilor (IGP);
- deflatorul PIB
Indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) măsoară evoluţia preţurilor unui coş de produse
semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o gospodărie reprezentativă. Inflaţia şi şomajul Componentele acestui coş
şi ponderea acestora în cheltuielile totale sunt determinate de către Institutul Naţional de Statistică pe baza unor studii
efectuate prin sondaj asupra gospodăriilor din România.
Indicele preţurilor de producţie (IPP) măsoară evoluţia preţurilor în stadiile anterioare consumului final,
respectiv preţurile materiior prime, al semifabricatelor şi ale produselor finite înainte a fi livrate pe piaţă.
Indicele general al preţurilor (IGP) măsoară evoluţia tuturor preţurilor din economie, respectiv atât a
preţurilor bunurilor consumate de către gospodării cât şi a preţurilor bunurilor care intră în procesele de producţie.
Acesta reprezintă modul cel mai general de măsurare al inflaţiei.
Deflatorul PIB arată evoluţia nivelului mediu al preţurilor tuturor bunurilor şi serviciilor incluse în PIB, şi se
calculează astfel:
PIB nominal
Deflatorul PIB = ⋅ 100
PIB real
Deflatorul PIB are o sferă de cuprindere mai mare ca a IPC-ului, cuprinzând ,mişcarea preţurilor în întreaga
economie naţională, dar este un indicator “tardiv”, având în vedere perioada de timp după care informaţiile privind
mărimea PIB-ului sunt disponibile, cât şi variantele succesive de calcul din punct de vedere al preciziei (provizorie,
semidefinitivă şi respective definitivă).
Diferenţa dintre IGP şi deflatorul PIB provine din structura diferită a bunurilor şi serviciilor care sunt incluse
în fiecare dintre aceştia. Dacă deflatorul PIB se calculează pe baza bunurilor şi serviciilor produse în interiorul ţării,
indicele general al preţurilor se calculează ţinând cont şi de produsele importate.
Indiferent de cauza declansarii inflatiei , desfasurarea ei, perpetuarea si agravarea inflatiei are determinari
multifactoriale.In conditiile economiei actuale, inflatia are la baza factori de ordin economic , monetar socio-politic ,
de natura interna si externa care actioneaza simultan si se influienteaza reciproc.
Pentru a arata impactul pe care il poate avea inflatia asupra economiei, voi prezenta indicii anuali ai
preturilor de consum precum si rata inflatiei in perioada 2000-2012.

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

~ 22 ~ 
 ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr.1/2013

Indicii anuali ai preţurilor de consum şi rata anuală a inflaţiei în perioada 2000-2012 *

Tabelul nr.1
Anul Indicii preturilor de Rata inflatiei - %
consum - %
2000 145,7 45,7
2001 134,5 34,5
2002 122,5 22,5
2003 115,3 15,3
2004 111,9 11,9
2005 109,0 9,0
2006 106,56 6,56
2007 104,84 4,84
2008 107,85 7,85
2009 105,59 5,59
2010 106,09 6,09
2011 105,79 5,79
2012 103,33 6,09
Sursa: Institutul Naţional de Statistică al Romaniei

Indicele anual al preturilor de consum masoara evolutia de ansamblu a preturilor marfurilor cumparate si
a tarifelor serviciilor utilizate de catre populatie în anul curent fata de anul precedent (sau alt an ales ca perioada de
referinta). Acest indice este determinat ca raport, exprimat procentual, între indicele mediu al preturilor din anul
curent şi indicele mediu al anului precedent(sau alt an ales ca perioada de referinta). Incepand cu anul 1992, indicele
mediu al preturilor unui anumit an se determina ca medie aritmetica simpla a indicilor lunari din acel an, calculati fata
de aceeasi baza (octombrie 1990=100). Rata anuala a inflatiei se calculeaza scazand 100 din indicele anual al
preturilor de consum. [5] Din datele culese de pe Institutul Naţional de Statistică al Romaniei reiese ca în perioada
analizată, anul cu cea mai mare rată a inflaţiei este anul 2000, iar anul cu cea mai mică rată a inflaţiei de 4,84% este
anul 2007.
În perioada 2009 – 2012, media ratei inflaţiei este de 5,89%. În această perioadă, inflaţia a ramas
aproximativ constantă, în sensul că nu sunt diferenţe majore care să perturbe stabilitatea economică a ţării. Ceea ce
este de remarcat este faptul că, deşi rata inflaţiei nu a atins cote alarmate, salariile angajaţiilor au scăzut foarte mult,
ceea ce înseamna că impactul asupra salariaţilor a fost unul destul de pronunţat.
În ceea ce priveşte evoluţia indicilor preţurilor de consum aceştia sunt dependenţi de evoluţia ratei inflaţiei.
Astfel, în perioada 2000 – 2004, indicele preţurilor de consum se menţine la un nivel ridicat, atingând o medie de
125,98%. După anul 2004 asistăm la o scădere constantă în ceea ce priveşte indicii preţurilor de consum ajungând în
ultimul an al analizei noastre, respectiv 2012 la 103,33%.
Inflaţia este în continuă scădere, iar trendul se va menţine şi anul acesta. Cel puţin aşa arată datele Institului
Naţional de Statistică pe primele luni din 2013. In ianuarie, rata anualizată a inflaţiei depăşea cu puţin 3.5%, în
februarie ea a ajuns la 3,8%.
În ceea ce priveşte anul în curs, guvernatorul Bancii Nationale Romane, Mugur Isarescu susţine că preturile
vor creşte în acest an cu 3,2%, sub ţinta de inflaţie de 3,5%, cu o variaţie de un procent în jos sau în sus, stabilită anual
de banca centrala a Romaniei începand din 2013. Si in 2014 BNR prognozeaza o inflatie mai mica decat tinta, adica
3,3%.
"Probabil în septembrie ne îndreptăm spre intervalul ţintit, iar la final de an suntem binişor în intervalul ţintit.
Sfârşitul de an, conform prognozei actuale, ne va prinde la 3,2%, faţă de 3,5% în prognoza anteriorară. Datele
introduse în modelul macroeconomic operează şi cu o schimbare pentru finele lui 2014, în loc de 3,2% va fi 3,3%, cu
0,1 puncte mai mult", a spus Isărescu. De asemenea, Mugur Isarescu a mai adaugat “am luat în calcul îmbunătăţiri la
două grupe mari de produse: la combuntibili, faţă de 0,4% avem doar 0,1% şi la volatile, unde vom avea o contribuţie
negativă. O uşoară contribuţie în creştere la tutun şi băuturi alcoolice, unde s-au refăcut calculele privind impactul
accizelor".
Cu toate acestea, tara noastra in aceasta perioada de recesiune a trecut prin mai multe presiuni inflationiste,
dupa ce taxa pe valoare adaugata a fost majorata la 24% sau, anul trecut, cand agricultura a inregistrat o performanta
slaba. Ţintirea directă a inflaţiei reprezintă strategia de politică monetară ce presupune stabilirea unei ţinte pentru
nivelul ratei inflaţiei, pe o anumită perioadă de timp, ţintă ce trebuie atinsă prin aplicarea măsurilor de politică
monetară, astfel încât să se asigure stabilitatea preţurilor

În continuare, prin intermediul figurei 1 am prezentat creşterea medie a preţurilor, pe categorii de mărfuri şi
servicii în ultimele 13 luni, şi anume februarie 2012 – februarie 2013.

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

~ 23 ~ 
 ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr.1/2013

Fig. 1 Rata medie mobilă(12 luni)

Sursa : Institutul, Naţional de Statistică – Comunicat de presă, Nr. 61 din 12 martie 2013

După cum se poate observa, indicele preţurilor de consum în luna februarie 2013 faţă de februarie 2012 este
mai scăzut în ceea ce priveşte mărfurile alimentare şi nealimentare. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre servicii
unde se poate observa o creştere. De asemenea, pe tot parcursul perioadei analizate preţurile serviciilor s-au menţinut
ridicate, atingând apogeul în lunile octombrie şi noiembrie 2012 cu un procent ce depaşeşte 5%.
Per ansamblu se poate observa ca în intervalul iunie-septembrie 2012 indicii preţurilor de consum
înregistrează cel mai scazut nivel din această perioadă, marfurile alimentare înregistrând o creştere a preţurilor sub
1%, mărfurile nealimentare un procent de 4% iar serviciile un procent apropiat de 5%.
Indicele preţurilor de consum (IPC) pentru luna februarie, pe total şi pe grupe de mărfuri şi servicii şi rata
medie lunară a inflaţiei se prezintă astfel:
Tabelul nr. 2
Februarie 2013 faţă de: Rata medie lunară
a inflaţiei, în perioada 1 I – 28 II
Ianuarie 2013 Decembrie Februarie 2012 2013 2012
2012
Total 100,34 101,68 105,65 0,8 0,5
Marfuri alimentare 100,29 101,53 106,21 0,8 0,8
Marfuri nealimentare 100,42 102,47 106,22 1,2 0,4
Servicii 100,22 100,09 103,20 0,0 0,2
Sursa: Institutul National de Statistica - Comunicat de presa, Nr. 61 din 12 martie 2013
Conform datelor din tabelul anterior se poate observa ca în luna februarie 2013 comparativ cu luna
anterioară, preţurile mărfurilor alimentare au crescut cu 0,3 %. În ceea ce priveşte mărfurile nealimentare acestea au
crescut cu un procent de 0,4 %, iar tarifele serviciilor s-au majorat cu un procent de 0,2%.
Rata medie lunara a inflaţiei în perioada 1 ianuarie 2013 – 28 februarie 2013 per total este în crestere cu un
procent de 0,8%, iar în aceeaşi perioadă a anului anterior aceasta a înregistrat un procent de 0,5%.

Indicii parţiali calculaţi prin excluderea din IPC a anumitor componente, se prezintă astfel:
Tabelul nr. 3 luna anterioară =100
Februarie 2013 (%)
TOTAL IPC 100,34
Total IPC exclusiv băuturi alcoolice şi tutun 100,33
Total IPC exclusiv combustibili 100,25
Total IPC exclusiv produsele ale căror preţuri sunt reglementate * 100,39
Total IPC exclusiv legume, fructe, ouă, combustibili şi 100,19
produsele ale căror preţuri sunt reglementate *
Total IPC exclusiv legume, fructe, ouă, combustibili şi 100,16
produsele ale căror preţuri sunt reglementate, băuturi şi tutun
Sursa: Institutul National de Statistica - Comunicat de presa, Nr. 61 din 12 martie 2013
Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

~ 24 ~ 
 ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr.1/2013

3. Relaţia inflaţie – şomaj

De mulţi ani economiştii afirmă existenţa unei corelaţii negative între rata inflaţiei pe de o parte şi rata
şomajului din economie, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, nivele ridicate ale şomajului sunt asociate cu nivele scăzute
ale inflaţiei şi invers. Relaţia dintre inflaţie şi şomaj este reprezentată grafic prin curba Philips, după numele primului
economist care a observat această legătură în figura 2. Analizând serii de date ale inflaţiei şi şomajului, economiştii au
remarcat faptul că legătura inversă, stabilă, între cei doi indicatori nu este întotdeauna valabilă. O interpretare
alternativă a aceloraşi date ar fi aceea că, în timp ce legătura între inflaţie şi şomaj există la un anumit moment, poziţia
curbelor este determinată şi de un număr de alţi factori.

Fig. 2 Curba lui Philips

Şomajul este o consecinţă a creşterii inflaţiei. Foarte multe firme în momentul creşterii preţurilor,
nemaiputând să facă faţă costurilor cu materiile prime şi serviciile, încep să îşi reducă din personal pentru a-şi putea
continua activitatea, iar în unele cazuri ajungând chiar la închiderea activităţii.
În ceea ce priveşte numărul şomerilor în România acesta a crescut conform datelor obtinute de pe site-ul
Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Fortei de Munca. Mai jos sunt prezentate pe regiuni rata somajului precum şi
numarul şomerilor existenţi la data de 30 iunie 2012.

Numărul şomerilor * şi rata şomajului, pe regiuni la 30 iunie 2012

Tabelul nr. 4
Regiune Total Din care femei:
Din total Rata somajului Rata somajului
provenind din total feminin
mediul privat **
Nord-Est 65.752 27.240 17.649 5,02 4,43
Nord-Vest 47.407 21.800 18.370 3,86 3,74
Sud-Muntenia 70.195 30.303 22205 5,55 5,19
Sud-Est 54.620 23.605 14.186 5,04 4,72
Sud-Vest Oltenia 60.090 25.137 15.917 6,55 5,94
Centru 55.468 24.854 18.629 5,09 5
Bucureşti-Ilfov 23.872 12.746 15.184 1,92 2,06
Total 404.114 178.398 135.748 4,49 4,23
Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
* Înregistraţi la Agenţiile teritoriale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
**Angajatori cu capital integral privat sau la care acţionarii privaţi deţin peste 2/3 din capital

Regiunea Sud-Muntenia înregistrează cel mai mare numar de şomeri din ţară, aceştia fiind în numar de
70.195 de persoane. Pe locul 2 se afla Regiunea Nord-Est cu un numar de 65.725 şomeri şi este urmată de Regiunea
Sud-Vest Oltenia cu un numar de 60.090 şomeri. Pe ultimul loc în clasamnet se găseşte Regiunea Bucureşti-Ilfov
unde numarul şomerilor depăşeşte 20 de mii.

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

~ 25 ~ 
 ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr.1/2013

În ceea ce priveşte ponderea femeilor în rândul şomerilor acestea sunt în numar de 135.740 persoane în
întreaga ţar. Rata şomajului feminin atinge cotele cele mai mari în Regiunea Sud-Vest Oltenia ajungând la aproape
6%, şi este urmată de Regiunea Sud-Muntenia cu un procent de 5,19%.

Conculzii

Unul din obiectivele esenţiale ale politicii economice este, în cazul majorităţii statelor, combaterea sau măcar
limitarea inflaţiei. Cu toate acestea, nu numai definirea şi măsurarea inflaţiei, ci şi însăşi natura fenomenului
inflaţionist actual, precum şi mijloacele cele mai potrivite de luptă contra inflaţiei continuă să provoace numeroase
controverse.
Din studiul întreprins se poate observa că urmarirea inflaţiei reprezintă un lucru primordial pentru evoluţia
economiei unei ţări. Aşadar, specialiştii trebuie să cunoască foarte bine şi să premediteze cauzele care pot duce la
creşterea inflaţiei precum şi modul în care se poate intervenii pentru ca economia ţării să aibă cat mai puţin de suferit.
In Romania inflaţia este în continuă scădere, iar trendul se va menţine şi anul acesta. Cel puţin aşa arată
datele Institului Naţional de Statistică pe primele luni din 2013. In ianuarie, rata anualizată a inflaţiei depăşea cu puţin
3.5%, în februarie ea a ajuns la 3,8%.
Aşa cum spune şi guvernatorul Bancii Nationale Romane, Mugur Isarescu în momentul de faţă sunt necesare
măsuri care să asigure reducerea ordonată a deficitului de cont curent la niveluri sustenabile, prin diminuarea
deficitului bugetar şi adaptarea mai bună a mixului de politici la magnitudinea deficitelor. Ponderea cheltuielilor
publice pentru investiţii trebuie crescută. De asemenea, trebuie mai bine pregătită absorbţia de fonduri europene şi
adoptarea unor acorduri de finanţare cu organisme internaţionale începând cu Comisia Europeană şi Banca Centrală
Europeană. [6]
De asemenea, un lucru important este acela ca inflaţia nu este „păguboasă” pentru toată lumea. Cei care
anticipează corect evoluţia acesteia au de câştigat, în timp ce cei care nu o pot anticipa au în general de pierdut.

Bibliografie:

[1] Raymond Barré, André Marchal, Économie politique, Volumul 1 , Editura P.U.F., Paris, 1970, pag. 354
[2] Albertini, J.M., Silem, A., Comprendre les théories économiques, vol. I, Editura Seuil, Paris, 1988, pag. 153
[3] Keynes J.M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1970, pag. 214
[4] Friedman Milton, Inflaţie şi sisteme monetare, Editura Ştiinţifică Bucureşti, 1968 , pag. 50
[5] Institutul National de Statistica al Romaniei
[6] Isărescu, Mugur, Criza financiară internaţională şi provocări pentru politica monetară din România, Top
Business Romania, anul 2009, nr 755, pag. 12
[7] Isărescu, Mugur, Raport asupra inflatiei , 8 mai 2013
[8] Basno, Cezar, Dardac Nicolae, Monedă, credit, bănci, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999
[9] Beju, Daniela G. Ţintirea inflaţiei “– o strategie de politică monetară tot mai populară ,
Universitatea “Babeş - Boyai “ Cluj Napoca, 2009
[10] Daianu, Daniel, România şi Uniunea Europeană – Inflaţie, balanţă de plăţi şicreştere economică,
Editura Polirom, Iasi, 2002
[11] Popa, Cristian & colectiv „Tintirea directa a inflatiei: o noua strategie de politica monetara – Cazul Romaniei ,
Editura Economica, Bucuresti, 2009
[12] Banca Nationala a României, Caiete de studii, nr. 10, 2002
[13]Ţugui,Alexandru, Inflaţia – concepte, teorii. Politici economice, EdituraEconomică, Bucuresti, 2000 ;
[14] Institutul, National de Statistica - Comunicat de presa, Nr. 61 din 12 martie 2013
[15] http://www.bnr.ro/Tintele-de-inflatie-3325.aspx
[16] http://www.wall-street.ro/tag/inflatia+mugur-isarescu.html#ixzz2TBjNXJqI
[17] http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/)

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

~ 26 ~