Sunteți pe pagina 1din 13

Utilizarea curbei Philips în analize

macroeconomice
Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE (actincon@yahoo.com)
Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din București
Prof. Alexandru MANOLE PhD
Universitatea „Artifex” din București
Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL (madalinagabriela_anghel@yahoo.com)
Universitatea „Artifex” din București
Drd. Maria MIREA (mirea_maria@yahoo.com)
Academia de Studii Economice din București

Abstract
Problema evoluţiei unei ţări se pune şi se rezolvă prin analiza
indicatorilor macroeconomici de rezultate. Produsul intern brut şi, în special,
produsul intern brut/locuitor reprezintă indicatorul cel mai sintetic şi precis în
ceea ce priveşte nivelul înregistrat de o ţară în evoluţia sa în timp. În practica
statistică există o serie de metode şi modele de analiză macroeconomică din
punct de vedere cronologic, structural sau al comparabilităţii internaţionale.
În evoluţia economică a unei ţări pentru comparabilitate internaţională se
pune problema stabilirii rezultatelor fiecărei perioade în termeni comparabili,
adică aducerea indicatorilor macroeconomici exprimaţi în preţuri curente
la preţuri constante sau comparabile. Desigur, inflaţia este factorul care
impune deflatarea agregatelor macroeconomice pentru a le a duce la nivel
de comparabilitate. În practica statistică, teoreticienii nu au putut să renunţe
la curba Philips care interpretează situaţia inflaţiei de tip cerere şi ofertă. În
acest articol, ne-am propus să analizăm şi să interpretăm modul în care se
aplică curba Philips în contextul actual. Avem în vedere reprezentarea acestei
curbe într-un sistem de variabile cointegrate. Consecvenţa şi modificările
ratei şomajului se estimează şi pe baza curbei Philips, care este o reprezentare
precisă a corelaţiei dintre creşterea indicatorului central de rezultate şi
inflaţie.
Cuvinte cheie: curba Philips, piaţa produsului, incertitudine, şomaj,
curba Lucas
Clasificarea JEL: C44, E23

Introducere
Modelul inflaţiei şi curba Phillips îşi au originea în aceeaşi epocă a
macroeconomiei. Dar în timp ce modelul lui Aukrust s-a depărtat de mediul

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2017 3


academic, literatura referitoare la curba Phillips s-a dezvoltat în anii 1960 şi a
realizat un impact imens în următoarele patru decenii. În continuare sunt redate
câteva din etapele semnificative în dezvoltările curbei Phillips. Curba Phillips
şi modelul lui Aukrust au fost considerate ca alternative, reprezentând modelul
de inflaţie tip “cerere” şi “ofertă”. Diferenţa între considerarea pieţei muncii
ca sursă importantă a inflaţiei şi atenţia deosebită acordată de curba Phillips
pieţei produsului este mai mult o chestiune de accent decât de principiu, cele
două mecanisme pot opera împreună. În continuare, se arată modul în care
cele două abordări, din punct de vedere formal, pot fi combinate, acordând
curbei Phillips rolul de relaţie pe termen scurt a creşterii salariului nominal, în
timp ce teza principală e valabilă pe termen lung.
Sunt abordate probleme esenţiale pentru aplicarea curbei Phillips
în contextul actual, reprezentarea sa într-un sistem de variabile cointegrate;
consecvenţa şi modificările ratei şomajului; incertitudinea curbei Phillips
estimate NAIRU; şi statutul curbei Phillips inversate, respectiv curba ofertei a
lui Lucas.

Literature review
Cartea econometrică scrisă de Anghelache și Anghel (2016) este o
lucrare de referință în studiul econometriei, autorii incluzând atât abordări
teoretice cât și practice, studii de caz. Mitruț și Șerban (2007) au prezentat
elementele de bază ale econometriei în administrarea afacerilor. Anghelache
și Manole au prezentat utilitatea curbei Philips în analizele macroeconomice,
insistând asupra corelării dintre șomaj și inflație, consideră că curba Philips
este un instrument puternic în contextul unor astfel de studii. Wakita (2006) a
studiat unele fenomene pe piața forței de muncă din Japonia, cota constantă a
muncii și legea lui Okun, afirmând că singurul factor determinant al creșterii
ponderii forței de muncă bazate pe venit a fost deprecierea, în timp ce rata
potențială de creștere a înregistrat scăderi masive, coroborate cu pauze
structurale în legea lui Okun. Gertler și Leahy (2008) au studiat cazul unei
curbe Philips bazate pe stabilirea prețurilor dependente de stat, consideră
că modelul dezvoltat este adecvat pentru a se potrivi cu caracteristicile
ajustărilor prețurilor și este semnificativ flexibil în nivelul agregat al prețurilor,
comparativ cu Modelul care depinde de timp. Deleplace (2008) studiază
evoluția gândirii economice, abordează „revoluția” keynesiană și criticul lui
Robert Clever. Tambakis (2002) se dezvoltă în ceea ce privește bunăstarea
socială preconizată, sub anumite caracteristici ale preferințelor Philips Curve
și ale politicilor asimetrice. Dickens (2008) subliniază rolul estimărilor
curbei Philips ca furnizor de informații pentru estimările NAIRU, și anume
caracteristicile inflației și șomajului. Stanley (2002) discută despre faptul că,
după șase ani când rata șomajului era situată sub estimările NAIRU, inflația

4 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2017


a scăzut, spre deosebire de ipoteza ratei naturale, care a prezis creșterea
inflației, Isard, Laxton și Eliasson (2001) Unele aspecte privind țintirea
inflației cu NAIRU. Haldane și Quah (2000) au studiat tendința descrisă de
curba Philips în economia Regatului Unit, diferențele în comparație cu situația
din SUA, insistă asupra faptului că slăbiciunea potențialului compromis între
inflație și șomaj trebuie să fie atent Considerate de factorii de decizie politică.
Karanassou și Snower (2007) discută despre încrederea care poate fi asociată
cu „puzzle-ul de persistență”, considerând că acest concept nu trebuie să
aibă încredere. Backhouse (2000) este o contribuție majoră pentru studiile
privind așa-numita economie heterodoxă, el subliniază trei criterii care trebuie
îndeplinite de orice școală heterodoxă. Balaban și Vîntu (2010) au studiat
caracteristicile economiei românești și promovează ideea unei curbe neliniare
specifice Philips, în contradicție cu forma liniară a curbei pentru zona euro,
studiul acestora convergând cu Musso et al. (2007). Bjerkholt (2005) compară
recuperarea economică postbelică în Europa cu tranziția către economiile libere
(cazul fostelor țări comuniste din Europa de Est), susține că planificarea este
supusă anumitor limitări, fiind în continuare importantă în politica economică.
Brissimis și Magginas (2008) discută despre utilitatea Noului Keynesian
Curve Phillips în explicarea evoluției inflației în Statele Unite, în comparație
cu așteptările reprezentate de prognozele oficiale, rezultatele lor demonstrează
că curba standard Noua Keynesiană Phillips este un instrument potrivit în
anumite ipoteze. Gordon (2011) descrie cele două aplicații majore ale curbei
Philips, care au devenit evidente după 1975, explicația privind inflația din
SUA și răspunsurile politice la șocurile de aprovizionare. Woodford (2005)
se dezvoltă cu privire la aplicarea noii curbe Keynesian Phillips în analizarea
capitalului specific firmei. Zhang, Osborn și Dong (2008) analizează aplicațiile
NKPC în contextul prețurilor lipicioase, Dupor, Kitamura și Tsuruga (2010)
se dezvoltă pe un subiect similar. Ewing și Seyfried (2003) au examinat curba
Philips în starea neliniară a celui de-al doilea moment al inflației, un rezultat
valoros al studiului lor fiind relația pozitivă dintre rata inflației și volatilitatea
condiționată. Kim și Kim (2008) discută despre importanța componentei
ascendente într-o curbă nouă Keynesian Phillips. Levy (2004) prezintă o
demonstrație asupra comportamentului a două serii staționare diferențiate
cointegrate cu un vector cointegrator. Cogley și Sbordone (2008) se dezvoltă
pe persistența inflației în curba New Keynesian Phillips.

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2017 5


Rezultate şi discuţii
• Cointegrare, cauzalitate şi rata naturală reflectate în curba
Phillips
Aşa cum am arătat anterior, există multe moduri prin care o curbă
Phillips pentru o economie deschisă poate fi dedusă din teoria economică.
Aprecierea noastră asupra curbei Phillips se bazează pe Calmfors, care a
reconciliat curba Phillips cu modelul scandinav al inflaţiei. Ne propunem să
facem un pas înainte, totuşi, şi să încorporăm curba Phillips într-un cadru care
ţine cont de serii de date pentru salarii şi preţuri. Reconstruirea modelului
în termeni de cointegrare şi cauzalitate relevă că versiunea curbei Phillips a
modelului principal impune un mecanism de corectare a echilibrului asupra
sistemului. Astfel, în timp ce este consecventă cu teoria principală a lui
Aukrust, curba Phillips este şi un model special deoarece include numai unul
din mecanismele de stabilire a salariilor discutate de Aukrust.
Fără a ne îndepărta de generalitate, ne vom concentra asupra salariilor
în curba Phillips şi amintim că, în concordanţă cu teoria lui Aukrust, se
presupune că:
1. , posibil după îndepărtarea
schimbărilor deterministe; şi
2. structura cauzală este “o cale” reprezentată de H4mc şi H5mc.
Consecvenţa cu cointegrarea asumată şi cauzalitatea necesită existenţa
unui model de corecţie a echilibrului pentru rata salariilor nominale în sectorul
expus. Presupunând o dinamică de prim ordin pentru simplificare, un sistem
tip curba Phillips se defineste prin următoarele două ecuaţii:

(1)

unde (notaţia se simplifică prin renunţarea/reducerea la “e”).


Alternativ, dat fiind H2mc, ∆wt reprezintă creşterea salariului mediu a două
sectoare.
εwt şi εut sunt inovaţii privind o informaţiile disponibile în perioada
t-1. Ecuaţia funcţiei consumului agregat este curba Phillips pe termen scurt, în
timp ce (1) reprezintă ideea de bază că profitabilitatea (în sectorul e) este un
factor care explică modificarea ratei şomajului.
Zut reprezintă alte variabile (şi termeni determinişti) care, în
condiţiile în care ceilalţi factori nu se modifică, va conduce la scăderea ratei
şomajului. Factorul zut va include în mod tipic o măsurare a ratei de creştere a

6 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2017


economiei, şi alţi factori legaţi de oferta de forţă de muncă. Inserarea ecuaţiei
(1) în ecuaţia generală conduce la un model explicit pentru salarii.
Pentru stabilirea ratei principale a şomajului de echilibru, ecuaţia (1)
se rescrie sub forma:
(2)
unde

este rata şomajului care nu influenţează creşterea salariilor.


Folosind medii necondiţionate, notate prin E, pe ambele părţi ale (2) obţinem

(3)

Folosind ipoteza unei ponderi staţionare a salariilor, partea stângă


este zero. Astfel, folosind ga şi gf ca notaţii ale ratelor de creştere constantă a
productivităţii şi preţurilor externe, obţinem:

(4)

ca soluţie pentru rata şomajului de echilibru, notată uphil. Media pe termen


lung a ponderii salariilor este în consecinţă:

(5)

În plus, uphil şi wshphil reprezintă starea stabilă şi unică a perechii


corespunzătoare de ecuaţii de diferenţe deterministe.
Forma cunoscută a curbei Phillips este ilustrată în Figura 1. Se
presupune că în economie se manifestă iniţial un nivel scăzut al şomajului,
adică uo din figură. Curba Phillips pe termen scurt (1) determină rata creşterii
salariilor ∆w0. Ponderea salariilor conform ecuaţiei (1) este deasupra valorii de
echilibru pe termen lung, implicând că şomajul începe să crească şi creşterea
salariilor se diminuează de-a lungul curbei Phillips. Forma abruptă a curbei
Phillips se defineşte pentru cazul ∆wt = ∆qt + ∆at.
Panta curbei este dată de –βw1/(1- βw3), fiind denumită în literatură
drept curba Phillips. Echilibrul stabil se atinge când creşterea salariilor este
egală cu creşterea constantă în stare de echilibru, adică gf+ga, iar nivelul
şomajului este dat de uphil.

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2017 7


Dinamica şi echilibrul curbei Phillips într-o economie deschisă
Figura 1

Problema pantei curbei Phillips pe termen lung este văzută ca


depinzând de coeficientul βw3, elasticitatea creşterii salariilor determinată
fără a se ţine seama de preţul produselor. În figură, curba pe termen lung are
o tendinţă descrescătoare, respectiv βw3 < 1, ceea ce în mod convenţional
face referire la o neomogenitate dinamică în stabilirea salariilor. Contrariul,
omogenitatea dinamică, implică βw3 = 1 şi o curbă Phillips verticală. Cu
condiţia omogenităţii dinamice, rata de echilibru uphil este independentă de
inflaţia mondială gf.
Panta curbei Phillips pe termen lung a reprezentat una din cele mai
dezbătute probleme în macroeconomie în anii 1970 şi 1980. Un argument în
favoarea curbei Phillips verticale pe termen lung este acela că s-a observat
evident că lucrătorii sunt capabili să obţină compensare deplină pentru inflaţie.
Rezultă ca βw3 = 1 este o restricţie normală asupra curbei Phillips, cel puţin dacă
∆qt este interpretat ca o variabilă a probabilităţilor. Panta descendentă a curbei
Phillips pe termen lung a fost contestată pe motiv că oferă un tablou prea optimist
pentru politica economică: şi anume că guvernul poate reduce permanent nivelul
şomajului sub rata naturală prin “fixarea” unui nivel ridicat al inflaţiei.
În cadrul unei economii deschise, această discuţie apare a fi oarecum
exagerată deoarece compromisul pe termen lung dintre inflaţie şi şomaj nu
apare din premisa unei curbe pe termen lung cu pantă descendentă. În schimb,
conform Figurii 1, nivelul stabil al şomajului e determinat de rata inflaţiei
importate gf şi de creşterea productivităţii exogene ga. Aceşti doi indicatori nu
sunt consideraţi mijloace (sau ţinte intermediare) de politică economică.

8 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2017


În economia reală, considerațiile privind costul vieţii joacă un rol
semnificativ în stabilirea salariilor. Astfel, în cercetarea econometrică aplicată
se include de obicei inflaţia actuală şi întârziată, reflectând accentul pus pe
consideraţii privind costul vieţii în cadrul negocierilor salariale. Pentru
reprezentarea acestei posibilităţi, se consideră următorul sistem:
(6)
(7)
(8)
Prima ecuaţie măreşte cu modificarea preturilor de consum ∆pt, cu
coeficientul .
Pentru a se realiza o distincţie formală între această ecuaţie şi funcţia
consumului agregat, se utilizează un semn distinctiv deasupra celorlalţi
coeficienţi (şi deasupra termenului de abatere). A doua ecuaţie este identică
cu ecuaţia şomajului (1). Ultima ecuaţie, a preţurilor stochastice, combină
definiţia preţurilor de consum cu ipoteza identică a stabilităţii ponderii
salariilor în sectorul acoperit şi creşterea salariilor în sectorul expus.
Folosind (8) pentru a elimina Δpt în (6), ne întoarcem la funcţia
consumului integrat , cu coeficienţi şi εwt redefinite corespunzător. Este utilă
exprimarea uphil în termeni de coeficienţi ai unui sistem extins (6)-(8):

(9)

deoarece sunt două restricţii de omogenitate necesare pentru curba Phillips pe


termen lung, şi anume: =1 şi .
Sistemul curbei Phillips pentru salarii într-o economie deschisă
reprezintă o specificaţie completă a dinamicii modelului inflaţiei. În mod
clar, proprietăţile dinamice ale modelului se aplică altor versiuni ale curbei
Phillips. În special, toate sistemele tip curbă Phillips presupun că rata naturală
a şomajului (NAIRU) este o soluţie stabilă. Ca o singură ecuaţie, ecuaţia
curbei Phillips este instabilă pentru o rată dată a şomajului. Stabilitatea în
dinamică a ponderii salariilor şi ratei şomajului depinde de mecanismul de
echilibrare integrat în ecuaţia pentru rata şomajului. În acest sens, o definiţie
a formării salariilor bazată pe curba Phillips nu poate fi adaptată unei politici
economice care ţinteşte nivelul (rata) şomajului întrucât numai rata naturală
a şomajului corespunde unei ponderi salariale stabile. Orice alt nivel (ţintit)
duce la creştere sau descreştere continuă a ponderii salariale.
Stabilitatea în dinamică a ratei naturale este un subiect de interes şi
nu poate fi adresată într-un sistem incomplet tip curbă Phillips, adică, prin
estimarea unui model de curbă Phillips cu o singură ecuaţie. Însă există abordări
practice prin care estimarea ratei naturale a şomajului de bazează pe astfel

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2017 9


de sisteme incomplete. Staiger şi alţii au prezentat un studiu important care
urmează tradiţia estimării numai a curbei Phillips, considerând mecanismul de
echilibrare implicit (1). Pentru alte ţări, în special europene, unde instabilitatea
ratei şomajului se manifestă mai puternic, problema despre corespondenţa
dintre ratele estimate şi stabilitate este o problemă de actualitate.

• Utilizarea curbei Phillips în studiul evoluţiei şomajului


În expresiile (4) şi (9), uphil depinde de parametrii curbei Phillips
salariale şi ratele externe de creştere. Coeficienţii ecuaţiei şomajului nu intră
în exprimarea ratei naturale. În altă variantă a curbei Phillips, exprimarea
pentru rata naturală depinde de parametrii stabilirii preţurilor şi salariilor,
adică modelul este specificat mai degrabă ca o curbă Phillips pentru preţuri
decât ca o curbă Phillips pentru salarii. Dar exprimarea ratei dintr-o curbă
Phillips pentru preţuri rămâne independentă de parametrii din ecuaţia (1).
Faptul ca o proprietate importantă de sistem (şomajul) poate fi estimată
printr-o singură ecuaţie conduce într-un fel către explicarea popularităţii
modelului de curbă Phillips. Cu toate acestea, rezultatele bazate pe analiza
unui sistem incomplet oferă informaţii limitate. În particular, analiza bazată pe
o singură ecuaţie oferă informaţii insuficiente despre proprietăţile dinamice ale
sistemului. În primul rând, în afară de cazul în care curba Phillips este estimată
împreună cu funcţia (ecuaţia) consumului agregat, stabilitatea în dinamică nu
poate fi verificată, iar corespondenţa dintre uphil şi stabilitatea sistemului nu
poate fi susţinută. Astfel, estimările cu o singură ecuaţie nu sunt inatacabile,
deoarece principiul corespondenţei poate fi forţat. În al doilea rând, chiar dacă
se consideră a priori că uphil corespunde cu starea stabilă a sistemului, viteza
de ajustare spre o stare stabilă de interes şi necesită estimarea ecuaţiei (1) ca şi
cea a curbei Phillips Este de înţeles că şomajul ridicat a necesitat modele care
îndeplinesc următoarele funcţii:
- ţin seama de lag-uri în cazul ajustării în jurul unei rate naturale
constante;
- permit schimbarea echilibrului.
O combinaţie a celor două funcţii este de asemenea posibilă.
În mod simplu, fiind un sistem dinamic, modelul de curba Phillips
cuprinde dinamici lente. În principiu, coeficientul de ajustare βu1 în ecuaţia
şomajului (1) poate fi mic în mod arbitrar, atât timp cât nu e zero, uphil corespunde
formal stării stabile a sistemului. Totuşi, se pune problema cât de lentă poate
fi viteza ajustărilor înainte ca ideea de echilibru să devină subminată “din
interior”. Conform argumentelor lui Phelps şi Friedman, rata naturală trebuie
să fie aproape stabilă şi ar trebui să fie un punct puternic de atracţie pentru rata
efectivă a şomajului. Totuşi, experienţa practică a demonstrat că în cel mai

10 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2017


bun caz rata naturală este un punct slab de atracţie. Sunt aspecte practice ale
problemei, importante: guvernanţii, analizând asupra perspectivelor după un
şoc negativ al economiei, vor constata că rata şomajului va reveni eventual la
nivelul său natural dar numai după 40 de ani sau mai mult.
Studiul curbei Phillips oferă numai o capabilitate limitată de explicare
economică a schimbărilor care se manifestă prin rata şomajului. Pare uneori
incredibil că modificarea ratei reale de creştere ga poate explica singură creşteri
profunde şi persistente ale ratei şomajului cum s-a întâmplat în Europa. O rată
nominală de creştere poate bineînţeles să sufere creşteri majore, dar pentru ca
acele schimbări să aibă un impact asupra ratei de echilibru e nevoie de curba
Phillips pe termen lung cu pantă descendentă.
Curba Phillips e mai bine adaptată unui regim stabil caracterizat
printr-un lag de ajustare redusă în jurul unei rate medii stabile a şomajului,
decât la modificările şomajului în Europa. S-au dezvoltat în consecinţă noi
modele, care au promis explicarea modificărilor ratei de echilibru a şomajului
şi există informaţii concrete despre modul în care caracteristicile structurale
ale pieţelor forţei de muncă şi de mărfuri afectează echilibrul şomajului. Noile
modele nu au ajuns la stadiul de a fi unanim acceptate, aşa cum a fost rolul
curbei Phillips.
Conceptele considerate reliefează că schimbările permanente ale
şomajului sunt modificări de amploare, cu manifestare intermitentă, în linie cu
concepţia asupra ratei şomajului ca . O opinie alternativă este aşa numita
rată naturală variabilă în timp. Ideea de bază este că rata naturală a şomajului
reacţionează la influenţe de mică amploare care se manifestă frecvent.
Conform acestei opinii, rata naturală a şomajului este dată de relaţiile:
(10)
(11)
Diferenţa este că rata naturală nu mai este un parametru independent
de timp, ci un parametru stocastic care urmează calea aleatorie (11), şi o
abatere care reprezintă influenţele de mică amploare. În estimarea acestei
perechi de ecuaţii, eroarea standard este limitată de la început, altfel s-ar
modifica în sus şi în jos şi ar absorbi toate abaterile din lăsate neexplicate
prin variabile explicative. Metodologia implică o unitate de bază, atât în rata
observată a şomajului cât şi în rata naturală a şomajului. Relevanţa practică a
acestui cadru pare să fie limitată la SUA, unde există puţine modificări majore
ale ratei şomajului.
Legat de rata naturală a şomajului, variabilă în timp este conceptul
de hysteresis. Economiştii au invocat termenul de şomaj “hysteresis” pentru
cazul în care rata de echilibru ar putea să devină identică ratei întârziate a
şomajului. Se face distincţie între întârzierea reală ca fenomen de echilibru

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2017 11


neliniar multiplu şi proprietatea liniară a unei unităţi rădăcină. S-a demonstrat
că hysteresis nu este o întârziere efectivă (în adevăratul sens al cuvântului, ca
fenomen neliniar) şi ca fenomenul de hysteresis efectiv conduce la o abordare
a şomajului care nu corespunde cu ipoteza ratei naturale.

• Estimarea incertitudinii curbei Phillips tip NAIRU (rata


naturală a şomajului)
Vom încerca să descriem trei abordări ale estimării unui “domeniu
de încredere” a curbei Phillips tip NAIRU. Motivul absenţei intervalelor de
încredere în majoritatea calculelor legate de NAIRU sunt corelate cu faptul că
NAIRU este o funcţie neliniară a coeficienţilor de regresie.
Există trei metode care pot fi utilizate pentru construirea intervalelor
de încredere pentru NAIRU: metoda Wald, metoda Fieller şi metoda
coeficienţilor de probabilitate. Abordarea lui Fieller şi formulele coeficienţilor
de probabilitate sunt preferabile datorita proprietăţilor finite ale eşantionului
Prima şi cea mai intuitivă abordare se bazează pe eroarea standard asociată şi
proporţia t pentru coeficienţii estimaţi şi corespunde unei statistici Wald.
În cazul unei treceri totale a creşterilor productivităţii în salarii şi lipsei
“iluziei banilor”, uphil din curba Phillips tip NAIRU este βw0/ βw1 şi valoarea
sa estimata este .
Cum s-a notat deja, din (1) deducem:
(12)
unde u phil poate fi estimat direct prin metoda celor mai mici pătrate
neliniare.
Rezultatul este numeric echivalent cu coeficientul derivat
din estimări liniare ( ) din relaţia (1). În fiecare caz, o eroare standard
pentru poate fi calculată, din care intervalele de încredere pot fi
obţinute direct.
Un interval de încredere include estimarea nerestricţionată a uphil, care
este şi un anumit domeniu în jurul acelei valori. În mod euristic,
intervalul de încredere conţine fiecare valoare a coeficientului care nu respectă
ipoteza:
(13)

Considerăm că este statistica F bazată pe Wald pentru


verificarea HW, iar Pr(·) probabilitatea argumentului său. Un interval de
încredere de (1-α)% este definit de
pentru .
Dacă βw1, elasticitatea ratei şomajului în curba Phillips este estimată
cu precizie, abordarea Wald este satisfăcătoare. Mărimi mici ale eşantionului

12 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2017


pun în pericol în mod clar precizia estimării, dar dimensiunea eşantionului
depinde de volumul de informaţii pe bază de observare. Totuşi, dacă βw1
este estimat imprecis (nu este semnificativ statistic), această abordare poate
să inducă în eroare în mare măsură. Abordarea Wald ignoră modul în care
se comportă pentru valori ale apropiate relativ de zero, unde
“relativ” reflectă incertitudinea în estimarea lui βw1. Pentru curbele Phillips
europene, estimările βw1 sunt tipic nesemnificative statistic, încât această
preocupare este legată de calcularea ratelor naturale prin curba Phillips pentru
Europa. În esenţă, problema apare deoarece este funcţie neliniară a
estimatorilor ( ) care sunt repartizați normal.
A doua abordare evită această problemă prin transformarea ipotezei
neliniare (3) într-una liniară, adică:
(14)
Ipoteza (4) şi statistica F corespunzătoare sunt notate HF şi .
Deoarece ipoteza (4) este liniară în parametrii βw0 şi βw1, verificările
acestei ipoteze sunt corespunzătoare, chiar dacă este aproape de zero.
Determinarea intervalelor de încredere se face exact ca în abordarea Wald,
exceptând faptul că statistica-F este construită pentru .
A treia abordare foloseşte coeficientul de verosimilitate statistic
pentru a calcula intervalul de încredere pentru ipoteza HW. Adică, relaţia
(2) este estimată atât nerestrictiv cât şi sub restricţia HW, probabilităţi
corespondente (sume reziduale ale pătratelor pentru ecuaţii singulare) sunt
obţinute, iar intervalul de încredere este construit din valori ale pentru
care verosimilitatea este mai mică decât valoarea critică dată.
Dacă modelul original este liniar în parametrii săi, soluţia lui
Fieller este echivalentă numeric cu soluţia bazată pe verosimilitate, oferind
o justificare generică anterioară. În cazul în care curba Phillips estimată nu
prezintă omogenitate dinamică, este numai o componentă a estimării
NAIRU care ar fi potrivită cu teoria de bază. Aceasta conduce la calcule
complexe pentru NAIRU în continuare, respectiv trebuie luată în considerare
codispersia termenilor precum şi . Totuşi,
în afara de cazul în care depărtarea de omogenitate are o valoare numerică
mare, poate fi reprezentativă pentru gradul de incertitudine
asociat cu rata naturală estimată a curbei Phillips. Probleme statistice identice
apar în alte zone de aplicare a macroeconomiei, de exemplu în forma unui
“indice de condiţii monetare”.

Concluzii
Din prezentarea teoretică a curbei Philips, în care accentul a fost
pus pe utilizarea acesteia în analizele macroeconomice, s-au desprins unele

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2017 13


concluzii teoretice şi practice. Din punct de vedere teoretic, curba Philips poate
fi integrată, utilizată într-un model de analiză a inflaţiei. A doua concluzie este
aceea că o analiză macroeconomică complexă se poate realiza prin utilizarea
de metode şi modele econometrice adaptate şi utilizate în studiul elementelor
macroeconomice. În altă ordine de idei, analiza macroeconomică trebuie să
se axeze pe una structurală, cronologică dar pe bază de agregate deflatate.
Evoluţia şomajului este o problemă majoră la nivelul oricărei economii
naţionale deoarece aceasta determină o serie de evoluţii complexe. Astfel,
indicatorii macroeconomici de rezultate în termeni reali depind de nivelul
pe care l-a înregistrat rata inflaţiei. Mărimea salariului sau politicile salariale
trebuie să ţină seama indubitabil de nivelul înregistrat de rata inflaţiei. În
consecinţă, nivelul de trai sau bunăstarea unei naţiuni bazată pe veniturile
reale trebuie să aibă la bază şi modul în care se resimte exprimă influenţa
inflaţiei. Am făcut unele analize şi aprecieri privind o economie închisă sau
o economie deschisă. Curba Philips se utilizează în analiza şi a corelaţiei
acesteia cu celelalte variabile macroeconomice. Problema echilibrului şi a
altora de acest gen depind de utilizarea unui complex de modele având în
vedere că estimarea unui domeniu de încredere a curbei Philips de regulă este
de tip NAIRU. Aceasta este o funcţie neliniară a coeficienţilor de regresie
care dau posibilitatea unei interpretări riguroase a efectului inflaţiei asupra
rezultatelor economice. Practic, în aplicarea unor modele macroeconomice
aspectele cuprinse în acest studiu se pot concretiza dând valori cuantificate pe
baza cărora se pot exprima previziuni şi alte elemente utile în managementul
macroeconomic.

Bibliografie selectivă
1. Anghelache, C. and Anghel, M. G. (2016). Econometrie generală. Concepte, teorie
și studii de caz, Editura Artifex, Bucureşti
2. Anghelache, C. and Manole, A. (2010). Utilizarea curbei Phillips în analiza
macroeconomică. Revista Română de Statistică Supliment, 9
3. Backhouse, R.E. (2000). Progress in Heterodox Economics, Journal of the History
of Economic Thought, Cambridge University Press, 22 (02)
4. Balaban, G., Vîntu, D. (2010). Testarea nonliniarităţii curbei Phillips. Implicaţii
pentru politica monetară. Economie teoretică şi aplicată, XVII (4),(545), 95-109
5. Bjerkholt, O. (2005). Markets, models and planning: the Norwegian experience,
Oslo University, Department of Economics in series Memorandum
6. Brissimis, S. and Magginas, N. (2008). Inflation Forecasts and the New Keynesian
Phillips Curve. International Journal of Central Banking, 4 (2), 1-22
7. Cogley, T., and Sbordone, A. (2008). Trend Inflation, Indexation, and Inflation
Persistence in the New Keynesian Phillips Curve. The American Economic
Review, 98 (5), 2101-2126
8. Deleplace, G. (2008). La absorción de la macroeconomía por la microeconomía,
Lecturas de Economía, 69, 245 - 298

14 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2017


9. Dickens, W. T. (2008). A New Method to Estimate Time Variation in the NAIRU,
Federal Reserve Bank of Boston in Conference Series ; [Proceedings]
10. Dupor, W, Kitamura, T. and Tsuruga, T. (2010). Integrating Sticky Information
and Sticky Price Phillips Curves. Review of Economics and Statistics, August,
92, 657-669
11. Ewing, B. T., Seyfried, W. L. (2003). Modeling the Philips Curve: A Time-Varying
Volatility Approach. Euro-American Association of Economic Development in its
journal Applied Econometrics and International Development
12. Gertler, M. and Leahy, J. (2008). A Phillips Curve with an Ss Foundation. Journal
of Political Economy, 116 (3), 533-572
13. Gordon, R.J. (2011). The History of the Phillips Curve: Consensus and Bifurcation.
Economica 78 (309), 10-50
14. Haldane, A. and Quah, D. (2000). UK Philips Curves and Monetary Policy, Centre
for Economic Performance, London School of Economics in CEP Discussion
Papers
15. Isard, P., Laxton, D. and Eliasson A. C. (2001). Inflation Targeting with NAIRU
Uncertainty and Endogenous Policy Credibility, International Monetary Fund in
IMF Working Papers
16. Kim, C. J. and Kim, Y. (2008). Is the Backward-Looking Component Important
in a New Keynesian Phillips Curve?. Studies in Nonlinear Dynamics &
Econometrics, 12 (3), 1-18
17. Karanassou, M. and Snower, D. (2007). Inflation Persistence and the Philips
Curve Revisited, Kiel Institute for the World Economy in Kiel Working Papers
series
18. Levy, D. (2004). Cointegration in Frequency Domain, EconWPA in its series
Econometrics
19. Mitruţ, C. and Şerban, D. (2007). Bazele econometriei în administrarea afacerilor,
Editura ASE, Bucureşti
20. Stanley, T. D. (2002). When All Are NAIRU: Hysteresis and Behavioural Inertia,
Taylor and Francis Journals in Applied Economics Letters
21. Tambakis, D. N. (2002). Expected Social Welfare under a Convex Philips Curve
and Asymmetric Policy Preferences, Blackwell Publishing in Journal of Money,
Credit and Banking
22. Wakita, S. (2006). The Lost Decade in the Japanese Labor Market: Labor’s share
and Okun’s Law, East Asian Bureau of Economic Research in Labor Economics
Working Papers
23. Woodford, M. (2005). Firm- specific capital and the new Keynesian Phillips
curve. International Journal of Central Banking, 1 (2), 1–46
24. Zhang, C., Osborn, D. and Kim, D. H. (2008). The New Keynesian Phillips Curve:
From Sticky Inflation to Sticky Prices. Journal of Money, Credit and Banking, 40
(4), 667-699

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2017 15