HEMORAGIA DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ

Extravazarea sângelui în lumenul tubului digestiv ca o consecinţă a unei

boli cronice sau acute se defineşte ca hemoragie digestivă (HD).

Hemoragiile digestive se pot clasifica în funcţie de sediu şi raportul cu

unghiul duodeno-jejunal (ligamentul Treitz) în hemoragii digestive superioare
(superior de unghi), adicăpierderea de sânge la nivelul esofagului, stomacului,
duodenului, şi hemoragii digestive inferioare inferior de unghi), cu  pierderea de
sânge la nivelul intestinului subţire şi gros.
Hemoragiile digestive superioare reprezinta sangerarea la nivelul tubului
digestiv, proximal: esofag, stomac, duoden si jejunul proximal exteriorizandu-se
prin varsaturi (hematemeza) si/sau prin scaun (melena), fiind insotita adeseori de
simptome clinice, uneori severe, in functie de intensitatea hemoragiei.

E t i o l o g i a h e m o r a g i i l or d i g e s t i v e s u p e r i o a r e  
 este diversa. Recunoastem cauze esofagiene, gastrice, duodenale, hemoragii
provenite din canalele biliare (hemobilie) sau din ductul pancreatic
(wirsungoragie), precum si alte cauze mai rare. Un grup de afectiuni detine
majoritatea etiologiilor, fiind raspunzatoare de circa 50-60% din HDS. Este
vorba despre gastroduodenite si boala ulceroasa gastrica sau duodenala. Dintre
cauzele esofagiene, cele mai frecvente ar fi: varicele esofagiene (in cadrul
hipertensiunii portale din ciroza hepatica), esofagite erozive, ulcer esofagian,
tumori  benigne si maligne, diverticuli, cauze iatrogene (biopsii). Cauzele
gastrice mai frecvent intalnite sunt: ulcer gastric, gastrite acute sau cronice
hemoragice, tumori benigne sau maligne, angiodisplazii, corpi straini ingerati
accidental sau voluntar.

Hematemezaconsta in eliminarea de sange prin varsatura provenita din stomac.

Culoarea ti aspectul sangelui vomat depinde de concentratia de HCl din stomac
si de timpul scurs de la debutul sangerarii pana la exteriorizarea ei.
Daca varsatura apare dupa producerea sangerarii, sangele este rosu. Daca
varsatura apare tardiv, atunci sangele va fi rosu inchis, brun sau negru. Sangele
este amestecat de obicei cu cheaguri, lichid inchis si resturi alimentare.
Hematemeza are uneori aspectul asemanator drojdiei de cafea datorita
micilor cheaguri sangvine precipitate si transformarii Hb in hematina sub
actiunea HCl. O sangerare suficient cantitativ pentru a determina hematemeza
este urmata adeseori de scaune melenice.
Hematemeza trebuie diferentiata de hemoptizie, care consta in eliminarea
pe gura, prin tuse, de sange rosu, spumos, aerat, provenit din caile respiratorii si
care este  precedata de o senzatie de caldura retrosternala si urmata timp de
cateva
zile de spute hemoptoice.
Hematemeza trebuie diferentiata de eliminarea prin varsatura sangelui
inghitit ce provine fie printr-un epistaxis abundent, fie printr-o sangerare din
gura sau faringe (determinata de tumori, traumatisme inflamatii) hemoptizie.

Melena reprezinta eliminarea unor scaune abundente moi, lucioase,

fetide, negre (ca pacura) datorita prezentei sangelui diferit provenit de la nivelul
esofagului, stomacului sau duodenului. Culoarea neagra este data de prezenta
pigmentilor porfirinici.
Chiar si leziuni ale jejunului, ileonului sau colonului ascendent pot
produce melena. Melena apare cand in intestinul superior patrund cel  putin 50-
80 ml sange. Socul si moartea consecutive unei H.D.S. abundente si rapide pot
surveni inainte de exteriorizarea sangerarii.
Eliminarea unor scaune melenice continua cateva zile, dupa oprirea
sangerarii, mai ales daca acesta a fost abundenta, iar hemoragiile oculte sunt
prezente inca 7-10 zile, uneori 3 saptamani.
Melena nu trebuie confundata cu scaunele negre ce apar dupa unele
alimente (mure, afine, carnati cu sange) si care nu au consistenta si luciul
scaunului melenic, iar pacientii nu prezinta semne de anemie sau colaps.
Lista cauzelor de HDS este impresionantă şi parcurge un mare număr de boli
digestive şi
extradigestive. Astfel, se pot produce HDS prin:

a) Leziuni esofagiene: varice esofagiene, sindrom Mallory-Weiss, esofagită,

ulceraţii de mucoasă esofagiană, tumori;
b) Leziuni gastroduodenale:ulcer peptic gastric şi duodenal, ulcer de stress,
gastrita cronică erozivă, gastrită acută, leziuni erozive iatrogene
– administrare de antiinflamatorii nesteroidiene, hernie hiatală, tumori,
diverticuli duodenali, ampulom vaterian, angiodisplazii;
c) Boli ale organelor adiacente: hemobilie, wirsungoragie, rupturi de
anevrisme arteriale în lumenul digestiv, tromboză de vene suprahepatice
sau portă;
d) Boli vasculare: teleangiectazii, leziunea Dieulafoy, ateromatoză,
malformaţii vasculare – hemangioame;
e) Boli hematologice: purpură de diverse etiologii, tulburări ale factorilor de
coagulare – hemofilia, leucemii;
f) Boli sistemice: vasculite sistemice, poliarterită nodoasă, lupus eritematos
sistemic, sarcoidoză, amiloidoză, uremie, feocromocitom.
 
În funcţie de natura leziunii sângerarea are la origine: eroziuni, ulceraţii şi fisuri
ale mucoasei, fistula arterială prin penetrarea unui vas în evoluţia bolii,
hiperpresiune într -un vas care se rupe, leziuni trofice pe fondul unei boli
generale.

Cu caracter terapeutic orientativ, HDS se pot imparti in:

1) HDS usoare (Hb 10-12 g; Ht 35% ; pierdere volemica sub 10%).

2) HDS medii (Hb 10-8g; Ht 35-25%;  pierdere volemica 25%).
3) HDS grave (Hb 8-5g; Ht sub 25% ;  pierdere volemica peste 25%).

Datele oferite de acesti indici au valoare limitata, fiind cu dificultate

interpretati in unele momente elutive ale HDS. Astfel, in primele ore, din cauza
interventiei unor mecanisme de adaptare, acesti parametri pot fi normali, apoi
valorile lor continua sa scada inca mai multe zile dupa oprirea hemoragiei.

Simptomatologie
Bolnavul cu H.D.S. exteriorizata sau nu, prezinta:
 ameteli, slabiciune;
 palpitatii;
 senzatia de frig;
 transpiratii, greturi;
 sete intensa;
 anxietate.

Uneori se produce sincopa in timpul hematemezei (sau defecatiei) sau

imediat dupa acestea. Examenul clinic va cerceta semnele de hipovolemie,
existenta indicelui de soc (raportul dintre puls si tensiune arteriala sistolica mai
mare de 1, ce diferentiaza tahicardiile de stres de cele determinate de
hipovolemie), prezenta unei tare viscerale asociate semnelor de hipertensiune
portala cu valoare  prognostica nefavorabila.
O hemoragie masiva duce la soc hipovolemic manifestat prin:
 puls rapid si filiform;
 hipotensiune arteriala si tensiune arteriala sistolica <= 80 mm Hg;
 extremitati umede, reci;
 vene colabate;
 polipnee, respiratie superficiala;
 greturi, sete, anxietate, neliniste.

Scaderea TA determina scaderea fluxului sangvin renal si a filtratului

glomerular si ca urmare a aparitiei oliguriei in cazurile grave a anuriei.
 Febra este prezenta la 80% dintre bolnavii cu hematemeza sau melena la
24 ore de la sangerare si s-ar datora produsilor de catabolism  proteic tisular si
stresului, fiind in relatie cu gradul azotemiei.
Dispare dupa cateva zile sau o saptamana.
Apar tulburari pulmonare ce constau in edeme, extravazari sangvine,
pneumonie, atelectazie, datorita scaderii  presiunii partiale a O2.
Tulburarile cardiace sunt reprezentate de modificari ale EKG minore
datorita hipoxiei miocardice.
Tulburarile neuro-psihice sunt consecinta hipoxiei cerebrale si apar mai
des la cei cu ateroscleroza cerebrala: neliniste, insomnie, anxietate, apatie,
confuzie, dezorientare, delir.
Tulburari vizuale: H.D.S. severe pot determina exudate, edeme papilare.
Coma hepatica se instaleaza la pacientii cu ciroza hepatica si hemoragii
digestive.

Diagnosticul H.D.S. are in vedere:

 Stabilirea originii digestive a sangerarii;

 Aprecierea persistentei sau recidivei hemoragice;
 Modificarile hematologice si biochimice;
 Diagnostic etiologic.

Stabilirea originii digestive a sangerarii:

O hemoragie digestiva exteriorizata prin hematemeza sau melena nu

comporta nici o dificultate de diagnostic.
Probleme ridica pacientii cu simptome si semne fizice de hemoragie
interna la care efectuarea de tuseu rectal poate evidentia prezenta sangelui in
tubul digestiv inaintea producerii hematemezei sau melenei.
Cantitatea de sange pierdut se poate aprecia prin anamneza, examen
clinic, determinarea volumului sangvin, cu ajutorul examenelor hematologice si
biochimice.
Eliminarea originii extradigestive a hemoragiei (hematemeza sau melena)
se poate face prin anamneza (epistaxis, hemoragii buco-faringiene sau din caile
respiratorii) precum si prin examen local si general.

Aprecierea persistentei sau recidivei hemoragice:

 
Este posibila numai prin urmarirea de aproape a bolnavului, prin
determinarea de maximum 15-30 minute a T.A., pulsului, diurezei si efectuarea
din 6 in 6 ore a examenelor hematologice.
Peste 25% din H.D.S. recidiveaza sau continua.
 In cazul persistentei sau recidivei sangerarii simptomele si semnele clinice
determinate de rasunetul hematologic si hemodinamic al hemoragiei se
accentueaza, TA continua sa scada,  pulsul devine tot mai frecvent si mai
filiform, se instaleaza oliguria.

H.D.S. – forma usoara:

 puls 100b/minut;
 T.A. max 90-100 mm col Hg, indice soc 0,5-1
 Hb : 10-12 gr/dl;
 Ht : 35%;
 Numar de hematii : 3,5-4 milioane;
 Pierdere volemica sub 10%.

H.D.S.  – forma medie:

 puls 100-200b/minut;
 T.A.: 80-90 mm col Hg, indice soc 1-1,2;
 Hb: 8-10 gr/dl;
 Ht: 35-30% ;
 numar eritrocite : 2,5-3,5 milioane;
 pierdere volemica : 25%.

H.D.S.  – forma severa:

 volumul de sange a scazut cu 25-30%;

 pierderea de sange atinge sau depaseste 1 litru in 24 ore;
 T.A. sistolica < 70 mm col Hg;
 pulsul 120b/minut;
 Ht este sub 30%;
 Hb este sub 8 gr/dl;
 ureea sangvina este peste 60 mg/dl;
 indice soc in jur de 1,5.

Tratamentul urmăreşte oprirea hemoragiei precum şi prevenirea

recidivelor.
De asemenea se iau toate măsurile de reanimare hemodinamică descrise
anterior: administrare de soluţii coloidale sau cristaloide, transfuzii cu masă
eritrocitară şi trombocitară sau sânge proaspăt care furnizează şi factori de
coagulare, oxigenoterapie.
T r a t a m e n t u l f a r m a c o l o g i c  realizează diminuarea întoarcerii venoase şi
deci a presiunii din sistemul port prin scăderea fluxului arterial prin
vasoconstricţie splahnică.
 
 Vasopresina
este activă atât timp cât se menţine administrarea intravenoasă, dar are ca efect
advers tulburări ischemice. Administrarea concomitentă de nitroglicerină poate
preveni acest inconvenient. Se administrează iniţial 10 -20 unităţi în timp de 20-
30 minute apoi 0,4 u/minut în perfuzie continuă. Substanţa se poate administra şi
direct la locul sângerării prin metoda cateterizării arteriografice selective a
arterei mezenterice superioare.
 
 Triglicilvasopresina (Glypresin, Terlipresin)
se transformă treptat în vasopresină şi deci este activă timp mai îndelungat, ceea
ce permite administrare intermitentă. După un bolus de 2 mg se poate face 0,4
mg/min în perfuzie sau 1 mg i.v. la interval de 4-6 ore.

 Somatostatina se administrează în doza iniţială 100 - 250 μg apoi în perfuzie

i.v. 200-300 μg/oră. Substanţa nu are efecte sistemice secundare şi se poate
continua pentru prevenirea recidivelor.
 
 Octreoctidul este analog sintetic al somatostatinei, administrat subcutanat în
doză de 100 -200 μg la6-8 ore.
Lareotidul se administrează bilunar în scop profilactic.

Tratamentul endoscopic
este indicat de urgenţă pentru realizarea hemostazei după identificarea sursei de
sângerare.
 
 Scleroterapia este utilizată de elecţie ca primă măsură în episodul hemoragic
acut, dar poate fi luată în discuţie şi în scop profilactic. Se injectează prin
intermediul endoscopului intra şi  perivariceal a unor substanţe iritante care
sclerozează vasul dilatat: polidocanol, alcool, moruat de sodiu, oleat de
etanolamină, tetradodecilsulfat, cianoacrilat. Metoda este eficientă în 90% din
cazuri şi se poate utiliza în şedinţe repetate la interval de 10-14 zile.
Hemostaza se poate face şi prin aplicare laser.
 
 Bandarea varicelor cu aplicarea unui inel circular elastic după succţiunea
varicelui prin intermediul aparatului Steigmann-Goff.
 
Urmatorii factori cresc riscul de hemoragie a varicelor:
 marimea varicelor;
 prezenta endoscopica a semnelor rosii murale;
 clasificarea Child, in mod special prezenta ascitei creste riscul de hemoragie;
 consumul activ de alcool cu boala hepatica cronica;
 modificari patologice locale ale esofagului: refluxul gastro-esofageal.
Terapia intensiva Obiective terapeutice in H.D.S

1) Imobilizarea bolnavului la pat si asigurarea conditiilor de monitorizare si

de ingrijire a  bolnavului imobilizat.
2) Punerea in repaus a tubului digestiv.
3) Instituirea unei terapii intravenoase in scopul realizarii bilantului si al
combaterii hipovolemei.
4) Terapie hemostatica adecvata.
5) Evacuarea sangelui din tubul digestiv.
6) Refrigerarea interna si externa.
7) Depistarea sursei si stabilirea sediului de unde provine hemoragia.
8) Prevenirea si combaterea infectiilor cu punct de plecare in tubul digestiv,
infectii datorate  prezentei sangelui.
9) Hemostaza chirurgicala in conditii de urgenta.

 Imobilizarea la pat a bolnavului cu H.D.S. presupune evitarea oricaror

eforturi care ar putea fi urmate de modificari ale T.A. atat in sensul cresterii cat
mai ales in sensul scaderii hipotensiunii arteriale, de mobilizare, care, pe fondul
hipovolemic al bolnavului, poate sa duca la lipotimii. Sunt  permise numai
mobilizari usoare, active si pasive, efectuate fara efortul membrelor. Mobilizarea
la marginea patului nu se recomanda.

 Monitorizarea permanenta presupune masurarea frecventa a T.A., a pulsului,

diurezei, inregistrarea pierderilor prin varsaturi si prin aspiratie si observarea
coloratiei tegumentelor si a starii generale, prezenta transpiratiilor si caracterul
lor. Toate se inregistreaza in fisa de evolutie a  bolnavului.

 Punerea in repaus a tubului digestiv se realizeaza prin oprirea alimentatiei

orale, iar in caz de intoleranta gastrica oprirea oricarui aport pe cale orala. Astfel
se intrerupe stimularea secretiilor digestive si mai ales a secretiei gastrice care,
prin compozitia ei acida, exercita o actiune iritativa la nivelul sediului de unde
provine hemoragia. Prezenta sangelui in tubul digestiv este rau tolerata si
determina fenomene de tub digestiv si stres agravate in momentul aparitiei
hipotensiunii arteriale. Reluarea hidratarii si a alimentatiei se va face treptat,
prin testarea tolerantei gastrice. La inceput se da ceai fara zahar sau putin dulce
de musetel, de menta sau ceai calmant gastric, apoi lapte indoit cu ceai, lapte
dulce integral, branza vaci, iaurt proaspat, frisca proaspata, smantana proaspata,
fainoase, supa de legume. Concomitent, in boala ulceroasa se vor administra
pansamente gastrice si antiseptice.

 Instituirea unei terapii intravenoase este necesara pentru combaterea

hipovolemiei si pentru administrarea unor medicamente cu actiune
farmacodinamica rapida pe aceasta cale. In functie de cantitatea de sange
pierduta se va indica transfuzia de sange izogrup, izoRH. Valori ale Hb : 10-12 g
% si Ht : 30-35 g% nu indica transfuzia de sange, manifestarile clinice ale
hipovolemiei putand fi corectate prin administrarea de solutii cristaloide de
glucoza 5% sau ser fiziologic. Daca Hb scade sub 9 g% si Ht sub 25 g% atunci
se indica transfuzia de sange.

 Evacuarea sangelui din tubul digestiv: Daca sediul hemoragiei este situat la
nivelul esofagului sau stomacului, simptomul principal este hematemeza care se
datoreaza unei tolerante reduse a stomacului, fata de sange. In hemoragii
masive, cantitatea de sange depaseste posibilitatile de evacuare spontana a
stomacului si este necesara efectuarea activa a sangelui si a lichidului gastric,
printr-o sonda de aspiratie gastrica. Sangele cu cheaguri obstrueaza sonda si este
mai dificil de evacuat. In aceasta situatie poate fi utila folosirea unui tub Fanche.
O tehnica speciala in care se combina evacuarea sangelui si a lichidului de staza
din stomac cu hemostaza mecanica prin compresiune este aceea in care se
foloseste sonda Senhstaken-Blakemore.

 Refrigerarea interna si externa: Refrigerarea interna se poate obtine prin

sonde speciale cu dublu lumen prin care se introduc si se aspira lichide reci.
Lichidele reci introduse vor fi recuperate cat este posibil, in intregime. Este de
preferat folosirea de solutii izotone cu plasma sangvina. Refrigerarea externa se
realizeaza prin aplicarea unei pungi cu gheata la nivelul regiunii epigastrice.

 Depistarea sursei si stabilirea sediului de unde provine hemoragia consta in

evaluarea clinica in functie de datele anamnestice si de particularitatile
individuale. Prevenirea si combaterea infectiilor cu punct de plecare in tubul
digestiv se va face prin:

 evaluarea sangelui din tubul digestiv;

 administrarea de antibiotice neresorbabile peros sau pe sonda gastrica :

Neomicina 1-1,5 g in 24 ore; Metronidazol 2 g/24 ore.

 Hemostaza chirurgicala in conditii de urgenta : persistenta H.D.S., atestata de

episoade repetate de hematemeza si melena, precum si de manifestari
hemodinamice obiectivate prin hipotensiunea arteriala, tahicardie, paloare,
transpiratie.

CONCLUZII

 Hemoragiile digestive sunt pierderi de sange ce se produc ca o consecinta a

existentei unei boli localizate in aparatul digestiv. Intensitatea hemoragiei,
repetarea ei, cauza care a produs pierderea de sange, starea generala a bolnavului
in momentul declansarii sangerarii, promptitudinea si calitatea tratamentului
aplicat sunt factori de care depinde supravietuirea bolnavului.
 
 Orice hemoragie digestivă reprezintă o urgență medico-chirurgicală, iar
pacientul trebuie să se  prezinte imediat la spital. În primă fază se va efectua
endoscopie digestivă superioară sau inferioară (după caz), cu punerea în
evidență a situsului sângerării. Ulterior se vor efectua analize de sânge (care să
includa hemoleucogramă, grup sangvin în vederea unei eventuale transfuzii,
probe biochimice).

 De retinut, ca un factor important, este ca majoritatea acestor hemoragii au

fost declansate de unele medicamente, renumite pentru faptul ca produc
sangerari atat persoanelor sanatoase, dar mai ales celor cu suferinte ale
aparatului digestiv, pentru care "picatura care a umplut paharul" a fost, de
exemplu, o banala aspirina si doua cani de ceai de rostopasca sau o singura
aspirina tamponata ori cinci tablete de Diclofenac.

 Ulcerul peptic duodenal (UD) reprezintă actualmente o patologie frecvent

întâlnită în cazul tuturor grupelor de vârstă ale populaţiei în generalşi, în mod
special, în rândul populaţiei tinere. În contextul socio-economic actual, sub
presiunea din ce în ce mai acută a „pandemiei” de stress cotidian la care în mod
inevitabil majoritatea populaţiei este expusă, putem considera că această
patologie ocupă un rol important în ansamblul componentelor sănătăţii publice.
 
 În ceea ce priveşte complicaţiile hemoragice ale ulcerului peptic, se poate
afirma că acesta reprezintă cea mai frecventă cauză de hemoragie digestive
superioară (HDS). Cu toate că majoritatea pacienţilor nu pun probleme
deosebite, aceştia beneficiind actualmente de tratament conservator, endoscopic,
unii pacienţi care prezintă hemoragie activă, gravă sau au un risc înalt  pentru a
dezvolta o hemoragie recurentă, pun în dificultate atât pe endoscopişti, cât şi pe
chirurgi.
 
 Principalii factori care influenţează negativ evoluţia şi rezultatele
tratamentului sunt vârsta înaintată, stările comorbide asociate, gravitatea
hemoragiei (cantitate, număr de episoade hemoragice, ritmul pierderii sangvine)
şi momentul operator.
 
Obiceiurile alimentare şi toxice(consum de alcool, tutun, cafea, antiinflamatorii
nesteroidiene, anticoagulante) pot fi incriminate în etiologia ulcerului duodenal
şi în apariţia complicaţiilor acestuia.

 “Chirurgia nu tratează ulcerul duodenal ci doar complicaţii ale acestuia”.

 
 Diagnosticul endoscopic precoce împreună cu terapia hemostatică
endoscopică şi administrarea i.v. de IPP reuşesc în proporţie de 80-90% să
oprească sângerarea, să reducă recurenţa hemoragică şi, în final, să scadă
mortalitatea. Cu toate acestea, este important să recunoaştem că există, în unele
situaţii, o limitare a succesului hemostazei endoscopice, iar actele de eroism
pentru evitarea intervenţiei chirurgicale nu reuşesc totdeauna. Având în vedere
similitudinea relative a eficienţei, limitările tehnice experienţa endoscopistului
favorizează, de obicei, un tratament faţă de altul.
 
 Tratamentul vizează două aspecte: reechilibrarea hidro-electrolitică (sânge,
soluții cristaloide) a pacientului și oprirea hemoragiei. Montarea unei sonde naso
-gastrice este imperioasă.
 
 Medicamentele specifice tratamentului HDS sunt cele antisecretorii:
inhibitori de pompa de  protoni (IPP)(pantoprazol, omeprazol) i.v. si blocantii de
receptori H2 i.v. (ranitidina, famotidina). Ideal, tratamentul farmacologic se
incepe inaintea EDS cu somatostatina in bolus i.v. 250µg, urmata de o p.e.v. de
250µg/ora, nu mai putin de 24 ore. Un analog sintetic al somatostatinei este
octreotidul – 50µg bolus i.v., apoi p.e.v. cu 25-50 µg/ora, 1-5 zile.

 Aportul endoscopiei digestive superioare nu tine doar de aspectele

diagnostice, ci si de  posibilitatile ei terapeutice in realizarea hemostazei. Cu
scop vasoconstrictor local se poate injecta adrenalina perilezional. Alcoolul
absolut injectat tot perilezional produce vasospasm si reactie iritativa, de
sclerozare. Coagularea directa prin metode electrice sau laser poate stopa
hemoragii din vase de calibru mic sau cel mult mijlociu. In cazul sangerarii din
varice esofagiene, din punct de vedere endoscopic se poate realiza ligatura cu
benzi elastice a varicelor (bandare), sau injectarea perivariceala de substante
sclerozante (alcool, moruat de sodiu, polidocanol).
 Angiografia, o metoda mai pretentioasa, poate servi la injectarea selectiva de
vasopresina cu efect vasoconstrictor sau la embolizari selective cu Gelfoam, tot
in scopul obtinerii hemostazei.
In conditii de urgenta, la pacientii cu varice esofagiene rupte, exista o metoda de
hemostaza – din pacate de multe ori doar temporara – prin tamponament cu
sonda cu dublu balonas (Sengstaken-Blakemore).
Aceasta sonda se introduce prin nas pana ce balonasul gastric ajunge in stomac.
Apoi se tractioneaza sonda, fixandu-se cu balonasul gastric la nivelul cardiei, iar
umflarea balonului esofagian produce hemostaza prin compresiune directa. Din
nefericire, rata de resangerare la suprimarea sondei este ridicata (pana la
jumatate din cazuri). De asemenea, mentinerea sondei pentru mai mult timp se
poate solda cu leziuni de decubit (necroze de perete esofagian).

 Pentru a reduce riscurile la care sunt expusi pacientii cu HDS, precum si a

numarului crescut al celor care se prezenta in urgenta cu HDS, este imperios
necesara o profilaxie a acestora prin educarea populatiei in vederea renuntarii la
fumat, a diminuarii consumului de alcool si a unei diete si a unui regim de viata
echilibrate. De asemenea instruirea in privinta importantei tratarii infectiei cu
Helicobacter pylori, a evitarii tratamentului cu AINS sau corticosteroizi.

 In HDS nonvariceale, pe langa acestea, tratamentul bolii de baza cu

antisecretorii, trebuie realizat corect si complet. Prostaglandinele de sinteza
(Misoprostol si Enoprostil) sunt considerate de electie in gastritele hemoragice.
In HDS variceale se aplica aceeasi conduita, mai putin prostaglandinele, dar se
pune accent pe tratarea bolii de baza – ciroza hepatica– prin reducerea ascitei si
a hipertensiunii portale.